Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul cu același nume, care a devenit prea lung.

virgil_48 a scris:
. . . . .Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.

Asa am scris intr-un raspuns , undeva mai sus. Dar n-am
sa las demonstratia neterminata, desi vreun cunoscator de fizica
interesat, a terminat-o inaintea mea si nu vrea sa v-o arate.
Voi despicati mai departe firul in 4, 16,...ca parca interpretarile
care le faceti ar avea vreo directie sau un scop.
Pagini are forumul destule la dispozitie, iar ulterior am sa separ
ce este semnificativ, in topicul cu Critica atractiei gravitationale.
Asa ca pentru cine nu a remarcat, afirm ca se poate calcula
lucrul mecanic care se produce la orbitare in joule, deci
proprietatea numita conservativitate a campului gravitational
este o mare farsa. Trebuie numai sa cauti pe aceasta pagina
si vei gasi un calcul aproximativ al lucrului mecanic produs de
Luna la o orbitare completa.
Presimt ca despre asta nu va comenta nimeni nimic. Nici macar
la modul rautacios ! Poate cel mult ma aleg cu o dunga rosie.

Acestea sunt notatiile din toate textele topicului care se refera
la o orbitare circulara. Cele doua cercuri mici se refera la altceva.

Corpurile urmeaza traiectorii in spatiu astfel incat sa-si conserve energia. Daca un camp este sferic. se va deplasa pe suprafata sferei acelui camp. E o problema de echilibru al Ec si Ep.
Asta am scris-o pentru mine

Abia astept raspunsul lui Virgil 48.

curiosul a scris:. . . . .
Întrebare:
Consumă câmpul energie pentru accelerarea navei în cădere liberă ?

Am reluat raspunsul tau si am incercat sa gasesec raspunsurile
din sectiunile anterioare unde in mod sigur, am afirmat ca orice
atragere a unui alt corp determinata de asazisul camp, determina
un consum de energie. Nu am reusit sa le gasesc, dar exista. A
fost o discutie lunga, unde am afirmat ca si ridicarea unei greutati
de 1 kg cu mana, la 1 m inaltime, dupa teoria actuala, mareste
energia campului cu 1 joule, din energia corpului tau...
Tine cont ca tot ce afirm eu acum, este consecinta teoriei actuale
a miscarii in camp central, care este o greseala deci si consecinta,
adica concluzia la care am ajuns la inceput este o greseala. Este o
logica cam intortocheata, cine nu vrea sa o urmeze nu va intelege
nimic, sau va trage concluzia ca gresesc. Dar tu stii ca marota mea
este demistificarea campului gravitational, fiindca gravitatia este
impingere produsa de FOIP. Incerc sa dovedesc ca nu se consuma
energie din sistemul celor doua corpuri implicate, ci din energia
libera a Universului. Dar campul daca ar exista, ar consuma energie
din acest sistem si s-ar epuiza.
Nu cred ca este o idee ce nu se poate urmari!

negativ a scris:

"Dar tu stii ca marota mea este demistificarea campului gravitational, fiindca gravitatia este impingere produsa de FOIP."
Este, dar nu produsa de ce zici tu, orice ar fi aia. Cand vorbiti de gravitatie, uitati ce ati invatat la scoala, de jouli, de orice. Alea vin abia dupa ce ai un fenomen, un mecanism si abia la sfarsit o ecuatie generala.

Te exprimi si tu ca Pythia? Păi ce am invatat la scoala, aproape
că am uitat, fenomenul si mecanismul le-am prezentat, de alte
ecuatii nici nu este nevoie, fiindca cele necesare au fost elaborate
de mult. Nu-ti inchipui ca ma avânt mai departe. Unul care stie
fizica superioara, dar a ramas cu mintea deschisa, pornind de la
acest topic are tot ce este nevoie ca sa anihileze teoria campurilor.
Si dupa aceea cad multe. Fiindca sunt destule elemente care
indica convergent spre FOIP, chiar daca nu s-a ajuns inca la el.
Eu mai urmaresc o mica si lipsita de importanta formula a lucrului
mecanic ce se produce la orbitare, ca sa existe si o bomboana pe
coliva.

negativ a scris:

Inseamna ca ati invatat "papagal". Da, trebuie sa ai mintea deschisa, dar sa ai grija in ce directie... Cu oameni ca tine a ajuns cea mai importanta carte de stiinta sub forma bibliei.

Sa ai mintea deschisa in directia indicata de altii, nu mi se pare un
mare chilipir! Care ar fi "cea mai importanta carte de stiinta"?

Pana unde cade o piatra in cadere libera, considerand campul gravitational al Pamantului, care la randul sau este redus la un punct?
Piatra in cadere isi va accelera viteza, si va capata o orbita alungita precum a unei comete, va ocoli centrul de masa al Pamantului si se va intoarce de unde a plecat. OK?
Deci la un astfel de ciclu energia potentiala initiala a pietrei se va transforma in energie cinetica, va ocoli centrul de masa si se va transforma din nou in energie potentiala. In aceste conditii nu se pierde si nici nu se castiga energie.
Cazul real, cand Pamantul are un volum mare, piatra in cadere libera se accelereaza si izbeste Pamantul, cedand energia cinetica capatata. Nici de data asta nu avem castig sau pierdere de energie totala.
Atunci de ce sa piarda campul gravitational energie, si in ce mod?

virgil a scris:Pana unde cade o piatra in cadere libera, considerand campul gravitational al Pamantului, care la randul sau este redus la un punct?
Piatra in cadere isi va accelera viteza, si va capata o orbita alungita precum a unei comete, va ocoli centrul de masa al Pamantului si se va intoarce de unde a plecat. OK?
Deci la un astfel de ciclu energia potentiala initiala a pietrei se va transforma in energie cinetica, va ocoli centrul de masa si se va transforma din nou in energie potentiala. In aceste conditii nu se pierde si nici nu se castiga energie.

Nu in detaliu, dar in linii mari sunt de acord. Daca piatra, un meteorit
sau un asteroid, nu cade pe Pamant, traiectoria lui se curbeaza si se duce
in drumul lui, in alta directie. Se intoarce in acelasi loc numai daca
satelizeaza. Schimbarea directiei lui nu se face gratis, exista un consum
de energie, care devine lucru mecanic. Fara acesta, piatra, ar fi trecut
rectiliniu pe langa planeta. Curbarea traiectoriei se vede, poti sa crezi
ca nu costa nimic(ceva joules)? Acum stim ca in spatiul liber, ca sa
curbezi o traiectorie ai nevoie de propulsie laterala, nu e moca.

Cazul real, cand Pamantul are un volum mare, piatra in cadere libera se accelereaza si izbeste Pamantul, cedand energia cinetica capatata. Nici de data asta nu avem castig sau pierdere de energie totala.
Atunci de ce sa piarda campul gravitational energie, si in ce mod?

Priveste mai atent! Energia cinetica dobandita de "piatra" provine din
gravitatie si din camp(daca crezi ca exista un camp) si se transforma in
distrugeri la suprafata planetei. Energia cinetica nu mai devine energie
potentiala ci temperatura, explozie, distrugeri. Multa energie
se acumuleaza in transformari si nu in campul planetei ca sa-i refaca
potentialul. Numai masa "pietrei" se aduna la masa planetei si aduce o
crestere infima potentialului, dar cea mai mare parte a energiei cinetice
luata de la camp, se pierde in alte transformari iar campul scade. Aia
cu energia totala e alta gogorita. Daca energia provenita din camp,
transforma suprafata planetei in desert, ea nu se intoarce inapoi in
camp. Se pierde in transformari chimice sau de alta natura.

Deci la un astfel de ciclu energia potentiala initiala a pietrei se va transforma in energie cinetica, va ocoli centrul de masa si se va transforma din nou in energie potentiala. In aceste conditii nu se pierde si nici nu se castiga energie

In acest caz, campul se comporta ca un mediu elastic, la care putem sa-i calculam o anumita constanta de elasticitate, care este alta decat constanta gravitationala K. Aceasta constanta elastica este proprie fiecarui sistem in parte. Transformarea ciclica din energie cinetica in energie potentiala se face fara pierdere de energie, in caz contrar planetele s-ar apropia continuu de nucleu si intr-un final s-ar prabusi in acesta, lucru ce inca nu s-a observat.

virgil a scris:. . . . .
In acest caz, campul se comporta ca un mediu elastic, la care putem sa-i calculam o anumita constanta de elasticitate, care este alta decat constanta gravitationala K. Aceasta constanta elastica este proprie fiecarui sistem in parte. Transformarea ciclica din energie cinetica in energie potentiala se face fara pierdere de energie, in caz contrar planetele s-ar apropia continuu de nucleu si intr-un final s-ar prabusi in acesta, lucru ce inca nu s-a observat.

Esti de acord ca anumite traiectorii ale "pietrelor" in proximitatea unui
corp pot fi simetrice: apropierea si departarea? Adica venirea si plecarea.
In aceste doua capete, energia cinetica a "pietrei" este aceeasi. Cine
a consumat energie pentru curbarea traiectoriei, daca pleaca in alta directie?
Esti de acord ca pentru curbarea unei traiectorii se consuma energie?
Poate contesti faptul ca acel consum de energie devine lucru mecanic?
Observa ca te servesti pentru sustinerea unei cauze(conservativitatea)
pe care eu o contest cu resurse din exterior, de propriile ei resurse pe
care eu le consider gresite. Nu trebuie sa-mi spui cum sustine teoria actuala
aceasta cauza, au fost destui care s-au ocupat cu aceasta falsificare.
Ma intereseaza daca si ce gresesc eu, de constat ca este gresita.

Un alt caz de transformare vizibila a energiei cinetice in energie potentiala:
O piatra de cateva sute de grame cade de la cativa metri in capul unui om. (poate fi si un ghiveci cu flori, etc...)
La impact piatra se opreste, deci nu mai are energie cinetica primita progresiv de la campul gravitational. Unde s-a dus cinetica ?
Eventual se observa cateodata o crapatura in capul omului, pe acolo a intrat cinetica. Este un caz nefericit, nu se cunosc urmarile decat la autopsie, unde specialistul legist in fizica si medicina descopera cinetica in interior..
Dar foarte bine se poate ca dupa cateva minute bune sau chiar ore sa rasara un cucui in capul subiectului nostru, daca a avut capul tare. Este cazul fericit. Concluzia, energia cinetica a luat forma de cucui exterior, care este echivalentul energiei potentiale.
Evolutia multor animale a presupus lupte intre masculi, care se bateau ciocnindusi capetele. La impact apareau cucuie. Azi asa, maine tot asa, pana ce cucuiele au devenit adevarate coarne, cei mai incornorati fiind si cei mai tari de cap. Evident ca energia potentiala din cucuie (devenite coarne) reprezenta potenta posesorului. Iar aceasta potenta se transforma iar in cinetica, cand "luptatorul" isi ia avant si viteza pt. lupta. Dar cucuiul sau coarnele nu dispar(e) decat daca se rup..

Esti de acord ca anumite traiectorii ale "pietrelor" in proximitatea unui corp pot fi simetrice: apropierea si departarea? Adica venirea si plecarea.
In aceste doua capete, energia cinetica a "pietrei" este aceeasi. Cine
a consumat energie pentru curbarea traiectoriei, daca pleaca in alta directie?

O traiectorie eliptica alungita, proprie cometelor, dupa cum se stie are un capat in jurul Soarelui, si un alt capat perfect simetric la departare foarte mare dincolo de orbita lui Pluton. Daca esti tentat sa spui ca in apropierea Soarelui campul gravitational care este foarte puternic, a consumat energie pentru curbarea traiectoriei, eu pun intrebarea cum se obtine aceiasi curbura la capatul opus al elipsei, departe de Soare, acolo unde campul gravitational a scazut cu patratul distantei.

virgil_48 a scris:A fost o discutie lunga, unde am afirmat ca si ridicarea unei greutati
de 1 kg cu mana, la 1 m inaltime, dupa teoria actuala, mareste
energia campului cu 1 joule, din energia corpului tau...

Eu sunt de părere că nu mărește energia câmpului.
De altfel, prin modul în care interpretez eu energia câmpului gravitațional, tu faci parte din câmp, energia acestuia din urmă depinzând de distribuția masei în el.

Altfel spus, un corp depărtat de la distanța r la distanța r' de centrul câmpului, modifică distribuția masei în câmp, însă energia acestuia este aceeași.
Consider că modificarea distribuției masei în câmp duce la modificarea intensității atracției, iar prin exemplul tău, modificarea distanței de la care este atras un corp duce la modificarea intensității atracției acelui corpului.

Însă conform principiului că atracția câmpului se întinde la infinit, corpul respectiv se află întotdeauna în câmp indiferent de distanța la care este depărtat de centrul câmpului, acesta este parte componentă a câmpului la orice distanță și nu modifică energia câmpului.

De altfel, cred că acesta este și principiul care stă la baza energiei potențiale față de un câmp gravitațional.
Desigur, este foarte probabil să mă și înșel, dar în opinia mea, aceste aspecte sunt foarte bine descrise de mecanica newtoniană, care explică situația într-un mod cât se poate de corect, coerent și exact, raportat la observațiile experimentale.

Dar tu stii ca marota mea este demistificarea campului gravitational, fiindca gravitatia este impingere produsa de FOIP.

Păi așa zi...
Problema ta nu-i câmpul, problema ta este faptul că nu dă nimeni credit teoriei împingerii pentru care se pare că ai o obsesie.

Oricum, în altă ordine de idei, dacă ar fi fost o problemă cu conservativitatea câmpului eu sunt absolut convins că ar fi fost deja observată prin experimente practice.

Din păcate, până acum toate experimentele dovedesc conservativitatea câmpului.

Însă...mult succes cu împingerea!
Sau altfel spus, împingere plăcută în continuare !

curiosul a scris:. . . . .
Eu sunt de părere că nu mărește energia câmpului.
De altfel, prin modul în care interpretez eu energia câmpului gravitațional, tu faci parte din câmp, energia acestuia din urmă depinzând de distribuția masei în el.

Eu asta pot sa-ti spun si pentru mine este de crezut:
Daca produci acel joule cu energia ta, campul are un joule
in plus, fiindca la cadere el produce un joule si ajunge la
valoarea initiala. Stiu ca este prea elementar ca sa fie de
luat in seama. Eu fac parte din masa planetei care da campul,
dar ridicând ceva, nu vad ca energia mea este a campului ci
o produc eu, iar campul si-o insuseste.
Si exemplul se poate extinde. Ajungi la o nava cosmica care
decoleaza si energia campului creste si alte surprize mari,
care nu este cazul sa la reimprospatam fiindca inseamna sa
reluam topicul. Toate sunt datorate unei teorii gresite, care
daca o descosi putin, da rezultate pe masura.

Altfel spus, un corp depărtat de la distanța r la distanța r' de centrul câmpului, modifică distribuția masei în câmp, însă energia acestuia este aceeași.

Asa ar trebui sa fie daca nu s-ar opune fizica elementara. Ca sa
"rarefiezi" masa unui corp, desi ramane constanta, trebuie sa
consumi multa energie. Vezi numai câtă motorina consuma un
tractor. Energia consumata pentru "departarea" propusa de
tine, nu se pune? Ea se acumuleaza si se poate evidentia in
cazul unei implozii.

Consider că modificarea distribuției masei în câmp duce la modificarea intensității atracției, iar prin exemplul tău, modificarea distanței de la care este atras un corp duce la modificarea intensității atracției acelui corpului.

Pai daca daca te referi la masa proprie, esti de acord cu mine.  
Eu stiam ca energia
campului depinde numai de masa corpului, nu si de densitate.
Iar intensitatea atractiei care o exercita asupra unui alt corp, nu
depinde de distributia masei proprii. Ai inteles ca ceace afirm eu
aici, evidentiaza o consecinta a teoriei campurilor, nu parerea
mea despre situatia reala? Nu m-am referit la doua corpuri distincte
ci la unul singur, kilogramul acela ridicat la 1 m face parte din
masa corpului. Despre asta am scris, problema este foarte simpla,
daca vrei sa o complici trebuie sa inteleg si eu. Dar problema cea
simpla, ramane nerezolvata.

Însă conform principiului că atracția câmpului se întinde la infinit, corpul respectiv se află întotdeauna în câmp indiferent de distanța la care este depărtat de centrul câmpului, acesta este parte componentă a câmpului la orice distanță și nu modifică energia câmpului.

Asta este un principiu foarte bun fiindca nu se poate verifica practic si
sustine puternic teoria campului. Ca de fapt toate celelalte strumfarii
incluse.

curiosul a scris:. . . . .
Păi așa zi...
Problema ta nu-i câmpul, problema ta este faptul că nu dă nimeni credit teoriei împingerii pentru care se pare că ai o obsesie.

Împingerea exclude campul si reciproc, deci sunt opuse in mod clar.
Consider ca este o cauza care justifica o obsesie oricat de grea.

Oricum, în altă ordine de idei, dacă ar fi fost o problemă cu conservativitatea câmpului eu sunt absolut convins că ar fi fost deja observată prin experimente practice.
Din păcate, până acum toate experimentele dovedesc conservativitatea câmpului.

Fiecare cu convingerile lui. Convingerea ta este determinata se
pare pe baze probabilistice. Experimentul practic este cel propus
de mine la inceput. Cel cu un kilogram si cu un metru. Poti sa-l
faci si tu, este foarte sigur.

Multumesc pentru urari!

negativ a scris:

virgil_48 a scris:Împingerea exclude campul si reciproc, deci sunt opuse in mod clar.

Daca tie ti-e asa de clar, poti sa-mi explici si mie ?

Consideri ca push gravity si atractia gravitationala sunt cumva
convergente? Ce ai dori sa-ti explic? Diferenta dintre impingere
si atractie?

Cum exclude campul impingerea si reciproc !

Un link adus azi pe forum de prietenul Tudorel, ne trimite la un text
al d-nei Cruceanu, alta cunostinta a noastra. Este drept ca numai
noi o cunoastem pe dumneaei, prin amabilitatea prietenului
pacalici.

La 300 de milioane ani-lumină distanţă de Pământ a fost descoperită o galaxie foarte asemănătoare (ca dimensiuni) cu a noastră, însă alcătuită din 99.99% materie întunecată. Bizara galaxie ar putea să fie doar una dintre multele galaxii care conţin materie întunecată în cantitate mult mai mare decât materia obişnuită. Studiul acestora ne-ar putea ajuta să înţelegem din ce anume este alcătuită această misterioasă formă de materie şi să înţelegem mai bine Universul.

Urmaresc sa aflu, poate voi ati aflat deja, daca materia intunecata
este organizata in Univers sub forma de aglomerari, asa cum este
materia barionica, sau este distribuita relativ uniform, cum ar
trebui sa fie daca ar exista FOIP. Pentru mine, articolul amintit
este usor descurajant, dar nu demobilizator. Cercetatorii adevarati
au nevoie de mult mai mult timp si eforturi pentru a se apropia
de adevar, decat imi trebuie mie sa promovez ipoteze pe laptop.

Din cate stiu, materia intunecata este invizibila, de aceia se numeste 'intunecata". Deci cum poti sa vezi o galaxie facuta din ceva invizibil ? cred ca este vorba de o galaxie tanara in formare, motiv pentru care multe stele nu au ajuns la maturitate ca sa lumineze.
https://goo.gl/Ziscvt

virgil a scris:Din cate stiu, materia intunecata este invizibila, de aceia se numeste 'intunecata". Deci cum poti sa vezi o galaxie facuta din ceva invizibil ? cred ca este vorba de o galaxie tanara in formare, motiv pentru care multe stele nu au ajuns la maturitate ca sa lumineze.
https://goo.gl/Ziscvt

Stii daca exista printre particulele cunoscute, unele care atunci
când se ciocnesc intre ele, sau cu alte particule, nu emit semnale
luminoase sau electromagnetice?
Acelea ar fi invizibile si nesesizabile. Dar cum ar putea fi cunoscute?
Materia galaxiei Dragonfly a fost sesizata numai prin efectele ei
gravitationale, observabile, nu prin telescoape.

Echipa care a analizat galaxia a determinat prezenta substantei invizibile si misterioase luand in calcul miscarea stelelor - erau prea putine pentru a se misca atat de repede. Daca nu exista o frota gravitationala precum materia intunecata sa le tina impreuna, acele stele ar fi zburat departe.

Si daca stelele orbiteaza o gaura neagra, nu e normal ca acestea sa aiba viteza foarte mare, iar nucleul sa fie invizibil?

Pana acum nu am ajuns la o forma satisfacatoare a legii
lucrului mecanic produs la o orbitare circulara, considerând
suma deplasarilor CB  si forta gravitationala data de formula
atractiei universale. Notatiile sunt tot cele din Schita lui Abel.
Am considerat caderea CB produsa masei m de gravitatie din
punctul C de pe tangenta in punctul B de pe cerc, in urma
parcurgerii unei distante AB. Dar raportul dintre CB si AB nu
este constant, dupa cum arata geometria cea mai simpla, el
depinde de marimea unghiului la centru AOB.
Este posibil, si trebuie sa iau in considerare, că marimea de
calcul a segmentelor CB, care insumate constituie deplasarea
ce se inmulteste cu forta gravitationala, sa se calculeze altfel.
Lungimea AB la care se refera caderea CB, se poate determina
conform unitatii de timp a orbitarii. Adica CB nu se considera
caderea masei m corespunzatoare unui km de arc AB, ci
caderea dupa parcurgerea unui alt fel de arc AB, cel parcurs
in unitatea de timp. Numarul de arce AB si lungimea lor nu va
mai fi acelasi, desi vor fi exprimate tot in unitati de lungime.
Trebuie sa vad ce se intampla. Nu va necajiti, poate este greu
de descifrat, dar sunt optimist.

Orbite reale, orbite conventionale

Virgil_48,
Modelul orbitei simplificate circulare este intr-adevar mai simplu de abordat .
In virtutea unui principiu universal  de similitudine identificat si argumentat riguros de Virgil, putem extrapola si la o similitudine geometrica a sistemelor micro/ macro.
De la electron la galaxie, se poate identifica o geometrie elicoidala a orbitelor. Consecintele afecteaza si estimarea lucrului mecanic.
Din punctul meu de vedere, la o orbita complexa de gen elicoidal, intr-un spatiu considerat conventional tridimensional, si aspectul efectului axial la efectul tip surub trebuie estimat in efectul total al lucrului mecanic.

Iata cateva intrebari pe care ni le putem pune:
De unde pana unde delimitam o orbita elicoidala?
Ce rol are pasul elicei cosmice ? Ce energii implica?
Au corpurile ceresti motoare proprii care sunt sincronizate asa incat de ex la sistemul solar sa existe o comportare stabila unitara ?
Sau corpurile sunt purtate de un mediu universal/ flux, etc precum frunzele captive intr-o tornada?
In acest al doilea model ipotetic,  lucrul mecanic imprimat corpurilor ar fi cauzat si identificat in mediu.

eugen a scris:Orbite reale, orbite conventionale
Virgil_48,
. . . . .
Iata cateva intrebari pe care ni le putem pune:
De unde pana unde delimitam o orbita elicoidala?
Ce rol are pasul elicei cosmice ? Ce energii implica?
Au corpurile ceresti motoare proprii care sunt sincronizate asa incat de ex la sistemul solar sa existe o comportare stabila unitara ?
Sau corpurile sunt purtate de un mediu universal/ flux, etc precum frunzele captive intr-o tornada?
In acest al doilea model ipotetic,  lucrul mecanic imprimat corpurilor ar fi cauzat si identificat in mediu.

Eugen ,imi pare bine ca nu ti-ai pierdut complet interesul pentru
acest topic. Nu cred insa ca se poate rezolva problema complicând-o,
adaugand noi variabile. Eu sunt multumit ca m-am apropiat de finalul
problemei simple, cu orbita circulara, care poate constitui un punct
de plecare ferm. Daca o orbita este elipsoidala sau elicoidala, asta
nu justifica cu nimic conservativitatea campului gravitational.
Deocamdata, numai LaTex si ocupatiile zilnice, ma impiedica sa
finalizez aici formula lucrului mecanic ce se produce la orbitare. In
rest, topicul are la vedere toate resursele necesare. Mai lipseste si
curajul celor ce ar putea finaliza mai repede decat mine, desi au
mână libera.
Dupa aceea putem aborda orice detalii, fara sa fiu convins ca voi
face fata unor probleme mai complexe decat cele stiute.

Iata raspunsuri ce exista deja:
De unde pana unde delimitam o orbita elicoidala?
R - orice punt de pe elicoida poate fi ales ca referential! (viteza luminii, maimutista... fiind "constanta" DOAR fata de acest reper)
Ce rol are pasul elicei cosmice ?
R - ROL TEMPORAL! ( da un "tact" / referential, de aici toate corpurile din cosmos sunt asociate cu "vibratii", totul este "vibratie")
Aceste "frecvente" sunt interconectate, in stransa legatura cu notiunea ce CICLICITATE, ca rotile dintate in angrenare! Exemplu-perioadele de gestatie sunt specifice unor "CICLURI"!
La fel perioadele de vegetatie...se repeta cu "CICLICITATE"...adica...pas elicoidal in REALITATE FUNDAMENTALA!
Ce energii implica?
R - ENERGII DE TIP INTERN/EXTERN/CURGERE (teoria unificata identifica 3 tipuri, tornadele interactioneaza intre ele dupa reguli stricte)
Au corpurile ceresti motoare proprii care sunt sincronizate asa incat de ex la sistemul solar sa existe o comportare stabila unitara ?
R- NU, comportamentul "aparent unitar" al frunzelor (martori) este dat de forma geometrica a "vartejului" in care sunt captive!
Sau corpurile sunt purtate de un mediu universal/ flux, etc precum frunzele captive intr-o tornada?
In acest al doilea model ipotetic,  lucrul mecanic imprimat corpurilor ar fi cauzat si identificat in mediu.
R -AI RASPUNSURI CORECTE...LA INTREBARI CORECTE!  (teoria eterica uitata de stiinta, stiinta nu lucreaza cu "nedetectabile")

Personal am 7 ani petrecuti in astfel de cercetare si...ABSOLUT NIMIC nu iese in afara rationamentelor din Teoria Unificata! (am incetat sa mai caut infirmari ale teoriei, un procent de 100% confirmari...m-a determinat sa renunt)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83_de_vierme

Albert Einstein a intuit primul...geometria!
A incercat(30 de ani) sa gaseasca o Teorie Unificata...plecand EXACT DE LA PRIMELE CONCEPTE DE... "mini-gauri negre"!...Astazi teorii gen "M", de superstringuri sau twistori...fiind mult mai avansate!

Teoria Unificata nu ar fi aparut fara aceste prime si rudimentare concepte!

Cu toate acestea...CURBURA SI TORSIUNEA...LIPSESTE CU DESAVARSIRE IN APROAPE INTREAGA FIZICA!
(exceptie cateva teorii, nicicand "probate"...lipsa detectiei curgerilor eterice dezarmeaza aceste teorii)
Practic esenta constructiei, curgerea OPTIMIZATA a universului superfluid...LIPSESTE!


Nu "spatiul" se curbeaza...materia "invizibila", ce curge in jurul materiei grosiere, curge...CURBAT-OPTIMIZAT!
MATERIA GROSIERA DOAR OCUPA LOCUL.."CONVENABIL-OPTIMIZAT"!
TOTUL ESTE GEOMETRIE IN DINAMICA...GEOMETRODINAMICA ELICOIDALA!

WoodyCAD, fiindca ai vazut ca nu dau curs acestor fabulatii si
nu ma interesaza, dece nu-ti sustii tu cercetarea prin alte topice?
Daca ai dovedit-o 100 %, poti merge mai departe. Stii vorba
aceea, daca ai reusit , continua, daca n-ai reusit... Dar nu mai
aglomera acest topic odata ce nu te poti incadra in el, fiindca nu
vreau sa apara si Sectiunea 5. Multumesc pentru intelegere!

Virgil_48, "pararea ta" si a altora ca tine... nu conteaza!
Ce ai citit ...erau raspunsuri date intrebarilor lui Eugen, ca urmare nu ti se adreseaza!
RASPUNSURILE NU SUNT CONFORME CU SISTEMUL TAU DE GANDIRE...OBISNUIESTE_TE CU IDEEA CA ACESTE "FABULATII" SUNT IN AFARA SISTEMULUI TAU DE GANDIRE!

Eu unul, astept cu nerabdare Sezonul 5 Episodul 1.