Ce fel de popor suntem

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Păreri despre Pavel Coruţ”]

Nu este nici o problema ca suntem un popor format dupa razboaiele daco-romane, cu multiple influiente exterioare, si ca acum numaram 2000 de ani. Si americanii sunt un popor nou in curs de formare, si iata ca au ajuns cel mai puternic stat. Popoarele sunt intr-o continua evolutie, si se influienteaza reciproc, cu atat mai mult cu cat schimburile economice si sistemul informational este mai evoluat. La ce serveste conservarea excesiva a trecutului, ia priviti catre talibani, sau catre tigani, care tin cu dintii de obiceiurile lor. Sunt o rusine a lumii civilizate. Trecutul unui popor, traditiile, trebuiesc pastrate in amintire, prin muzee, istorie, lucrari artistice, poezie, proza, dar toate acestea nu trebuie sa incorseteze evolutia spre civilizatie. Nu uitati ca romanii au fost unul din cele mai importante popoare civilizatoare din lume, si nu avem de ce sa ne rusinam cu trecutul nostru. Avem mult mai multe motive sa ne rusinam de prezent.

Io zic că marele vinovat e izmănarul, nu portarul ... Marele Izmenar .. Facem un pariu? )

Tribunul a murit. Traiasca Tribunul!

Bucurati-va-ti! Habemus Tribun!

PRM a ales urmaşul lui Vadim: Generalul, preocupat de blesteme, deochi şi extratereştri

http://adevarul.ro/news/politica/prm-ales-urmasul-vadim-generalul-preocupat-blesteme-deochi-extraterestri-1_5638d163f5eaafab2c452857/index.html

Un cercetator de exceptie. Pacat ca nu a descoperit inca minunatul nostru forum.Am fi avut multe de invatat de la domnia sa. Suntem o tara de exceptie.

Sursa   credibila ,   jurnalist   semianalfabet.
După trecerea în rezervă, care a fost fortuită datorită conducerii statului

Citeste mai mult: adev.ro/nx8z9a

scanteitudorel a scris:Sursa credibila , jurnalist semianalfabet.
După trecerea în rezervă, care a fost fortuită datorită conducerii statului

E , lasa ca nici cu "gheneralu"nu mi-e rusine.Si el tot ziarist.

Tantarul, broasca si tractorul

Un tantar muncea de zor
Sa imite un tractor.
Bazaia si sforaia,
Cai putere simula.

Dar o broasca hamesita
Si cu limba prelungita,
Scurt , pe loc il inhata,
Pentru-n pranz se satura.

Morala:
Nu provoca prin imitare,
Pe cel cu gura mare.
Mai bine fii tractor real,
Decat tantar banal.
Mai bine toarce duduit,
Decat ...oracait.

Orice coincidente cu persoane reale sunt intamplatoare...

( Eugen, decembrie 2015).

SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI

Crăciunul este denumirea sărbătorii Nașterii Domnului Isus Hristos, celebrată în calendarul creștin la 25 decembrie. Stabilirea datei Nașterii Mântuitorului și a zilei sărbătoririi acestui eveniment au în creștinism o îndelungată și foarte complicată istorie. Cert este că Biserica creștină a stabilit această dată ca să contracareze toate sărbătorile păgâne, dedicate solstițiului de iarnă, de tipul lui Sol Invictus în mistraismul persan, ce a pătruns și în lumea antică a Europei, a Saturnaliilor romane etc.

Nu mai puțin complicată și controversată este denumirea populară a acestei sărbători. Cuvântul Crăciun se întâlnește la romani, precum și la o seamă de popoare slave și neslave din jurul nostru. Se presupune, după unii, că are o origine latină Creatio – naștere, calatio – convocare, quartum jejiunium – al patrulea post, una slavă (karakum – sărbătoarea solstițiului de iarnă; moarte năpraznică sau spirit al morții) sau albaneză (kërçum – buturugă).

Tot mai mulți adepți câștigă teoria caracterului autonom, traco-dacic, al acestei sărbători a solstițiului de iarnă, în care rolul principal îl juca cultul buturugii sacre, aprinsă ritual pentru a stimula Soarele slăbit de puteri în anotimpul rece. În orice caz, se poate afirma că în credințele și obiceiurile populare legate de sărbătoarea Crăciunului s-au păstrat cele mai multe elemente precreștine din toate marile praznice bisericești de peste an.

Seara Crăciunului (Seara de Ajun) deschidea șirul sărbătorilor de iarnă, care țineau 12 zile și se terminau în ajunul Bobotezei. La mijloc cădea Anul Nou, marcând renovarea timpului. Conform unui scenario mitic universal, toate acțiunile ritual din această perioadă de renovare a timpului aveau la bază idea coborârii lumii în haos și reinstaurarea unei noi ordini cosmice. Cele douăsprezece zile constituiau o perioadă de timp impur, periculos, deoarece se desființează granițele dintre lumea de aici și lumea de dincolo. Este timpul prielnic tuturor actelor de magie agrară, medicală, erotica și actelor divinatorii sau ofrandelor destinate cultului strămoșilor.

E perioada colindelor, procesiunilor și jocurilor cu măști (Capra, Țurca, Brezaia), a Sorcovei și Plugușorului etc. Mitologenul lui Moș Ajun, ca și legendele referitoare la Crăciun și Crăciuneasă, atestă vechimea considerabilă a acestei sărbători având în componența ei cultul Soarelui și cultul strămoșilor arboricoli. Despre acest cult străvechi vorbesc și elementele mogico-rituale implicate în sărbătoarea Crăciunului: arderea bușteanului; roțile de foc rostogolite pe dealuri; colacii de Crăciun imitând forma Soarelui; împodobirea bradului sacru.

Sursa: Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească – Ivan Evseev


S-aveți parte cu de toate, cu noroc și sănătate, / Masa plină de bucate și la suflet bunătate, / Să vă fie plin paharul, să nu cunoașteți amarul, / Dumnezeu vă deie darul și pogoare pe voi harul!

Craciun inseamna "craciunite":
http://besensual.ro/costume-craciunite
http://www.220.ro/imagini-craciunite-sexy

Ce naiba, măi băieţi, o tot daţi prin bărci cu sărbători ale crăciunului, cu daci şi traci şi alţiii..., concluzia e simplă şi închide subiectul: suntem un popor de fraieri!

Zua bun-a lui Crăciun!

La mine în sat sunt oameni ʺde neamʺ, cum se zice, și ciufuri, care nu prea au ce căuta între cei de neam, de soi mai nobil. Cine se aseamănă se adună! Nu se cunosc după numele de familie, ci după poreclă. Tata e ʺde la vieʺ, o poreclă adusă din moși strămoși, care impune respect în jur, dar și o obligație din partea mea și a celor de leatu meu de a nu călca cumva pe bec, să facem o faptă reprobabilă, care să întineze memoria strămoșilor și să păteze renumele.

Un ciuf duce în spate ciufuleala, el, și generații după el, fără să mai poată scăpa de ea. Eu țin minte de copil, ciufurile nici nu aveau nas ca să întrebe un copil ʺde-al cui eʺ, dacă mă întreba cineva știam că e și el de neam, de viță nobilă. Le spuneam că ʺde la vieʺ, și gata, ʺăsta e de-al nostruʺ. Ciufurile nici nu umblau pe drum cu capul sus și pe mijlocul drumului, numai pe de lături cu capu plecat.

Mai departe, satul întreg își câștiga renumele în zonă, denumirea satului pecetluindu-i soarta. La fel ca oamenii erau sate cu renume de oameni mândri, cumsecade, harnici, iuți la mânie, sau oameni puturoși, hoți și nemernici.  

Obiceiurile și tradițiile legate de Crăciun, de p-aici, sunt de când e lumea lume, la fel cum sunt lucrăturile în lemn, împletiturile și țesăturile cu semnele ʺpăgâneʺ de pe ele. Semnele de pe porțile maramureșene, bisericile de lemn, troițe și cusături, doinele, baladele, colindele, le recunoaște biserica că sunt dinaintea creștinismului. Dinaintea creștinismului nu puteau veni nicidecum de la unguri, nici de la romani, fiindcă habar nu aveau de ele, cum nu au nici azi, ei pironindu-se de 2000 de ani să le distrugă.

Moroșenii sunt un neam aparte, urmașii dacilor liberi se consideră ei, nu le trebuie recunoaștere din parte nimănui, dar nici nu au ce căuta javre la ei să-i învețe binele și răul. Își văd de treaba lor atâta timp cât nu se bagă nimeni în samă printre ei. Pentru ei legea e făcută, n-au nevoie de nici una făcută de alții, să vă ferească dumnezo de mânia unui moroșan, că-i bai mare.

La fel ca un om, o familie, un sat, o zonă, care de fapt, cândva, erau țări, ca Țara Maramureșului, la fel are și o țară un nume și un renume, date de talpa ei, de țărani, sau poporani. Acești poporani, care au trecut prin sita vremurilor, duc în esența lor un destin pentru întregul neam, sau popor. Viitorul acestui neam nu se gată azi, cu javrele de acum.

Cel ce judecă și pune o etichetă unui întreg popor, din care suge și el, nu poate judeca decât după sistemul lui de valori. ʺSuntem un popor de fraieriʺ, nu poate spune decât un fraier .. un ciuf ... iar pentru ciufuri am eu ac de cojocul lor, dacă nu-și țin pliscul ...

Dacă românii își reneagă propria istorie vin străinii să ne arate cine suntem. Un documentar senzațional despre România făcut de un olandez. El susține că tăblițele de la Tărtăria sunt cu adevărat prima scriere din lume.

Testamentul Zeilor Dunăreni

Bordan a scris:Zua bun-a lui Crăciun!
Cel ce judecă și pune o etichetă unui întreg popor, din care suge și el, nu poate judeca decât după sistemul lui de valori. ʺSuntem un popor de fraieriʺ, nu poate spune decât un fraier .. un ciuf ... iar pentru ciufuri am eu ac de cojocul lor, dacă nu-și țin pliscul ...

Jignesti "ciuful de padure", care este un zburator foarte simpatic si util.
Eu cred ca religia si cartea ei de capatai sunt traduceri denaturate ale stiintei spiritualitatii si istoriei tracilor, trecute in contul poporului evreu, care nu prea are legatura cu asta. Dar ce sa mai comentam...Este evident.

Numai din vanitate unele popoare tin sa spuna ca stramosii lor au inventat scrierea, si ca ei au fost leaganul civilizatiei. Realitatea este ca omenirea a aparut undeva in zonele calde ale pamantului unde padurile asigurau hrana iar raurile le asigura apa de baut. De acolo incepand s-au raspandit in toata lumea, s-au diferentiat ca rase, s-au luptat intre ei, s-au jefuit reciproc si continua pana in zilele noastre sub diverse forme mult mai elaborate. Cat priveste scrierea, aceasta a aparut in mai multe locuri unde s-au format asezari importante de oameni, pentru ca numai multimea impune un mod de comunicare si de pastrare a informatiilor. Este absurd sa se creada ca dacii nu aveau scrierea lor, din moment ce exista un stat dac bine organizat, care tinea piept romanilor in razboaiele lor. Din moment ce existau unitati de masura pentru roadele pamantului, exista comert intre crescatorii de animale si agricultori, intre acestia si mestesugarii care faceau tesaturile, incaltamintea sau hainele, normal ca exista si o moneda de schimb intre ei. Fiecare mestesugar care facea de exemplu varfuri de sageti sau cosoare de taiat via, isi nota cate a facut scrijelind pe grinda casei un numar de linii, iar cand acestea erau prea multe a inventat un semn care putea insemna multiplul acelor linii. Fiecare mestesugar cu semnele lui, din care cu trecerea timpului s-au raspandit cele ale mestesugarului cel mai iscusit. Asa au aparut semnele pentru cifre apoi pentru litere. Insa e greu de spus unde a aparut scrierea mai intai, pentru ca ea a aparut simultan in mai multe colturi ale lumii, precum China, Japonia, India, Mesopotamia, etc. De exemplu in America de sud, un mod cu totul original de memorare a datelor consta in niste sfori legate in paralel, si fiecare sfoara avea un numar de noduri prin care se tinea evidenta animalelor, sau a produselor agricole. Un rol important in dezvoltarea scrierii l-a avut aparitia monedei de schimb, care a trebuit notata undeva si astfel au aparut tablitele de lut, sau bucatile de bambus scrijelate, sau papirusul.

Si gainile au inventat scrierea in felul lor. Isi noteaza cu ghearele cand scurma, cate oua au facut.

https://www.youtube.com/watch?v=mCzHl1IGJjc
Macar in fata invaziei statului islamic nemtii recunosc adevarul

negativ a scris: Jignesti "ciuful de padure" ..

Asta cam așa e, negativ, ar trebui să-mi cer iertare ciufului de pădure, chiar nu m-am gândit la el. Puteam să folosesc alt cuvânt cu același sens pentru oameni, ciuruc, adică gozul care nu trece prin ciur, poate mai nimerit.

Prin zonă la mine, un cuvânt, are mai multe sensuri, e polisemantic, dacă nu ești din zonă slabe șanse să înțelegi ceva. De exemplu: ʺIʼam poruncit la tinăʼta să să păzască on mnez cu vrăvuitu și să țîpe tăte stranțăle să nu le mai văd pʼacolo!ʺ Pentru străini e bîtlănească de baltă ... No, ceʼam zîs?

gafiteanu a scris:Si gainile au inventat scrierea in felul lor. Isi noteaza cu ghearele cand scurma, cate oua au facut.

Găinarii ar trebui să le știe scrisul, nu?

Porti maramuresene din Mara





Viata unui tanar din anii 60 ...

NO VENIMOS DEL LATÍN – Carme Jiménez Huertas


Carme Jiménez es escritora y filóloga especializada en lingüística, y también, profesora de latín! Sabe muy bien de qué está hablando. Se ha enfrentado al elenco academicista de la gramática histórica por mantener esta teoría, así como por sus investigaciones sobre la lengua ibérica, publicadas en ibers.cat. Pero no ha cejado en el empeńo y recién acaba de publicar su investigación en el libro No venimos del latín, en el que nos cuenta una historia gramatical algo diferente…

Absolut!

Ce fel de popor suntem?

Pentru latinopati de la dacopati ...
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1525-gargauni-de-a-lui-bordan#67644

Frumos!

In afara subiectului! Bordan

In afara subiectului. Bordan!

In afara subiectului. Bordan!

Bordan

Bordan

Bordan

Bordan

Bordan

Bordan