Ultimele subiecte
» Logica deductiei și inducție cu băieții extratereștri Scris de CAdi Astazi la 14:31
» URME ALE EXTRATERESTRILOR PE PAMANT. DESCOPERIRI INEXPLICABILE SI FENOMENE OZN 1
Scris de CAdi Astazi la 12:04
» Basarabia, Bucovina - pământ românesc
Scris de CAdi Astazi la 11:41
» Globalizarea
Scris de eugen Ieri la 17:10
» Memoria și tendințele adictive
Scris de curiosul Ieri la 11:30
» Lucrul mecanic - definitie si exemple (Secţiunea 2)
Scris de virgil_48 Ieri la 10:34
» TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT...
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 13:49
» Fenomene Electromagnetice
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 12:18
» Despre elicele complementare
Scris de eugen Mar 26 Mar 2024, 12:00
» Dragi Extraterestri
Scris de CAdi Lun 25 Mar 2024, 12:29
» Ce este FOIP?
Scris de virgil_48 Lun 25 Mar 2024, 09:24
» Pendulul
Scris de eugen Dum 24 Mar 2024, 11:22
» Stanley A. Meyer - Hidrogen
Scris de eugen Vin 22 Mar 2024, 18:12
» Cum a reusit India sa trimita un rover pe Luna la pret de 2 km de autostrada in Romania !
Scris de virgil Vin 22 Mar 2024, 17:34
» Matematica și fizica
Scris de CAdi Joi 21 Mar 2024, 13:19
» Unde a ajuns stiinta ?
Scris de CAdi Mier 20 Mar 2024, 19:35
» Fizica si Matematica
Scris de CAdi Mier 20 Mar 2024, 12:04
» Viitorul si pacea inca e in miinile noastre
Scris de Vizitator Lun 18 Mar 2024, 21:32
» E miscarea rectilinie uniforma identica cu repausul ?
Scris de curiosul Lun 18 Mar 2024, 15:31
» Daci nemuritori
Scris de CAdi Lun 18 Mar 2024, 08:47
» Orbitarea - o miscare compusa
Scris de virgil_48 Dum 17 Mar 2024, 10:20
» Dialogul cu ChatGPT
Scris de Bordan Dum 17 Mar 2024, 07:47
» Laborator-sa construim impreuna
Scris de eugen Sam 16 Mar 2024, 10:10
» Un dicționar incipient de termeni ai Fizicii elicoidale
Scris de Abel Cavaşi Vin 15 Mar 2024, 07:06
» Marea teorema a lui Fermat.
Scris de curiosul Joi 14 Mar 2024, 19:35
» Deplasarea spre rosu a galaxiilor
Scris de CAdi Lun 11 Mar 2024, 12:30
» Geometria numerelor prime
Scris de curiosul Dum 10 Mar 2024, 13:50
» Stiinta oficiala si stiinta neoficiala
Scris de eugen Sam 09 Mar 2024, 12:57
» Unde se regaseste energia consumata pentru schimbarea directiei unei nave cosmice ?
Scris de virgil_48 Joi 07 Mar 2024, 12:53
» Pompele de caldura- instalatii energetice ale viitorului ?
Scris de virgil Mar 05 Mar 2024, 18:41
Postări cu cele mai multe reacții ale lunii
» Mesaj de la CAdi în TEORIA CONSPIRATIEI NU ESTE UN MIT... ( 2 )
» Mesaj de la eugen în Laborator-sa construim impreuna
( 1 )
» Mesaj de la virgil în URME ALE EXTRATERESTRILOR PE PAMANT. DESCOPERIRI INEXPLICABILE SI FENOMENE OZN 1
( 1 )
» Mesaj de la CAdi în Viitorul si pacea inca e in miinile noastre
( 1 )
» Mesaj de la virgil_48 în Lucrul mecanic - definitie si exemple (Secţiunea 2)
( 1 )
Subiectele cele mai vizionate
Subiectele cele mai active
Top postatori
virgil (12129) | ||||
CAdi (11780) | ||||
virgil_48 (11133) | ||||
Abel Cavaşi (7942) | ||||
gafiteanu (7617) | ||||
curiosul (6509) | ||||
Razvan (6162) | ||||
Pacalici (5571) | ||||
scanteitudorel (4989) | ||||
eugen (3757) |
Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Abel Cavaşi | ||||
Pacalici | ||||
CAdi | ||||
curiosul | ||||
Dacu | ||||
Razvan | ||||
virgil | ||||
meteor | ||||
gafiteanu | ||||
scanteitudorel |
Cei mai activi postatori ai lunii
virgil_48 | ||||
CAdi | ||||
virgil | ||||
curiosul | ||||
eugen | ||||
Bordan | ||||
Abel Cavaşi | ||||
Forever_Man | ||||
Razvan |
Spune şi altora
Cine este conectat?
În total sunt 20 utilizatori conectați: 0 Înregistrați, 0 Invizibil și 20 Vizitatori Nici unul
Recordul de utilizatori conectați a fost de 181, Vin 26 Ian 2024, 01:57
Subiecte similare
Legi de conservare (1)
+9
eugen
Abel Cavaşi
virgil
negativ
WoodyCAD
Razvan
Pacalici
gafiteanu
virgil_48
13 participanți
Pagina 20 din 34
Pagina 20 din 34 • 1 ... 11 ... 19, 20, 21 ... 27 ... 34
Legi de conservare (1)
Rezumarea primului mesaj :
Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48
Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48
Vizitator 1- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Anexa 3 -Electroconvegenta Pamantului (extras)
.............................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................5. Complexitatea fizică a mediului lichid terestruApa (sub formă lichidă, solidă sau gazoasă) este compusul chimic cu cea mai largă răspândire la nivelul suprafeţei planetare. Molecula de apă, rezultat al combinării oxigenului cu hidrogenul, este un dipol electric puternic cu sarcina pozitivă spre atomii de hidrogen, iar sarcina negativă spre atomul de oxigen. Structura dipolară a fiecărei molecule permite asocierea tuturor moleculelelor sub forma unei reţele legate de forţe de atracţie electrostatică, ce apar între sarcinile de sens contrar. Legăturile dintre molecule sunt însă foarte slabe, astfel încât în ochiurile reţelei circulă moleculele libere care îşi schimbă permanent locul cu moleculele din reţea, ceea ce face ca apa să fie un lichid deosebit de dinamic. Moleculele libere dintre ochiurile reţelei nu sunt numai molecule neutre, ci sunt şi ioni specifici apei, respectiv H3 (hidroniu) şi OH- (hidroxil), astfel apa este o asociaţie de molecule nu numai dinamică ci şi electrochimică. Aceasta duce la dizolvarea în mod natural a compuşilor chimici ce vin în contact cu apa (adică se infiltrează printre moleculele dipolare şi ionii de apă). În consecinţă, la nivelul suprafeţei planetare nu există apă pură ci numai sub formă de soluţie în amestec cu diverse alte elemente chimice în stare gazoasă sau solidă cum ar fi:-apa “sărată” a mărilor şi oceanelor, cu un conţinut ridicat de săruri minerale, dar mai ales de NaCl disociat sub fomă de ioni de Na+ şi Cl- ;-apa “dulce” de pe suprafaţa şi din profunzimea platformelor continentale, cu un procent mai scăzut de gaze (de exemplul CO2) sau săruri săruri minerale, disociate sub formă de ioni (ca Na+ ,K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, NO3-, etc. );- apa de “ precipitaţii “ , deosebit de bogată în gaze dizolvate din atmosferă.Se poate concluziona că mediul lichid se comportă la scară planetară, pe ansamblu, ca o plasmă lichidă.Ca urmare a interacţiunilor între câmpurile electromagnetice (electrostatice) interne şi exterioare Pământului, în interiorul şi la suprafaţa mediului plasmatic lichid au loc numeroase procese de natură electrică, magnetică, chimică şi fizică.De o importanţă deosebită pentru starea suprafeţei planetare este permiabilitatea magnetică şi permitivitatea electrică a mediului penetrat de câmpurile electromagnetice cu consecinţe locale cum ar fi;- evaporarea, fenomen fizic ce stă la baza generării vaporilor de apă în atmosferă;- curenţii verticali şi orizontali care, în funcţie de temperatura apei antrenată în curent încălzesc sau răcesc masele de aer aflate în contact cu suprafaţa mediului lichid selectând sarcinile electrostatice din zona respectivă.Referitor la procesul de evaporare, cercetările au arătat că, în raport de compoziţia chimică, vaporii de apă au o sarcină electrică diferită, şi anume:-apa sărata a mărilor şi oceanelor se evaporă cu un exces de ioni pozitivi;- apa “dulce”, de pe platformele continentale, produce în prima fază un exces de ioni negativi şi numai după epuizarea acestora apare şi un exces de ioni pozitivi;- apa “din precipitaţii “ evaporă, de asemenea, un exces de ioni negativi mult mai mare decât apa “dulce”Practic atmosfera terestră este o combinaţie de molecule dipolare( N2, O2 ) de molecule de apă neutre şi de ioni de ambele semne în proporţii diferite , în raport cu provenienţa apei de evaporare.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Nu trebuia sa mentionati si gravitaţionala ?Concluzie
Atmosfera terestră (şi spaţiul cosmic) se caracterizează prin existenţa tuturor formelor de mişcare a materiei (cuantică, nucleară, atomică, electrică, magnetică, electromagnetică,chimică, termică şi mecanică).
virgil_48- Foarte activ
- Numarul mesajelor : 11133
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (1)
Pt. Virgil 48: Nu; in paranteza "se spune" despre aceasta interactiune care se realizeaza cu forma de miscare conjugate.
D-l Gafiteanu stie foarte "multe" dar, ca vechi cercetator, stie ca e bine sa dai "multe" dar mult mai bine e sa pastrezi "putinul" care "leaga"/da sens la ceea ce sustii. Raspunsul poate fi dat, dar e bine sa fie aflat de fiecare pe baza celor "multe" altfel nu este "inteles" cu adevarat. Atentie la cele dou tipuri de "radiatie solara".
Mai "multe" (ANEXA 3) sunt in extrasul de mai jos : Crivoi D, Electoconvergenta Pamantului (Experimentul Allais-experiment crucial), ed. Performantioca, Iasi, 2005, ISBN 973-730-141-2. Fac precizarile de mai sus pentru cercetatorii din tara (care au preluat/preiau/ au prezentat/prezinta date /aspecte din teoria mea fara sa mentioneze "sursa", lucru care nu este correct. Vorba aceiea celebra: "ce vor zice colegii,...?
Cum? Ușor de zis, dar greu de explicat...Si radiatia solara, care descreste progresiv la patrundere, face stratificari.
D-l Gafiteanu stie foarte "multe" dar, ca vechi cercetator, stie ca e bine sa dai "multe" dar mult mai bine e sa pastrezi "putinul" care "leaga"/da sens la ceea ce sustii. Raspunsul poate fi dat, dar e bine sa fie aflat de fiecare pe baza celor "multe" altfel nu este "inteles" cu adevarat. Atentie la cele dou tipuri de "radiatie solara".
Mai "multe" (ANEXA 3) sunt in extrasul de mai jos : Crivoi D, Electoconvergenta Pamantului (Experimentul Allais-experiment crucial), ed. Performantioca, Iasi, 2005, ISBN 973-730-141-2. Fac precizarile de mai sus pentru cercetatorii din tara (care au preluat/preiau/ au prezentat/prezinta date /aspecte din teoria mea fara sa mentioneze "sursa", lucru care nu este correct. Vorba aceiea celebra: "ce vor zice colegii,...?
Variaţia în timp a energiei undei într-un domeniu de volum unitate se datorează la două categorii de fenomene:- fluxurile de energie radiantă prin frontiera domeniului respectiv;- fenomenelor datorate mişcării particulelor plasmei din domeniul dat. În plasmă există, in general, trei tipuri de interacţiuni: particulă-particulă, undă-particulă, undă-undă.În teoria cvasiliniară a turbulenţei slabe interacţiunile de primul tip sunt complet neglijate, dominante fiind considerate doar ultimele două, la care se consideră încă o variantă de interacţiune şi anume interacţiunea undă-particulă-undă care pare a fi o variantă superioară de cuplaj. Toate aceste tipuri de interacţiuni sunt procese rezonante şi totodată existând particule rezonante acest proces va fi un proces cinetic [ 58, 61, 66, 68,70, 74,].Dintre posibilele tipuri de undă din plasmă ne vom referi la undele electrostatice căci ele sunt singurele relativ la care particulele pot realiza un schimb energetic important undă- particulă.Interacţiunea undă-particulă-undă constă în esenţă în interacţiunea dintre particule care sunt rezonante cu unda ce rezultă prin suprapunerea a două unde:v1 - v2 = (3.2)Teoria turbulenţei slabe poate fi aplicată pentru explicarea fenomenului detransfer energetic ce are loc la nivelul anvelopei plasmatice terestre.3.2. Impactul radiaţiilor electromagnetice penetrante cu atmosferaRadiaţiilor electromagnetice penetrante, ultraviolet, röntgen şi gama, caracterizate prin lungimi de undă foarte mici (energie mare), însumează numai 7% din totalul radiaţiei electromagnetice solare. Având viteza de propagare în spaţiu apropiată de 300 000km/s, aceste radiaţii străbat distanţa astru Pământ în numai 8 minute şi 3 secunde şi nu sunt influenţate de câmpul magnetic terestru.Impactul dintre radiaţiile penetrante şi moleculele elementelor din constituţia atmosferei este dur şi se soldează cu modificări importante atât ale structurii radiaţiei cât şi ale moleculelor din compoziţia aerului.Interacţiunea radiaţiei cu molecula pe care o ionizează se desfăşoară conform relaţiei:X+hν→X++e- (3.3)unde: X poate fi: N2, N, O2, O, NO, etc.In funcţie de energia radiaţiei ionizarea se realizează prin următoarele fenomene:- absorbţie prin generare de perechi: în câmpul electric al nucleului lovit cuanta de radiaţie generează o pereche electron - pozitron, ce ţâşnesc din atom şi, lovind electronii atomilor vecini pe care îi scot de pe orbite, provoacă o cascadă de ioni şi electroni.--efect Compton: cuanta de radiaţie se ciocneşte de un electron slab legat, căruia îi transmite o parte din energia sa, după care este deviat lateral cu o frecvenţă mai mică, în timp ce electronul lovit izbeşte la rândul său alţi electroni din atomii vecini, rezultând de asemenea o cascadă de electroni.- absorbţia fotoelectrică: cuanta de radiaţie smulge un electron din învelişul atomului lovit, consumându-şi complet energia, iar electronul lovit îşi amortizează energia acumulată în ciocnire, ionizând atomii moleculelor vecine.Fenomenele de mai sus pot fi explicate unitar pe bază interacţiunii formă (corpuscul)- câmp utilizând modelul aplicat în cazul interacţiunii dintre formele de mişcare conjugate specifice corpurilor masive din Univers (stea-planetă) [23-34]. Este interesant de menţionat faptul că procesele de amortizare ale energiei radiaţiei electromagnetice penetrante sunt mai intense la anumite înălţimi, unde se regăsesc şi straturi mai puternic ionizate,fig.4. Altitudinea la care se dezvoltă aceste straturi, grosimea lor ca şi densitatea de ioni este informativă, deoarece cantitatea ca şi energia radiaţiilor penetrante este dependentă de activitatea solară.Fig.4 . Schema generală a fenomenelor electrice provocate în atmosferăDe radiaţiile solare [81]De menţionat faptul că în timpul erupţiilor solare ce afectează planeta, au loc furtuni magnetice ce perturbă profund atmosfera înaltă.Compoziţia chimică a straturilor ionosferei se prezintă astfel:Stratul ,,E” conţine până la 4105 ioni /cm3 formaţi din următoarele elemente redate în ordinea cantitativă descrescândă: NO+, O2+, O+, N2+, 16O+, 18O+, N+, Na+ iar un procent de 1% din total este format din ionii: :OH+, H2O+, H3O+.Stratul ,,D” conţine cantităţi importante de ioni: H5O2+şi H3O+.Sub altitudinea de 50 km de la nivelul solului radiaţiile electromagnetice penetrante nu mai au suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele elementelor interceptate, în schimb radiaţiile ultraviolete sunt capabile să slăbească legăturile dintre atomii ce formează moleculele de oxigen şi să permită asocierea unui al treilea atom, rezultând ozonul.- faza a –I - a - descompunere fotochimică:O2 + hO+O.- faza a –II – a - reacţie cu şoc triplu:O + O2 + M O3 + Munde M este o a treia moleculă din structura aerului [80].Măsurătorile au pus în evidenţă faptul că acest proces este mai intens la o altitudine de circa 25 km, pe urmă mai sus de 40 şi 55 km.S-a constatat că:- ozonul se află concentrat sub formă de calote la polii geografici, respectiv acolo unde, atmosfera fiind mai puţin dezvoltată, radiaţia ultravioletă pătrunde mai adânc în straturile dense;- ozonul prezintă variaţii anuale importante, din punct de vedere cantitativ, ce ating un minim în lunile de iarnă şi un maxim în cele de vară, diferenţiat de la o latitudine la alta şi chiar la aceeaşi latitudine [91].De precizat că numai un procent redus din radiaţiile penetrante ajung până la nivelul suprafeţei planetare, ca spre exemplu radiaţiile ultraviolete.3.3. Impactul radiaţiilor corpusculare solare cu atmosfera
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Pt. Virgil 48: Nu; in paranteza "se spune" despre aceasta interactiune care se realizeaza cu forma de miscare conjugate.
D-l Gafiteanu stie foarte "multe" dar, ca vechi cercetator, stie ca e bine sa dai "multe" dar mult mai bine e sa pastrezi "putinul" care "leaga"/da sens la ceea ce sustii. Raspunsul poate fi dat, dar e bine sa fie aflat de fiecare pe baza celor "multe" altfel nu este "inteles" cu adevarat. Atentie la cele dou tipuri de "radiatie solara".
Mai "multe" (ANEXA 3) sunt in extrasul de mai jos : Crivoi D, Electoconvergenta Pamantului (Experimentul Allais-experiment crucial), ed. Performantioca, Iasi, 2005, ISBN 973-730-141-2. Fac precizarile de mai sus pentru cercetatorii din tara (care au preluat/preiau/ au prezentat/prezinta date /aspecte din teoria mea fara sa mentioneze "sursa", lucru care nu este correct. Vorba aceiea celebra: "ce vor zice colegii,...?
Cum? Ușor de zis, dar greu de explicat...Si radiatia solara, care descreste progresiv la patrundere, face stratificari.
D-l Gafiteanu stie foarte "multe" dar, ca vechi cercetator, stie ca e bine sa dai "multe" dar mult mai bine e sa pastrezi "putinul" care "leaga"/da sens la ceea ce sustii. Raspunsul poate fi dat, dar e bine sa fie aflat de fiecare pe baza celor "multe" altfel nu este "inteles" cu adevarat. Atentie la cele dou tipuri de "radiatie solara".
Mai "multe" (ANEXA 3) sunt in extrasul de mai jos : Crivoi D, Electoconvergenta Pamantului (Experimentul Allais-experiment crucial), ed. Performantioca, Iasi, 2005, ISBN 973-730-141-2. Fac precizarile de mai sus pentru cercetatorii din tara (care au preluat/preiau/ au prezentat/prezinta date /aspecte din teoria mea fara sa mentioneze "sursa", lucru care nu este correct. Vorba aceiea celebra: "ce vor zice colegii,...?
Variaţia în timp a energiei undei într-un domeniu de volum unitate se datorează la două categorii de fenomene:- fluxurile de energie radiantă prin frontiera domeniului respectiv;- fenomenelor datorate mişcării particulelor plasmei din domeniul dat. În plasmă există, in general, trei tipuri de interacţiuni: particulă-particulă, undă-particulă, undă-undă.În teoria cvasiliniară a turbulenţei slabe interacţiunile de primul tip sunt complet neglijate, dominante fiind considerate doar ultimele două, la care se consideră încă o variantă de interacţiune şi anume interacţiunea undă-particulă-undă care pare a fi o variantă superioară de cuplaj. Toate aceste tipuri de interacţiuni sunt procese rezonante şi totodată existând particule rezonante acest proces va fi un proces cinetic [ 58, 61, 66, 68,70, 74,].Dintre posibilele tipuri de undă din plasmă ne vom referi la undele electrostatice căci ele sunt singurele relativ la care particulele pot realiza un schimb energetic important undă- particulă.Interacţiunea undă-particulă-undă constă în esenţă în interacţiunea dintre particule care sunt rezonante cu unda ce rezultă prin suprapunerea a două unde:v1 - v2 = (3.2)Teoria turbulenţei slabe poate fi aplicată pentru explicarea fenomenului detransfer energetic ce are loc la nivelul anvelopei plasmatice terestre.3.2. Impactul radiaţiilor electromagnetice penetrante cu atmosferaRadiaţiilor electromagnetice penetrante, ultraviolet, röntgen şi gama, caracterizate prin lungimi de undă foarte mici (energie mare), însumează numai 7% din totalul radiaţiei electromagnetice solare. Având viteza de propagare în spaţiu apropiată de 300 000km/s, aceste radiaţii străbat distanţa astru Pământ în numai 8 minute şi 3 secunde şi nu sunt influenţate de câmpul magnetic terestru.Impactul dintre radiaţiile penetrante şi moleculele elementelor din constituţia atmosferei este dur şi se soldează cu modificări importante atât ale structurii radiaţiei cât şi ale moleculelor din compoziţia aerului.Interacţiunea radiaţiei cu molecula pe care o ionizează se desfăşoară conform relaţiei:X+hν→X++e- (3.3)unde: X poate fi: N2, N, O2, O, NO, etc.In funcţie de energia radiaţiei ionizarea se realizează prin următoarele fenomene:- absorbţie prin generare de perechi: în câmpul electric al nucleului lovit cuanta de radiaţie generează o pereche electron - pozitron, ce ţâşnesc din atom şi, lovind electronii atomilor vecini pe care îi scot de pe orbite, provoacă o cascadă de ioni şi electroni.--efect Compton: cuanta de radiaţie se ciocneşte de un electron slab legat, căruia îi transmite o parte din energia sa, după care este deviat lateral cu o frecvenţă mai mică, în timp ce electronul lovit izbeşte la rândul său alţi electroni din atomii vecini, rezultând de asemenea o cascadă de electroni.- absorbţia fotoelectrică: cuanta de radiaţie smulge un electron din învelişul atomului lovit, consumându-şi complet energia, iar electronul lovit îşi amortizează energia acumulată în ciocnire, ionizând atomii moleculelor vecine.Fenomenele de mai sus pot fi explicate unitar pe bază interacţiunii formă (corpuscul)- câmp utilizând modelul aplicat în cazul interacţiunii dintre formele de mişcare conjugate specifice corpurilor masive din Univers (stea-planetă) [23-34]. Este interesant de menţionat faptul că procesele de amortizare ale energiei radiaţiei electromagnetice penetrante sunt mai intense la anumite înălţimi, unde se regăsesc şi straturi mai puternic ionizate,fig.4. Altitudinea la care se dezvoltă aceste straturi, grosimea lor ca şi densitatea de ioni este informativă, deoarece cantitatea ca şi energia radiaţiilor penetrante este dependentă de activitatea solară.Fig.4 . Schema generală a fenomenelor electrice provocate în atmosferăDe radiaţiile solare [81]De menţionat faptul că în timpul erupţiilor solare ce afectează planeta, au loc furtuni magnetice ce perturbă profund atmosfera înaltă.Compoziţia chimică a straturilor ionosferei se prezintă astfel:Stratul ,,E” conţine până la 4105 ioni /cm3 formaţi din următoarele elemente redate în ordinea cantitativă descrescândă: NO+, O2+, O+, N2+, 16O+, 18O+, N+, Na+ iar un procent de 1% din total este format din ionii: :OH+, H2O+, H3O+.Stratul ,,D” conţine cantităţi importante de ioni: H5O2+şi H3O+.Sub altitudinea de 50 km de la nivelul solului radiaţiile electromagnetice penetrante nu mai au suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele elementelor interceptate, în schimb radiaţiile ultraviolete sunt capabile să slăbească legăturile dintre atomii ce formează moleculele de oxigen şi să permită asocierea unui al treilea atom, rezultând ozonul.- faza a –I - a - descompunere fotochimică:O2 + hO+O.- faza a –II – a - reacţie cu şoc triplu:O + O2 + M O3 + Munde M este o a treia moleculă din structura aerului [80].Măsurătorile au pus în evidenţă faptul că acest proces este mai intens la o altitudine de circa 25 km, pe urmă mai sus de 40 şi 55 km.S-a constatat că:- ozonul se află concentrat sub formă de calote la polii geografici, respectiv acolo unde, atmosfera fiind mai puţin dezvoltată, radiaţia ultravioletă pătrunde mai adânc în straturile dense;- ozonul prezintă variaţii anuale importante, din punct de vedere cantitativ, ce ating un minim în lunile de iarnă şi un maxim în cele de vară, diferenţiat de la o latitudine la alta şi chiar la aceeaşi latitudine [91].De precizat că numai un procent redus din radiaţiile penetrante ajung până la nivelul suprafeţei planetare, ca spre exemplu radiaţiile ultraviolete.3.3. Impactul radiaţiilor corpusculare solare cu atmosfera
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Sunt doua motive principale de stratificare a atmosferei; unul bazat pe diferenta de densitate a gazelor din componenta aerului, si altul bazat pe diferenta de temperatura a straturilor de aer
Comentariu:
Nu astea sunt principalele motive; vedeti modificarea distantei dintre straturi (chiar disparitia unor straturi) functie zona zi/noapte/poli?!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Mai "multe" (ANEXA 3) sunt in extrasul de mai jos : Crivoi D, Electoconvergenta Pamantului (Experimentul Allais-experiment crucial), ed. Performantioca, Iasi, 2005, ISBN 973-730-141-2. Fac precizarile de mai sus pentru cercetatorii din tara (care au preluat/preiau/ au prezentat/prezinta date /aspecte din teoria mea fara sa mentioneze "sursa", lucru care nu este correct. Vorba aceiea celebra: "ce vor zice colegii,...?
Poate acum cand ati citit (mai sus, si respectiv, mai jos) mai "multe" despre ce se intampla in ionosfera/atmosfera terestra (o mica parte din ceea ce este matricea entropica a Pamantului) veti constientiza "putin" si rolul/functiile acesteia in interactiunile cu mediul (matricele entropice ale corpurilor de influenta preonderenta Soarele?Luna/....). Si mai ales importanta noilor constructe (matrice ge/entropica, corp ne/masic, corp de influenta preponderenta, electroconvergenta,...,) in intelegerea corecta a interactiunilor micro/macrocorpurilor din Univers.
Poate acum cand ati citit (mai sus, si respectiv, mai jos) mai "multe" despre ce se intampla in ionosfera/atmosfera terestra (o mica parte din ceea ce este matricea entropica a Pamantului) veti constientiza "putin" si rolul/functiile acesteia in interactiunile cu mediul (matricele entropice ale corpurilor de influenta preonderenta Soarele?Luna/....). Si mai ales importanta noilor constructe (matrice ge/entropica, corp ne/masic, corp de influenta preponderenta, electroconvergenta,...,) in intelegerea corecta a interactiunilor micro/macrocorpurilor din Univers.
3.3. Impactul radiaţiilor corpusculare solare cu atmosferaSondajele efectuate cu rachete şi cu baloane meteorologice au dus la concluzia că o parte din radiaţia corpusculară solară scapă din centurile de radiaţii şi pătrunde adânc în atmosfera terestră.Particulele cu energii sub 1010 electroni volţi (cele cu energii mai mari reprezentând un procent infim) sunt puternic deviate spre polii magnetici tereştri către care converg astfel:- până la altitudinea de 50 km de la sol, respectiv prin atmosfera înaltă, particulele străbat nestingherite stratul de gaze eterogen foarte rarefiat şi numai o cantitate redusă interacţionează cu moleculele elementelor interceptate;- între 50 şi 20 km de la sol, adică în atmosfera joasă, corpusculii primari se ciocnesc violent de atomii moleculelor din aer, declanşând spargerea lor în nenumărate părţi din care se nasc instantaneu noi particule corpusculare denumite radiaţii secundare şi care ajung la nivelul solului .Din impactul dintre particulele conţinute de radiaţia corpusculară şi moleculele de azot şi oxigen din aer rezultă în principal următoarele elemente:- particulele grele, respectiv grupuri de protoni şi neutroni din nucleele atomilor zdrobiţi în ciocnire;- componenta dură: mezoni de tip π+, π-, πo, cu o mare putere de pătrundere (traversează o placă de blindaj de plumb de 12 cm grosime) ;- componenta moale : radiaţii γ, pozitroni şi electroni cu o putere de pătrundere redusă (sunt reţinuţi de o placă de blindaj de plumb de 12 cm grosime) ;
Fig.5. Schema simplificată a consecinţelor impactului unei particule cu energie de peste 108 eV şi atomul unei molecule de aer [Linder H Elemente de fizică atomică şi nucleară),1962Particulele grele (neutroni şi protoni) după impact devin proiectile care pătrund în nucleele atomilor moleculelor de azot sau oxigen din jur provocând o serie de reacţii complexe, în special transmutaţii ca de exemplu :- un grup de doi protoni şi doi neutroni (nucleu de heliu), care pătrunde într-un nucleu de azot, îl transmută într-un nucleu de oxigen :(3.4
un neutron pătrunde într-un nucleu de azot transmutându-l într-un nucleu de carbon radioactiv care apoi emite un electron, stabilizându-se:(3.5)
Componenta ,,dură” a radiaţiei secundareComponenta dură a radiaţiei secundare, respectiv mezonii de tip π, apar numai în cazul ciocnirilor cu particule care au o energie mai mare 1,5109eV, particule conţinute curent de radiaţia cosmică intergalactică şi în cazuri excepţionale de radiaţia solară.Comportarea mezonilor după consumarea impactului este următoarea:
mezonul π+ datorită încărcării pozitive nu intră în reacţie cu nucleele atomilor moleculelor vecine, ci se împrăştie în spaţiu, iar după consumarea unui timp de 210-10s se dezintegrează într-un mezon π+ şi un neutrino;π+ μ++ (3.6)La rândul lor mezonii μ+ după un parcurs în spaţiu de 210-6s se descompun într-un electron şi doi neutrini:μ+ e++ ν + (3.7) mezonul π- intră în reacţie cu nucleele atomilor moleculelor vecinedeclanşând procese de dezintegrare ce apar în plăcile fotografice sub formă de figuri tipice denumite ,,stele σ”.În cazul în care pe traiectoriile lor nu întâlnesc nucleele altor atomi,după scurgerea unui timp de 210 –6s se descompun la fel ca mezonii π+, astfel:π+ μ-+ μ- e-+ ν + (3.- mezonii π0 după 10-15s, adică imediat după apariţie, se dezintegrează în două cuante γ.O parte din mezonii de tip π şi μ pătrund până la sol unde contribuie şi ei la provocarea ,,radioactivităţii naturale” a aerului.
Componenta moale a radiaţiei secundare
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
În mod sigur densitatea și temperatura își fac de cap pentru a stratifica atmosfera, dar încă nu văd CUM, în amănunt.
Fig. 2. Structura atmosferei (după A. Strahler, 1973)
Grosimea straturilor atmosferei este relativă, ele urmând regula generală de reducere spre polii geografici şi extindere spre ecuator. Explicaţia acestei distribuţii este ,...,
Intrebare:
Aveti graficul cu variatia temperaturii si presiunii. Poate cineva interpreta parametrii din graphic in legatura directa cu stratificarea atmosferei?
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
D-l Gafiteanu;
Eu v-am spus adevarul, stiind sigur ca nimeni nu va crede. Altfel nu v-il spuneam.
Comentariu:
Relatia dintre Obiect si Subiect are si ea o LEGE A SIMILITUDINII (eu as zice ANALOGIE):
- in NATURA nu se intampla nimic intre obiect si subiect daca nu au forme de miscare a materiei conjugate (mechanic-mechanic, electric- electric, magnetic-magnetic, termic-termic,..., );
- in procesul cunoasterii "obiectul" trece pe langa "subiect" daca in fondul PERSONAL informational (de cunostinte) nu are "componente" din ceea cei transmite interlocutorul, respective, din fondul GENERAL de cunostinte al DOMENIULUI analizat.
Constat:
-Desi, am demostrat prin "multe" surse bibliografice ca orice "obiect" plasat in camp (,...,electric,...) este influenta de aceste campuri (de cel preponderant) nu s-a inteles ca "subiectul' discutiei ("elementele" din atmosfera) n-au cum sa ramana "neutre";
-Desi, am aratat "putin" ca nu-I vorba de interactiunea gravitationala a (structurilor) corpurilor (lucru sesizat, de d-l Bordan/"nori") din cauza "inertiei psihologice" proprie oricarui subiect, abordarea este tot clasica apelandu-se la palierul de interactiune gravitational (desi, faptele "multe" arata clar ca este de tip electric);
-Desi, avem ADEVARUL in fata (in materialele anterioare este prezentata cauza stratificarii "putin"), nu-l putem vedea fiind "departe" prin ceea ce stim despre acesta.
Aceasta nu-I o tema de "facebook" ci de "books" dar asta presupune lucru direct cu acestea nu cautarea pe net a unor "secvente" con, respectiv, infirmatoare.
Concluzie:
D-l Gafiteanu are "dreptate" (component al frumusetii Adevarului)!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
De conspectat: trimiterea d-lui Pacalici
Intrebare:
1.Sa intelegem ca in "spatiul" circumterestru se manifesta numai campul gravitational (nici Newton nu credea asata, epigonii JURA ca asa este)?
2. Legea gravitatiei se refera la interactiunile corpurilor masice. Intrebare care s-ar pune este:
a)de ce "structurile" periterestre "gazoase"/plasmatice nu respecta cerintele legii gravitatiei desi in esenta sunt "masice"?
b) Mai pe direct, asa: de ce nu este evidenta "ponderarea" acestora cu consecinta caderii spre scoarta terestra/ "centrul" Pamantului.
c) Gravitatia terestra pondereaza numai "solid"-ul, nu-I "universal" valabila LEGEA.
Am pus intrebari de "gaga" insa astept un raspuns "doxa" (va fi cu siguranta, o trimitere, )
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Intrebare:D-l Gafiteanu:
"tocmai pentru ca lipseste acel centru gravitational, acea mica gaura neagra care sa produca campul gravitational".
Cea fost mai intaii, OUL sau Gaina?
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Raspuns corect; mai intai a fost o pasare asemanatoare cu gaina ale caror oua au suferit o mutatie care s-a dovedit a fi mai bine adaptata la mediul in care traia pasarea initiala.crivoi d a scris:Intrebare:D-l Gafiteanu:
"tocmai pentru ca lipseste acel centru gravitational, acea mica gaura neagra care sa produca campul gravitational".
Cea fost mai intaii, OUL sau Gaina?
In ce priveste campul gravitational, acesta s-a putut manifesta atunci cand dimensiunile universului si evolutia particulelor au permis acest lucru.
virgil- Moderator
- Mulţumit de forum : Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 12129
Puncte : 55240
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, ma preocupa o teorie a unificarii universale a interactiunii electromagnetice, gravitationale, cat si la niveluri de organizare inferioare acestora. Studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice sta la baza teoriei unificarii universale.
Re: Legi de conservare (1)
Zece "negrii" MITiteiScris de negativ Ieri la 20:12Gafitene, tot nu ai o idee despre problema ? Asta ne intereseaza._________________
Restul... Ocupi spatiu pe server degeaba.
---------------------
Restul- depinde de ,..., etapa.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
De la mine mai putin, de la Pacalici mai mult !crivoi d a scris:
c) Gravitatia terestra pondereaza numai "solid"-ul, nu-I "universal" valabila LEGEA.
Am pus intrebari de "gaga" insa astept un raspuns "doxa" (va fi cu siguranta, o trimitere, )
Randul c) este o afirmatie sau o intrebare ?
Gravitatia terestra "pondereaza" atmosfera care nu este solida.
Cum sa cada pe scoarta terestra ? Ce particulele acelea nu stiub) Mai pe direct, asa: de ce nu este evidenta "ponderarea" acestora cu consecinta caderii spre scoarta terestra/ "centrul" Pamantului.
si ele sa orbiteze?
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11133
Puncte : 43663
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (1)
Virgil 48:
Ce particule elacelea nu stiu si ele sa orbiteze?
Dupa care LEGE?
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Electroconvergenta Pamntului, Anexa 3
[...] Fenomenul de accelerare a electronilor şi deplasarea lor pe orbitali mai depărtaţi de nucleu se traduce fizic cu creşterea temperaturii şi dilatarea moleculelor elementelor aflate sub impactul radiaţiilor termice solare.[...]
Asta legat de faptul ca stratificarea ar fi "legata" de temperatura/densitate!! Dupa cum se vede temperatura/densitatea este un effect iar cauza trebuie cautata in alta parte. Supozitii sunt si acestea trebuie supuse criticii/parerilor participantilor la discutii.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Electronii nu sunt accelerati atunci cand sar pe orbitali mai indepartati de nucleu. Energia totala a electronilor totusi creste, pentru ca desi energia cinetica scade, energia potentiala creste cu cat electronul sare mai departe de nucleu. Acest lucru se intampla deoarece cu cat electronul oscileaza in campul nuclear pe o lungime de unda mai mare adica un orbital mai indepartat, cu atat energia lui cinetica scade deoarece ii scade viteza de oscilatie, crescand corespunzator energia potentiala. Pe acest lucru se bazeaza functionarea laserului. Adica energia potentiala crescuta pe baza pompajului cu o anumita frecventa, este apoi eliberata cand inceteaza pompajul respectiv, obtinand o raza laser.crivoi d a scris:Electroconvergenta Pamntului, Anexa 3
[...] Fenomenul de accelerare a electronilor şi deplasarea lor pe orbitali mai depărtaţi de nucleu se traduce fizic cu creşterea temperaturii şi dilatarea moleculelor elementelor aflate sub impactul radiaţiilor termice solare.[...]
Asta legat de faptul ca stratificarea ar fi "legata" de temperatura/densitate!! Dupa cum se vede temperatura/densitatea este un effect iar cauza trebuie cautata in alta parte. Supozitii sunt si acestea trebuie supuse criticii/parerilor participantilor la discutii.
Cat priveste temperatura, aceasta consta in agitatia termica a moleculelor, nu in dilatarea lor, adica creste spatiul ocupat de molecula prin vibratie, dar molecula in sine ramane de aceiasi dimensiune. Moleculele se comporta ca niste dansatori. Atunci cand danseaza tangou stau mai ingramaditi cu miscari lente, se poate spune ca grupul are energie scazuta ocupand un volum mic. Dimpotriva cand dansatorii vor dansa pe muzica rok, vor ocupa spatii mult mai largi pentru ca energia lor creste.
virgil- Moderator
- Mulţumit de forum : Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 12129
Puncte : 55240
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, ma preocupa o teorie a unificarii universale a interactiunii electromagnetice, gravitationale, cat si la niveluri de organizare inferioare acestora. Studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice sta la baza teoriei unificarii universale.
Noile legi ale miscarii planetelor
Anexa 3- din cele "multe" vom incerca sa intelegem "putin" ce au comun interactiunile prezentate, pana ajungem la rel 8 (puterea de interactiune a corpului masic cu componentele cinetica, masica/chimica, electromagnetica, gravito-electrica).
La baza scoarţei se află suprafaţa de discontinuitate Mohorovičić, de formă neregulată, de regulă cu conc
Pământul , structură solidă cu rol de catod (-) faţă de structura corpusculară periterestră cea mai apropiată cu rol de anod (+) atrage elementele chimice cu potenţialul de ionizare mai mic astfel că de la nivelul suprafeţei planetare, până la o altitudine de 105-115 km, proporţia dintre elemente este aproximativ constantă şi anume:-azot (N2) 78,90%; hidrogen 5,0.10-5%;-oxigen (O2) 20,95%; xenon 8,0.10-6%;-argon 0,93%: ozon 1,0.10-6%;-neon 1,8.10-3% radon 6,0.10-8%;-heliu 5,2.10-4,95%; kripton 1,0.10-4%.
Grosimea straturilor atmosferei este relativă, ele urmând regula generală de reducere spre polii geografici şi extindere spre ecuator. Explicaţia acestei distribuţii este tot în interacţiunea electrică (electrostatică) Pământ –Soare, polarizarea electrică a Pământului fiind mai intensă la ecuator, care se găseşte pe axa Soare - Pământ, decât spre poli unde suprafaţa prezintă un pronunţat unghi de incidenţă pentru câmpul electric solar. În consecinţă gradientul câmpului electric este maxim în zonele tropicale (unde şi acceleraţia gravitaţională are valoarea cea mai mică) şi ecuator şi descrescător spre poli astfel încât va rezulta cantităţi diferite de elemente chimice ce vor fi atrase de suprafaţa terestră (grosimi mai mici ale atmosferei spre poli şi grosimi maxime în zonele tropicale şi ecuator).
Anexa nr. 3
Complexitatea mediului terestru şi periterestru
Modelul actual al structurii Pământului evidenţiază existenţa geosferelor şi învelişurilor terestre. Pe baza suprafeţelor de discontinuitate de la limita inferioară a scoarţei terestre şi de la adâncimea de aproximativ 2 900 km, interiorul globului terestru a fost împărţit în trei geosfere principale:scoarţa, mantaua şi nucleul, fig. 3
|
La baza scoarţei se află suprafaţa de discontinuitate Mohorovičić, de formă neregulată, de regulă cu conc
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale mişcării planetelor
Orice afirmatie din material are in spate "informatia" bazata pe raspunsul la intrebarile DE CE?, CUM?, CAND?, UNDE?,..[...]potenţialul de ionizare mai mic[...]
Se poate raspunde mai correct/complet la intrebarile acestea (numai) pe baza constructelor (teorii, concept,...,) actuale?
Si da si nu!
a)Prin modelare matematica excesiva se poate orice, dar cu riscul "neantizarii" proceselor/fenomenelor natural si apelarea la artificii matematice care sa inlature contradictiile din teorie (urmare a "renuntarii" la /necunoasterii "realitatii" lucrurilor/fenomenelor/...) ;
b) Constructele noi (concepte, teorii,...,) permit intelegerea mai aproape de realitate a Naturii si pot permite o modelare mai completa a interactiunilor dintre corpurile natural (inclusiv, acele constructe care descriu "secvential" un anumit lucru/fenomen/...).
Dupa parerea mea, calea b, mi s-a parut mai corecta/completa (modelare fizico-matematica).
A fost nevoie sa definesc noi constructe (corp natural, corp ne/masic, matrice ge/entropica a corpului natural, corp /zona de influenta preponderenta, electronvergenta, autoelectroconvergenta,...,). Definirea constructelor au avut in vedere si datele de observatie directa, respective, indirecta (experiment in laborator).
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
Fizicianul Van Allen (S.U.A,) a identificat , în anul 1958, două centuri de radiaţie în zona ecuatorială a atmosferei înalte, la care, cercetări ulterioare au adăugat a treia centură (de fapt se succed mult mai multe centuri - ca parti/structuri fundamentale a matricei entropice a Pamantului prin /in care are loc interactiunile la nivel micro/macro, n.n ).
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
Sunt ingrozit de cate greseli gramaticale vad in comentariile mele. Mii de scuze! Nu-mi prea revad ce am scris (cu multe si repetate interventii pe text , in dorinta de a ma face inteles in cuvinte cat mai putine). In scoala eram (considerat) bun la gramatica, dar se vede ca nu sunt prea consecvent. Inca, o data, iertaciune!
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
Puterea este in naturalul (inter)actiunii! Orice este 'fortat" dezorganizeaza "natura" (pe/la orice nivel). Din pacate, nu se face aceasta deosebire atunci cand se incearca modelarea corecta ("ordinea" recunoscuta) a "Lumii"( la orice nivel a realitatii) care este cu totul altceva decat Natura insasi!D-l Bordan:
Puterea nu constă în bani, ci forța
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Domnu Crivoi, aveti sansa datorita acestor "calitati" sa deveniti ministrul invatamantului, educatiei, cercetarii. Tocmai cineva v-a luat-o inainte, deoarece facea si mai multe greseli. Gramaticale, nu stiintifice. Ca nu facea stiinta. Si mai taia multe panglici la inaugurarea oricarui rahat.crivoi d a scris: Sunt ingrozit de cate greseli gramaticale vad in comentariile mele. Mii de scuze! ...
................................
In alta ordine de idei, serios vorbind, cam asa se face cercetarea serioasa.
Nu "insiruind formule goale, ce din coada or sa sune."
Plus numeroase experiente, in laborator si in natura.
Dar cum ramane cu electro-convergenta ? Nu-i adaugati si electro-divergenta ?
Dar cu "matricea entropica" ? Mai bine i-am spune dupa numele descoperitorului "Matricea Crivoi" sau "Matrix Crivoi". Dar asta numai dupa ce veti descoperi si "matricea negentropica", fara de care nu se poate sa functioneze cat de cat stabil Universul.
_________________
“Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” (La Rochefoucauld)
gafiteanu- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Prenume : Vaxile
Numarul mesajelor : 7617
Puncte : 35383
Data de inscriere : 13/06/2011
Obiective curente : 0)-Fondator "Asociatia Fostilor Cercetatori Stiintifici".
1)-Stiinta camuflata in bascalie pentru tonti. Imi perfectionez stilul bascalios.
2)-Să-mi schimb sexul. Transplant cu altul mai vârtos. Si care să stie si carte.
Noile legi ale miscarii planetelor
Dupa cum bine stiti aceasta (convergenta) este "pozitiva", respectiv, "negativa" pe diferite paliere de interactiune.1.Nu-i adaugati si electro-divergenta.
Nu-i niciun pericol cu "STRUCTURA- ORGANIZAREA SI FUNCATIONAREA UNIVESULUI intrucat, dupa cum veti "cerceta", am mentionat mai sus ca:2.Dar asta numai dupa ce veti descoperi si "matricea negentropica",
Asta nu inseamna ca doresc numaidecat ceea ce sugerati dumnevoastra ca "doresc".matrice ge/entropica ="matricea negentropica"= matricea geentropica,
Oricum am satisfactia ca cineva intelege in profunzime ceea ce am propus ca directie de cercetare a interactiunii corpurilor naturale din Univers.
De altfel nu sunteti singurul. Am semnale ca paradigma de cercetare este folosita de mult la nivelul unor puternice agentii de cercetare din strainatate (NASA, JAXA,...,)! Ma bucura acest fapt, dar nu mi se pare corect sa se ia premii Nobel pe consecintele acestei teorii (experimente/observatii care confirma electroconvergenta corpurilor naturale, in atmosfera , de exemplu) fara a se mentiona, supportul/fundamentul theoretic ce a stat la baza experimentelor. De aceia, anterior, intr-o interventie "cantam" despre cei zece "negrii" MITitei. De "negrii' am avut partea pe tot parcursul activitatii de creatie/cercetare, si nu stiu cum se face ca nu ma lasa nici acum, cand nu mai cercetez ci incerc sa "gasesc".
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
De ce crediti ca e mai important (pentru STIINTA NEOFICIALA?!) sa credeti/(va ocupati) in/(de) imagini/(EFECTE) cand "necunoscuta" ce trebuie facuta cunoscuta este (adevarata) "CAUZA"?Virgil 48:
K = R3 / T2 [se vede in imagine]
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
Anexa 3
Componenta moale a radiaţiei secundareSursa principală a ionilor vehiculaţi până la sol este dată de ,,componenta moale” a radiaţiei secundare, efect al impactului radiaţiei primare de origine solară (în special cea datorată erupţiilor cromosferice şi un procent redus de radiaţie intergalactică, respectiv particule cu energii sub 10 10 eV) cu atomii moleculelor de azot sau oxigen.
Masa principală a radiaţiei corpusculare este formată din particule cu energii sub 10 eV. Şocul coliziunii dintre particula primară şi nucleul atom din compoziţia aerului nu mai este atât de violent, respectiv nucleul nu se sparge, în schimb câmpul electric pozitiv al nucleului exercită o forţă ce frânează particula iar aceasta emite o radiaţie, gama, de frânare. Comportarea radiaţiei γ după emisia din particule implicate în impact este următoarea:
[list="list-style-type: lower-alpha; direction: ltr;"]
[*]când cuanta ajunge în câmpul electric al unui nucleu atomic vecin, nucleul generează o pereche electron-pozitron .
[*]perechea electron –pozitron expulzată din nucleul excitat pătrunde în atomii vecini, unde sunt frânaţi parţial emiţând o radiaţie de frânare (γ) sau smulgând electronii şi transformând astfel atomul într-un ion.
[*]Electronii loviţi provoacă la rândul lor alte ionizări prin coliziunea cu electronii atomilor pe care cad şi procesul se lărgeşte continuu, luând proporţia unei cascade, până la pierderea energiei iniţiale, fig. .
Fig.6. Schema generării unei perechi electron – pozitron de către o particulă cu energia mai mare de 106 eV.
Cantitatea maximă de ioni se produce în stratul de aer cuprins între 5 şi 10 km de la sol. Procesul are loc mai aproape de sol la poli (atmosfera mai joasă) şi mai departe de sol la ecuator(atmosfera mai înaltă), distanţa fiind condiţionată de poziţia plăcilor condensatorului format de suprafaţa terestră (catod, -) şi centura de radiaţii interioară (anod, +).
Fig. 7. Schema amortizării unei particule cu energie mai mică de 106 eV
[/list]
Pe acest model se pot explica destul de corect fenomenele de natură electrică ce au loc în atmosfera terestră utilizând teoria lui Townsend - Rogovswski referitoare la fenomenul de descărcare în scânteie (în câmp uniform şi neuniform) şi teoria strimerilor. Se observă că:- indiferent de energia cu care radiaţiile corpusculare pătrund în atmosferă, rezultatul final al frânării pe moleculele de aer sunt cascade de ioni şi electroni ;- formele de mişcare ale materiei în atmosfera terestră sunt de natură mecanică, termică, electrică, atomică, nucleară, cuantică (fotonică)3.4. Impactul radiaţiilor electromagnetice nepenetrante cu atmosfera terestră şi suprafaţa planetarăMasa principală a radiaţiei electromagnetice solare (93%) o reprezintă radiaţiile electromagnetice nepenetrante ( hertziene, infraroşii, luminoase), caracterizate prin lungimi de undă mici, mijlocii, mari şi foarte mari şi viteză de propagare egală sau apropiată de 300 000 km /s, astfel că străbat distanţa Soare - Pământ în 8 minute şi 3 secunde.Pământul şi anvelopa sa plasmatică (cu lungimi de ce variază între 20 şi 1000 de raze terestre funcţie de distanţa Soare - Pământ) recepţionează aceste radiaţii (alături de cele corpusculare-vântul solar) şi-şi structurează continuu materia potrivit acestui transfer prin interacţiuni la scară macro (vortexuri plasmatice terestre şi periterestre, vortexuri locale, etc.) şi între microvortexuri (cuantice, nucleare, atomice, moleculare). Prezenţa tuturor formelor de mişcare a materiei în sistemul Pământ-anvelopă plasmatică permite efectuarea tuturor interacţiunilor corespunzătoare acestor forme de mişcare funcţie de forma predominantă a formei conjugate din structura învelişului/stratului penetrat (de impact). Radiaţiile penetrează sau nu dferite ecrane funcţie de raportul ce există între frecvenţa proprie şi frecvenţa stratului penetrat. Astfel radiaţiile hertziene ajung până la ionosferă, dar aici sunt returnate în spaţiul interplanetar prin reflectare de straturile F2, F1, E şi D, cu excepţia unei ferestre, cuprinsă între o,1 şi 10 m, prin care pătrund undele ce formează zgomotul de fond din aparatele de radiorecepţie radio (în timpul erupţiilor solare zgomotul se intensifică ceea ce denotă interacţiunea de natură electromagnetică dintre Soare şi Pământ). Radiaţiile electromagnetice nepenetrante solare sunt preluate (fragmentate) succesiv de structurile plasmatice ce înconjoară Pământul astfel că în final radiaţiile care rămân (la circa 20 km altitudine), resp
crivoi d- Vizitator
Noile legi ale miscarii planetelor
D-l Cavasi:
Care este explicația faptului că planetele se încăpățânează să se deplaseze pe elipse (conform legilor lui Kepler), în loc să se deplaseze pe cercuri?
Cu speranta ca interventiile mele n-au devenit "enervante", incerc sa sugerez (prin raspunsul meu la intrebarea de mai de sus) ca trebuie sa cunoastem niste "fundamente" de interactiune ale corpului natural masiv masic (pt, cazul analizat Pamantul cu matricea sa entropica) pentru a intelege variatia energiei si cum se regaseste aceasta variatie inclusive in cinematica sa (,..., Traiectorie,...,). Ar putea fi si un raspuns scurt, gen D-l Gafiteanu, dar avand "ciornele" unei lucrari , pentru o mai buna intelegere , le aplic pe acestea. Binenteles, unde intalniti "anvelopa entropica a Pamantului" trebuie "citit" "matricea entropica a Pamantului", s.a.m.d.
Electroconvergenta Pamntului, ed Performantica, Iasi, 2005Energia corpului masiv din Univers
1.1 Generalităţi privind sistemul fizic
Palierele de existenţă a corpurilor definesc (aşa după cum vom arata încapitolele următoare) Universul observabil. În analiza şi modelarea interacţiunilor corpurilor din univers se impune introducerea noţiunii de sistem. Acesta noţiune poate fi definită ca fiind un corp (sau ansamblu de corpuri materiale) caracterizat(e) prin diferite forme de mişcare şi care pot interacţiona cu mediul exterior prin suprafaţa de control, de graniţă sau de frontieră a sistemului considerat. Mecanica construită pe modelul mecanic al mişcării planetelor (modelul newtonian) nu permite stabilirea cauzelor care determină evoluţia, (adică trecerea unui sistem dintr-o stare în alta calitativ diferită de prima), acest model fiind al mişcării revesibile perpetuue. [...] Termodinamica generalizată ca teorie mai generală a interacţiunilor conservative şi disipative din sistemele fizice porneşte de la constatarea că mărimile intensive şi extensive din termodinamică pot fi identificate cu coordonatele generalizate care includ forţele (intensităţile) Y şi deplasările (sarcinile) generalizate X. Legi fundamentale ale naturii pot fi exprimate sub forma unei relaţii generale de legătură de tipul XYn=ct. denumită ecuţia politropei conservative generalizate unde, n(-, +) reprezintă un exponent politropic generalizat care desemnează intensitatea interacţiunii considerate [104]. Prin particularizarea acestui exponent, care poate avea şi alte semnificaţii decât cea strict termodinamică, se obţin legile care guvernează interacţiunile conservative din domeniul mecanicii corpurilor (rigide, elastice, fluide)din domeniul termodinamicii ca şi din cel al electromagnetismului. Termodinamica generalizată defineşte lucrul elementar generalizat pe baza relaţiei:δL = Y dX (1.1)
unde, aşa cum s-a aratat mai sus, Y reprezintă o forţă sau intensitate generalizată în calitate de mărime intensivă, iar X o deplasare sau sarcină generalizată în calitate de mărime extensivă. Forţa generalizată Y, în calitate de cauză, determină
deplasarea generalizată X care reprezintă efectul acţiunii considerate. Teoretic şi experimental s-a evidenţiat că mărimi intensive care pot îndeplini rolul forţei-intensităţii generalizate Y pot fi dintre cele mai diferite, cum ar fi :
forţă mecanică, F; ...................................................................... şi entropia S(s) în calitate de coordonată termică de stare [105].Eliminarea unei modalităţi de izolare, mecanică,termică, electrică, magnetică, etc, permite sistemului corp masiv – anvelopă plasmatică să participe la interacţiunea caracteristică formei de mişcare considerate, ceea ce înseamnă că sistemul dobândeşte un grad de libertate externă corespunzător acelei interacţiuni. Gradele de libertate internă (ni) şi externă (ne) care satisfac un anumit tip de interacţiune între sistem şi exterior pot fi considerate conjugate (nee). Fiecare tip de interacţiune între sistem şi mediul exterior poate fi asociat cu un transfer de sarcină generalizată prin suprafaţa de control care poate fi o sarcină efectivă precum cea electrică sau convenţională în alte situaţii.
Datele experimentale acumulate de omenire până în prezent evidenţiază patru tipuri de interacţiuni (cu câmpurile aferente) şi anume: interacţiunea gravitaţională, interacţiunea slabă, interacţiunea electromagnetică şi interacţiunea tare [78].Se constată, că interacţiunea gravitaţională care guvernează sistemele planetare şi galactice nu are la bază o anume cuantă de masă care să fi fost descoperită până în prezent.
Lucru generalizat de deformare a unui sistem- le-am prezentat intr-o interventie anterioara
[104].Aceste interacţiuni ale sistemului cu exteriorul prin intermediul lucrului se concretizează în ”deformarea ” în sens generalizat a învelişului acestuia care se traduce prin modificarea energiei corespunzătoare formei de mişcare considerate. Prin această extindere a conceptului de Ť lucru ť şi asupra transferului de căldură în calitate de Ť lucru termic ť de deformare entropică-probabilistică şi transferului de masă ca Ť lucru chimic ť se ajunge la relaţia:dU =∑ δLdef = j dXj, , (1.2)
conform căreia modificarea energiei interne, U, a unui sistem termodinamic este consecinţa ” deformării generalizate infinit mici”, dX, a acestuia sub acţiunea forţei generalizate Y [105]. Pentru studiul energiei corpurilor masive este important de ştiut că lucrul efectuat de corpuri sau câmpuri exterioare asupra sistemului este pozitiv şi conduce la creşterea energiei sale interne şi devine negativ dacă este exercitat de sistem asupra mediului exterior, determinând scăderea energiei acestuia. Există o excepţie la această regulă şi anume sistemele cu suprafaţa de control deformabilă, pentru care lucru efectuat este pozitiv (dV>0) iar cel consumat devine negativ (dV<0).1.2. Energia corpului masiv din Univers. Anvelopa entropicăTermodinamica generalizată ne permite să determinăm corect energia unui corp din univers. Energia corpurilor din univers este rezultatul interacţiunii pe palierul micro şi macro al formelor de energie conjugate (din corp şi, respectiv, din mediu) [29,30, 105]. De exemplul, structura energiei interne a sistemului Pământ - anvelopă plasmatică este dată de suma diferitelor tipuri de energie (cum ar fi: energia oscilaţiei electomagnetice pe palierul efheronic şi macro, energia mişcării de vibraţie a neutronilor, energia electronilor în mişcare de translaţie, energia electronilor gravitaţi; energia nucleară ; energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe) în timp ce microcorpurile (sistemele fizice primare ale palierul etheronic, respectiv neutronic) stau la baza transmiterii şi generării interacţiunii / formelor de mişcare a materiei din univers.Fie un corp masiv caracterizat prin toate formele de mişcare caracteristice materie (electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune).Dacă se notează cu: ; , vitezele de deplasare în unitatea de timp a coordonatelor generalizate, X, respectiv Y, rezultă că puterea generalizată de interacţiune a corpului masiv cu mediul poate fi exprimată în două moduri şi anume:=Y== (1.3)unde, n, în calitate de exponent politropic generalizat caracterizează intensitatea interacţiunii considerate [99,100].Personalizăm calculul a variaţiei energiei (puterii de interacţiune) unui corp masiv luând în considerare interacţiunile specifice unui satelit natural, respectiv cele ale Pământului. Pentru corp masiv luat în calcul (caracterizat prin formele de mişcarea a materiei electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune ) specificate atrag atenţia fluxurile din mediu de deplasare (sarcină) generalizată şi de forţă (intensitate) generalizată preponderente, astfel: (le-am prezentat anterior, mai sus).............................................................................................................................................................Pe baza celor patru tipuri de interacţiuni fundamentale prin intermediul fluxului de impuls mecanic ( = m . a), electric ( ), masic ( şi entropic, , se poate obţine exprimarea generalizată a puterii de interacţiune a ansamblului Pământ anvelopă – entropică.
[...] (1.10)În schimb, însă, mărimea Js nu se supune principiului conservării întrucât ireversibilitatea internă a proceselor care se desfăşoară în sistemul corp masiv şi in zona din jurul său (anvelopa entropică in care mediul geontropic primar se entropizează progresiv- urmare a staţionarii undelor progresive de impact din Univers) prin interacţiuni între subsistemele sale determină o generare de entropie, astfel încât:(1.11)unde reprezintă sursa internă de entropie, adică viteza de creare a entropiei în unitatea de volum, la temperatura T a sistemului corp masiv – anvelopă entropică.[...]Viteza de variaţie a energiei sistemului corp masiv- anvelopă entropică în unitate de timp este condiţionată de puterea de interacţiune cu mediul exercitată prin intermediul anvelopei entropice, şi poate fi departajată astfel:(1.14)unde: ρ este densitatea de volum, u [J/kg] este energia internă specifică, φ este potenţialul chimic (masic), E [V/m]- intensitatea câmpului electrostatic, H[Oe]-intensitatea câmpului magnetic, suma caracterizează energia câmpului electromagnetic care se propagă cu, c [m/s]- viteza luminii, gc[m/s2]- acceleraţia gravitaţională/electrostatică din sistemul corp – anvelopă plasmatică, şi , rA[m] – raza sistemului corp – anvelopă entropică iar suma caracterizează energia câmpului din sistem astfel că vectorul Poynting electromagnetic este dat de relaţia cunoscută, (1.15)Pentru transmiterea puterii de interacţiune a unui corp-anvelopă entropică (sistem fizic) cu exteriorul (mediul) se impune luarea în considerare a legilor disipative care fac posibilă realizarea acestui proces numai în condiţii neconservative, ireversibile. În fond, acest proces aşa cum s-a aratat mai sus, presupune transmiterea unui flux generalizat de impuls, sarcini electrice, masă, entropie de tip , în general, prin intermediul unui gradient (finit) al forţei generalizate Y provocat de existenţa unei rezistenţe neconservative, disipative, care spre deosebire de cea consevativă nu permite Ť memorarea ť acţiunii exercitate. Spre deosebire de aceasta din urmă care are un caracter reactiv în sensul de reactanţă sau reluctanţă, rezistenţa disipativă este o rezistenţă activă întrucât permite dezvoltarea puterii active, prin analogie cu cea utilizată în teoria curentului alternativ. Mediul universal este caracterizat prin temperaturi apropiate de 00 K. şi constituie, prin entităţile corpusculare primare de interacţiune (etheronii, care nu au anvelopă entropică) un mediul nedisipativ (supraconductor, suprafluidic). Rezistenţei disipativă este caracteristică corpului masiv şi zonei entropice aferente a corpului masiv (caracterizată prin apariţia mişcării termice la nivelul anvelopei entropice). Dispersarea energiei ordonate (disipaţia) în zona entropică a corpului masiv, pe mai multe grade de libertate (electrică, ..., mecanică) corespunzătoare mişcării termice poate fi redusă în ultimă instanţă la frecare. Fenomenul de frecare ( care poate fi de natură mecanică, electrică, chimică, etc.) se dovedeşte a fi fenomenul care face posibilă transmiterea puterii între sistemele fizice. Pentru exemplificare se pot da câteva din legile disipative, semnificative pentru unele domenii ale fizicii şi anume : legea frecării vâscose, legea frecării prin alunecare, legea lui Ohm, legea difuziei descoperite de Fick (1855), legea lui Stefan (1879)-Boltzmann (1881), legea lui Fourier(1822) privind transferul căldurii prin conducţie termică şi legea convecţiei termice a lui Newton .
[...]Se poate concluziona că orice corp (masiv) din univers are o matrice entropică în care este inglobat, ca element de interfaţă energetic între mediu universal şi corpul (masiv) propriu –zis. Anvelopă entropică constitue sediul transformărilor substanţiale şi energetice care personalizează interacţiunile locale ale corpului (masiv) pe care îl înglobează.
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Nu va mirati ca nu inteleg si nici nu incerc sa abordez raspunsulcrivoi d a scris:De ce crediti ca e mai important (pentru STIINTA NEOFICIALA?!) sa credeti/(va ocupati) in/(de) imagini/(EFECTE) cand "necunoscuta" ce trebuie facuta cunoscuta este (adevarata) "CAUZA"?Virgil 48:
K = R3 / T2 [se vede in imagine]
dvs. cel lung care a urmat dupa cel din citat. Desi parerea dvs.
cu privire la orbitele elipsoidale si rotunde m-ar fi interesat.
Dar macar raspunsul de sus, atat de scurt, ati putea sa-l redactati
din nou ca sa-i inteleg si eu directia.
Dece mama saraciei nu redactati pe şleau ? La ce "necunoscuta"
care trebuie facuta cunoscuta va referiti ?
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11133
Puncte : 43663
Data de inscriere : 03/12/2013
Noile legi ale mişcării planetelor
K este o functie de raza R si T, parametrii masurabili.Virgil 48:
Dece mama saraciei nu redactati pe şleau ? La ce "necunoscuta"
care trebuie facuta cunoscuta va referiti ?
Care este cauza care conduce la faptul ca K = R3 / T2 ?
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Daca vrei sa bati toba, desigur ca vei consuma lucru mecanic, dar daca lasi toba agatata in cui si afara este inourat si trasneste de zornaie geamurile, ai sa vezi ca si membrana tobei vibreaza. Asa este si in cosmos, toate sistemele oscileaza in consonanta cu energia cosmica, redistribuindu-si energia intre ele, precum moleculele care isi redistribuie energia calorica. daca nu ar exista aceasta energie care pune in miscare universul atunci toate orbitele ar fi circulare. Citeam mai de mult un articol despre Luna ca se indeparteaza de Pamant cu doi centimetri pe an, si ca peste nu stiu cat timp Luna se va pierde, devenind o planeta. Ei bine, un satelit nu poate deveni niciodata planeta. Orbita Lunii daca se alungeste inseamna ca primeste energie, iar daca se rotunjeste inseamna ca cedeaza un surplus de energie.
Comentariu:
Daca "bati apa in piua", ce se intampla? Inseamna ca gandim cu/in modele/paradime de acum 500 de ani. Daca in prima partea comentariului se "bate toba" bine, in partea a doua se "sterge" doar "praful de pe toba".
Ei bine, un satelit nu poate deveni niciodata planeta.
În detaliile mișcării sale Luna era dezidentă la legea atracției a lui Newton; avansul diferit al apogeului Lunii când este la conjucție sau cvadratură cu Soarele a condus la admiterea de către Newton ca centrul Lunii se mișcă pe un ,..., epiciclu in jurul Pământului. In final, rezolva "dezidenta" propunand formula de mai jos:
F=G
Nu va sugereaza/spune nimic (despre miscarea sistemului fizic Pamant-Luna) "artificiul mathematic" utilizat de Newton pentru inlaturarea abaterilor in miscare data de "legea" initiala?
Dar faptut ca Soarele fixeaza electrostatic Luna (adica, pe intelesul tuturor, isi pastreaza permanent aceeasi emisfera catre Soare)? Are vreo consecinta legata de cinematica Sa? Mai sunt si aaaaaaaaaaaaaalte, dar cred ca ,..., n-are ROST!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Asta este :crivoi d a scris:. . . . .
Dar faptut ca Soarele fixeaza electrostatic Luna (adica, pe intelesul tuturor, isi pastreaza permanent aceeasi emisfera catre Soare)? Are vreo consecinta legata de cinematica Sa? Mai sunt si aaaaaaaaaaaaaalte, dar cred ca ,..., n-are ROST!
- O afirmatie ?
- O intrebare ?
- O gluma ?
Eu stiam ca Luna isi pastreaza permanent aceeasi emisfera catre
Pamant ! Dar nu ma supar cand sunt contrazis.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11133
Puncte : 43663
Data de inscriere : 03/12/2013
Re: Legi de conservare (1)
Virgil 48:
Asta este :
- O afirmatie ?
- O intrebare ?
- O gluma ?
Eu stiam ca Luna isi pastreaza permanent aceeasi emisfera catre
Pamant ! Dar nu ma supar cand sunt contrazis.
Luna dvs. este mereu "plina"! Nu cumva o vedeti si sub forma de secera, emisfera (ca parte a Lunii pline),...
Corelati aceste "vedenii" cu pozitia relativa Pamant-Luna -Soare si o sa constatati ca "bibliografia" nu minte.
E drept ca uneori cand citesc unele comentarii ma duce cu gandul ca sunt "pacaleli" (la glume nu m-am gandit niciodata). Datele de observatii nu mint.
N-am vrut sa mai amintesc de "libratia" Lunii (aprox. 6 grade) pentru a nu "complica" si mai mult intelegerea.
Un cercetator care se ocupa de Pamant, Luna, Soare ar trebui sa stie (la nivel "elementar" ) cate ceva despre acestea. Altfel n-are cum sa rezolve (chiar "elementar") "neconservitatea" de orice fel.
Apropo! De unde stiati "chestia" cu "aceiasi" fata spre Pamnt a Lunii)?
Ma asteptam, sa ma intrebati, de ce nu se intampla ca si o emisfera a globului terestrul sa fie "fixata" de campul electrostatic solar permanent catre sursa/Soare?
Am zis, de multe ori in acest topic, ca orice effect (local) depinde de tripleta structura+organizare+functii (intra/extrasistemice).
Vorba cantecului "Ce are EA si nu am EU"?
Daca cineva este cu adevarat interesat sa afle raspunsul respectand schema de mai sus va cunoaste raspunsul correct.
Cred ca acum am fost pe/de inteles de dvs.!
crivoi d- Vizitator
Re: Legi de conservare (1)
Acum am inteles ce spuneti, dar nu inteleg dece spuneti asta !crivoi d a scris:. . . . .
Cred ca acum am fost pe/de inteles de dvs.!
Sustineti in continuare ca Luna arată către Soare permanent
aceeasi faţă ? Fara sa mai amestecam aici si Pamantul.
Adica Luna are o fata calda permanent si cea opusa
inghetata permanent ?
Sper ca am inteles gresit citatul dvs. sau ca afirmatia din citat
contine vreo greseala. Puteti sa ma lamuriti, fiindca sunt in
ceaţă ?
Cel mai bine inteleg raspunsurile scurte si punctuale.
virgil_48- Foarte activ
- Mulţumit de forum : Numarul mesajelor : 11133
Puncte : 43663
Data de inscriere : 03/12/2013
Pagina 20 din 34 • 1 ... 11 ... 19, 20, 21 ... 27 ... 34
Pagina 20 din 34
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|