Ultimele subiecte
» Logica deductiei și inducție cu băieții extratereștri Scris de CAdi Ieri la 23:44
» Memoria și tendințele adictive
Scris de Bordan Ieri la 17:32
» URME ALE EXTRATERESTRILOR PE PAMANT. DESCOPERIRI INEXPLICABILE SI FENOMENE OZN 1
Scris de CAdi Ieri la 12:04
» Basarabia, Bucovina - pământ românesc
Scris de CAdi Ieri la 11:41
» Globalizarea
Scris de eugen Mier 27 Mar 2024, 17:10
» Lucrul mecanic - definitie si exemple (Secţiunea 2)
Scris de virgil_48 Mier 27 Mar 2024, 10:34
» TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT...
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 13:49
» Fenomene Electromagnetice
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 12:18
» Despre elicele complementare
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 12:00
» Dragi Extraterestri
Scris de CAdi Lun 25 Mar 2024, 12:29
» Ce este FOIP?
Scris de virgil_48 Lun 25 Mar 2024, 09:24
» Pendulul
Scris de eugen Dum 24 Mar 2024, 11:22
» Stanley A. Meyer - Hidrogen
Scris de eugen Vin 22 Mar 2024, 18:12
» Cum a reusit India sa trimita un rover pe Luna la pret de 2 km de autostrada in Romania !
Scris de virgil Vin 22 Mar 2024, 17:34
» Matematica și fizica
Scris de CAdi Joi 21 Mar 2024, 13:19
» Unde a ajuns stiinta ?
Scris de CAdi Mier 20 Mar 2024, 19:35
» Fizica si Matematica
Scris de CAdi Mier 20 Mar 2024, 12:04
» Viitorul si pacea inca e in miinile noastre
Scris de Vizitator Lun 18 Mar 2024, 21:32
» E miscarea rectilinie uniforma identica cu repausul ?
Scris de curiosul Lun 18 Mar 2024, 15:31
» Daci nemuritori
Scris de CAdi Lun 18 Mar 2024, 08:47
» Orbitarea - o miscare compusa
Scris de virgil_48 Dum 17 Mar 2024, 10:20
» Dialogul cu ChatGPT
Scris de Bordan Dum 17 Mar 2024, 07:47
» Laborator-sa construim impreuna
Scris de eugen Sam 16 Mar 2024, 10:10
» Un dicționar incipient de termeni ai Fizicii elicoidale
Scris de Abel Cavaşi Vin 15 Mar 2024, 07:06
» Marea teorema a lui Fermat.
Scris de curiosul Joi 14 Mar 2024, 19:35
» Deplasarea spre rosu a galaxiilor
Scris de CAdi Lun 11 Mar 2024, 12:30
» Geometria numerelor prime
Scris de curiosul Dum 10 Mar 2024, 13:50
» Stiinta oficiala si stiinta neoficiala
Scris de eugen Sam 09 Mar 2024, 12:57
» Unde se regaseste energia consumata pentru schimbarea directiei unei nave cosmice ?
Scris de virgil_48 Joi 07 Mar 2024, 12:53
» Pompele de caldura- instalatii energetice ale viitorului ?
Scris de virgil Mar 05 Mar 2024, 18:41
Postări cu cele mai multe reacții ale lunii
» Mesaj de la CAdi în TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT... ( 2 )
» Mesaj de la virgil în Cum a reusit India sa trimita un rover pe Luna la pret de 2 km de autostrada in Romania !
( 1 )
» Mesaj de la CAdi în Ce este FOIP?
( 1 )
» Mesaj de la eugen în Laborator-sa construim impreuna
( 1 )
» Mesaj de la virgil în URME ALE EXTRATERESTRILOR PE PAMANT. DESCOPERIRI INEXPLICABILE SI FENOMENE OZN 1
( 1 )
Subiectele cele mai vizionate
Subiectele cele mai active
Top postatori
virgil (12129) | ||||
CAdi (11781) | ||||
virgil_48 (11133) | ||||
Abel Cavaşi (7942) | ||||
gafiteanu (7617) | ||||
curiosul (6509) | ||||
Razvan (6162) | ||||
Pacalici (5571) | ||||
scanteitudorel (4989) | ||||
eugen (3757) |
Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Abel Cavaşi | ||||
Pacalici | ||||
CAdi | ||||
curiosul | ||||
Dacu | ||||
Razvan | ||||
virgil | ||||
meteor | ||||
gafiteanu | ||||
scanteitudorel |
Cei mai activi postatori ai lunii
virgil_48 | ||||
CAdi | ||||
virgil | ||||
curiosul | ||||
eugen | ||||
Bordan | ||||
Abel Cavaşi | ||||
Forever_Man | ||||
Razvan |
Spune şi altora
Cine este conectat?
În total sunt 21 utilizatori conectați: 0 Înregistrați, 0 Invizibil și 21 Vizitatori Nici unul
Recordul de utilizatori conectați a fost de 181, Vin 26 Ian 2024, 01:57
Subiecte similare
Fizica iubirii
Pagina 1 din 1
Fizica iubirii
Universul este definit ca fiind totalitatea a tot ceea ce există, a tuturor celor ştiute şi neştiute, iar scopul declarat al fizicii constă în înţelegerea naturii ultime a realităţii. Dacă Dumnezeu există, atunci este ori Universul însuşi, ori o parte a acestuia. Prin urmare, Fizica, are obligaţia, prin poziţia pe care şi-a asumat-o, de a face Lumină în bezna cunoaşterii, de a înţelege şi a se înţelege cu Dumnezeu şi de a dezvălui această cunoaştere lumii.
Voi încerca să termin, pe acest topic, ceea ce am început dincolo, să găsesc gândurile lui Dumnezeu cu ajutorul fizicii.
Dumnezeu fiind IUBIRE, vom căuta împreună FIZICA IUBIRII, Fizica Poeziei, Fizica Uni-versului, sau Fizica lui Dumnezeu, în infinitatea de gânduri care ne înconjoară, pe care le vom exprima într-o opinie.
Dreptul la gândire şi la opinie este liber!
“Cât om mă socot, duc pe frunte toţi spinii, şi crucea mi-o port, ca şi când aş zbura, căci omul e OM cât mai are opinii, aceasta-i opinia mea.”
Ultima editare efectuata de catre Bordan in Sam 02 Noi 2013, 06:10, editata de 2 ori
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
Fizicienii moderni sunt nevoiţi, pentru a putea merge mai departe cu teoriile, să ia în considerare OM-ul ca parte integrantă şi inseparabilă a întregului Univers, ca un TOT interconectat.
Fizica modernă ne arată că la baza a tot ce există se află un câmp cuantic care uneşte totul, o energie subtilă care ţine, susţine şi menţine întreaga existenţă, dincolo de barierele spaţio-temporare şi materiale,dând naştere materiei prime a corpului, minţii şi universului fizic.
Nivelul cuantic este o lume invizibilă unde este proiectată şi ansamblată lumea vizibilă, un schimb constant redistribuit de energie, într-un model dinamic, un vârtej clocotitor de particule care apar şi dispar din existenţă.
Adevărul este necunoscutul clipă de clipă, nu are nimic de a face cu ceea ce credem sau nu credem, nici cu scepticismul, nu este o chestiune de a accepta sau a nu accepta ceva, este legat de experienţă, trăire şi înţelegere.
Poetul e singurul temerar care are acces dincolo de orice orizonturi ale cunoaşterii cunoscute, pe tărâmul viselor şi basmelor, al zânelor şi feţilor frumoşi din copilăria noastră, fiindcă poetul, prin puterea lui de pătrundere, în adâncimea lucrurilor, aude şi vede mai bine, „întreagă a lumii durere”. Cine şi-ar putea imagina vastitatea necuprinsă sau nimicul, sau infinitul cuprins în nimic, dacă nu poetul?
Ştiinţa foloseşte cu uşurinţă noţiuni ca infinit, vid, spaţiu, timp, etc, pe care nu le poate explica în nici un fel, dar se sprijină pe ele ca fiind lucruri foarte solide. Ştiinţa ne spune ca spaţiul şi timpul sunt relative, iar viteza luminii absolută, poetul ne spune că totul e relativ, întreaga lume ... numai el e absolut.
„Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut, Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut ...Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi ...” Dor de Eminescu, Adrian Păunescu
Ştiinţa se limitează şi îşi limitează cunoaşterea într-un cerc strâmpt, îngrădit de zidul Plank şi viteza luminii. E închisoarea în care s-a închis ştiinţa, de câţiva mii de ani, cu neştiinţă, sau rea-voinţă, închisoarea propriei sale raţiuni.
Religia mai impune, peste limitările ştiinţei, FRICA, de ceva sau de cineva care, vezi doamne, nu te-ar lasă să vezi ce e acolo, adică dincolo. Poetul este singurul cutezător care a, şi şi-a, învins temerile şi limitele, şi şi-a depăşit condiţia umilă impusă şi voită de alţii.
Fizica modernă ne arată că la baza a tot ce există se află un câmp cuantic care uneşte totul, o energie subtilă care ţine, susţine şi menţine întreaga existenţă, dincolo de barierele spaţio-temporare şi materiale,dând naştere materiei prime a corpului, minţii şi universului fizic.
Nivelul cuantic este o lume invizibilă unde este proiectată şi ansamblată lumea vizibilă, un schimb constant redistribuit de energie, într-un model dinamic, un vârtej clocotitor de particule care apar şi dispar din existenţă.
Adevărul este necunoscutul clipă de clipă, nu are nimic de a face cu ceea ce credem sau nu credem, nici cu scepticismul, nu este o chestiune de a accepta sau a nu accepta ceva, este legat de experienţă, trăire şi înţelegere.
Poetul e singurul temerar care are acces dincolo de orice orizonturi ale cunoaşterii cunoscute, pe tărâmul viselor şi basmelor, al zânelor şi feţilor frumoşi din copilăria noastră, fiindcă poetul, prin puterea lui de pătrundere, în adâncimea lucrurilor, aude şi vede mai bine, „întreagă a lumii durere”. Cine şi-ar putea imagina vastitatea necuprinsă sau nimicul, sau infinitul cuprins în nimic, dacă nu poetul?
Ştiinţa foloseşte cu uşurinţă noţiuni ca infinit, vid, spaţiu, timp, etc, pe care nu le poate explica în nici un fel, dar se sprijină pe ele ca fiind lucruri foarte solide. Ştiinţa ne spune ca spaţiul şi timpul sunt relative, iar viteza luminii absolută, poetul ne spune că totul e relativ, întreaga lume ... numai el e absolut.
„Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut, Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut ...Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi ...” Dor de Eminescu, Adrian Păunescu
Ştiinţa se limitează şi îşi limitează cunoaşterea într-un cerc strâmpt, îngrădit de zidul Plank şi viteza luminii. E închisoarea în care s-a închis ştiinţa, de câţiva mii de ani, cu neştiinţă, sau rea-voinţă, închisoarea propriei sale raţiuni.
Religia mai impune, peste limitările ştiinţei, FRICA, de ceva sau de cineva care, vezi doamne, nu te-ar lasă să vezi ce e acolo, adică dincolo. Poetul este singurul cutezător care a, şi şi-a, învins temerile şi limitele, şi şi-a depăşit condiţia umilă impusă şi voită de alţii.
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
La-nceput … cum a-nceput?
Dar în sine împăcată stăpânea eterna pace!
Dar în sine împăcată stăpânea eterna pace!
“La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.”Scris. I, M. Eminescu
Perfecţiunea există doar în nemanifestare, când fiinţa nu era nici nefiinţă, când totul era lipsă de dorinţă şi voinţă, cănd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns, când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns, cănd universul în întregul lui se conţine pe el însuşi.
Această nemanifestare, această linişte absolută, poate fi imaginată ca două forţe, ca două energii, complementare înlănţuite una în alta, înfăşurate una în alta. Aceste două forţe le vom numi gâdirea şi iubirea, alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, voinţa şi dorinţa, cugetul şi simţul.
“Fu prăpastie?genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,” Scris. I, M. Eminescu
Vidul absolut, sau energia zero, nu înseamnă că nu este energie deloc, înseamnă o însumare a energiilor complementare, a plusului cu minusul, gândirii cu iubirii, a voinţei cu dorinţei, existând o forţă a schimbării, a dezechilibrului pe care se fundamentează stabilitatea, fiecare mişcare conţinând potenţialul său, la fel cum fiecare potenţial are mişcarea sa. Existenţa energiei vidului a fost dovedită în nenumărate rânduri de experimente ştiinţifice, visul poetului s-a transformat în realitate palpabilă.
“Nu e nimic şi totuşi e o sete care-l soarbe, e un adânc asemene uitării celei oarbe”.Luceafărul
Din haos apare cosmosul, din dezordine ordinea, şi viaţa, şi se întoarce tot acolo, într-o perpetuă mişcare ciclică care se generează şi regenerează, într-un dans etern, magnific şi hipnotic al zânelor şi feţilor frumoşi, al dorinţei cu voinţei, dorul cu amorul. Du-te dor şi vino dor …
“Din chaos, Doamne,-am apărut şi m-aş întoarce-n chaos... şi din repaos m-am născut, mi-e sete de repaos …”Luceafărul
Perfecţiunea există doar în nemanifestare, când fiinţa nu era nici nefiinţă, când totul era lipsă de dorinţă şi voinţă, cănd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns, când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns, cănd universul în întregul lui se conţine pe el însuşi.
Această nemanifestare, această linişte absolută, poate fi imaginată ca două forţe, ca două energii, complementare înlănţuite una în alta, înfăşurate una în alta. Aceste două forţe le vom numi gâdirea şi iubirea, alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, voinţa şi dorinţa, cugetul şi simţul.
“Fu prăpastie?genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,” Scris. I, M. Eminescu
Vidul absolut, sau energia zero, nu înseamnă că nu este energie deloc, înseamnă o însumare a energiilor complementare, a plusului cu minusul, gândirii cu iubirii, a voinţei cu dorinţei, existând o forţă a schimbării, a dezechilibrului pe care se fundamentează stabilitatea, fiecare mişcare conţinând potenţialul său, la fel cum fiecare potenţial are mişcarea sa. Existenţa energiei vidului a fost dovedită în nenumărate rânduri de experimente ştiinţifice, visul poetului s-a transformat în realitate palpabilă.
“Nu e nimic şi totuşi e o sete care-l soarbe, e un adânc asemene uitării celei oarbe”.Luceafărul
Din haos apare cosmosul, din dezordine ordinea, şi viaţa, şi se întoarce tot acolo, într-o perpetuă mişcare ciclică care se generează şi regenerează, într-un dans etern, magnific şi hipnotic al zânelor şi feţilor frumoşi, al dorinţei cu voinţei, dorul cu amorul. Du-te dor şi vino dor …
“Din chaos, Doamne,-am apărut şi m-aş întoarce-n chaos... şi din repaos m-am născut, mi-e sete de repaos …”Luceafărul
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
“Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste marginile lumii... ”Scris. I, M. Eminescu
„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.” Apocalipsa 22:13:
În Creaţie, Alfa, gândirea, este un vast tărâm, o sferă, de inteligenţă pură, o sferă ce vibrează, de dorul ce oftează. Omega, iubirea, este un vast cub care conţine Substanţă pură. Singurul Fiu născut este o imensă dorinţă amestecată cu voinţă de energie pură care se află în interiorul cubului şi al sferei. Aspectul Fiului din interiorul cubului şi al sferei este singurul şi unicul născut din vastul potenţial de energie, din vasta şi absoluta egalitate care există între Tată şi Mamă.
“Părând pe veci a răsări,din urmă moartea-l paşte, căci toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte…”Luceafărul
El conţine împreună inteligenţa Tatălui şi Substanţa Mamei, într-o egalare absolută a potenţialelor pe care le deţin. Mama îl ţine pe Tată în sânul ei. Însuşirile lui Alfa sunt Tată-Masculin-Pozitiv-Proiecţie-Voinţă. Atributele lui Omega sunt Mamă-Feminin-Negativ-Receptiv-Dorinţă. Iar însuşirile Unicului Fiu născut sunt Inteligenţă, Substanţă şi Energie, voinţă absolută pentru a crea, dorinţă absolută pentru a crea, acţiune absolută pentru a crea.
Creaţia este voinţa, dorinţa şi acţiunea manifestată a Creatorilor prin care se extind pe sine. Prin voinţa lor este acceptată manifestarea, prin dorinţa lor manifestarea este asumată, iar prin acţiunea lor manifestarea este completă. Voinţa, dorinţa şi acţiunea de a servi Creaţia cu gândul şi inima pentru Creatori este adevărata natură a cauzei, adevărata natură a responsabilităţii.
O non-existenţă haotică şi lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conţine în sine întreaga energie necesară pentru a da naştere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic, este principiul “singularităţii”, un punct privilegiat în spaţiu, de mărimea unui bob de mazăre din a cărui explozie, cunoscută generic sub numele de Big Bang, s-a născut întregul univers. Acest paradis este o împletitură de perle dispuse în aşa fel încât dacă o priveşti pe una dintre ele le vezi pe toate celelalte reflectate în ea, când aşezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul şi în acelaşi timp îl cuprinde în ea însăşi.
“Să vezi lumea într-un grăunte de nisip şi cerul într-o floare de câmp, să ţii infinitul în palmă şi veşnicia într-o oră.”William Blake
Universul la momentul zero manifesta calitatea de unitate nediferenţiată, enorma densitate energetică oferind libertatea totală de transformare, într-un echilibru perfect.
Ruperea simetriei iniţiale, a nemanifestării, la aproximativ 10^-43 secunde de la marea explozie, crează matricea stabilă a spaţiului şi timpului ca scenă a derulării scenariului cosmic în care apare universul cunoscut, spaţiul fiind timpul în potenţial, iar timpul spaţiul în mişcare, sau memoria spaţiului şi depozitar al tuturor evenimentelor prezente, trecute şi viitoare … toate câte se întâmplă, în prezent le-avem pe toate.
„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.” Apocalipsa 22:13:
În Creaţie, Alfa, gândirea, este un vast tărâm, o sferă, de inteligenţă pură, o sferă ce vibrează, de dorul ce oftează. Omega, iubirea, este un vast cub care conţine Substanţă pură. Singurul Fiu născut este o imensă dorinţă amestecată cu voinţă de energie pură care se află în interiorul cubului şi al sferei. Aspectul Fiului din interiorul cubului şi al sferei este singurul şi unicul născut din vastul potenţial de energie, din vasta şi absoluta egalitate care există între Tată şi Mamă.
“Părând pe veci a răsări,din urmă moartea-l paşte, căci toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte…”Luceafărul
El conţine împreună inteligenţa Tatălui şi Substanţa Mamei, într-o egalare absolută a potenţialelor pe care le deţin. Mama îl ţine pe Tată în sânul ei. Însuşirile lui Alfa sunt Tată-Masculin-Pozitiv-Proiecţie-Voinţă. Atributele lui Omega sunt Mamă-Feminin-Negativ-Receptiv-Dorinţă. Iar însuşirile Unicului Fiu născut sunt Inteligenţă, Substanţă şi Energie, voinţă absolută pentru a crea, dorinţă absolută pentru a crea, acţiune absolută pentru a crea.
Creaţia este voinţa, dorinţa şi acţiunea manifestată a Creatorilor prin care se extind pe sine. Prin voinţa lor este acceptată manifestarea, prin dorinţa lor manifestarea este asumată, iar prin acţiunea lor manifestarea este completă. Voinţa, dorinţa şi acţiunea de a servi Creaţia cu gândul şi inima pentru Creatori este adevărata natură a cauzei, adevărata natură a responsabilităţii.
O non-existenţă haotică şi lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conţine în sine întreaga energie necesară pentru a da naştere Universului. Acest principiu Unic, sau oul cosmic, este principiul “singularităţii”, un punct privilegiat în spaţiu, de mărimea unui bob de mazăre din a cărui explozie, cunoscută generic sub numele de Big Bang, s-a născut întregul univers. Acest paradis este o împletitură de perle dispuse în aşa fel încât dacă o priveşti pe una dintre ele le vezi pe toate celelalte reflectate în ea, când aşezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul şi în acelaşi timp îl cuprinde în ea însăşi.
“Să vezi lumea într-un grăunte de nisip şi cerul într-o floare de câmp, să ţii infinitul în palmă şi veşnicia într-o oră.”William Blake
Universul la momentul zero manifesta calitatea de unitate nediferenţiată, enorma densitate energetică oferind libertatea totală de transformare, într-un echilibru perfect.
Ruperea simetriei iniţiale, a nemanifestării, la aproximativ 10^-43 secunde de la marea explozie, crează matricea stabilă a spaţiului şi timpului ca scenă a derulării scenariului cosmic în care apare universul cunoscut, spaţiul fiind timpul în potenţial, iar timpul spaţiul în mişcare, sau memoria spaţiului şi depozitar al tuturor evenimentelor prezente, trecute şi viitoare … toate câte se întâmplă, în prezent le-avem pe toate.
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
Gândirea, sau voinţa, înlănţuie iubirea, sau dorinţa, voinţa şi dorinţa unindu-şi năzuinţa, gândirea vibrează, iubirea cedează unda măreaţă a lumii mireasă. În urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani cele două forţe priordiale, complementare se separă, din încleştarea veşniciei şi simfonia poeziei, dând naştere universului nostru.
“Fiori prin mine umblă şi nu am trebuinţă, te rog pe tine umbră să redevii fiinţă”. Umbra, N. Alifantis
Din sursa primordială eternă emană forţele divine creatoare, care pătrund până la nivelul materiei, în valuri din ce în ce mai mari, ceea ce înseamnă că materia este formată de aceste forţe. Vibraţia energiei pure, divine, îşi diminuează frecvenţa condensându-se într-o supă de cuarci care formează primele particule de materie. După ce valurile energiei creatoare vor ajunge la limita materiei, ele vor începe să parcurgă drumul invers.
În primele trei minute ale creaţiei s-au format neutronii şi protonii. Un neutron care a reuşit împerecherea cu un proton şi-a câştigat practic nemurirea. Gândirea şi iubirea se înlănţuie şi în manifestare formând primele nuclee de heliu.
Electronii în mişcarea lor permanentă şi dezordonată erau coplesiţi de-o dragoste fierbinte, pe care simţeau nevoia să o împărtăşească cu cineva. Din nevoile comune ale neutronilor, protonilor şi electronilor sau născut atomii. Atomii încă incomplet formaţi rătăceau în căutare de consoarte şi se întâlneau cu alţii, la fel de neîmpliniţi, care le umpleau golurile cu electronii lor suplimentari. Suflul sfânt al gândirii şi iubirii îi înlănţuie şi între-pătrunde dându-le sensul şi rostul.
Atracţia irezistibilă exercitată de diverse aspecte ale celor două forţe, a generat ceea ce ar fi echivalentul în fizică al dorinţei neîmpărtăşite, moleculele erau făcute praf, praful era comprimat apoi în fragmente celeste care, adunate, au format asteroizi, stele, sisteme solare, galaxii şi chiar şi megacupole de matrici multigalactice, toate menţinute în aceeaşi geometrie a formei şi matriţei divine. Din această pornire de neînfrânt spre relaţionare care pătrunde şi între-pătrunde întreaga creaţie s-a născut o frumuseţe teribilă, viaţa cu toate misterele ei. A fi, sau a nu fi?
“Ş-apoi... cine ştie de este mai bine a fi sau a nu fi... dar ştie oricine, că ceea ce nu e, nu simte dureri, şi multe dureri-s, puţine plăceri. Mortua est, Eminescu”
“Fiori prin mine umblă şi nu am trebuinţă, te rog pe tine umbră să redevii fiinţă”. Umbra, N. Alifantis
Din sursa primordială eternă emană forţele divine creatoare, care pătrund până la nivelul materiei, în valuri din ce în ce mai mari, ceea ce înseamnă că materia este formată de aceste forţe. Vibraţia energiei pure, divine, îşi diminuează frecvenţa condensându-se într-o supă de cuarci care formează primele particule de materie. După ce valurile energiei creatoare vor ajunge la limita materiei, ele vor începe să parcurgă drumul invers.
În primele trei minute ale creaţiei s-au format neutronii şi protonii. Un neutron care a reuşit împerecherea cu un proton şi-a câştigat practic nemurirea. Gândirea şi iubirea se înlănţuie şi în manifestare formând primele nuclee de heliu.
Electronii în mişcarea lor permanentă şi dezordonată erau coplesiţi de-o dragoste fierbinte, pe care simţeau nevoia să o împărtăşească cu cineva. Din nevoile comune ale neutronilor, protonilor şi electronilor sau născut atomii. Atomii încă incomplet formaţi rătăceau în căutare de consoarte şi se întâlneau cu alţii, la fel de neîmpliniţi, care le umpleau golurile cu electronii lor suplimentari. Suflul sfânt al gândirii şi iubirii îi înlănţuie şi între-pătrunde dându-le sensul şi rostul.
Atracţia irezistibilă exercitată de diverse aspecte ale celor două forţe, a generat ceea ce ar fi echivalentul în fizică al dorinţei neîmpărtăşite, moleculele erau făcute praf, praful era comprimat apoi în fragmente celeste care, adunate, au format asteroizi, stele, sisteme solare, galaxii şi chiar şi megacupole de matrici multigalactice, toate menţinute în aceeaşi geometrie a formei şi matriţei divine. Din această pornire de neînfrânt spre relaţionare care pătrunde şi între-pătrunde întreaga creaţie s-a născut o frumuseţe teribilă, viaţa cu toate misterele ei. A fi, sau a nu fi?
“Ş-apoi... cine ştie de este mai bine a fi sau a nu fi... dar ştie oricine, că ceea ce nu e, nu simte dureri, şi multe dureri-s, puţine plăceri. Mortua est, Eminescu”
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
“Vibrații de suflet, vibrații de gânduri, se zbuciumă game, tresaltă în rânduri”. Maria Botnaru.
Totul este vibraţie, totul se mişcă, nimic nu stă, este un fapt pe care ştiinţa modernă îl acceptă şi pe care orice noua descoperire ştiintifică tinde să-l verifice. Pornind de la acel tot care este Sursa, sau Câmpul Cuantic, Dumnezeu, Energia Punctului Zero, sau cum vreţi să-i ziceţi, şi până la formele cele mai grosiere ale materiei, totul vibrează. Cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai aproape Sursa, unde vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, sursa este în repaos. La fel ca o roată care se învârte atât de repede încât pare că stă pe loc, ea constituind informaţia pură.
O minte focalizată, bine pregătită şi purificată de gânduri vicioase şi parazite are puterea de a ajunge până la nivelul Universului Informaţional. Adevărata artă constă în selectarea corecta a frecvenţei de vibraţie particulară pe care o cauţi, la fel ca atunci când vrei să prinzi un post de radio şi mişti cursorul pe scala de frecvenţe a aparatului. Totul este rezonanţă, rezonanţă între tine, ca receptor de informaţie, şi aspectul de interes, ca emiţător al informaţiei.
În toată Creaţia se poate observa matricea info-energiei universale, matrice care fixează ordinea în matca ei, iar pe de altă parte forța de atracție transmisă din primele secunde ale creației prin unirea primelor particule elementare, care țes pânza poeziei și simfoniei universale. Cu alte cuvinte, GÂNDIREA și IUBIREA. Gândirea care știe CE să facă și iubirea care știe CUM să facă, voinţa şi dorinţa, ştiinţa şi conştiinţa.
Sursa a creat, rezultatul Creaţiei este de aceeaşi natură, şi se reîntoarce etern la Sursă. Această vibraţie nu se opreşte niciodată definitiv, valsând pe-aceleaşi unde, orchestrată de aceeaşi orchestră divină, în simfonia măreţiei şi splendorii universului, într-un SĂRUT ETERN, dulce-amărui.
În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente, de încete, încăt parcă nici nu ar exista, dar care îşi transmite vibraţia înapoi la emiţătorul său, practic transmiţătorul fiind una cu receptorul.
Această vibraţie este măsura mişcării, a timpului, este informaţia energetică care menţine Universul în structura sa. Extremele se întrepătrund, neexistând o separare reală între ele, particulele care au schimbat cândva informaţie îşi menţin acea legătură în spaţiu-timp şi dincolo. Ca la între-pătrunderea zilei cu nopţii, frigului cu căldurii, bucuriei cu tristeţii, iubirii cu urii, etc., fără a le putea separa clar pe una de cealaltă.
O minte focalizată, bine pregătită şi purificată de gânduri vicioase şi parazite are puterea de a ajunge până la nivelul Universului Informaţional. Adevărata artă constă în selectarea corecta a frecvenţei de vibraţie particulară pe care o cauţi, la fel ca atunci când vrei să prinzi un post de radio şi mişti cursorul pe scala de frecvenţe a aparatului. Totul este rezonanţă, rezonanţă între tine, ca receptor de informaţie, şi aspectul de interes, ca emiţător al informaţiei.
În toată Creaţia se poate observa matricea info-energiei universale, matrice care fixează ordinea în matca ei, iar pe de altă parte forța de atracție transmisă din primele secunde ale creației prin unirea primelor particule elementare, care țes pânza poeziei și simfoniei universale. Cu alte cuvinte, GÂNDIREA și IUBIREA. Gândirea care știe CE să facă și iubirea care știe CUM să facă, voinţa şi dorinţa, ştiinţa şi conştiinţa.
Sursa a creat, rezultatul Creaţiei este de aceeaşi natură, şi se reîntoarce etern la Sursă. Această vibraţie nu se opreşte niciodată definitiv, valsând pe-aceleaşi unde, orchestrată de aceeaşi orchestră divină, în simfonia măreţiei şi splendorii universului, într-un SĂRUT ETERN, dulce-amărui.
În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente, de încete, încăt parcă nici nu ar exista, dar care îşi transmite vibraţia înapoi la emiţătorul său, practic transmiţătorul fiind una cu receptorul.
Această vibraţie este măsura mişcării, a timpului, este informaţia energetică care menţine Universul în structura sa. Extremele se întrepătrund, neexistând o separare reală între ele, particulele care au schimbat cândva informaţie îşi menţin acea legătură în spaţiu-timp şi dincolo. Ca la între-pătrunderea zilei cu nopţii, frigului cu căldurii, bucuriei cu tristeţii, iubirii cu urii, etc., fără a le putea separa clar pe una de cealaltă.
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Re: Fizica iubirii
"Eu nu pot învăţa nimic pe nimeni,eu îi pot face doar să vadă, să înţeleagă şi să gândească singuri". Socrate
http://www.alfasiomega.com/wp-content/uploads/2014/01/Cap-I-bordan.pdf
http://www.alfasiomega.com/wp-content/uploads/2014/01/Cap-I-bordan.pdf
Bordan- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 2212
Puncte : 21054
Data de inscriere : 18/02/2012
Subiecte similare
» Deosebirea fundamentală dintre Fizica elicoidală şi Fizica actuală
» Invatati Fizica gratuit. (Este vorba de Fizica "oficiala")
» FIZICA V.E.M.
» Invatati Fizica gratuit. (Este vorba de Fizica "oficiala")
» FIZICA V.E.M.
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|