Teoria lui Virgil, argumente pro şi contra

Rezumarea primului mesaj :

Începem analiza cu teoria lui Virgil și o analizăm până în pânzele albe. Dorim să vedem argumente pro și contra acestei teorii. În urma analizei vom decide împreună dacă o punem la loc de cinste sau o aruncăm la lada de gunoi. Bineînțeles, sunt așteptate intervențiile consistente ale lui Virgil, prin care să ne consolideze argumentele pro și să ne risipească argumentele contra.


Rezultatul analizei:

• Abel Cavași: Mai am de studiat teoria, căci n-am înțeles-o în detaliu.
  Argumente pro:
  
  
  
  1. Teoria este interesantă deoarece încearcă o similitudine între sistemele micro și macro.
     
  2. Autorul folosește un limbaj inteligibil, clar, cu formule și grafice.
     
  
  Argumente contra:
  
  
  
  1. N-am înțeles care este începutul teoriei, postulatele acesteia.
     
  2. Nu am găsit definiția riguroasă a noțiunilor noi pe care le folosește autorul.
     
  3. Mă tem că datele folosite sunt prea rotunjite ca să se adapteze la concluziile teoriei.
     
  
  
  

negativ a scris:

Din pacate nu pot sta permanent la calculator, dar nu asta înseama ca pot dormi noaptea când am o problema. Acelas model este valabil si pentru atom si pentru galaxie. Oricum, abia acum îmi pare rau ca ca nu am învatat mai bine la scoala. Problema matematica e mai dificila pentru mine, dar asta vine si din faptul ca eu vad matematica diferit. Oricum, ma ocup si am sa-ti spun.
As fi sperat la ajutorul lui Abel, dar el e fixat pe teoria lui.

Da fiecare este fixat pe teoria lui si aproape ca nu pot accepta alte idei. Si eu sunt la fel, dar asta se intampla deoarece dupa ani si ani de cautari, cand ai prins o idee, parca esti in posesia unui filon de aur, pe care nu-l mai poti parasi. Este prea tarziu s-o iei de la capat, sa inveti din nou matematica, sa gandesti ca un fizician si sa te exprimi in limbajul matematic.

negativ a scris:

Nu e vorba de matematica în sine, ci de utilizarea ei. Nu e problema de stiut matematica, ci doar cum si unde ? Eu o vad altfel si nu stiu cum sa corectez erorile pe întelesul tuturor. De-aia am publicat pe blog-ul meu textul despre cuadratura cercului, care vad ca nu a avut succes.
Am o problema legata de valoarea lui 0 care ar scuti probleme de teoria vortexurilor, care i-ar interesa pe cei de la Hidraulica. Dar nu prea am curaj sa public, pentru ca nu sunt vreo somitate si parca vad ca ma îngroapa astia, daca nu cumva nu publica de loc, si gata.
Poate ar fi cazul sa dau drumul la site-ul meu, desi e mare bataie de cap.

Matematica este limbajul stiintific prin care poti exprima fenomenele fizice, fara a se strecura greseli. Doar interpretarile facute in limbajul cuvintelor pot fi diferit intelese si astfel se ajunge la explicarea gresita a fenomenelor. Din aceasta cauza eu nu ma aventurez in relatii matematice care nu le inteleg foarte bine. Domeniul calcului integral si diferential si tensorial pe care desi l-am invatat, nu l-am aprofundat cat trebuie, si acum nu pot exprima bine in mod stiintific, fenomenele legate de interactiuni, campuri si oscilatii.
Valoarea lui zero, nu exista in natura decat ca o mediere a unor valori simetrice. Matematic vorbind zero nu este un numar pentru ca el nu exprima o entitate naturala, iar lipsa unei entitati se exprima prin modificarea semnului respectiv din plus in minus, nicidecum prin zero.

Nu mai dovedesc sa raspund la intrebarile voastre legate de teoria similitudinii, asa sunt de multe.

Prin similitudine, analizand interactiunea din sistemul solar, Soarele produce o sarcina activa fata de planete, iar planetele au o sarcina pasiva fata de Soare si o alta sarcina activa fata de satelitii inconjuratori. Satelitii au doar o sarcina pasiva fata de planete, si sunt lipsiti de o sarcina activa proprie, motiv pentru care in jurul lor nu orbiteaza nimic, fiind ultimele corpuri din sistem. Aici nu vorbesc despre asteroizi sau alte sfaramaturi de corpuri "moarte". Diferenta dintre o sarcina activa si o sarcina pasiva, consta in capacitatea unui corp de a intretine un ritm oscilant si calitatea altui corp de a absorbi acel ritm. Perioada de oscilatie a Soarelui de exemplu este data de ;
(Cu majuscule "M" sunt notate masele corpurilor aflate in nucleul sistemelor, iar cu "M0" sunt notate masele elementare echivalentul maselor de repaus, adica unitatea de masura a unei mase dintr-un sistem cosmic. De exemplu Soarele are 740 mase elementare. Toate valorile urmate de indicele "0", sunt constante cosmice, astfel T0, V0, R0, M0, sunt constante, un fel de unitati de masura pentru sistemele cosmice. )
https://i.servimg.com/u/f11/19/62/07/09/pulsat10.jpg
https://i.servimg.com/u/f11/19/62/07/09/perioa10.jpg
https://i.servimg.com/u/f11/19/62/07/09/tabel_11.jpg
https://i.servimg.com/u/f11/19/62/07/09/tabel_12.jpg

negativ a scris:

virgil a scris:Prin similitudine, analizand interactiunea din sistemul solar, Soarele produce o sarcina activa fata de planete, iar planetele au o sarcina pasiva fata de Soare si o alta sarcina activa fata de satelitii inconjuratori. Satelitii au doar o sarcina pasiva fata de planete, si sunt lipsiti de o sarcina activa proprie, motiv pentru care in jurul lor nu orbiteaza nimic, fiind ultimele corpuri din sistem. Aici nu vorbesc despre asteroizi sau alte sfaramaturi de corpuri "moarte". Diferenta dintre o sarcina activa si o sarcina pasiva, consta in capacitatea unui corp de a intretine un ritm oscilant si calitatea altui corp de a absorbi acel ritm.

Asta demonstreaza ca am dreptate când sustin ca se produce o alternanta câmp electric-câmp gravitational, valabil atât la atomi cât si la sisteme solare, de exemplu. Astea împreuna determina atractia universala

Totusi cum poti dovedi acest lucru ? Dupa parerea mea interactiunea poate fi justificata separat prin ambele metode, si fiecare metoda scoate in evidenta o latura a acestei interactiuni. In macrocosmos avem o interactiune gravitationala care este echivalenta cu o interactiune pseudoelectrica. Spun pseudoelectrica pentru ca parametrii vidului sunt cu totul altii (epsilon si miu) decat la interactiunea electrica.

Din aceste calcule se vede ca atat sarcina cat si permitivitatea au valori distincte pentru fiecare familie de sisteme cosmice.

Epsilon si miu sunt parametri de timp.
În cazul masei trebuie sa fie 1/1836,... Ti-am spus ca asta ma seaca si nu stiu cum sa socotesc.
Nu-mi dau seama daca se determina cum spui tu.

negativ a scris:Epsilon si miu sunt parametri de timp.
În cazul masei trebuie sa fie 1/1836,... Ti-am spus ca asta ma seaca si nu stiu cum sa socotesc.
Nu-mi dau seama daca se  determina cum spui tu.

Se pot determina folosind relatiile de similitudine, sau prin alte relatii aratate cu alta ocazie;

Absolut toate masele din Univers sunt raportate la masa protonului sau neutronului, care este cca 1834-1836 mase de electron, considerate un fel de unitate de masa sau energie (atunci cand nu vrem sa folosim gramul). Cu cat sunt mai multi protoni si neutroni in nucleu, cu atat masa lor creste putin. Asta datorita asa zisei energii de legatura, adica un fel de lipici super-glue, care se elibereaza la explozia atomica. Doar aceasta energie de legatura, care e infima ca raport, ea singura da imensa energie la explozie.
Dar nici masa electronului si a protonului si a neutronului nu prea sunt constante cuminti, ci o iau razna, cand se pun in miscare cinetica raportata la eter. Pot creste chiar de sute de ori. Asta spune teoria relativitatii si e demonstrat beton.
Genial o fi fost Einstein asta. Dar virgil al nostru l-a facut praf, l-a rupt si a eliberat energia de legatura dintre atomi si molecule, care-l tinea pe Einstein..Sa vedem daca-l mai putem teleporta inapoi.

In pozele pe care le-am atasat mai sus, sunt doua metode diferite de calcul a constantei gravitationale. In prima ne arata constanta gravitationala K obtinuta din epsilon specific pentru macrocosmosul galactic, iar a doua ne arata aceiasi constanta K obtinuta prin alte considerente ca fiind raportul dintre patratul unei frecvente si o densitate a corpului elementar care orbiteaza sistemul considerat.

Pacalici, mi-am permis sa sterg mesajul tau, pentru ca nu se refera la tematica propusa. Sper sa nu te superi.

In cazul particulelor cu o densitate extrema, altele decat concentratia de neutroni, radiatia gravitationala nu mai are efect defel. Fie datorita faptului ca e reflectata, fie ca este distrusa cuantic.
Asa se fac ozeneurile, se imbraca cu o astfel de folie speciala ultra-densa, care capata aceasta proprietate doar la o comanda.
In interiorul si exteriorul stelelor se gasesc diferite stari ale materiei, si altele decat cele invatate de noi la scoala. Una dintre aceste stari cu o densitate extrema are efectul mentionat mai sus. Adica distruge gravitatia care ar trebui sa iasa din stele. Ca urmare masa stelei este gresit perceputa in exterior, mult mai mica decat cea reala. Fenomenul e cunoscut demult si-l gasiti la "enigma neutrinilor stelari", care ies mult mai putini decat ar trebui conform calculelor.
Altfel Soarele ar deveni o pitica si ar atrage imediat toate planetele.
In timpul ciclurilor si marilor transformari stelare si observa mari variatii ale gravitatiei emanate. Fie creste fie descreste f.mult.
Asa ca lasati-o balta cu exactitatile asupra constantei gravitationale. Merge doar la corpurile planetare.

???? a scris:Pacalici, mi-am permis sa sterg mesajul tau, pentru ca nu se refera la tematica propusa. Sper sa nu te superi.

Pacat ca ai sters. Era foarte instructiv de urmarit si era foarte legat de multe subiecte deschise in acest forum. Uite ca vorbea-i de legatura cu subiectul:
http://www.sciencemag.org/news/2017/07/surprise-proton-lighter-we-thought" , adica "Surpriza! Protonul e mai usor decat credeam noi."
"Surprise! The proton is lighter than we thought
Deci protonul este mai usor decat se credea. Nasol! Trebuie sa va revizuiti calculele...
Rezulta ca tot mai bine era cu subiectul propus de mine...(ala sters, evident)
P.S. Am vazut ca nici Abel(itorului) nu i-a satisfacut orgoliul, si unde mai pui ca era gratis!Lasa ca sa face el profesor in toamna.

Pacalici a scris:

???? a scris:Pacalici, mi-am permis sa sterg mesajul tau, pentru ca nu se refera la tematica propusa. Sper sa nu te superi.

Pacat ca ai sters. Era foarte instructiv de urmarit si era foarte legat de multe subiecte deschise in acest forum. Uite ca vorbea-i de legatura cu subiectul:
http://www.sciencemag.org/news/2017/07/surprise-proton-lighter-we-thought" , adica "Surpriza! Protonul e mai usor decat credeam noi."
"Surprise! The proton is lighter than we thought
Deci protonul este mai usor decat se credea. Nasol! Trebuie sa va revizuiti calculele...
Rezulta ca tot mai bine era cu subiectul propus de mine...(ala sters, evident)
P.S. Am vazut ca nici  Abel(itorului) nu i-a satisfacut orgoliul, si unde mai pui ca era gratis!Lasa ca sa face el profesor in toamna.

Aceasta diferenta nu influienteaza cu nimic studiul meu; "Cercetătorii au descoperit că masa este de 1.007276466583 unități atomice de masă. Acestea sunt aproximativ 30 de miliarde de milioane de procente mai mici decât valoarea medie din experimentele anterioare"

Virgil, daca tot pezinti pe internet "cercetarea" ta, lamaureste-ma si
pe mine ce intelegi prin acele pulsatii. Si fiindca nu vreau sa
ma trezesc cu explicatii care sa nu le inteleg, alege una din aceste
variante:
1. Rezultaul rotatiei unui corp care are centrul de greutate diferit de
centrul volumului sau. El se roteste in jurul centrului sau de greutate.
Asa cum pulseaza pe orbita Pamantul din cauza prezentei Lunii.
2. Rezultatul rotatiei excentrice a unui corp. Axul de rotatie nu trece
prin centrul de greutate, apar bătăi. Dar atunci trebuie sa ai un ax fix.
3. Pulsatii ca ale unei inimi, adica o crestere si o reducere a volumului.

daca rastorni raportul care mi-a dat mie rezulta;
1/0.992214= 1.007847097
Desi este invers decat mi-a dat mie ramane un semn de intrebare. Sa fie de vina miscarea protonului care totdeauna este diferita de zero?

virgil_48 a scris:Virgil, daca tot pezinti pe internet "cercetarea" ta, lamaureste-ma si
pe mine ce intelegi prin acele pulsatii. Si fiindca nu vreau sa
ma trezesc cu explicatii care sa nu le inteleg, alege una din aceste
variante:
1. Rezultaul rotatiei unui corp care are centrul de greutate diferit de
centrul volumului sau. El se roteste in jurul centrului sau de greutate.
Asa cum pulseaza pe orbita Pamantul din cauza prezentei Lunii.
2. Rezultatul rotatiei excentrice a unui corp. Axul de rotatie nu trece
prin centrul de greutate, apar bătăi. Dar atunci trebuie sa ai un ax fix.
3. Pulsatii ca ale unei inimi, adica o crestere si o reducere a volumului.

Fiind vorba de campul gravitational, nu poate fi nici una din situatiile indicate de tine. Concluzia este ca orice corp care se deplaseaza printr-un mediu produce , sau este insotit de o unda. Cum notiunea de unda presupune emisiunea de energie, eu m-am limitat la denumirea de pulsatie, ca fiind un mod de comportare a interactiunii masa-mediu, asa cum un drapel flutura in vantul creat de deplasarea lui. Mai mult decat atat, fiind vorba de un sistem armonic, perioada oscilatiei se numeste pulsatie.

virgil a scris:. . . . .
Fiind vorba de campul gravitational, nu poate fi nici una din situatiile indicate de tine. Concluzia este ca orice corp care se deplaseaza printr-un mediu produce , sau este insotit de o unda. Cum notiunea de unda presupune emisiunea de energie, eu m-am limitat la denumirea de pulsatie, ca fiind un mod de comportare a interactiunii masa-mediu, asa cum un drapel flutura in vantul creat de deplasarea lui. Mai mult decat atat, fiind vorba de un sistem armonic, perioada oscilatiei se numeste pulsatie.

Vrei sa spui ca este o pulsatie care nu se poate observa cu
mijloace optice? Adica nu se poate vedea?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Fiind vorba de campul gravitational, nu poate fi nici una din situatiile indicate de tine. Concluzia este ca orice corp care se deplaseaza printr-un mediu produce , sau este insotit de o unda. Cum notiunea de unda presupune emisiunea de energie, eu m-am limitat la denumirea de pulsatie, ca fiind un mod de comportare a interactiunii masa-mediu, asa cum un drapel flutura in vantul creat de deplasarea lui. Mai mult decat atat, fiind vorba de un sistem armonic, perioada oscilatiei se numeste pulsatie.

Vrei sa spui ca este o pulsatie care nu se poate observa cu
mijloace optice? Adica nu se poate vedea?

Este o pulsatie de dimensiuni cosmice, cum s-o poti observa? se vad doar efectele ei prin orbitarea cu aceiasi frecventa a corpurilor orbitale (stele, planete, sateliti), sau pe armonicele acestei frecvente. Aceasta pulsatie nu este emisiva de energie.

negativ a scris:

virgil a scris:.....daca rastorni raportul care mi-a dat mie rezulta;
1/0.992214= 1.007847097
Desi este invers decat mi-a dat mie ramane un semn de intrebare. Sa fie de vina miscarea protonului care totdeauna este diferita de zero?

De principiu ti-a dat rezultatul corect, chiar daca cu o eroare (asta e din cauza calculelor numerice).
Rezultatele astea doua confirma ipoteza mea (dealtfel suficient sprijinita teoretic), cum ca masa se transforma in sarcina el. si invers, în permanenta.
Tu ai aratat ce masa are sarcina, iar ei, ce sarcina are masa, sau ceva de genul asta. Oricum, daca observi, suma termenilor : 1.007847097+0.992214=2.000061097≈2 iar produsul lor 1.007847097∙0.992214=0.999999999502758 ≈1 Ultimul  arata o functie constanta, (relativista, cum ar veni).

Este firesc sa dea acest rezultat fiind valori foarte apropiate de 1.
Tu spui ca masa si sarcina se schimba periodic din una in alta. Eu spun ca masa si sarcina sunt atributele particulelor a caror expresii matematice sunt convertibile. In cazul particulelor masa ne da informatii asupra frecventei de oscilatie , adica a energiei cuprinse in particula, iar sarcina ne da informatii despre interactiunea acestei mase cu mediul in care se afla. Cunoscand unul din atribute, il putem afla pe celalalt. m=h.f/c2; e=h.f/pi.c ; (cu f am notat frecventa).

Dl.Virgil!
Daca folosesti pentru constanta de actiune relatia:
, iar pentru sarcina electrica notatia:
.
Din prima relatie se gaseste ca masa este egala cu sarcina. Iar din a doua relatie se gaseste ca sarcina este egala cu produsul q*c

negativ a scris:

virgil a scris:Este firesc sa dea acest rezultat fiind valori foarte apropiate de 1.
Tu spui ca masa si sarcina se schimba periodic din una in alta. Eu spun ca masa si sarcina sunt atributele particulelor a caror expresii matematice sunt convertibile. In cazul particulelor masa ne da informatii asupra frecventei de oscilatie , adica a energiei cuprinse in particula, iar sarcina ne da informatii despre interactiunea acestei mase cu mediul in care se afla. Cunoscand unul din atribute, il putem afla pe celalalt. m=h.f/c2; e=h.f/pi.c ;  (cu f am notat frecventa).

E mult mai complicat decât atât. Am încercat sa fac o analogie cât mai realista. De ce crezi ca expresiile matematice sunt convertibile ? Doar rezultatul lor numeric e similar.

Pentru ca oamenii de stiinta au mers cu masuri separate pentru microcosmos fata de macrocosmos, de parca natura nu ar fi aceiasi oriunde. Diferenta intre micro si macro consta in faptul ca in universul micro lucram cu multimi de particule, fotoni, sau atomi, adica putem aplica metode statistice, pe cand in macro lucram cu individualitati. Insa natura este pretutindeni asemanatoare si putem aplica mereu aceleasi reguli pe care le particularizam de la caz la caz. In macro cand spun masa, deja o cantaresc ii simt greutatea, inertia, rigiditatea, dar nu vad ca ea este rezultatul miliardelor de molecule, atomi, sau particule, care se afla intr-o permanenta miscare de vibratie. Dimpotriva in micro cand ma refer la masa, nu vad nimic, si o asociez cu o energie, adica o unda stationara, si o masor prin efectele ei asupra altor particule, fara sa-i pot identifica acele proprietati specifice din macro.
In realitate masa la orice nivel este rezultatul unor vibratii suprapuse peste alte vibratii de nenumarate ori. Dar cine vibreaza? evident tot o masa, ceva special, o vibratie a unei formatiuni banuite a spatiului a carei proprietate esentiala este densitatea liniara [kg/m] , a acelei corzi vibrante, sau bucati de sfoara dupa exemplul meu, care adunate intr-un ghem dau nastere unei entitati fizice. Am aratat undeva ca toate marimile electrice pot fi echivalate in unitati de masura mecanice ajungand mereu la acelasi rezultat.

negativ a scris:

---

kg/m este echivalent cu o forta, kg/m² este o presiune si kg/m³ este densitate. Eu asa vad lucrurile. Masa e oricum o chestie duala.

Din relatiile astea se vede ca produsul dintr epsilon si lungimea de unda este egal cu masa particulei. Deci epsilon reprezinta o densitate liniara de masa, si nimic altceva.
ceia ce am demonstrat si prin relatiile de echivalenta intre unitatile de masura electrice cu cele mecanice.


Se vede pe coloana din mijloc ca epsilon se masoara in [F/m] si este echivalent cu [K/m];
Ce alte dovezi mai sunt necesare pentru a arata ca unitatile de masura electrice exprima acelasi lucru cu unitatile de masura mecanice.