Ultimele subiecte
» Superpozitia cosmica vs. superpozitia cuantica
Scris de gafiteanu Ieri la 23:53

» Legi de conservare
Scris de virgil_48 Ieri la 21:13

» Ce este FOIP?
Scris de curiosul Ieri la 20:25

» Lucrul mecanic - definitie si exemple
Scris de virgil Sam 15 Sept 2018, 06:51

» La frontierele cunoașterii
Scris de virgil Joi 13 Sept 2018, 18:26

» Studiul similitudinii sistemelor micro si macrocosmice (revizuit)
Scris de virgil Dum 09 Sept 2018, 06:43

» Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secțiunea 4)
Scris de virgil_48 Lun 03 Sept 2018, 14:44

» Pentru Galateni
Scris de virgil Sam 01 Sept 2018, 16:38

» Curba de creștere a sistemelor vii
Scris de mm Joi 16 Aug 2018, 00:46

» Critica atractiei gravitationale
Scris de virgil_48 Lun 13 Aug 2018, 19:43

» Ce fel de popor suntem
Scris de virgil_48 Lun 13 Aug 2018, 13:07

» Curba de crestere a BB (Big Bang-ului)
Scris de gafiteanu Vin 10 Aug 2018, 01:48

» Viteză reală și viteză aparentă
Scris de virgil_48 Vin 03 Aug 2018, 17:40

» Stiinta deturnarii banului public
Scris de virgil_48 Joi 02 Aug 2018, 17:52

» Cine este epsilon?
Scris de gafiteanu Mier 25 Iul 2018, 07:02

» Feynman și reflexia luminii
Scris de virgil Mar 24 Iul 2018, 10:32

» Facilitate LaTeX pentru formule matematice
Scris de Abel Cavași Lun 23 Iul 2018, 06:53

» Oda bucuriei cercetatorului
Scris de gafiteanu Mier 18 Iul 2018, 11:29

» Curiozitati din lumea neutrinilor.
Scris de gafiteanu Joi 12 Iul 2018, 08:14

» Idei despre efectele relativiste...
Scris de virgil_48 Mar 10 Iul 2018, 14:07

» Ciudat....
Scris de curiosul Sam 07 Iul 2018, 13:55

» Stiinta oficiala si stiinta neoficiala
Scris de virgil_48 Mar 03 Iul 2018, 14:06

» Laborator-sa construim impreuna
Scris de eugen Dum 01 Iul 2018, 12:56

» Tesla, omul- munca, geniu, rezultate
Scris de eugen Dum 01 Iul 2018, 12:26

» Un chibit...
Scris de curiosul Dum 01 Iul 2018, 09:13

» Ce vă nemulțumește pe forum?
Scris de gafiteanu Sam 30 Iun 2018, 23:01

» Stanley A. Meyer - Hidrogen
Scris de eugen Sam 30 Iun 2018, 20:32

» Domnule Vasile Tudor
Scris de Vizitator Sam 30 Iun 2018, 14:28

» Despre ecuațiile lui Maxwell
Scris de scanteitudorel Joi 28 Iun 2018, 11:56

» Unde ne sunt savantii de alta data ?
Scris de gafiteanu Mier 20 Iun 2018, 18:27

Top postatori
virgil (8871)
 
CAdi (7389)
 
Abel Cavași (6729)
 
gafiteanu (6137)
 
virgil_48 (5996)
 
Razvan (5590)
 
Pacalici (5572)
 
curiosul (4824)
 
scanteitudorel (4050)
 
negativ (2748)
 

Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Pacalici
 
Abel Cavași
 
curiosul
 
CAdi
 
Razvan
 
Dacu
 
meteor
 
virgil
 
scanteitudorel
 
WoodyCAD
 

Cei mai activi postatori ai lunii
virgil
 
virgil_48
 
negativ
 
Abel Cavași
 
gafiteanu
 
curiosul
 

Cei mai activi postatori ai saptamanii
virgil
 
virgil_48
 
gafiteanu
 
curiosul
 

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 
Netvibes 
Bloglines 


Spune și altora
Cine este conectat?
In total sunt 2 utilizatori conectati: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 2 Vizitatori :: 2 Motoare de cautare

Nici unul

Recordul de utilizatori conectati a fost de 49, Dum 20 Mar 2011, 14:29

Legi de conservare

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Pagina 22 din 33 Înapoi  1 ... 12 ... 21, 22, 23 ... 27 ... 33  Urmatorul

In jos

Legi de conservare

Mesaj Scris de Vizitator 1 la data de Vin 11 Noi 2016, 10:38

Rezumarea primului mesaj :

Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48

Vizitator 1
Vizitator


Sus In jos


E bine de,..., STIUT!

Mesaj Scris de crivoi d la data de Vin 09 Feb 2018, 11:37

D-l Gafiteanu:
Pretul informatiei este pe masura.
MDA!

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Vin 09 Feb 2018, 20:01

crivoi d a scris:
Virgil 48:
Pana la urma vor indeparta peretele ca sa mareasca randamentul.
Daca il mentin, este numai pentru spectacol.
Acum cativa zeci de ani am lucrat la un contract de ceretare legat de problema interactiunii forma - camp. Peretii (pe care propuneti sa-i indepartati) joaca un rol umportant in "generarea" energiei in cavitate.

Functie de natura peretelui si parametrii fluxului/camp de impact (,..., magnetostatic,...,) este posibil sa se mareasca, respective, micsoreze energia (in cavitate, in perete, in apropierea peretelui).
. . . . .
Sunteti sigur ca este important ca energia sa ramana in cavitate?
Nu trebuie sa fie directionata paralel spre o directie ?

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Numarul mesajelor : 5996
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de crivoi d la data de Sam 24 Feb 2018, 12:12

Pt. Virgil 48:
Pentru documentarea in privinta "neconservitatii?!" gravitatiei newtoneene va propun cateve extrase din;

Electroconvergenta Pamantului
Anexa nr. 2

 

Cercetarea prin metoda demersurilor euristice a specificului creației în domeniul modelării  interacțiunii  din Univers






[...]

2.2.6 Kepler - fondatorul mecanicii cerești. Legile lui Kepler





[...] Și tot la castelul Benatek a venit, în 1600, și Johannes Kepler (1571-1630). Fiind un strălucit elev, el a fost admis la Universitatea din Tûbingen (1587), unde astronomul Michael Mästlin (1550-1631) l-a inițiat în lucrările lui Copernic. La începutul carierei intenționase să se dedice preoției, dar în 1594 a acceptat un post de matemațician și astronom la Graz, Austria. Toată viata sa Kepler a rămas un mistic. Una din îndatoririle sale eră să alcătuiască un calendar anual al prognozelor astrologice. Acesta s-a dovedit destul de exact.  Kepler a căpătat convingerea că structura universului este intim legată de cele cinci corpuri solide regulate care pot fi construite din fețe identice formate din poligoane regulate, (h.11.). Acestea sunt tetraedul (piramida), cubul, octaedru (cu opt unghiuri echilaterale), dodecaedru (cu 12 pentagoane) și icosaedru (cu 20 de triunghiuri echilaterale). Ideea lui Kepler era să înscrie succesiv, aceste solide regulate în sfere, una în interiorul alteia (c.3.); astfel, rezultă șase sfere cu soarele în centru. Fiecare sferă ar conține o orbită planetară, corespunzând celor șase planete cunoscute (Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter și Saturn). Asupra acestei idei Kepler a revenit în mai multe rânduri deși, această pretinsă explicație, nu poate fi acceptată deoarece nu produce rapoartele corecte dintre  orbitele planetare și deoarece există mai mult de șase planete în sistemul solar, (m.3.). Publicarea acestor idei în prima sa lucrare majoră, Mysterium Cosmographicum (Misterul cosmografic) i-au permis o corespondență pe acest subiect atât cu Brahe cât și cu Galileo. Kepler s-a întors la o temă asemănătoare în Harmonices Mundi (Armoniile lumii)  și a descoperit cea de treia lege a mișcării planetare, (h.15.). Unul din factorii care l-au făcut să accepte inițial teoria  copernicană a universului a fost credința sa că soarele trebuie să se afle în centrul universului în virtutea demnității și puterii sale, fiind un loc unde Dumnezeu ar locui ca rezident, (n.4., k.16.). După moartea lui Tycho Brahe (1601), Kepler a fost numit succesorul acestuia la Castelul Benedek moștenind,  pe lângă funcția de astronom al împăratului Rudolf al II-lea,  și documentația remarcabilă acumulată de acesta.  Printre Jurnalele de observație a lui Brahe, Kepler va găsi și datele – cele zece opoziții ale planetei Marte – care  îl vor permite să rezolve enigma mișcării acestei planete și, în felul acesta, să pună definitiv bazele sistemului copernican al universului. Kepler reia lucrările lui Tycho Brahe asupra planetei Marte și constată o diferență de 8 minute de arc între pozițiile observate și cele calculate pe baza excentricilor  (combinații de mișcări circulare). Eroarea neputând fi imputată datelor de observație, Kepler – elev al lui Michael Mästlin, deci copernican prin formație – își dă seama că teoria aplicată este incorectă și  decide să revizuiască orbita Pământului pe baza observațiilor luiTycho Brahe, care înregistrase zi de zi poziția Soarelui pe ecliptică. ”Nouă care ni s-a dăruit prin grație divină, un observator atât de minuțios ca Tycho Brahe, se cuvine să recunoaștem și să primim acest dar divin și să-l folosim (n.6.) […]. Prin urmare, voi deschide drumul către acest țel în concordanță cu propriile mele idei (b.14., h.15.). Pentru că, dacă aș fi crezut că am putea ignora aceste opt minute, aș fi ajustat ipoteza mea ca atare. Dar deoarece nu-mi era permis să le trec cu vederea, aceste opt minute recomandă o reformare a astronomiei  (a.13.); ele au devenit materialul de construcție a unei mari părți a acestei cărți”, (a.19.).



Se distinge aici una din trăsăturile de bază ale științei moderne – necesitatea unei concordanțe precise între teorie și experiment.  Înainte de Brahe, un model astronomic era considerat adecvat dacă era în acord cu observațiile în limita de până la zece minute pe arc; observațiile sale au fost de cel puțin două ori mai precise. Dacă mișcarea aparentă a celorlalte planete depinde de mișcarea Pământului, atunci aceasta din urmă mișcare trebuia mai întâi precizată; mai întâi această operație se impunea ca o necesitate (i.11.). Pentru determinarea orbitei Pământului  Kepler utilizează o metodă originală al cărei principiu este următorul, fig. II.12. Se presupune momentul unei opoziții a planetei Marte (M) în care Pământul ocupă poziția To. după o revoluție completă în jurul Soarelui (687 zile), Marte va ocupa evident aceeași poziție, M, pe orbită, în timp ce Pământul va ocupa, de exemplu, poziția ,T1, deoarece el nu a avut posibilitatea să execute două rotații complete în același interval de timp; după alte 287 zile, Pământul va ocupa poziția T2 și așa mai departe. Kepler cunoștea din Jurnalele de observație ale lui Tycho Brahe unghiurile ToST1, ToST2, etc. , precum și unghiurile ST1 M, ST2 M, etc., formate de direcțiile Pământ – Soare și Pământ – Marte. Considerând unghiurile SMT1, SMT2, etc., care au latura comună invariabilă, SM, și două unghiuri cunoscute, el a putut determina trigonometric distanțele ST1, ST2, etc în fracțiuni de SM. Observațiile consemnate în Jurnale I-au furnizat, de asemenea,  lui Kepler  timpurile și opozițiile a zece opoziții, de la 1580 până la 1600. Din observațiile lui David Fabricius din Emdem și ale sale însuși, s-au mai adăugat încă două opoziții, cele din 1602 și 1604, astfel încât el a dispus , în total, de 12 asemenea distanțe  ST, pe care, punându-le pe desen și unind punctele corespondente, a determinat traiectoria Pământului în jurul Soarelui. Traiectoria s-a dovedit a fi un cerc cu Soarele plasat la o distanță de numai 1/59 din raza cercului, față de centru. Kepler a putut astfel să alcătuiască un tablou detaliat al mișcării Pământului în jurulSoarelui, în care poziția pe orbită era indicată în orice moment (n.14.) Demn de remarcat este faptul că Kepler a adoptat ca ipoteză de lucru  presupunerea, incorectă după unii, că viteza unei planete variază invers proporțional cu distanța de la Soare (deoarece credea că razele emanate de Soare – numite de el anima motrix – erau cele care împing planetele pe drumul lor orbital, (k.4. i.14. ). În raționamentele sale Kepler presupunea că ,,acțiunea animatoare” a Soarelui asupra Pământului se exercită tangențial față de traiectorie și această forță , afirma el, este invers proporțională cu distanța ST de la Soare la Pământ, la fel cu viteza planetei pe orbita sa.




[size=19]Se știe astăzi că viteza este proporțională cu distanța de la Soare la tangenta la traiectorie; Kepler și-a verificat ipoteza numai în cazurile particulare ale treceri Pământului la periheliu și afeliu. Din fericire, această greșeală a fost compensată printr–o a doua eroare; pentru un arc infinit de mic al orbitei, timpul necesar Pământului pentru a-l parcurge este proporțional cu lungimea razei vectoare, ST, iar pentru a calcula durata parcursului unui arc finit, Kepler nu dispunea de resursele calcului integral. Kepler  a aplicat și aici metoda care i s-a părut cea mai bună și anume a înlocuit suma tuturor razelor  vectoare  intermediare dintre ST și o poziție oarecare, ST1 deci o sumă de lungimi – prin aria sectorului TST1, fig. II.13. În felul acesta descoperă Kepler proporționalitatea dintre timp și aria descrisă de raza vectoare pentru cazul mișcării Pământului ( legea a doua a lui Kepler - legea ariilor), care a fost prima în ordinea descoperirii lor. Această lege, pe care el o extinde fără să ezite la mișcarea tuturor planetelor, va juca un rol esențial în deducere legilor teoriei gravitației a lui Newton (h.15.). Odată determinată traiectoria Pământului, Kepler, a putut trece la determinarea orbitei lui Marte, cu ajutorul pozițiilor observate ale acestei planete, indicate în tabelele lui Tycho Brahe. I-au trebuit șase ani de muncă asiduă pentru a putea  descoperi că traiectoria planetelor este o elipsă. Considerând, conform fig. II.13, pozițiile Pământului și ale lui Marte în momentul unei opoziții (To,M) și după o perioadă de revoluție  a lui Marte     (T1, M), unghiul φ și distanța ST1 au putut fi determinate cu ajutorul tabelelor mișcării Pământului, pe care le întocmise anterior. Unghiul ST1M fiind cunoscut din observații, triunghiul SMT1 permitea deci găsirea distanței SM  dintre Marte și Soare. Procedând astfel și pentru alte poziții ale Pământului, Kepler  a trasat grafic pozițiile lui Marte în raport cu Soarele, pentru o  revoluție completă  și a căutat cercul care ar putea uni aceste poziții. După eforturi îndelungate, dar zadarnice, el ajuns la concluzia că orbita lui Marte nu poate fi o circumferință și că mișcarea sa nu poate fi reprezentată printr-o combinație de mișcări circulare; numai o elipsă având Soarele în unul din focare poate uni aceste puncte, (b.1). [/size]













Cu această ocazie a constatat că legea ariilor, pe care o descoperise în cazul mișcării circulare a Pământului, este valabilă și în cazul mișcării eliptice a lui Marte, (h.15.). Extinzând de la început fără ezitare aceste mișcări ale planetelor Pământ și Marte la toate planetele sistemului Solar, Kepler a alcătuit schița sa a sistemului solar, o copie mult mai aproape de realitate decât cea a lui Ptolomeu după natura observată (n.6., n.5.,  n.12.). Ideea fundamentală a lui Copernic era astfel total confirmată, dar numărul de ”ipoteze” era redus la minimum posibil: sistemul lumii putea fi explicat prin numai 8 mișcări cvasicirculare, (g.4.). Vom enunța în continuare cele trei legi planetare care i-au luat lui Kepler aproape 30 de ani ca să le formuleze.


Prima lege a lui Kepler.. Primul enunț al acestei legi a fost dat de Kepler
în Noua astronomie: ” Prin urmare, orbita  unei planete este o elipsă”. In mișcarea lor în jurul Soarelui planetele descriu elipse, Soarele fiind situat într-unul din focare, ar fi enunțul modern al legii I a lui Kepler.





Legea a doua a lui Kepler.  Kepler a enunțat pentru prima oară această a doua lege în Secțiunea 40 a cărții ,,Noua astronomie”, dar argumentarea este foarte complicată, iar rezultatul este obținut incorect, presupunând că planeta se mișcă pe o orbită circulară excentrică. Pentru o orbită eliptică, legea este formulată concis în ”Rezumat al astronomiei lui Copernic”:,, Prin urmare, întârzierea planetei pe arcul PC este în raport cu întârzierea pe arcul RG tot așa cum este aria triunghiului PCA în raport cu aria triunghiului RGA”. Prin ,,întârziere” Kepler înțelege aici timpul de tranzitare a arcului respectiv, enunțul modern al  legii fiind următorul: O rază vectoare care unește o planetă cu Soarele mătură arii egale în timpuri egale.

Legea a treia lui Kepler. Raportul dintre cuburile razei medii R a orbitei

unei planete și pătratul perioadei sale, τ, este o constantă pentru toate planetele din sistemul solar, R3/ τ2 =const, unde: R este  semiaxa mare a elipsei de rotație a planetei. Este important de observat că legea a treia a lui Kepler este valabilă numai pentru orbite care au un corp central ( de exemplu planetele din jurul Soarelui sau  sateliții din jurul planetelor). Ea nu va furniza nici o relație, să zicem, între  raza și perioada orbitală a Pământului în jurul Soarelui și cele ale Lunii în jurul Pământului. Această lege poate fi găsită în Armoniile lumii, lucrare în care el revenise la tema din lucrarea mai veche Misterul cosmografic și încercase să obțină legile universului printr-o combinație între geometrie, astronomie, muzică și astrologie: ”Este însă absolut sigur și exact că raportul care există între timpurile perioadelor oricăror două planete este tocmai raportul dintre distanțele medii la puterea 3/2 […]”.

 In concluzie, schița sistemului solar, pe care Kepler a desenat-o  după natură, în maniera arătată anterior, se reduce, în esență – conform celor trei legi ale sale – la mișcarea în vid absolut a unor puncte materiale fără dimensiuni (planetele), în jurul unui alt punct material (Soarele), fig. III.2. Acest model reprezintă fundamentul pe care Newton a edificat teoria gravitației în vigoare și astăzi. Verificarea la scară mare a sistemului lui Copernic și răspunsul bun dat de Kepler la întrebarea ”cum se mișcă planetele?” încheie ceea ce se poate numi ”astronomia cinematică”. Întrebările la care urma să se răspundă erau ”de ce aceste planete se mișcă astfel ?”, ”care sunt cauzele care provoacă o asemenea mișcare?”. Răspunsul la aceste întrebări plutea într-un fel în aer: contemporanii lui Newton,  Cristofer Wren ,  dr. Robert Hooke și dr. Edmund Halley, observă  independent unul de altul  legea inversului pătratelor distanțelor, care va fi viitoarea lege a atracției gravitaționale. Wren face distincția dintre masă și greutate, relația dintre pondere și centrul de greutate al corpurilor  o face Roberval. Au apărut noi  concepte necesare și stimulative: noțiunea de ,,forță”, lucrul forței (Salomon de Caux, 1620), legea conservării mișcării (Beekman, 1637), forța vie, respectiv energia cinetică, 1/2mv2 (Leibniz, 1710), legile căderii corpurilor (Galilei), etc.

2.2.7 Legea atracției gravitaționale a lui  Newton



Isaac Newton (1642-1727)

avea cunoștință de cele trei legi empirice ale lui Kepler, ca și de legile lui Galileo Galilei referitoare la mișcarea corpurilor pe Pământ.

Kepler susținea că planetele se mișcă pe elipse, pe când Galileo susținea că se mișcă pe cercuri. Pentru Kepler, planetele erau puse în mișcare de ,,spițe” de forță care pleacă radial de la un Soare care se rotește, dar legea inerției a lui Galileo Galilei afirma că mișcarea circulară se perpetuează de la sine. Contribuind și el la confuzie, Descartes enunțase o lege a inerției conform căreia corpurile tind să-și păstreze o mișcare în linie dreaptă. Pentru Descartes, planetele sunt menținute pe traiectoriile lor curbate de vârtejuri care există peste tot într-un eter cosmic. Newton a putut să preia acest amestec de date disparate și de adevăruri parțiale și să găsească un set unitar de legi care explicau corect mișcarea atât a corpurilor cerești, cât și a celor Pământești, ( n.14., n.4.). Galileo avusese o idee asemănătoare atunci când și-a dat seama că dacă ar înțelege de ce cad obiectele spre Pământ, atunci ar înțelege și ce anume menține luna pe orbită (Salviati, în Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii).


 




  • Datele astronomice și deducțiile lui Newton
    În Principiile/ Cartea a III-a, Newton enumeră fenomenele și datele (adică faptele astronomice) referitoare la sistemul solar (n.4.):

    Razele planetelor circumjupeteriene, centrate pe Jupiter, descriu arii proporționale cu timpul scurs și, presupunând că stelele sunt în repaus, duratele perioadelor lor sunt ca puterea a 3/2 –a  distanțelor de la centru”…
    ”Razele planetelor circumsaturniene, centrate pe Saturn, descriu arii propoționale cu timpul scurs, iar duratele perioadelor lor, stelele fiind presupuse în repaus, sunt cu puterea 3/2 –a distanțelor de la centru. Primele  cinci planete importante, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn, înconjură Soarele cu orbitele lor multiple.”…
    ”Stelele fixe fiind considerate în repaus, duratele perioadelor celor cinci planete principale și (fie al Soarelui în jurul Pământului, fie ale Pământului în jurul Soarelui), sunt ca Puterea a 3/2 a distanțelor lor la Soare.”…
    ”Atunci planetele principale descriu, prin razele lor trasate către Pământ, arii care nu sunt în nici o proporție inteligibilă cu duratele, dar ariile pe care le descriu prin raze trasate către Soare sunt proporționale cu duratele pe care le descriu.”…
    ”Luna, printr-o rază trasată spre centrul Pământului, descrie o arie proporțională cu durata descrieri.” ( n.4., n.5., h.15.).























crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de crivoi d la data de Sam 24 Feb 2018, 12:31

(continuare) Anexa 2/ Electroconvergenta Pamantului

Având la bază datele astronomice referitoare la sateliții lui Jupiter, Saturn, etc. Newton prin cele șase afirmații conchide că planetele, luna, sateliții planetelor se supun toate legilor a doua (arii egale în timp egal) și a treia (care leagă raza medie de perioadă) ale lui Kepler și că planetele se rotesc în jurul Soarelui (nu în jurul Pământului) drept centru. În continuare, el propune o serie de propoziții despre modul de acțiune  al forțelor necesare pentru a produce aceste fenomene.
”Forțele prin care planetele circumjupiteriene sunt continuu deviate de la mișcările lor rectilinii și sunt reținute pe orbitele lor proprii, sunt îndreptate către centrul lui Jupiter, și sunt invers [proporționale] cu pătratele distanțelor dintre locurile acestor planete și centru.” (a.1., h.15.).

”Forțele prin care planetele principale sunt continuu deviate de la mișcări rectilinii și sunt reținute pe orbitele lor  proprii sunt îndreptate către Soare și ele sunt invers [proporționale] cu pătratele distanțelor dintre locurile acestor planete și centru.” (a.1., h.15.).

„Forța prin care Luna este reținută pe orbita sa este îndreptată spre Pământ; și ea este invers [proporțională] cu pătratul distanței de la locul său la centrul Pământului. ”(a.1., h.15.)
 Pe baza argumentelor  de mai sus (și altele din lucrare), Newton a dedus că legile a doua și a treia ale lui Kepler necesită o forță centrală, care variază cu inversul pătratului distanței, (m.5.). Într-un manuscris de dinainte de 1669 el scria: ,,În sfârșit, deoarece la planetele principale cuburile distanțelor lor de la Soare sunt ca pătratele numerelor de revoluții într-un timp dat, eforturile lor de a se îndepărta de Soare vor fi ca inversul pătratelor distanțelor lor de la Soare” (a.1., j.18., k.4.).De observat că în această etapă timpurie a cercetărilor sale, Newton apelează la forța centrifugă -  ,, eforturile” dinspre centru a planetelor de a se îndepărta de Soare – decât la cea centripetă (spre centru).
·        Legea proporționalității cu inversul pătratului distanței
Referitor la forța centripetă Newton afirma în Principia (1687):
”Aceste forțe centripete ale corpurilor, care prin mișcări regulate descriu cercuri diferite, tind către centrele acelorași cercuri; și sunt una față de alta ca pătratele arcurilor descrise în timpuri egale împărțite la razele respective ale cercurilor”(a.1., h.15.). În  cursul unei încercări timpurii (aprox. 1665, cu 4 ani mai devreme ca Huygens să-și fi notificat la Societatea regală din Londra demonstrația referitoare la forța  centripetă) Newton  a redus chestiunea la o problemă de ciocnire, considerând două pătrate cu un cerc înscris între ele,     fig. II.14. Masa, m, se deplasează pe segmentul de dreaptă AB cu viteza uniformă, v, până în punctul B de pe suprafața cilindrică, unde este reflectată ca și cum s-ar ciocni de un perete orizontal rigid DBE. După ciocnire, acea componentă a vitezei care este perpendiculară pe această suprafață plană            (vp =  v√2) este, simplu, inversată, astfel încât modificarea totală a vitezei după impact este de două ori mai mare. Cu notația, s - lungimea segmentului, AB se determină timpul dintre ciocniri . Tot din geometrie, stim că  r = s, astfel încât . Aceasta înseamnă că rata modificării vitezei (accelerației centripete) este ac = , tocmai ca rezultatul enunțat. Încă din 1665 Newton și-a dat seama că raționamentul de mai sus ar putea fi generalizat pentru un poligon cu laturi înscrise într-un cerc. În Principii,Newton formulează acest raționament într-un Scholium astfel:
Să presupunem că într-un cerc oarecare se înscrie un poligon cu oricâte laturi (b.4.). Și dacă un corp, mișcat cu o viteză dată în lungul laturilor poligonului, este reflectat de cerc  în mai multe puncte unghiulare, forța cu care corpul lovește cercul la fiecare reflexie va fi ca viteza sa; și prin urmare suma forțelor va fi, într – un timp dat, ca produsul dintre acea viteză și numărul de reflexii
(e.2., n.5.); adică (dacă specia poligonului este dată, n.n.), ca lungimea descrisă în timpul dat, și crește sau  descrește în raportul dintre aceeași lungime și raza cercului, deci ca pătratul acelei lungimi împărțit la rază; și prin urmare poligonul, după ce laturile sale sunt micșorate in infinitum, va coincide cu cercul ca pătratul arcului descris într-un dat împărțit la rază, (e.2.). Aceasta este forța centrifugă  [… ] (n.17. ) .







B

 



                                                                                                                             v








Fig. II.15. Legea proporționalității forței cu inversul pătratului distanței, dedusă din legea a treia a lui Kepler

 



                                                                            

 

La limita N→ ∞, poligonul se apropie de un cerc cu raza,  r,  fig. II.15. În acest caz, al orbitei circulare (logica raționamentului  lui Newton pentru orbite eliptice este în esență același), se poate exprima viteza, v, a planetei sub forma:                v = 2πr/τ.  Newton combină  legea a doua a sa,  F = ma, cu legea a treia a lui Kepler, R32 = const. Astfel, rezultă:
             
                           Fc = mac  = mv2/r = 4π2m/r2/(R32)                  (2.1)
 

Conform legii a treia a lui Kepler, expresia dintre parantezele din dreapta acestei relații este o constantă (aceeași constantă) pentru orice planetă care au orbite în jurul soarelui, astfel încât:
 

                                      Fc  = 4π2m/r2/(const)                               (2.2)
 

Concluzia  (care se aplică și pentru cazul elipse) constă în faptul că legea a II-a a lui Newton și lege a treia a lui Kepler, luate împreună, arată că forța exercitată asupra unei planete este o forță care depinde de inversul pătratului distanței până la Soare, (n.14.).
·        Accelerația centripetă a Lunii

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de crivoi d la data de Sam 24 Feb 2018, 17:58

 Virgil 48:
Abaterile consuma energia mecanica(cinetica) sau impulsul satelitilor, dar orbitarea circulara
consuma numai energia gravitationala a "campului"(de atractie sau de impingere). De unde este aceasta energie, sa nu mai discutam.
Sa vedem  ce "mai discutam"!?


Accelerația centripetă a Lunii
În Cartea III, întitulată Sistemul lumii, Newton se întreabă care ar putea fi cauza naturii acestei forțe centrale care depinde de inversul pătratului razei. Răspunsul este în următoarea propoziție:
”Luna gravitează către Pământ și prin forța gravitației ea este continuu deviată de la o mișcare rectilinie, și astfel reținută pe orbită.” (e.2.).
Se poate afla viteza Lunii, v, în jurul Pământului, cunoscând timpul de revoluție în jurul Pământului, τ, și raza orbitei Lunii, R1, astfel: v = 2πRl/τ. Newton cunoștea raza orbitei lunare ca fiind aproximativ de 60 de ori mai mare ca raza Pământului, rp însuși. Cu valorile,   rp = 4000 mile [6,44.103km] și τ = 27,3 zile, rezultă accelerația centripetă a Lunii:  ac = 2·127-3ft./s2·2,74·10-3  m/s2. Altfel spus, în locul unde se află, valoarea accelerației gravitaționale, g ,se reduce la  gpe lună = 2·127 –3ft/s2[ 2,74·10 –3 m/s2] comparativ cu valoarea sa la suprafața Pământului,   gpe pământ = 32 ft/s2[ 9,80  m/s2].
Newton cunoștea (vezi supozițiile din Cartea I a Principiilor) că forța care menține Luna pe orbită este o forță de tip 1/r2 centrată pe Pământ. Deoarece :     gpe pământ/gpe lună = 3,56·103 ≈ (R1 /rp)2 = (60)2/3 600. Newton a conchis că gravitația Pământului este singura răspunzătoare de menținerea lunii pe orbită:
”Și prin urmare forța cu care Luna este reținută pe orbita sa devine egală, la suprafața Pământului, cu forța gravitației pe care o observăm la corpurile grele de acolo. Și prin urmare […] forța cu care Luna este reținută pe orbita sa este una și aceeași forță ca cea pe care o numim de obicei gravitație pentru că, dacă gravitația ar fi o forță diferită de aceasta, atunci corpurile care coboară spre Pământ sub impulsul unit al ambelor forțe ar cădea cu o viteză dublă și în timp de o secundă ar parcurge […] de picioare; ceea ce contrazice cu totul datele experimentale.”, (n.5.).
Newton a recurs la această evaluare a forței centripete nu pentru a afla dacă forța gravitației variază cu 1/r2 (cum se crede adeseori), ci mai degrabă pentru a trage concluzia că forța necesară de tip 1/r2se datorează exclusiv gravitației, gravitația Pământului fiind singurul agent necesar pentru a oferi accelerația corectă ,,căderii” Lunii (nu mai este nevoie de nici un fel de vârtejuri carteziene pentru explicarea mișcării de revoluție), (i.14.). Aceasta presupune, desigur, că Pământul exercită o forță gravitațională exact cum face Soarele (n.5).

Legea gravitației pentru mase punctuale
Newton a generalizat rezultatul exprimat prin relația (2.3)  legea sa a gravitației universale pe care a formulat-o astfel: ” Există o putere a gravitației care poate fi întâlnită în toate corpurile, pro-porțională cu mai multe mărimi ale materiei pe care acestea o conține” (n.17.).
”Forța gravitației către multiplele particule egale ale oricărui corp este ca inversul pătratului distanței dintre locurile acestor particule […]” (n.5.).
 

În notația modernă, acest lucru se exprimă sub forma:
                             
                                           F = - G                                                 (2.3)
 

unde : G = 6,67·10-11 m3/kg·s2 (constanta atracției universale).
Aceasta este o forță centrală, deoarece direcția de acțiune este în lungul liniei care unește cele două corpuri. Relația (2.3) afirmă că două particule punctuale m1 și  m2, separate prin distanța r , se atrag reciproc  cu o forță direct proporțională cu produsul maselor lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele.  Forțele gravitaționale sunt întotdeauna atractive. Newton a formulat legea care guvernează gravitația, dar el nu a încercat să o și explice. Scholium–ul general de la sfârșitul Principiilor cuprinde următoarea celebră declinare a responsabilității: ”Până acum am expus fenomenele cerurilor și ale mării noastre prin puterea gravitației, dar încă nu am dat cauza gravitației. Această forță se naște dintr-un spirit (cauză n.n.) oarecare ce pătrunde până în centrul Soarelui și al planetelor, fără a suferi cea mai neînsemnată slăbire a forței sale; că operează nu conform mărimii suprafeței particulelor asupra cărora ea acționează (cum fac forțele mecanice), ci conform cantității de materie solidă pe care o conțin, și își propagă caracteristicile în toate direcțiile până la distanțe imense , descrescând întotdeauna ca inversul pătratelor distanțelor […]. Dar până acum nu am putut încă afla cauza acestor proprietăți ale gravitației din fenomene și nu imaginez ipoteze (hypotheses non fingo!)… deoarece nici nu avem material experimental suficient prin care trebuie determinate precis și arătate legile acțiunilor acestui spirit.” (i.14.).
Deoarece relația (2.3) dă forța gravitațională în funcție de masele celor două corpuri și de distanța dintre ele, aceasta este deseori numită ”acțiune de la distanță”. Legea nu face nici o referire la timpul necesar forței  generate de un corp să ajungă la celălalt corp. Forța , sau acțiunea, ar părea că se propagă instantaneu pe distanța dintre cele două corpuri și ar fi o proprietate inerentă a oricărui fel de materie, (m.3.). Într-o scrisoare a lui Newton către Bentley (care a editat Principiile ediția a II-a) se fac referiri la faptul că legea sa nu trebuie interpretată ca mai sus, astfel el scrie textual: ”Este de neconceput că materia brută neînsuflețită ar trebui să opereze, fără medierea a ceva care nu este material, asupra altei materii și să o influențeze fără contact reciproc […]. Și acesta este unul din motivele pentru care am dorit să nu-mi atribui mie ideea unei gravitații înnăscute […]. [Aceasta] este pentru mine o absurditate atât de mare încât cred că nici un om care are facultăți competente în probleme filozofice n-ar putea cădea vreodată în ea”.

Gravitația pentru corpuri extinse
Newton a fost mulți ani  preocupat de problema dacă legea gravitației pentru mase punctuale  rămâne valabilă și pentru cazul unor sfere extinse, cum sunt desigur Pământul și Luna : ”După ce am găsit că forța gravitației spre o planetă  întreagă  își are originea în forțele de gravitație care acționează asupra tuturor părților sale și este suma acestor forțe și toate aceste forțe se află într-o relație de proporționalitate inversă față de  pătratul distanțelor de la fiecare în parte, m-am întrebat în continuare dacă această proporționalitate inversă cu pătratul distanței rămâne valabilă exact, sau măcar aproximativ, și pentru forța totală compusă din atâtea forțe parțiale; pentru că s-ar putea ca proporția care este valabilă exact la distanțe mai mari se va îndepărta mult de adevăr în apropierea suprafeței planetei, unde distanțele dintre particule sunt inegale și situația lor diferită. Dar cu ajutorul propozițiilor 75 și 76, din Cartea I, și a Corolarelor lor, în cele din urmă am fost mulțumit de adevărul propoziției așa cum o supun acum atenției. ” , (n.4.).
Newton nu și-a formulat precis dinamica sa până prin anii 1680. Newton a dedus acest important rezultat pentru mase sferice dintr-o serie de propoziții (Principii, Cartea I, Propoziția 70): ”Dacă asupra fiecărui punct al unei suprafețe sferice acționează forțe centripete care descresc ca pătratul distanței de la aceste puncte, eu spun că un corpuscul situat în interiorul acelei suprafețe nu va fi atras de aceste forțe în nici un fel.”, (m.3.)  Prin ”forță centripetă”, în acest caz, Newton înțelege o forță centrală.  Această teoremă afirmă că în interiorul unei sfere goale o masă punctuală nu este supusă nici unei forțe gravitaționale nete; în orice punct din interiorul unei astfel de ,,cochilii” sferice, toate forțele gravitaționale din cochilie se anulează reciproc. ”Presupunând aceleași lucruri ca mai sus, spun că un corpuscul situat în afara suprafeței sferice este atras spre centru sferei cu o forță invers proporțională cu pătratul distanței sale la acel centru .“( Principii, Cartea I, Propoziția 70).
Pe baza acestei propoziții se poate examina o sferă plină cu densitate uniformă, considerând-o ca fiind constituită dintr-o serie de straturi concentrice și concluzionând, de aici, că o masă punctuală situată în exteriorul unei mase sferice uniforme va fi atrasă de acea sferă exact la fel ca și cum întreaga sa masă ar fi concentrată într-un punct situat în centrul sferei (n.5.). În  Cartea III, Propoziția 8 , Newton a formulat acest rezultat în cazul a două sfere izolate după cum urmează: ”Pentru două sfere care gravitează una în jurul celeilalte, dacă materia este situată la fel pe toate părțile și la egală distanță de centru, greutatea fiecărei sfere față de cealaltă va fi invers proporțională cu pătratul distanței dintre centrele lor.” (n.4.). Combinând aceste două  teoreme Newton
afirmă în Cartea III, propoziția 73:,, Dacă spre multiplele puncte ale unei sfere date acționează forțe centripete egale care descresc ca pătratul distanței dintre puncte, eu susțin că un corpuscul situat în interiorul sferei este atras cu o forță proporțională cu distanța sa la centrul acesteia”(n.5.). Cu alte cuvinte aceasta înseamnă că având  o sferă omogenă plină (cu densitate uniformă) și dacă plasăm o particulă în interiorul acestei sfere, atunci particula va suferi o forță de atracție spre centru sferei și această forță va varia direct proporțional cu distanța sa față de centrul sferei; motivul acestui fapt ar fi că acea parte a materiei sferice din cochilia aflată în afara locului particulei, nu exercită nici o forță netă asupra particulei (așa cum se afirmă în prima propoziție citată anterior), pe când masa volumului sferic din interiorul locului ocupat de particulă variază ca cubul distanței  (deoarece volumul sferei este 4πr3/3). Sfera interioară acționează asupra particulei cu o forță ce variază, însă, invers proporțional cu pătratul distanței. Toate aceste fapte, luate la un loc, adeveresc revendicarea de mai sus a lui Newton (n.19.). Aceste rezultate simple sunt adevărate numai pentru formele  sferice.
Masa inerțială și masa gravitațională
Masa inerțială a unui corp, mi, este definită ca măsură opunerii sale la accelerare atunci când asupra sa se aplică o forță, F = mi·a.
Masa gravitațională a unui corp, mg, determină mărimea atracției gravitaționale între acel corp și alt corp,         F = - G  sau w = mg·g, unde, w este greutatea corpului, (o.17.). În mecanica clasică nu există aprioric nici un motiv ca între aceste două tipuri de mase să existe vreo legătură. Newton nu a folosit noțiunile de ,, masă inerțială” și de ,,masă gravitațională”, dar tocmai despre aceste noțiuni se va preocupa el în lucrările sale ulterioare. În Principii, Cartea I, discuția consecutivă Definiției 1, Newton discută proporționalitatea exactă dintre masa ( inerțială) și greutate: ”…[Masa] oricărui corp este cunoscută prin greutatea sa, pentru că ea este proporțională cu greutatea, așa cum am constatat prin experiențe cu pendulul foarte precis efectuate și care vor fi descrise mai jos” (n.11.).
”Cantitățile de materie cuprinse în corpurile care pendulează, ale căror centre […] sunt egal distanțate de centrul suspensiei, sunt într-un raport compus din raportul dintre greutăți și pătratul raportului dintre timpurile oscilațiilor în vid.” (h.15.).
Formulată ca proporție, această din urmă propoziție [Cartea II, Propoziția 24] afirmă că tocmai  mi ~ wτ2 .Dacă mi ≠ mg atunci  w = mg.· g =  mi ·a  ar atrage după sine a = (mg / ma)·g și corpurile nu ar avea toate o aceeași accelerație la suprafața Pământului (Aristotel). Aceasta ar fi contrazis marea descoperire a lui Galileo și ,Newton, era pe deplin conștient de aceasta (Cartea III, discuția consecutivă Propoziția 6): ”S-a observat, și asta de mult timp, că tot felul de corpuri grele[…] cad spre Pământ de la înălțimi egale în timpuri egale; și că această egalitate a timpilor o putem măsura cu mare acuratețe, cu ajutorul pendulului. Eu am experimentat cu [multe substanțe.].
 […]”Prin aceste experiențe, cu corpuri de aceeași greutate, aș  fi putut descoperi o deosebire între materii mai mică de o miime din întreg, dacă asta ar fi existat”.
În același pasaj, în continuare, Newton subliniază că legea a treia a lui Kepler, a mișcării planetare, nu ar fi adevărată dacă  mi  și  mg nu ar fi egale (l.11., m.3.).
Motivul ,,exact” al egalității dintre masa inerțială și cea gravitațională nu va putea fi ,,înțeles” decât pe baza teoriei relativității generalizate a lui Einstein; până la acea explicație, respectiva egalitate a rămas în teoria clasică a gravitației o simplă coincidență (sau un fapt brut din natură), fără o justificare de fond.
 

Perturbațiile
[...]

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Sam 24 Feb 2018, 19:41

crivoi d a scris:
 Virgil 48:
Abaterile consuma energia mecanica(cinetica) sau impulsul satelitilor, dar orbitarea circulara
consuma numai energia gravitationala a "campului"(de atractie sau de impingere). De unde este aceasta energie, sa nu mai discutam.
Sa vedem  ce "mai discutam"!?
Domnu Crivoi, va rog sa ma credeti ca daca incerc sa citesc textul
dvs, pana ajung la sfarsit, uit cu ce a inceput.
Spatiul de stocare al memoriei mele este limitat simtitor. Mi-a
ramas intacta numai logica si capacitatea de analiza. Asa zic eu.
Daca vreti sa discutam ceva, ar trebui sa-mi spuneti concret ce
problema aveti cu citatul acela si punctul dvs. de vedere, nu sa
ma trimiteti sa caut acul in carul cu fân. Puteti fi sigur ca nu-l voi
gasi.
Cu aceeasi tristete am trecut si peste raspunsurile dvs. anterioare
cu multe reproduceri.
Poate ca sunt acolo idei importante in legatura cu "cercetarea"
mea, dar nu le pot folosi.

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de eugen la data de Sam 24 Feb 2018, 21:04

Contradictie ?

"Forțele prin care planetele principale sunt continuu deviate de la mișcări rectilinii și sunt reținute pe orbitele lor  proprii sunt îndreptate către Soare ..."

Aici vad o contradictie: daca pe o orbita stabila forta centrifuga este in echilibru cu forta centripeta gravitationala, inseamna ca rezultanta  este nula.
Si totusi enuntul afirma :" fortele prin care planetele sunt continuu deviate".
Cum poate crea efect de deviere o forta rezultanta nula?

eugen
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 2556
Puncte : 22199
Data de inscriere : 19/03/2010
Obiective curente : Ma intereseaza comportarea bobinelor in inalta frecventa, la care apar impedante capacitive proprii sporite, eliminarea lor, reducerea rezistentei peliculare, marirea inductantei unei bobine, condensatori de inalta capacitate, etc.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Abel Cavași la data de Dum 25 Feb 2018, 06:22

Excelentă observația, Eugen! Iată că nu ești doar un fin observator al experimentului!

Probabil, propunerea privind spațiul curb încearcă să rezolve tocmai această contradicție. Corpurile libere sunt nedeviate doar într-un spațiu euclidian.
avatar
Abel Cavași
Fondator
Fondator

Mulțumit de forum :
9 / 109 / 10
Prenume : Abel
Numarul mesajelor : 6729
Puncte : 24158
Data de inscriere : 28/02/2008
Obiective curente : Sunt în căutarea unei aplicații a Fizicii elicoidale.

http://abelcavasi.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Dum 25 Feb 2018, 08:51

@eugen a scris:Contradictie ?

"Forțele prin care planetele principale sunt continuu deviate de la mișcări rectilinii și sunt reținute pe orbitele lor  proprii sunt îndreptate către Soare ..."

Aici vad o contradictie: daca pe o orbita stabila forta centrifuga este in echilibru cu forta centripeta gravitationala, inseamna ca rezultanta  este nula.
Si totusi enuntul afirma :" fortele prin care planetele sunt continuu deviate".
Cum poate crea efect de deviere o forta rezultanta nula?

Fara forta de "atractie"-gravitationala, forta centrifuga nu apare
iar corpul se deplaseaza rectiliniu. Forta centrifuga este numai un
raspuns si de fapt ea masoara tendinta corpului de a-si continua
traiectoria rectilinie, fara sa se abata de la ea.
Rezultanta este nula, dar aceasta deviere de la traiectoria inertial
rectilinie a corpului, a produs-o numai forta gravitationala.
Devierea nu este efectul rezultantei nule ci numai al gravitatiei!
Treptat ai sa-ti dai seama ca modul in care gandesti aceasta
situatie nu este al tau, ci ai fost manipulat din scoala.
Daca discutam in contextul inertiei rectilinii. Daca consideri ca
inertia poate fi si altfel...Asupra acestui aspect ar trebui sa fii
hotărât.

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Abel Cavași la data de Dum 25 Feb 2018, 09:07

Păi, Virgile, și tu tot din școală bați apa-n piuă cu mișcarea rectilinie. A ști din școală ceva nu este un lucru rău. Lucru rău este să nu accepți schimbarea, deși aceasta se impune logic.
avatar
Abel Cavași
Fondator
Fondator

Mulțumit de forum :
9 / 109 / 10
Prenume : Abel
Numarul mesajelor : 6729
Puncte : 24158
Data de inscriere : 28/02/2008
Obiective curente : Sunt în căutarea unei aplicații a Fizicii elicoidale.

http://abelcavasi.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Dum 25 Feb 2018, 09:13

@Abel Cavași a scris:Păi, Virgile, și tu tot din școală bați apa-n piuă cu mișcarea rectilinie. A ști din școală ceva nu este un lucru rău. Lucru rău este să nu accepți schimbarea, deși aceasta se impune logic.
Incearca sa vii cu ceva argumente de natura dinamica, si ma voi
gandi la schimbarea care ai propus-o.
Daca nu, declara ca miscarea elicoidala este un postulat, ca sa
stiu si eu ce discutam.
Logicii mele, deocamdata nu i se impune ca lege. Desi poate fi
un argument pentru teoria miscarii in camp central.

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil la data de Dum 25 Feb 2018, 09:21


De fapt este vorba de o deplasare prin inertie intr-un spatiu deformat sferic in jurul corpului central, dar si deformat radial. Aici nu este vorba de spatiul geometric, ci de spatiul real gravitational.
Deplasarea pe o curba intr-un spatiu nedeformat, face sa apara o forta centrifuga opusa centrului de curbura, ceia ce echivaleaza cu impingerea spatiului real spre centrul curbei, adica in sensul opus fortei centrifuge in scopul echilibrarii relatiei de deplasare corp-mediu..
Fenomenul se aseamana cu difractia razelor de lumina cand trec printr-o prisma, isi curbeaza traiectoria in mod diferentiat in functie de frecventa fotonilor respectivi.

virgil
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 8871
Puncte : 39207
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, nu mă preocupă nimic.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de negativ la data de Dum 25 Feb 2018, 18:20

Virgil, ai ramas singurul pentru care mai vizitez uneori forumul asta. De ce nu vrei sa întelegi ca spatiul e o constructie imaginara ? Am discutat de multe ori lucrul asta. De câte ori progresezi un pic, te intorci la idiotenia asta cu indoitul spatiului si strica tot ce ai gandit. Probabil iar ai verificat calculele fara sa verifici logica lor.

_________________
N∃GATIV
avatar
negativ
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 2748
Puncte : 12974
Data de inscriere : 11/12/2012

http://www.ubicuum.ro

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de crivoi d la data de Dum 25 Feb 2018, 19:04

Virgil 48:
Domnu Crivoi, va rog sa ma credeti ca daca incerc sa citesc textul
dvs, pana ajung la sfarsit, uit cu ce a inceput.
Cititi "textul" lui Newton! Incercati sa intelegeti ce vrea sa spuna! Apoi, CRITICATI! Empatizati cu el si nivelul de "cunoastre" din timpul sau. Eu ce pot sa spun este ca este genial in ceea ce propune/presupune, avand in vedere nivelul "stiintei" din perioada sa. Nu este nimic de "criticat" ci doar de "documentat". Este o teorie perfecta in "limitele" recunoscute de Newton. "dezvoltarea" sa , insa. sufera (corifeii si-au creat "piedestal" stiintific fals in "ciuda" celor limitelor recunoscute de Newton.

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil la data de Dum 25 Feb 2018, 20:14

@negativ a scris:
Virgil, ai ramas singurul pentru care mai vizitez uneori forumul asta. De ce nu vrei sa întelegi ca spatiul e o constructie imaginara ? Am discutat de multe ori lucrul asta. De câte ori progresezi un pic, te intorci la idiotenia asta cu indoitul spatiului si strica tot ce ai gandit. Probabil iar ai verificat calculele fara sa verifici logica lor.
Multumesc pentru apreciere dar;
Nu este vorba ca indoiesti spatiul , (aceasta este doar o metafora) insa spatiul fizic sufera modificari in ce priveste stratificarea componentelor lui. Prin componente inteleg asa zisii gravitoni care mediaza legaturile dintre corpuri. Am amintit asemanarea cu efectul difractiei luminii in prisme si anume cand fotonii de o anumita frecventa isi schimba directia la trecerea printr-o prisma numai pentru motivul ca incidenta undei face cu un unghi fata de suprafata prismei. In cazul corpurilor in loc sa se schimbe directia gravitonilor se schimba directia corpului care se deplaseaza, in timp ce mediul gravitonic sta pe loc fiind structurat energetic formand gradientul campului. Ce am desenat eu a fost doar o frantura din spatiu  care urmarea traiectoria corpului in trei situatii diferite;1- in afara campului la o deplasare rectilinie, 2-tot in afara campului la rotirea fortata a corpului in jurul unui centru de rotatie. 3- deplasarea in interiorul campului pe o traiectorie influientata de camp. Influienta spatiului asupra corpului are loc doar in masa corpului intre campul particulelor si gravitoni, de aceia am desenat corpul cu un gradient de culoare neagra in doua situatii diferite. Astfel in cazul 2, gravitonii de toate energiile sunt amestecati uniform, pe cand in cazul campului exista o stratificare pe nivele energetice (asemanatoare atmosferei stratificata pe nivele de densitate ), care fac ca interactiunea dintre camp si corp sa fie diferentiata in tot volumul corpului in timpul miscarii, imprimand o traiectorie adecvata vitezei corpului, si pozitiei lui fata de centrul campului.

virgil
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 8871
Puncte : 39207
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, nu mă preocupă nimic.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de eugen la data de Dum 25 Feb 2018, 20:26

Virgil,
Am remarcat esentialul din ultima ta postare

"...echilibrarii relatiei de deplasare corp-mediu.."


Adica o interactiune reala, cu un mediu fizic real.
Echilibrarea inteleg legea actiunii si reactiunii care actioneaza intre doua entitati reale, nu intre un corp si o fantoma.
In viziunea mea aceasta este eterul, pe care il inteleg ca " materie prima" pentru fenomene magnetice, electrice, gravitationale.
Fiecare e liber sa inteleaga cum vrea.
Nu inteleg dezamagirea lui Negativ.
Negativ, acestia suntem, acestia postam, ne pare rau ca nu suntem la inaltimea ta.
Forumul are vre-o zece ani, ce sa-i facem...
Asteptam profesori intelegatori...
Nu doar pretentii, plictiseli.
Si eventual cu lucrari inchegate de la a la z ca sa vedem exemplu de coerenta.
Asa cum a facut Virgil, dn Crivoi, oferind exemple personale de lucru facut , nu doar vorbit.

eugen
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 2556
Puncte : 22199
Data de inscriere : 19/03/2010
Obiective curente : Ma intereseaza comportarea bobinelor in inalta frecventa, la care apar impedante capacitive proprii sporite, eliminarea lor, reducerea rezistentei peliculare, marirea inductantei unei bobine, condensatori de inalta capacitate, etc.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil la data de Dum 25 Feb 2018, 20:37

Sigur critica are rolul ei, dar isi atinge scopul atunci cand vii cu solutii alternative. astfel incat discutia sa elucideze fenomenul sau macar sa faci un pas pe drumul corect.

virgil
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Prenume : Virgil
Numarul mesajelor : 8871
Puncte : 39207
Data de inscriere : 25/05/2010
Obiective curente : Deocamdată, nu mă preocupă nimic.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Abel Cavași la data de Dum 25 Feb 2018, 20:51

@negativ a scris:
Virgil, ai ramas singurul pentru care mai vizitez uneori forumul asta.
Și uite-așa, ai reușit să jignești iar. Proastă educație! Nu tolerez jigniri! Măsoară-ți cuvintele. Ține pentru tine asemenea mizerii.
avatar
Abel Cavași
Fondator
Fondator

Mulțumit de forum :
9 / 109 / 10
Prenume : Abel
Numarul mesajelor : 6729
Puncte : 24158
Data de inscriere : 28/02/2008
Obiective curente : Sunt în căutarea unei aplicații a Fizicii elicoidale.

http://abelcavasi.blogspot.com/

Sus In jos

Fond informational privind teorii de "gravitatie"

Mesaj Scris de crivoi d la data de Dum 25 Feb 2018, 22:34



  • Perturbațiile (Anexa 2/Electroconvergenta Pamantului)
    Dacă Soarele și o planetă ar fi singurele corpuri din întreg Universul, orbita ar fi o elipsă perfectă. Însă în cadrul sistemului solar există și celelalte planete  care exercită forțe asupra planetei luate în studiu care perturbă ușor orbita calculată a acesteia astfel încât nu va mai fi o elipsă perfectă. Aceste mici deformări ale orbitei se numesc perturbații. În 1766 Lagrange a publicat un articol important despre teoria perturbațiilor iar în 1773, Laplace a obținut soluții în care toți termenii erau periodici (sau revenind pe termen lung, dar nu chiar seculari) (a.11., a.12.).  Rezultatele lui Laplace au fost extinse  de Lagrange (1776) și Siméon – Denis Poisson (1809). Simon Newcomb (1835 - 1909), prin anul 1876  a demonstrat că, în cazul perturbațiilor planetare, este posibilă reprezentarea soluțiilor prin funcții periodice, cu condiția ca aceste serii să fie convergente (a.13.). Se părea că stabilitatea sistemului solar era foarte aproape de a fi demonstrată (sub rezerva unor mici ,,tehnicisme”). Însă știința merge mai departe astfel că , în anul 1892, Poincaré , într-un tratat a arătat că aceste serii sunt în general divergente, rezultate ce au stat la baza teoriei moderne a haosului determinist. De remarcat faptul că, observațiile asupra unor astfel de perturbații au condus la descoperirea planetei Uranus (13 martie 1781, Neptun, William Herschel ), Neptun (23 septembrie 1846, Johann Galle). La baza descopeririii planetei Neptun au stat calculele  englezului John Adams  (1819 – 1892)  și cele ale francezului  Urbain Leverrier (1811 – 1877) care impuneau existența unei planete neobservate după Uranus, care provoacă  perturbații orbitale. Mecanica newtoniană  și teoria sa a gravitației sunt capabile să explice fenomenele mișcării planetare. De asemenea sistemul teoretic newtonian a încercat să lămurească și altă problemă care a stat în fața omenirii secole întregi și anume fenomenul de maree oceanică.
     

  • Sistemul Pământ – Lună și umflăturile mareece.
    Faptul că nivelul mării la țărm se ridică și coboară cu oarecare regularitate și că aceste variații sunt corelate cu poziția Lunii (și a Soarelui) a fost observat încă din antichitate. Seleucos din Babilon (c. 150 î.Hr.) a putut demonstra efectul Lunii asupra mareelor iar vechii greci au observat fluxul și refluxul. Poseidon din Rodos (c. 135 – c. 51 î.Hr.) a fost primul care a remarcat fluxurile mai mari decât media (numite fluxuri maxime), care apar atunci când luna se află în fază de lună nouă sau plină și cele mai reduse decât media (numite fluxuri de cuadratură), care au loc la primul și la cel de al treilea pătrar al lun2.1 Tot lui i se atribuie și faptul că ar fi sugerat că mareele sunt asociate și cu poziția Soarelui, nu numai cu poziția lunei. În Historia Naturalis (Istoria naturală) învățatul roman Pliniu cel Bătrân (23-79 d. H. r.) a menționat  mareele și legătura dintre apariția fluxului și refluxului și ridicarea sau coborârea nivelului apei într-o fântână. În evul mediu filozoful arab Al – Kindi (după c. 870 d. Hr.) a scris un tratat despre maree. În Anglia, călugărul benedectin Bede cel Venerabil (672/673 – 735), celebru învățat european de pe la sfârșitul secolului 7, și-a făcut propriile observații asupra mareelor. S-au emis  următoarele  ipoteze referitoare la cauzele acestor maree: lărgirea apelor mării datorită încălzirii de către razele lunii, evaporarea apei provocată de aceleași raze, prezența unui vârtej mare care,  alternativ, sugea apași apoi o expulza, și altele.



În timpuri mai recente, Galileo Galilei a scris un eseu despre maree, în care respingea unele explicații dubioase, cum ar fi înclinarea fundului mării și agitația produsă de furtuni. În Dialogul despre cele două sisteme principale ale lumii, Ziua a Patra este dedicată mareelor . El susținea că mareele oceanice oferă o dovadă palpabilă despre mișcarea Pământului: ”Dintre toate lucrurile sublunare, numai în elementul apă […] putem regăsi o urmă sau o indicație a comportării Pământului față de mișcare și de repaus.” Kepler susținea (Astronomia Nova) că mareele se datorează atracție apelor oceanelor de către Lună, citez: ”Gravitația este o dispoziție corporală reciprocă a unor corpuri asemănătoare de a se lega și a se uni unul cu altul […]”. ”[…] Dacă Pământul ar înceta să atragă apele către el, întreaga apă a mărilor ar fi ridicată și s-ar scurge peste corpul Lunii.” […]” Sfera de influență a puterii de atracție a Lunii se întinde până la Pământ și în zona toridă cheamă apa spre ea, îndeosebi când se află deasupra capului în trecerea ei. Acest lucru nu se observă în mările închise, dar se poate observa acolo unde fundul oceanului este larg și există spațiu suficient pentru mișcarea reciprocă a apei.”[…]”Când Luna se îndepărtează, această adunare a apelor, ca a  oricărei oștiri care mărșuluiește către zone toride, este părăsită de puterea de atracție care a strâns-o laolaltă și dispare.” Galileo Galilei a respins această ipoteză deoarece nu ar explica decât o singură maree pe zi. După părerea lui Galileo ceea ce numim astăzi forța centrifugă este principala cauză a mareelor:  A expus deja că globului terestru i se atribuie două mișcări, dintre care prima anuală, efectuate de centrul său pe o circumferință orbitală în jurul eclipticii, în ordinea semnelor zodiacului (adică de la vest la est), și cealaltă efectuată de globul însuși, rotindu-se în jurul propriului său centru în douăzeci și patru ore (tot la fel, de la vest la est) în jurul unei axe care este oarecum înclinată și nu este paralelă cu aceea de revoluție”. Galileo are aici în vedere combinarea mișcării de revoluție a Pământului în jurul Soarelui  și de rotație a acestuia în jurul axei sale, pe durata unei perioade de 24 ore, în orice punct de pe suprafața Pământului (la ecuator,  de exemplu) ceea ce va conduce, o dată la o valoare maximă a vitezei iar o dată la un minim al vitezei când ele sunt opuse (în raport cu fundalul fix al spațiului). Dar, chiar dacă  acest mecanism ar fi corect, el nu ar putea explica decât o singură maree pe zi. Galileo a încercat să explice celelalte maree diurne recurgând la perioada naturală de oscilație a unor cantități masive de apă din bazinele maritime. Această ipoteză era doar calitativă și nu a funcționat în realitate. Newton a explicat fenomenul mareelor oceanice cauzate de lună utilizând legea sa a gravitației. El studiază cazul mișcării unui inel (ipotetic) de apă conținut într-un canal în jurul ecuatorului oferind o înțelegere corectă a mareelor. La început studiul are în vedere perturbațiile produse de un corp, m,  aflat pe o orbită asupra mișcării unei mase mici m care se rotește în jurul unei mase mari M. După aceasta a extins tratarea la mai multe corpuri mici aflate pe o orbită comună și, în cele din urmă, la un fluid continuu. Teoria lui Newton despre mareele lunare oferea o explicație a principalelor efecte observate, dar în esență, era doar o teorie ,,statică” deoarece  nu lua în considerare  dinamica apei înseși; efecte precum ar fi întârzierea între trecerea Lunii pe deasupra unui loc dat și momentul real al apariției mareei au rămas neexplicate prin această teorie. O teorie dinamică a mareelor se datorează lui Laplace. O teorie cantitativă completă este deosebit de complexă și este și astăzi un obiect activ de cercetare. În Principii, Newton a discutat efectele locale a mareelor observate în unele golfuri în funcție de efectele de interferență a valurilor de apă care duc ca în anumite golfuri marine să apară o singură maree pe zi, nu două. În 1802, Thomas Young (1773-1829) a descoperit că anume fenomene de interferență pot fi explicate prin analogie cu valurile de apă.

 

2.2.8 Teoria relativității a lui Einstein
Sfârșitul secolului al XIX-lea statua criza în care se găsea teoria gravitației a lui Newton. Cercetători de mare profunzime precum Le Verrier, S. Newcomb , etc., în lucrări de mare amploare au demonstrat concludent că această teorie a gravitației a lui Newton nu este infailibilă sub raport cantitativ, că ea nu interpretează absolut exact mișcarea observată a aștrilor. Apăruse clar pentru toată lumea că în Principiile lui Newton se strecuraseră pe undeva greșeli și aceasta declanșase în fizica vremii un efort critic universal, vizând în special această lucrare fundamentală. Personalități proeminente ale fizici timpului,  dedică ample lucrări (Reech-1852, Barré de Saint Venant-1859,  E. Mach-1883,  H. Hertz-1894, etc.)  tentativei delicate de a demonta și analiza în amănunțime grandiosul  edificiu newtonian. Noua teorie a gravitației , teoria relativității a lui Einstein, care  a apărut la începutul secolului al XX-lea, nu urmează cursul evoluției de până atunci a cunoștințelor acumulate deja în domeniul teoriei gravitației. Einstein ignoră practic subtilele dar sterilele concluzii teoretice la care ajunsese știința gravitației vremii sale, în special critica teoriei newtoniene, și reia direct din teoria newtoniană tocmai artificiul matematic inventat de Newton, relația 2.4., generalizându-l cu mijloacele matematice moderne.
 

                F (r) = -G                                 (2.4)

Referitor la acest aspect I. N. Popescu  (Gravitația, 1982) constată: ”Din punct de vedere al ideii fundamentale a teoriei sale, ca și al procedeului matematic folosit pentru construcția teoriei sale, Einstein nu este un revoluționar, ci un continuator în linie directă al operei lui Newton, mai exact al procedeului marelui său. înaintaș. Având ca fundament aceleași repere inerțiale, care în teoria newtoniană sunt particularizate la centrele comune de masă, el nu face altceva decât să transcrie în notație tensorială vechea lege a atracției universale, fără a adăuga nici un fenomen fizic nou.”[99].
       Referitor la teoriile din fizică Einstein  preciza: ”În fizică putem găsi mai multe tipuri de teorii. Cele mai multe dintre acestea sunt constructive. Ele încearcă să construiască o imagine a fenomenelor mai complexe folosind materiale cu o schemă formală relativ simplă, de la care pornesc […]. Atunci când spunem că am reușit să înțelegem un grup de procese naturale, înțelegem invariabil prin asta că a fost găsită o teorie constructivă care acoperă procesele respective. Împreună cu această clasă foarte importantă de teorii există o a doua, pe care eu o numesc „teorii principiale”. Acestea folosesc metoda analitică, nu cea sintetică.[…]. Avantajele unei teorii constructive sunt completitudinea, adaptabilitatea și claritatea, iar cele ale unei teorii principiale sunt perfecțiunea logică și siguranța fundamentului ei.

Aspectul revoluționar al teoriei lui Einstein constă în tranșarea compromisului newtonian relevat de relația (2.4). Acest compromis cvasiinoperabil în teoria newtoniană (conform artificiului matematic al lui newton două corpuri materiale nu pot exercita coerent forțe gravitaționale, forța de atracție depinzând nu numai de masa  corpului care atrage,  M, ci și de masa corpului atras, m,  nu mai are nici o semnificație în teoria relativității generale lui Einstein unde se renunță la însăși noțiunea de forță. Cauza eficientă a forțelor inerțiale, conform lui Mach, este interacțiunea corpurilor cu materia la mare distanță a întregului univers, însă spațiul absolut a continuat să existe. Mach susține  insistent înlăturarea din teorie a sistemelor inerțiale. Born susține că relativitatea generală ”desființând” spațiul absolut, înglobează concomitent și cerințele formulate de Mach. 
 

2.2.8.1 Teoria relativității restrânse
Principiile teoriei:
[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]
În vid, pentru toate sistemele inerțiale viteza luminii are aceeași
valoare, c, (a1, h.15.);

[*]
Există o infinitate de sisteme de referință în mișcare relativă, uniformă
și  rectilinie (sisteme inerțiale), în care toate legile naturii iau forma cea mai      simplă (h.15.).

[/list]

Este interesant de comparat principiile de mai sus cu enunțurile :


  • ,, Există o infinitate … în care legile mișcării ( mecanicii ) iau forma lor cea mai simplă” ( invarianța Galilei );

  • ,,Există o infinitatea… în care legea gravitației ia forma cea mai simplă”(Newton);

  • ,, Există o infinitate de sisteme de referință în mișcarea relativă, uniformă și rectilinie (sisteme inerțiale ), în care legile electromagnetismului iau forma lor cea mai simplă” (în varianta Lorentz) (n.6.).



În teoria relativității restrânse legile mecanicii sunt astfel corelate încât să devină invariante în raport cu transformările lui Lorentz (o.5.): acesta fiind de fapt conținutul,  scopul principal al acestei teorii, pe care așa – numitul  principiu al relativității nu îl sugerează și nu îl servește în mod specific, în nici un mod[99].

2.2.8.2 Teoria relativității generale


Einstein își propune să generalizeze sistemele inerțiale în care s-a dovedit valabilă legea gravitației a lui Newton adică să generalizeze artificiul matematic newtonian  al mișcării inerțiale în raport cu sistemul particular de coordonate plasat în centrul comun de greutate (F(r)=-G(M+m)/r2), în sensul generalizării mișcării inerțiale în raport cu orice alt sistem de coordonate. În rezumat, problema care se punea era aceea de a scrie ecuațiile fenomenului gravitațional descris de Newton (nu unul nou și nu completat fenomenologic în vreun fel, deci având ca suport fizic fundamental aceeași schiță kepleriană a sistemului solar), astfel încât forma lor să nu depindă de alegerea unui sistem de coordonate, de exemplu, de sistemul de coordonate  plasat în centrul comun de greutate (k.13.). În cazul mișcării corpurilor sub acțiunea forței FN  de gravitație a lui Newton se poate scrie ecuația :
 

                    ,                              (2. 5)

unde:


  • mg – masa gravitațională (masa grea, adică acea masă prin care se exercită acțiunea gravitațională a corpurilor);

  • [size=19]mi – masa inerțială .
       Trecând în partea stângă termenul din dreapta ecuației ( 2.5 ), ecuația
    mișcării sub efect gravitațional se transformă într – o  ecuație  a unei mișcări inerțiale sui generis, scăpând de forța activă:
     
                                                                     (2.6)
    [/size]
    Împărțind ecuația cu mi, atunci mișcarea corpurilor sub efect gravitațional ar deveni absolut independentă de natura corpurilor, exact ca în binecunoscuta mișcare inerțială:
     
                                                                        (2.7)
     
    În ipoteza de bază a teoriei relativității, mi = mg (care are un suport experimental local terestru, dar  care exclude  automat orice alte câmpuri de forțe în afară de câmpul gravitațional chiar și pentru corpurile masive din univers), mișcarea corpurilor sub efect gravitațional ar deveni independentă de natura corpurilor, exact ca în binecunoscuta mișcare inerțială :
     
                                                                           (2.Cool
     
    Principiul de echivalență este un artificiu fizic util, dar foarte aproximativ, bazat în esență tot pe egalitatea  mi = mg , care permite echivalarea locală a forțelor de gravitație cu cele de inerție și elaborarea în continuare a teoriei relativiste a gravitației, (k.13, m.3.). Raportarea mișcării față de un sistem S de axe, care,, cade” împreună cu corpul de masă m și având accelerația constantă k (de exemplu, o bilă de masă m care cade liber într-un ascensor aflat în mișcare) permite scrierea relației: g - k = unde, F I este suma dintre forța reală (gravitațională) F și și forța inerțială – mk. Alegând în mod potrivit accelerația k a sistemului de referință S, diferența g – k, poate fi făcută egală cu orice valoare pozitivă sau negativă, în particular zero, caz în care corpul m se află față de observatorul din S în repaus sau se mișcă cu viteza uniformă, adică se află exact în condițiile definiției newtoniene a mișcării inerțiale, (o.17.). Bazându-se pe un asemenea suport fizic intuitiv, Einstein formulează unul din principiile de bază ale teoriei relativității (h.15.), anume principiul echivalenței (un artificiu fizic util), conform căruia nu poate fi prin nimic deosebită acțiunea gravității de acțiunea accelerației, în speță a unui câmp gravific de a unui câmp de accelerații; ele sunt indiscernabile pentru porțiuni infinitezimale ale spațiului. Lucrările lui G. Ricci și L. Civitta i-au deschis lui Einstein calea pentru elaborarea elegantului formalism  matematic al teoriei sale. Einstein găsește în lucrările celor doi autori ecuația care reprezintă tocmai geodezicele spațiului riemannian (n.5.). Einstein a judecat mai întâi intuitiv și această intuiție s-a dovedit, ca și celelalte de altfel, din nou corectă:  ”Deci vom admite, în sensul principiului echivalenței, că mișcarea punctului material sub acțiunea exclusivă a inerției și gravitației, este descrisă de ecuația:
     
     
                                 ”                   (2.9)
    [size]
     
     
     
    Dacă  în (2. 9) se anulează factorul dintre acoladele mari,  ecuație devine
     
    [/size]
                                    m                                     (2.10)

     
    care în geometria riemaniană reprezintă de fapt ecuația unei drepte în cazul particular al mișcării inerțiale pe o suprafață plană, probabil că ”linia cea mai dreaptă” a unei suprafețe oarecare; adică geodezica riemannieană (de mai sus) va reprezenta mișcarea inerțială în sens generalizat, adică cuprinzând și mișcarea sub efect gravitațional (o.5.). Această identificare este sugerată în primul rând de faptul că geodezica conține vechea noțiune de dreaptă ca un caz particular și în al doilea rând de faptul că ecuația  (2.9), care reprezintă traiectoria ,,rectilinie” generalizată, și ecuația,
     
                                                                    (2.11)

     
    care  reprezentă mișcarea ,,inerțială” generalizată,  sunt foarte asemănătoare. Einstein nu  deduce conform teoriei sale ecuația mișcării, ci o preia ”ad hoc” din geometria riemanniană pe baza definirii apriorice a traiectoriei, cea ,,rectilinie” dată în relația 2.10 ( n.6., n.20.). De remarcat faptul că procedeul apare cu totul inversat față de cel uzual în care ecuația mișcării este o consecință a teoriei, iar traiectoria este la rândul ei o consecință a integrării ecuațiilor de mișcare. Procedeul  prin care Einstein obține teoria sa, a relativității generale, este bazat în cea mai mare măsură nu pe o deducție a consecințelor din anumite axiome și principii inițiale (ca în relativitatea restrânsă) și nici pe inducție, adică pe sinteza teoretică a unor date experimentale și de observație ( ca în cea mai mare parte a teoriei newtoniene a gravitației), ci pe analogii și identificări. El le substituie fără ezitare ecuațiile lui Gauss și Riemann  reprezentărilor comune tridimensionale, (n.14.). Să urmărim raționamentul lui Einstein [77] :
      ”Trebuie să ajungem la legile câmpului gravific. Pentru aceasta va trebui să ne servească drept model ecuația lui Poisson din teoria lui Newton
     



                                       ΔΦ = 4πGρ.                                        (2.12)
 

Această ecuație se bazează pe ideia că densitatea ρ a materiei ponderabile provoacă câmpul de gravitație. Cercetările din domeniul teoriei relativității restrânse ne-au arătat arătat însă că în locul scalarului densității de masă a substanței trebuie utilizat tensorul tensorul densității de energie Tμν.” (i.11., n.6.)
Dacă în teoria relativității generale există o ecuație analogă ecuației lui Poisson, aceasta trebuie să fie o ecuație tensorială pentru tensorul gμν al potențialului gravific, în  al cărui membru drept figurează un tensor obținut prin derivări din gμν. El este complet determinat prin următoarele trei condiții:
[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]
Să nu conțină derivatele gμν de ordin  superior lui doi, (g.15).

[*]
Să fie liniar și omogen în derivatele de ordinul al doilea, (h.15.).

[*]
divergența lui să fie identic nulă ,(g.15.).
Primele două din aceste condiții derivă în mod natural din ecuațiile lui Poisson ” (ultima din condiții din caracteristica tensorului cu semnificație fizică  Tμν , n.n). Deoarece se poate demonstra că toți tensorii diferențiali de acest fel se pot forma pe cale algebrică din tensorul lui Riemann trebuie ca acel tensor să aibă forma (n.4. ):
                                    S μν = R μν – 1/2gμνR   ”                               (2.13)

 
Cităm în continuare pe Einstein ,, Avem astfel ca lege a câmpului de gravitație ecuația:
 
                                           R μν – 1/2gμνR = –KTμν.                                                  (2.14)
 
Aici K este o constantă ce are legătură cu constanta gravitației a lui Newton, G” (n.4.).
           Prin transcrierea în notație tensorială a ecuației Laplace- Poisson, care o face automat independentă de alegerea sistemului de coordonate, Einstein obține celebrele ecuații de câmp ale relativității generale; procedeul utilizat pentru elaborarea lor au fost analogia cu conceptele și formalismul matematic al geometriei riemanniene și teoriei invarianților, coerent sugerate și permise  de principiul de echivalență și de ipoteza fundamentală a egalității dintre masa inertă și masa grea. Se obține astfel generalizarea maximă a teoriei gravitației newtoniene; dacă în cazul ecuației Laplace – Poisson se consideră un număr mai mare de puncte materiale care exercită aceeași forță gravitațională pe care legea lui Newton o presupune acționând doar între două puncte materiale, Einstein generalizează și modernizează însuși mecanismul intrisec al teoriei newtoniene a gravitației, motorul care furnizează mișcarea și referențialele inerțiale în care este valabilă legea gravitației, făcându-l să funcționeze nu numai în raport cu punctul fix din univers, ci în raport cu oricare alt punct al universului [99]. Einstein constată (1915) că și soluțiile sale de câmp prezintă contradicții asemănătoare celor newtoniene. Analog cu Seelinger, care modifică ecuația lui Poisson pentru rezolvarea unui paradox la infinit, Einstein modifică propriile ecuații de câmp prin introducerea ad hoc a unui factor corectiv (factorul cosmologic Λ) care să mărească gradul de generalizare al acestor ecuații, astfel încât schimbările obținute să fie neglijabile la scara sistemului solar, dar să devină semnificațiv la ,,scara universului”.
 
                                  R μνgμνR - Λgμν = .                                               (2.15)
 

[/list]

Dacă nici  această formă de maximă generalizare a teoriei newtoniene nu va da perfectă  satisfacție, perfecționările nu vor fi posibile decât dacă se renunță la însăși modelul fizic fundamental, care i-a dat naștere – sistemul solar așa cum l – a văzut Kepler -  și  înlocuirea lui cu unul mai complet. O asemenea încercare a fost făcută, prin teoria gravitovortexului, de către profesorul Ion N. Popescu (Gravitația, 1982).


 

          2.2.9  Teoria gravitovortexului  



crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de eugen la data de Dum 25 Feb 2018, 23:50

Newton a intuit despre un " spirit" care da viata gravitatiei, ca interactiune la distanta printr-un mediu intermediar.
Il mai numim , unii dintre noi eter ,si pare ca este marele neinteles si marele absent in ermetismul matematic care incearca sa explice corpul cosmic fara " spiritul" cosmic.
E ca la medicina: studiem corpul, dar sufletul ramane o enigma...

eugen
Moderator
Moderator

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 2556
Puncte : 22199
Data de inscriere : 19/03/2010
Obiective curente : Ma intereseaza comportarea bobinelor in inalta frecventa, la care apar impedante capacitive proprii sporite, eliminarea lor, reducerea rezistentei peliculare, marirea inductantei unei bobine, condensatori de inalta capacitate, etc.

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Lun 26 Feb 2018, 00:13

Fond informational privind teorii de "gravitatie"
Scris de crivoi d la data de Dum 25 Feb 2018, 22:34
Perturbațiile (Anexa 2/Electroconvergenta Pamantului)
Dacă Soarele și o planetă ar fi singurele corpuri din întreg Universul, orbita ar fi o elipsă perfectă. . . . .
Se poate demonstra ca asta nu este adevarat pe termen definitiv.
In timp, miscarea pe elipsa se va amortiza si va deveni cerc.
Parcurgerea elipsei presupune accelerari si franari, iar acestea
produc lucru mecanic, deci energia balansului se consuma iar el
se amortizeaza.

?


Ultima editare efectuata de catre virgil_48 in Lun 26 Feb 2018, 10:41, editata de 1 ori

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Fond informational privind teorii de "gravitatie"

Mesaj Scris de crivoi d la data de Lun 26 Feb 2018, 10:27

 Scris de virgil_48 Astazi la 00:13


Fond informational privind teorii de "gravitatie"
Scris de crivoi d la data de Dum 25 Feb 2018, 22:34
Perturbațiile (Anexa 2/Electroconvergenta Pamantului)
Dacă Soarele și o planetă ar fi singurele corpuri din întreg Universul, orbita ar fi o elipsă perfectă. . . . .
Se poate demonstra ca asta nu este adevarat pe termen definitiv.
In timp, miscarea pe elipsa se va amortiza si va deveni cerc.
Parcurgerea elipsei presupune accelerari si franari, iar acestea
produc lucru mecanic, deci energia balansului se consuma iar el
se amortizeaza.

?

Comentariu:
Daca nu v-ati dat seama pana acum, va precizez ca Anexa 2 din lucrarea Electroconvergenta Pamantului,este parte a algoritmului/fluxului/etapelor  oricarui process de creatie tehnica/stiintifi/... In anexa 2 se trec in revista teoriile privin interactiunile corpului natural emise de-a lungul timpului (fondul general informational al domeniului cercetat/gravitatia). Totodata, se cerceteaza demersurile euristice utilizate de creatorii teoriilor. In baza acestui studiu putem afirma ca "cercetatorul"/creatorul cunoaste cel putin la nivel satisfacator ce s-a "realizat" in domeniul  cel intereseaza/analizat. De asemenea, se familiarizeaza/identifica demersurile euristite , metodele, tehnicile de creatie utilizate de creatori in domeniul analizat (cazul nostru, interactiunea corpurilor natural/"gravitatia"). De asemenea, evidentiaza contradictiile/limitele teoriilor vechi (in baza ultimelor date de observare directa sau indirecta/experiment) si -si propune gasirea de solutii pentru eliminarea contradictiilor din teorii, respectiv, eliminarea "limitarilor" acestora. Astfel apare necesitatea unei noi teme de creatie/cercetare pe care autorul trebuie sa o propuna, sa o "resolve" si sa o faca cunoscuta " criticilor".

Si acum sa discutam despre "critica" PE CARE O FACETI DUMNEAVOASTRA. 
- ORICE CRITICA A UNEI TEORII TREBUIE SA AIBA IN VEDERE PRESUPOZITIILE CE STAU LA BAZA ACESTEIA SI SA TINA CONT DE "LIMITELE" SALE (PRECIZATE DIRECT SAU INDIRECT DE AUTOR/AUTORI);
.........................................................................................................................................

Concluzie:
Sa nu "criticam" ceea ce nu "cunoastem", mai bine ne "documentam" si multumim inaintasilor pentru ceea ce ne-au daruit spiritului si practicii noastre. O "critica" nedocumentata este un 'joc' pueril si descalifica pe cel ce o citeste dar in primul rand pe cel ce o "ganguieste".
 Cat priveste ceea ce ati scris mai sus, desi mi-I greu sa v-o spun..., mai bine ati sterge "comentariul".

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Lun 26 Feb 2018, 11:21

crivoi d a scris:
 Scris de virgil_48 Astazi la 00:13


Fond informational privind teorii de "gravitatie"
Scris de crivoi d la data de Dum 25 Feb 2018, 22:34
Perturbațiile (Anexa 2/Electroconvergenta Pamantului)
Dacă Soarele și o planetă ar fi singurele corpuri din întreg Universul, orbita ar fi o elipsă perfectă. . . . .
Se poate demonstra ca asta nu este adevarat pe termen definitiv.
In timp, miscarea pe elipsa se va amortiza si va deveni cerc.
Parcurgerea elipsei presupune accelerari si franari, iar acestea
produc lucru mecanic, deci energia balansului se consuma iar el
se amortizeaza.

?

Comentariu:
Daca nu v-ati dat seama pana acum, va precizez ca Anexa 2 din lucrarea Electroconvergenta Pamantului,este parte a algoritmului/fluxului/etapelor  oricarui process de creatie tehnica/stiintifi/... In anexa 2 se trec in revista teoriile privin interactiunile corpului natural emise de-a lungul timpului (fondul general informational al domeniului cercetat/gravitatia). Totodata, se cerceteaza demersurile euristice utilizate de creatorii teoriilor. . . . .
Am radiat ceace ati fi putut considera suparator. Inteleg ca
anexa aceea este o culegere de cunostiinte, dar m-ar fi interesat
si o parere personala fata de problema extrasa de mine in citat.

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Fond informational privind teorii de "gravitatie"

Mesaj Scris de crivoi d la data de Lun 26 Feb 2018, 12:31

D-l Virgil 48:
Se poate demonstra ca asta nu este adevarat pe termen definitiv.
In timp, miscarea pe elipsa se va amortiza si va deveni cerc.
Parcurgerea elipsei presupune accelerari si franari, iar acestea
produc lucru mecanic, deci energia balansului se consuma iar el
se amortizeaza.

Daca puteti, "demonstrati" (dar nu in strada)!

Pe intelesul tuturor, orice system de corpuri naturale se comporta "energetic",la un moment dat/ in timp, in functie de "intrarile" , respectiv, "iesirile" de flux (masic, electric, entropic, ...,) in/din sistem. Nu confundati miscarea "fortata" a unui obiect cu miscarea "naturala" a corpurilor naturale. E o mare "bulibaseala" in ceea ce scrieti/ganditi dvs. ceea ce ma conduce la gandul ca nu dorinta de cunoastere va "mana" in activitatea de "cercetare"  (gratuita) ci "umplerea" timpului "liber" cu "vorbe" de ale noastre /pensionarilor.

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de negativ la data de Lun 26 Feb 2018, 22:27

Pentru Abel : Am spus ca numai pentru Virgil mai intru pe forum doar pentru ca nu ma pot întelege cu ceilalti ramasi. Si nu discutam cu ei. Nu vad unde e jignirea daca evit conversatii inutile pentru mine. Parca era vorba sa progresam cumva. Fiecare in directia pe care o doreste sau i se pare potrivita. Si parca mai scrie pe undeva pe aici ca discutam idei, nu oameni. Am eu afinitati pentru ideile lui Virgil si de-aia prefer sa discut cu el.
Pentru Virgil : Am observat ca fizica nu lucreaza cu metafore. Eu unul am facut câtiva pasi pe drumul corect si nu vreau sa te las sa repeti greselile evidente ale lui Einstein. Cum esti mai mult înclinat spre calcul, te rog sa mai verifici o data teoremele calculului tensorial ale lui Ricci si Civitta, apoi prin comparatie cu tensorul Einstein Christoffel, sa-ti dai seama cum a fost dedus. Ca de fapt aici e toata nebunia.

_________________
N∃GATIV
avatar
negativ
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 2748
Puncte : 12974
Data de inscriere : 11/12/2012

http://www.ubicuum.ro

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Mar 27 Feb 2018, 07:37

crivoi d a scris:. . . . .
Pe intelesul tuturor, orice system de corpuri naturale se comporta "energetic",la un moment dat/ in timp, in functie de "intrarile" , respectiv, "iesirile" de flux (masic, electric, entropic, ...,) in/din sistem. Nu confundati miscarea "fortata" a unui obiect cu miscarea "naturala" a corpurilor naturale. . . . .
Singura miscare "naturala" din Univers este cea inertial rectilinie.
Restul, toate celelalte, inclusiv in spatiu, sunt "fortate". Un corp
nu circula pe o traiectorie curba din proprie initiativa. Asta se
intampla numai in relatie cu alt corp, cu un flux, sau cu propulsia.
Sunt curios ce considerati dvs. ca ati argumentat in citat, in legatura
cu raspunsul acesta:
http://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p630-legi-de-conservare#88276
Ca de la el am pornit.
E o mare "bulibaseala" in ceea ce scrieti/ganditi dvs. ceea ce ma conduce la gandul ca nu dorinta de cunoastere va "mana" in activitatea de "cercetare"  (gratuita) ci "umplerea" timpului "liber" cu "vorbe" de ale noastre /pensionarilor.
In general nu pot sa va contrazic, am constatat si eu ca daca
citesc dupa un timp anumite raspunsuri ale mele, nu mai inteleg
ce am scris acolo.    Laughing Iar treaba cu umplerea timpului liber
este reala numai 50%. Mai am si alt obiectiv.
Pentru mine nu este esentiala calitatea claritatii, a sistematizarii
si a redactarii, fiindca nu pregatesc nici o lucrare, iar acestea
constituie ambalajul, nu fondul unei lucrari.
Dar "cercetarea" privind lucrul mecanic, orbitarea, gravitatia,
pentru cineva dispus sa-si bata putin capul, poate constitui o
sursa de inspiratie.

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Abel Cavași la data de Mar 27 Feb 2018, 08:18

@virgil_48 a scris:Singura miscare "naturala" din Univers este cea inertial rectilinie.
De unde atâta certitudine? Știi de unde? Din faptul că nu știi că matematica interzice mișcarea rectilinie (și repausul).

Deci, de unde ai această certitudine? Din altceva decât TOT din postulare?
avatar
Abel Cavași
Fondator
Fondator

Mulțumit de forum :
9 / 109 / 10
Prenume : Abel
Numarul mesajelor : 6729
Puncte : 24158
Data de inscriere : 28/02/2008
Obiective curente : Sunt în căutarea unei aplicații a Fizicii elicoidale.

http://abelcavasi.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Mar 27 Feb 2018, 09:39

@Abel Cavași a scris:
@virgil_48 a scris:Singura miscare "naturala" din Univers este cea inertial rectilinie.
De unde atâta certitudine? Știi de unde? Din faptul că nu știi că matematica interzice mișcarea rectilinie (și repausul).
Deci, de unde ai această certitudine? Din altceva decât TOT din postulare?
 - Presupun ca o discutie cu d-l Crivoi in paradigma elicoidala ar
amplifica dificultatile de interpretare si comunicare pe care le
avem acum.
 - Intr-adevar, nu stiam ca matematica interzice...  ce spui tu.
Consideram ca in general matematica are un aport pozitiv, de
deschidere a drumurilor.
- In miscarea elicoidala pe care o sustii, axa elicoidei este
rectilinie sau nu ? Daca nu, privind mereu axa elicoidei, aceasta
de cate ori se "elicoideaza"?

virgil_48
Foarte activ
Foarte activ

Mulțumit de forum :
10 / 1010 / 10
Numarul mesajelor : 5996
Puncte : 23203
Data de inscriere : 03/12/2013

Sus In jos

Paradigma electroconvergentei

Mesaj Scris de crivoi d la data de Mar 27 Feb 2018, 13:01

D-l Virgil 48:
- Intr-adevar, nu stiam ca matematica interzice...  ce spui tu.
Consideram ca in general matematica are un aport pozitiv, de
deschidere a drumurilor.
Matematica "modeleaza"/descrie pe baza unui "model fizic" fenomene/procese (inclusiv) naturale. In cazul in discutie, anizotropia/dipolaritate corpului natural -rezultat al electroconvergentei "mediului"/microcorpurilor masice/electrice/entropice/..., "mediul' care poate fi OMOGEN, respective, neomogen, determina cinematica (oarecare, liniara, curbilinie,...) corpului natural pe diferite paliere de existenta. Matematica are resurse sa "descrie" ORICE; de aceea "artificiile matematice" sunt folosite pentru "corectarea" rezultatelor/anomaliilor unor modele fizice propuse incorrect .

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Precizare

Mesaj Scris de crivoi d la data de Mar 27 Feb 2018, 13:25

Scuze!
Cand m-am referit la anizotropia/polarizarea corpului natural m-am referit la anizotropia/polarizarea MATRICEi entropice a acestuia care , in fapt/efectiv, genereaza/intretine interactiunile cu mediul (de fapt, cu matricea entropica a corpului/corpurilor de influenta PREPONDERENTA).

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Abel Cavași la data de Mar 27 Feb 2018, 16:17

@virgil_48 a scris: - In miscarea elicoidala pe care o sustii, axa elicoidei este
rectilinie sau nu ?
Degeaba este rectilinie, dacă nu poate fi parcursă de un corp. Ea nu este (și, mai ales, nu poate fi) parcursă în realitate de niciun corp, ci este doar o abstracție. Matematica studiază dreptele și alte figuri geometrice, dar asta nu înseamnă că acele figuri geometrice au neapărat un suport material.
avatar
Abel Cavași
Fondator
Fondator

Mulțumit de forum :
9 / 109 / 10
Prenume : Abel
Numarul mesajelor : 6729
Puncte : 24158
Data de inscriere : 28/02/2008
Obiective curente : Sunt în căutarea unei aplicații a Fizicii elicoidale.

http://abelcavasi.blogspot.com/

Sus In jos

Ontic, versus, ontologic

Mesaj Scris de crivoi d la data de Mar 27 Feb 2018, 16:29

Matematica studiază dreptele și alte figuri geometrice, dar asta nu înseamnă că acele figuri geometrice au neapărat un suport material.
 Constructele/definitiile/...,(inclusive, din matematica) sunt parti ale ontologicului (cum descriem/vedem lumea) au aparut din "stradania" omului de a intelege onticul/TOT-ul.

crivoi d
Vizitator


Sus In jos

Re: Legi de conservare

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 22 din 33 Înapoi  1 ... 12 ... 21, 22, 23 ... 27 ... 33  Urmatorul

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum