Viteză reală şi viteză aparentă

Da, Virgil, ceva de genul. Există o deosebire între viteza axială și viteza totală. Viteza totală este suma vectorială dintre viteza axială (longitudinală) și viteza transversală.

Și cu cât este mai mică raza cilindrului (sau cu cât observatorul este mai îndepărtat de cilindru), cu atât scade posibilitatea de a măsura o viteză transversală, fiind înșelați de presupunerea că singura viteză a corpului ar fi viteza longitudinală.

Așadar, se pot pune întrebări precum:
De unde avem certitudinea că Jupiter se mișcă pe orbită cu 13 kilometri pe secundă și nu cu mai mult? De unde știm că Jupiter nu se „înșurubează” cumva în jurul orbitei?

Abel Cavaşi a scris:Da, Virgil, ceva de genul. Există o deosebire între viteza axială și viteza totală. Viteza totală este suma vectorială dintre viteza axială (longitudinală) și viteza transversală.

Și cu cât este mai mică raza cilindrului (sau cu cât observatorul este mai îndepărtat de cilindru), cu atât scade posibilitatea de a măsura o viteză transversală, fiind înșelați de presupunerea că singura viteză a corpului ar fi viteza longitudinală.

Așadar, se pot pune întrebări precum:
De unde avem certitudinea că Jupiter se mișcă pe orbită cu 13 kilometri pe secundă și nu cu mai mult? De unde știm că Jupiter nu se „înșurubează” cumva în jurul orbitei?

Nici o miscare nu este intamplatoare ci este rezultatul respectarii anumitor legi. La nivel macrocosmic legile de miscare sunt foarte bine studiate, si telescoapele terestre si cele lansate in cosmos au stabilit cu acuratete traiectoriile corpurilor ceresti. Mai mult, miile de asteroizi sunt supravegheati cu mare atentie calculandu-le traiectoria cu mult inainte de a se apropia de noi, stiind astfel din timp la ce pericole suntem expusi la o eventuala ciocnire.
Teoria expusa mai sus de mine, se refera la un nivel cosmic subatomic la care viteza particulelor este vizibil mai apropiata de viteza luminii, ceia ce face ca orientarea spinului particulelor sa joace un rol important in deplasarea acestora. Totusi afirmatiile mele trebuie argumentate mai bine prin dezvoltarea unei teorii care sa faca legatura dintre cauza si efect atunci cand vorbim despre esenta masei si deplasarea ei orientata prin spatiu. Cred ca nu exista miscare rectilinie prin spatiu, asa cum sustii si tu, iar aceasta personalizeaza fiecare particula in functie de pozitia centrului de rotatie, care poate fi in interiorul sau in exteriorul particulei, de multe ori existand mai multe centre de rotatie atat in interior cat si in exterior ceia ce da nastere la proprietati diferite ale acestora. Astfel daca avem un corp in rotatie, fiecare componenta interioara a corpului isi pastreaza planul de rotatie, daca se intervine asupra corpului cu o forta exterioara, acesta capata si o miscare de precesie, la care fiecare punct material se va misca pe o sinusoida circulara, si chiar intreg corpul pe orbita va descrie o sinusoida foarte larga ceva de genul acesta din poza..

Observ ca cercetatorii nostri se misca cu o viteza reala mult mai mare decat cea aparenta, deoarece se zbat inutil intre peretii unui ghid de unda si nu pot inainta mai deloc..Este din cauza de neadaptare a impedantei, a rezonantelor diferite.

virgil a scris:. . . . .
Cred ca nu exista miscare rectilinie prin spatiu, asa cum sustii si tu, iar aceasta personalizeaza fiecare particula in functie de pozitia centrului de rotatie, care poate fi in interiorul sau in exteriorul particulei, de multe ori existand mai multe centre de rotatie atat in interior cat si in exterior ceia ce da nastere la proprietati diferite ale acestora. Astfel daca avem un corp in rotatie, fiecare componenta interioara a corpului isi pastreaza planul de rotatie, daca se intervine asupra corpului cu o forta exterioara, acesta capata si o miscare de precesie, la care fiecare punct material se va misca pe o sinusoida circulara, si chiar intreg corpul pe orbita va descrie o sinusoida foarte larga ceva de genul acesta din poza..

Chiar daca este adevarat ce ai scris, nu poti sa crezi ca nu exista
miscare rectilinie in spatiu.
   Este vorba in primul rand de miscarea punctului material.
Cu acesta se incepe studiul miscarii, chiar daca el este teoretc.
   In al doilea rand te poti referi la miscarea centrului de masa, care
poate fi rectilinie, indiferent ce miscare de giratie are corpul.
   In al treilea rand, un corp poate avea giratia nula in raport cu
directia miscarii de inaintare, si atunci toate componentele lui au
o miscare rectilinie.

Miscarea rectiline poate fi considerata ca un caz particular al miscarii curbe in care raza de curbura tinde la infinit. Cum in cazurile practice miscarile rectilinii observate sunt pe distante limitate, adica pe segmente de linie, nimeni nu poata sa contrazica afirmatia mea si nu numai a mea, ca miscarea corpurilor prin spatiu se face pe traiectorii curbe cu diferite raze de curbura. 
Daca totusi cunosti un singur caz de miscare rectilinie verificat pe distante cosmice, te rog sa-l aduci la cunostiinta.

virgil a scris:Miscarea rectiline poate fi considerata ca un caz particular al miscarii curbe in care raza de curbura tinde la infinit. Cum in cazurile practice miscarile rectilinii observate sunt pe distante limitate, adica pe segmente de linie, nimeni nu poata sa contrazica afirmatia mea si nu numai a mea, ca miscarea corpurilor prin spatiu se face pe traiectorii curbe cu diferite raze de curbura. 
Daca totusi cunosti un singur caz de miscare rectilinie verificat pe distante cosmice, te rog sa-l aduci la cunostiinta.

Miscarea rectilinie este rectilinie indiferent cum o consideram.
Aduc la cunostiinta:
Miscarea ineriala in spatiul liber sau in spatiul intergalactic. Eu
nu pot sa verific, dar nu-mi fac griji. Nu cred ca a dovedit cineva
contrariu. Sau ca a avut intentia.
Dar tu te-ai instalat hotarat in tabara elicoidala !?

Totul se misca rectiliniu, dar se revine de unde s-a plecat.   Daca se revine prea repede, atunci unii zic c-au dat o tura curba.
Linia dreapta este o curba inchisa la infinit. O curba este o dreapta inchisa la infinit.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Miscarea rectiline poate fi considerata ca un caz particular al miscarii curbe in care raza de curbura tinde la infinit. Cum in cazurile practice miscarile rectilinii observate sunt pe distante limitate, adica pe segmente de linie, nimeni nu poata sa contrazica afirmatia mea si nu numai a mea, ca miscarea corpurilor prin spatiu se face pe traiectorii curbe cu diferite raze de curbura. 
Daca totusi cunosti un singur caz de miscare rectilinie verificat pe distante cosmice, te rog sa-l aduci la cunostiinta.

Miscarea rectilinie este rectilinie indiferent cum o consideram.
Aduc la cunostiinta:
Miscarea ineriala in spatiul liber sau in spatiul intergalactic. Eu
nu pot sa verific, dar nu-mi fac griji. Nu cred ca a dovedit cineva
contrariu. Sau ca a avut intentia.
Dar tu te-ai instalat hotarat in tabara elicoidala !?

depinde despre ce nivel cosmic discutam, cat si de locul de observatie al miscarii.

Caracterul elicoidal al mișcării nu depinde de sistemul de referință. Singura diferență este valoarea ordinului elicoidal al mișcării.

Pentru un observator aflat în afara Sistemului Solar mișcarea Soarelui are ordinul mai mare cu o unitate decât față de un observator aflat în interiorul acestui sistem.

În general, mișcarea pe o dreaptă are ordinul 0, mișcarea pe o elice are ordinul 1, mișcarea pe o elice în jurul altei elice (care este o curbă de precesie constantă) are ordinul 2 și așa mai departe.

Doar mișcarea particulelor elementare are ordin mic, în timp ce mișcarea corpurilor astronomice are ordin extrem de mare.

Abel Cavaşi a scris:. . . . .

Doar mișcarea particulelor elementare are ordin mic, în timp ce mișcarea corpurilor astronomice are ordin extrem de mare.

Corpurile sau particulele au traiectorii curbe, poate elicoidale,
fiindca trec printre alte corpuri sau particule. Acestea prin efectul
gravitatiei sau altor forte, produc abaterea de la traiectoria rectilinie.
Intr-un "spatiu liber" ma indoiesc ca ar avea loc aceste abateri. Tot
mediul poarta musca pe caciula !