Masa si forta

Rezumarea primului mesaj :

Intr-un anumit topic un coleg de forum afirma ca nu exista masa ci doar forta .
Stiu ca s-a mai incercat sa definim masa ,dar este afirmatia de mai sus adevarata
daca luam in considerare ca s-a descoperit bosonul Higgs si deci pana la urma
posibila existenta unui camp Higgs , nedetectat pana acum ?

Unde este forţă este şi masă????   

Dacu a scris:Unde este forţă este şi masă????   

Exact, aceasta este părerea mea Dacule !
Unde este forță este și masă, unde este masă este și forță.
Sunt inseparabile, la fel ca timpul și spațiul.
Analogic, ar trebui să vorbim de un continuum masă-forță.
La fel, prin aceeași modalitate justificativă,
orice mărime fizică este strâns legată de o altă prin care se implică reciproc una pe alta.

Pseudoștiințific este Yin și Yangul lui CAdi, Yin și Yangul pe care-l susține CAdi.
+/-.
Dealul și valea.

Ce a fost mai întâi masa sau forţa?????

Dacu a scris:Ce a fost mai întâi masa sau forţa?????

Intai a fost masa, dupa ce ai mancat bine, vine si forta.  

virgil a scris:

Dacu a scris:Ce a fost mai întâi masa sau forţa?????

Intai a fost masa, dupa ce ai mancat bine, vine si forta.  

Foarte tare !!!
Ăsta-i adevărul, ca să ai forță este nevoie mai întâi de o masă !
De preferat una copioasă, dacă avem pretenția să avem o forță pe măsură.
Felicitări, virgil !!!

multumesc!  

Cand ai o masa prea mare si nu faci sport, adica nu transformi masa in muschi, dispare forta. Si devii pasiv si faci niste forme specifice.
In mod automat masa nu devine forta. Masa e o placere, forta o durere.
Cica daca alergi foarte repede, cu viteza luminii, iti pierzi masa si ramai doar cu energia. Astfel capeti perpetuum mobile, free energy.
Totul e relativ.

Masa şi forţa iniţială erau înca de la început în tot multiversul!

Dacu a scris:Masa şi forţa iniţială erau înca de la început în tot multiversul!

Demonstreaza

CAdi a scris:

Dacu a scris:Masa şi forţa iniţială erau înca de la început în tot multiversul!

Demonstreaza

AXIOMĂ:
Masa şi forţa iniţială erau înca de la început în tot multiversul!  

Dacu a scris:AXIOMĂ:
Masa şi forţa iniţială erau înca de la început în tot multiversul![/color]  

Eminescu spune altceva :

,,La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă... " 

Despre filozofia fortelor; Masa presupune ca acolo unde privim este ceva care difera de spatiul inconjurator, iar forta care se manifesta asupra acelei mase ne spune ca locul masei nu este acolo. Cand doua corpuri se ciocnesc, inseamna ca locul lor nu este acolo, astfel fiecare isi cauta noul loc in functie de parametrii proprii si de mediul inconjurator. Un corp ocupa o pozitie statica in raport cu alt corp numai atunci cand se afla in echilibru fata de mediul inconjurator, adica rezultanta fortelor care actioneaza asupra lui este nula. Daca luam un fir de nisip si il ridicam de la pamant ca apoi sa-i dam drumul, aflam ca locul lui nu este undeva in aer, ci chiar pe pamant. Insa daca luam firul de nisip si il asezam pe orbita in jurul soarelui, undeva diametral opus pamantului, vedem ca locul lui este acolo, si nu se va clinti o vesnicie, pana nu intervine ceva din afara. Deci forta este acea marime fizica care ne arata ca locul unui corp nu este unde trebuie. dar unde este locul unui corp? desigur locul unui corp se ia in functie de corpurile inconjuratoare, si numai atunci cand isi gaseste pozitia de echilibru inseamna ca se afla unde trebuie. In natura fortele de atractie sau respingere apar numai intre corpurile care nu se gasesc la locul lor. De multe ori corpurile nu au o pozitie constanta dar faptul ca ocupa mereu doua pozitii succesive le confera un echilibru. de exemplu toate corpurile cosmice care orbiteaza pe o traiectorie eliptica ocupa succesiv o pozitie indepartata si apoi una apropiata, asigurandu-le o stare de echilibru fata de corpul in jurul caruia orbiteaza. daca studiem mai atent orbita eliptica comparativ cu orbita circulara ideala, vedem ca odata corpul se apropie de nucleu mai mult decat trebuie, apoi se se departeaza, ca din nou sa revina. Putem trage concluzia ca in momentul apropierii se manifesta o forta de atractie, ca apoi la indepartare sa se manifeste o forta de repulsie, astfel ca ciclul se reia la nesfarsit. In acest caz trag concluzia ca atunci cand corpul se afla pe orbita circulara, asupra lui nu actioneaza nici o forta, sau rezultanta fortelor este nula. Deci in natura fortele se nasc atunci cand corpurile nu se afla la locul potrivit.

Deși pare ciudat ce spui, lucrurile pot fi interpretate și în această manieră.
Pentru că forța produce mișcare, iar mișcarea implică modificarea poziției în spațiu.

Deci in natura fortele se nasc atunci cand corpurile nu se afla la locul potrivit.

În această situație se schimbă cauzalitatea, adică nu forța determină modificarea locului în care se află corpul, ci locul în care se află corpul determină apariția forței.
Este ciudat la prima vedere ce afirmi, dar nu cred că este chiar atât de irațional. Pentru că oricum nu cunoaște cauzalitatea exactă a forțelor naturale, iar explicația ta ar putea fi una care justifică fenomenul forță.
Dar trebuie susținută de argumente mai solide.

curiosul a scris:Deși pare ciudat ce spui, lucrurile pot fi interpretate și în această manieră.
Pentru că forța produce mișcare, iar mișcarea implică modificarea poziției în spațiu.

Deci in natura fortele se nasc atunci cand corpurile nu se afla la locul potrivit.

În această situație se schimbă cauzalitatea, adică nu forța determină modificarea locului în care se află corpul, ci locul în care se află corpul determină apariția forței.
Este ciudat la prima vedere ce afirmi, dar nu cred că este chiar atât de irațional. Pentru că oricum nu cunoaște cauzalitatea exactă a forțelor naturale, iar explicația ta ar putea fi una care justifică fenomenul forță.
Dar trebuie susținută de argumente mai solide.

Un exemplu simplu din natura iti arata cum functioneaza gravitatia; un peste poate innota la adancimi diferite tocmai prin proprietatea lui de a-si regla densitatea medie in functie de adancimea dorita, prin acumularea de aer in vezica interioara, sau prin golirea acesteia. Pestii de mare adancime daca sunt adusi la suprafata , ei vor cobora spre adancuri parca atrasi de o forta anume, iar pestii de suprafata daca sunt dusi in adancuri se vor ridica la suprafata prin umplerea cu aer a vezicii interioare. La fel lucreaza si un submarin cu flotabilitatea, folosind forta arhimedica. Faptul ca orice corp de pe pamant este atras spre adancurile pamantului ne arata ca locul lui de "flotabilitate" nu este la suprafata pamantului. Aceasta flotabilitate depinde de concentratia mediului cosmic care se afla in jurul pamantului. Insusi pamantul s-a format in jurul acelui centru de maxima concentrare de camp gravitational, si nimic nu-l poate misca de la locul lui. Macrocosmosul evolueaza intr-un ocean gravitational format din "vai" adanci in care s-au aglomerat corpurile cosmice, dand nastere planetelor sau stelelor. Nu are importanta ca acest ocean gravitational este campul Higgs sau altul, important este ca asa functioneaza.

virgil a scris: Insusi pamantul s-a format in jurul acelui centru de maxima  concentrare de camp gravitational, si nimic nu-l poate misca de la locul lui. Macrocosmosul evolueaza intr-un ocean gravitational format din "vai" adanci in care s-au aglomerat corpurile cosmice, dand nastere planetelor sau stelelor. Nu are importanta ca acest ocean gravitational este campul Higgs sau altul, important este ca asa functioneaza.

Iata un mod minunat de a pune carul inaintea boilor. Nu cred ca
este initiativa ta, probabil asa scrie prin ceasloavele sfinte.
Crezi ca in spatiul intergalactic exista astfel de "vai"? Nu m-as
mira sa spui ca da, insa eu stiu ca acolo navigheaza in intuneric
planete impinse numai de inertia proprie, deci rectiliniu.
Si aici, unde este sistemul solar, daca nu ar fi corpuri, spatiul ar
fi cat se poate de "neted". Chiar daca incerc sa ma apropii de
gandirea aceasta deformata, corpurile produc vaile si nu invers.
Sper ca nu ai ajuns sa crezi ca materia corpurilor se aduna ca
apa prin vai si formeaza planete!
Nu considera tonul meu decat expresia mai apasata a unei pareri
personale.

Nu considera tonul meu decat expresia mai apasata a unei pareri
personale.

Dupa cum stim din observatiile astronomilor, in univers sunt nebuloase care se intind pe mii de ani lumina in toate directiile, si ale caror mase echivaleaza cu masa unei galaxii. Totusi aceste nebuloase nu deviaza razele de lumina pentru ca lipseste tocmai campul gravitational. Acesta este un exemplu clasic in care materia ponderala este lipsita de camp gravitational. Aceste nebuloase reprezinta rezervoarele de materie din care se vor forma viitoarele stele si chiar galaxii atunci cand va fi cazul. Dar ce lipseste sa se formeze aceste stele? lipseste tocmai campul gravitational care sa produca acretia viitoarelor corpuri ceresti. Din aceste nebuloase, se vor forma, stele nucleare, stele periferice, planete, sateliti. Care este factorul determinant care decide ce fel de corp ceresc sa se formeze? tocmai marimea momentului cinetic al acelui camp gravitational, adica acel vartej de camp in care se formeaza orice corp ceresc. Fiecare familie de corpuri ceresti sunt caracterizate de propriul moment cinetic, si niciodata nu se formeaza o stea acolo unde se formeaza o planeta sau invers.
Nu este suficient sa dai un raspuns grabit, mai degraba sa dai un raspuns bine gandit.

Nu considera tonul meu decat expresia mai apasata a unei pareri
personale.

virgil a scris: Fiecare familie de corpuri ceresti sunt caracterizate de propriul moment cinetic, si niciodata nu se formeaza o stea acolo unde se formeaza o planeta sau invers.

Sistemele binare sau multiple cum se formează?

Razvan a scris:

virgil a scris: Fiecare familie de corpuri ceresti sunt caracterizate de propriul moment cinetic, si niciodata nu se formeaza o stea acolo unde se formeaza o planeta sau invers.

Sistemele binare sau multiple cum se formează?

Nu stiu, dar cred ca sunt cazuri particulare, exceptii de la regula, Oricum s-au nascut din doua vartejuri gravitationale apropiate.

Dl.Curiosul! Dupa parerea mea esenta filozofica a fortei este deosebirea de miscare, ca directie intensitate si sens intre doua sisteme. Esenta fizica a fortei este presiunea. Forta este data de produsul presiune x suprafata F=p.S. Suprafata este element geometric, este metafizica. Presiunea in fizica actuala nu este definita. Din cercetarile mele am ajuns la concluzia ca presiunea esta data de interferenta campurilor. Adica de produsul intensitatilor campurilor care interfera (produsul acceleratiilor)

Adrian Gheorghe a scris:Curiosul! Dupa parerea mea esenta filozofica a fortei este deosebirea de miscare, ...

Păi aici am eu o mică problemă de percepție.
Spre exemplu, vrei să știi dacă undeva acționează sau nu o forță de atracție.
Cum pui în evidență aceea forță ?
Prin efectele sale, nu direct.
N-ai cum să pipăi forța nici cu gândul, ci doar o pui în evidență prin mișcarea produsă.
Deci mișcarea produsă de forță și forța propriu-zisă, nu le poți separa, forța o poți pune în evidență doar prin efectele sale, prin mișcarea produsă.

Forta inseamna produsul dintre masa si acceleratie, deci cand vorbim de forte automat avem in vedere mase in miscare. mai sus Adrian spunea ca forta este produsul dintre presiune si suprafata. Daca luam o foaie de hartie si suflam aer spre ea, vedem ca asupra hartiei actioneaza o forta datorita presiunii aerului, asa cum a spus Adrian. Dar daca analizam mai aprofundat situatia, vedem ca asupra foii de hartie actioneaza molecule de aer. fiecare molecula actioneaza cu un impuls p=mv; iar asupra hartiei actioneaza moleculele de aer cu o anumita frecventa, deci putem scrie ca forta este produsul dintre impuls si frecventa astfel; F=N.m.v.f; In care N reprezinta un numar de molecule care actioneaza in acelasi timp.
adica F=(N. kg).(m/s). 1/s;  F=(N.Kg).m/s^2; iata deci ca este mai corect sa spun ca forta se transmite intre doua corpuri ca un produs de impulsuri aplicate cu o anumita frecventa. Impulsurile provin de la miscarea vibratorie a moleculelor sau atomilor corpurilor respective.

Dl.Curiosul. Cand exista o forta, inseamna ca se intalnesc doua sisteme cu miscari deosebite. Cand nu exista miscari deosebite intre sisteme, nu exista forta.
Ce spune dl Virgil, se refera la forta de inertie. F=m.a . Si daca scriem masa ca produsul suprafata x acceleratie avem ca F=S.a.a=S.p  si p=axa.
Intradevar presiunea unui fluid este explicata ca suma impulsurilor moleculare in unitatea de timp. In cazul campului electromagnetic avem presiunea campului electric
  si presiunea campului magnetic este  

Adrian Gheorghe a scris: Si daca scriem masa ca produsul suprafata x acceleratie ...

Păi nu prea poți să scrii masa așa.
Sau poți ?
Cum ai ajuns la concluzia asta ?

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Curiosul. Cand exista o forta, inseamna ca se intalnesc doua sisteme cu miscari deosebite. Cand nu exista miscari deosebite intre sisteme, nu exista forta.
Ce spune dl Virgil, se refera la forta de inertie. F=m.a . Si daca scriem masa ca produsul suprafata x acceleratie avem ca F=S.a.a=S.p  si p=axa.
Intradevar presiunea unui fluid este explicata ca suma impulsurilor moleculare in unitatea de timp. In cazul campului electromagnetic avem presiunea campului electric
  si presiunea campului magnetic este  

pentru verificare puteti folosi relatiile echivalente, si o sa vedeti ca problema scartaie.

Dl.Curiosul! Am ajuns la aceasta concluzie pe topicul -ce este masa?- cand am calculat masa Pamantului si cu formula lui Gauss si cu formula lui Newton si am gasita aceeasi valoare. Formulele se gasesc la linkul de mai jos. In pagina a-5-a
https://cercetare.forumgratuit.ro/t235p150-ce-este-masa?highlight=ce+este+masa

Dl. Virgil! Nu stiu care ar fi nepotrivirea. Presiunile pe care le-am scris in postare, sunt din formula lui Poynting. Daca (si numai daca) am identitatea dimensiunala masa-sarcina, am ca E=a
      este adimensional si
 
Intr-u cat sunt in aceeasi suma, inseamna ca si presiunea magnetica este tot acceleratie la patrat.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil! Nu stiu care ar fi nepotrivirea. Presiunile pe care le-am scris in postare, sunt din formula lui Poynting. Daca (si numai daca) am identitatea dimensiunala masa-sarcina, am ca E=a
      este adimensional si
 
Intr-u cat sunt in aceeasi suma, inseamna ca si presiunea magnetica este tot acceleratie la patrat.

Ca sa aflam presiuneaq unui camp pornim de la forta acelui camp pe care o raportam la o unitate de suprafata;
p= F/m^2=[e^2/(4pi eps.R^2)].1/m^2; dar E=e/4pi.eps.R^2; deci p=e.E. 1/m^2;

Dl. Virgil! Cred ca este corect ce spui. Daca punem ca epsilon este adimensional si q=E.S, rezulta ca presiunea p este egala cu E patrat. Si cum E este acceleratie (numai si numai daca q=m), rezulta ca presiunea este acceleratie la patrat

P.S. Uite aici linkul care iti da editorul latex.
http://www.codecogs.com/latex/eqneditor.php

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil! Cred ca este corect ce spui. Daca punem ca epsilon este adimensional si q=E.S, rezulta ca presiunea p este egala cu E patrat. Si cum E este acceleratie (numai si numai daca q=m), rezulta ca presiunea este acceleratie la patrat

Acest "daca" nu este plauzibil. Daca ar fi adevarat, folosind relatiile mele de echivalenta ar trebui sa rezulte o presiune, dar din pacate nu se verifica.

Dl. Virgil! Cum apare presiunea in relatiile dumitale de echivalenta?. Nu cumva este deplasata cu o viteza?.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil! Cum apare presiunea in relatiile dumitale de echivalenta?. Nu cumva este deplasata cu o viteza?.

Nu am calculat acest lucru, pentru ca oricum presiunea in unitati mecanice nu poate fi masurata decat in Newtoni pe metru patrat, sau in derivatele lui. Daca vrei sa verificam acest lucru reluam calculul de mai sus;
p= F/m^2=[e^2/(4pi eps.R^2)].1/m^2; dar E=e/4pi.eps.R^2; deci p=e.E. 1/m^2; inlocuind relatiile de echivalenta avem; e= [kg.m/s];
E=[1/s]; adica; p=[kg.m/s].[1/s].[1/m^2]=[Kg.m/s^2].[1/m^2]; deci este o forta raportata la suprafata.
Conform relatiei date de d-ta p=E^2; adica p=[1/s]^2; ceia ce nu corespunde realitatii.