Daci nemuritori

Merita sa avem un topic deschis despre personalitati romanesti de exceptie. Nu este strain de semantica topicului forumului nostru, acest fel de incursiune care tine tot de cercetare.

Vad pe ai nostri-cei cu care ne putem mandri-ca pe roade coapte din seva inepuizabila a poporului roman carpato-dunarean.
Asfel, MIRCEA ELIADE visa la un Imperiu Spiritual Romanesc. Nu militar, nu religios. Istoria noastra veche-fara a intra in amanunte care ar putea deschide suspiciuni istorice-arata ca Dacia, vechea Romanie, avea o spiritualitate proprie, functionala. Si ca ea putea avea rol civilizator, universal.
Dacia propunea lumii un mod de viata, asezat.
Asadar visul lui Eliade avea fundament realist.
Tot Eliade afirma ca "Suntem condamnati la cunoastere". Numai sa stim sa transformam aceasta condamnare in binecuvantare si nu in chin. Firea curioasa, agera, creativa a romanului arata ca se poate.

Cu aceste premize de plecare, cred ca merita sa indraznim a conserva spiritul dacic, acela de a urca pe varful muntelui, devenit tron pentru om, dar si pentru pasarea cerului.
Si de a refuza un tron facut de mana omeneasca, din lemn, fan sau trestie, chiar poleit cu aur.
In filmul Dacii-Columna, o banda de romani ii cer unui cioban batran
sa le arate calea prin munti. Geniala aceasta idee din film,simbolica:
Un batran cioban troneaza in munti peste oile sale, in contrast cu legionarii romani in cautare disperata de a digera si de a sclaviza.
Principiul Zamolxian "Inalta-te semet ca un munte" , ar putea fi un motiv de meditatie de genul:
Este muntele, la daci, o Golgota mantuitoare care nu cere sange?
Ci cere ochii interiori si exteriori deschisi majestuos catre Univers, pana-n orizontul vizibil si invizibil.
Ca o biruinta asupra orbirii. Ca o biruinta a pasnicului asupra sacrificiului absurd de sange. A sacrificiului-crima transformat in dogma teologica.
Universul nu cere pret de sange. El cere intelegere si sincronizare cu el. Din acest punct de vedere, Crestinismul pare ca trebuie in mod acut revizuit.
Citind principiile Zamolxiene, nu remarcam nimic sangeros, agresiv.
Din contra, ele propun un mod de viata pasnic, creativ, respectand Focul divin, pe ceilalti semeni si natura. Antrenand caracterul, urcand mereu muntele, ca filosofie de viata si religie.

MIHAI EMINESCU trebuie asezat la loc de cinste in templul spiritului national. Desi traim intr-o epoca a agendelor negre:crize, apocalipse,
deliruri, etc, ne putem incapatana sa credem intr-o agenda optimista, regeneratoare. O agenda a luminii care invinge intunericul. A pacii care invinge razboiul. A creatiei care invinge distrugerea.
Profetia lui Eminescu despre Romania "Si prevad prin secoli a ei inaltare" o vad posibila in plan spiritual. Chiar si in epoca informatiei reci, a calugarilor globalizarii crispate , a epocii androizilor, a oamenilor hibrizi, fiinte-masini.
Nu cred ca in Univers este pana de materiale, idei si planuri privind planeta noastra, in particular Romania. Nu suntem intr-o criza de resurse. Poate doar de crestere.
Ma incapatanez sa cred ca spiritul romanesc de supravietuitori, forjat de istorie-prin oamenii de exceptie- este matur si va supravietui acceselor copilaresti ale unei lumi rasfatate si agresive.
Si ca in final, vom fi iar senini, ca in alta profetie despre pace a lui Eminescu:"...Stapanea eterna pace"(Scrisoarea I, versurile nr 50 si 86).

Pentru ca am tot pomenit de Ion Creanga pe forum, merita sa citam o formulare celebra de-a scriitorului, apropo de stilul forumului nostru:
" Iubite cetitoriu, multe prostii ai fi cetit tu de cand esti.
Ceteste rogu-te si ceteste, si unde-i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana in mana si da si tu ceva mai bun la iveala, caci eu atata m-am priceput si atata am facut."

Unde esti bade Ioane...Unde-i Ozana cea limpede curgatoare, ca ne-a intrat asfaltu-n nari.

Ati mentionat niste nume-cheie ale spiritualitatii romanesti Zamolxis-Eminescu-Creanga-Eliade...Eu spun doar atat deocamdata, citandu-l pe Eminescu [Glossa]

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,

EMINESCU!

Cel care s-a frant de tanar intr-un zbor spiritual inaintea lui Vlaicu, alt mare erou national. Tragismul la noi!
Eminescu merita un capitol special, daca nu o intreaga biblioteca in cultura romana. Luceafarul nostru stralucea prea tare printre pamanteni, incomodandu-i pe mai marii timpului sau,punandu-le in lumina josniciile.
Si a fost exilat. I s-a refuzat cetatenia pamanteana.

Cateva versuri din scrisoarea I-a:

"Rele-or zice ca sunt toate
Cate nu vor intelege...
...Nu lumina
Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
Intr-un mod fatal legate de o palma de pamant,
Toate micile mizerii unui suflet chinuit,
Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit".

"I s-a refuzat cetatenia pamanteana." dar a primit cetatenie stelara, cosmica...De fapt...s-a intors acasa...

Profetia lui Eminescu despre Romania "Si prevad prin secoli a ei inaltare" o vad posibila in plan spiritual.

Posibil sa se intample si o asemenea inaltare... Dar fara români. Din ce se vede acum cu ochiul liber, in 50 de ani din Romania vor lipsi tocmai românii.

Sunt fan Eminescu si am aflat pana la urma toate elementele care dovedesc faptul ca Eminescu a fost redus la tacere din motive politice. Desi ascunsa cu grija de "oficialitatile romane", indiferent de culoarea lor politica, personalitatea politica a lui Eminescu a fost cel putin la fel de mare ca si personalitatea sa literara.
Se poate formula poetic si altfel: pe el l-au omorat dragostea lui de neam si ... propriul sau neam. Fara indoiala ca situatia semana mult cu crucificarea altui iubitor de oameni, de acu 2000 de ani.

Geniul poetic al romanilor s-a personificat nu numai in Eminescu ci pare sa fie o caracteristica de baza pentru f. multi romani, unii evoluand cu eleganta si aici pe forum.

MM,
Apreciez mult interventia ta. Sunt placut surprins ca un om al lucrurilor exacte, ca tine, are afinitati cu Eminescu!

Peste 50 de ani, vor fi la putere nepotii nostri. Viitorul creste sub ochii nostri. Ce-i de facut sa incepem a lucra la profetia lui Eminescu chiar de azi?

Reducerea la tacere a lui Eminescu se sprijina intr-adevar pe probe. Orice roman adevarat ar trebui sa stie in ce imprejurari a fost rastignita lumina romanilor.
Si de catre cine. Fariseii de atunci, perpetuati pana azi , l-ar dori pe Eminescu rastignit a doua oara. Scos din manuale, uitat, ingropat.

Sa facem exact invers. Sa credem intr-o agenda a restaurarii, si nu intr-una a apocalipsei importate.
In care sa supravietuiasca cel bun, iar cel rau sa fie pedepsit, sacrificat prin corectie.
Nu ne-am saturat de o sacrificare perpetua a celor buni,
de la Cain si Abel la Romulus si Remus, pana la mesterul Manole, ciobanul Mioritic, Cuza, Eminescu, Vlaicu, Iorga,
victima din "Baltagul" lui Sadoveanu, si alti sacrificati, pana la ultimul val al istoriei de azi?

Se pare ca pana la urma va trebui sa construim o noua religie ca sa supravietuim: refuzul sacrificiului de sange asa-zis mantuitor, in schimbul nemuririi prin...CULTURA!
Imi doresc si un altfel de Mesia: un om normal, erudit, care sa traiasca mult, pana pe la 100 de ani sau mai sus,
care sa educe pe cat mai multi, convertindu-i la studiu, la munca, la creatie.
Care nu se refugiaza in cer pana nu-si face treaba aici pe pamant, pana cand turma nu e luminata,educata,matura.

Mi-as fi dorit ca Eminescu sa fi trait mai mult pe pamant!
Si sa fie tradus ca poet universal, evocat la Natiunile Unite si in orice ungher de pe pamant...

Trade Center s-a prabusit, Cernobal, Fukushima, ce mai urmeaza?
Noi ramanem cu Eminescu , ca un cod genetic de la care poate reincepe totul!

@eugen,
Ma simt dator cu un raspuns.

Apreciez mult interventia ta. Sunt placut surprins ca un om al lucrurilor exacte, ca tine, are afinitati cu Eminescu!

Cei mai multi gandesc astfel. Se intampla din cauza ca nu se ia in considerare o realitate de baza: indiferent de profesiune, ocupatie, domeniu de activitate (sau doar domeniu de interes/hobby), exactitatea este garantat inclusa in activitatea respectiva daca persoana respectiva e una perfectionista. Sau, in alta exprimare, persoana se straduieste sa tina cont de "raspunsul materiei" cu care lucreaza.
Asta nu inseamna ca ne comparam, noi cei mici si neinsemnati, cu geniile pentru ca sa ne creasca cota. Este doar o realitate structurala.

Pe de alta parte, e posibil ca afinitatea mea declarata cu conceptiile lui Eminescu sa se datoreze faptului ca sunt f. nationalist si mi-e mai drag adevarul decat Platon.

Orice roman adevarat ar trebui sa stie in ce imprejurari a fost rastignita lumina romanilor.

Ar trebui ca mai intai sa definim sintagma "roman adevarat". Este oare acea minoritate de visatori si iubitori de dreptate nationala (de grup), niste poeti ai vorbelor si sentimentelor, ori este acea majoritate de individualisti perfecti, tradatori sistematici ai interesului obstesc, cei care una zic si alta fac? Si as putea diversifica la nesfarsit cele doua liste, dar cred ca m-am facut inteles.
.In functie de definitia adoptata pentru sintagma de mai sus vom da rasunsuri complect diferite sau diametral opuse la orice intrebare ce include incriminata sintagma.

Eminescu a fost cu desavarsire firesc, a gandit totul extrem de firesc, de natural, cinstit am spune (daca acest cuvant n-ar fi fost de multa vreme exclus din limbajul romanilor).
.Se stie ca Eminescu si Caragiale au facut parte din "tabere" filozofice, politice si conceptuale opuse. [Personal sunt aderent la tabara Eminescu si neaderent la tabara Caragiale.] Ei au fost simbolurile reprezentantive ale celor doua principale tabere care sunt si acuma in Romania, pronaţie si antinaţie.
.Putem folosi si alte exprimari pentru aceleasi doua tabere, precum:
- pro-obste si pro-individ;
- interes obstesc si interes personal;
- muncitori si tradatori;
- etern gresita opunere a doua nivele de decizie organic dependente una de alta, una fiind decizia sistemului de rang superior si cealalta decizia subsistemului de rang inferior (dar organic subordonat si incorporat sistemului superior lui);
- etc.

In care sa supravietuiasca cel bun, iar cel rau sa fie pedepsit, sacrificat prin corectie.

Aceasta formulare este gresita din start. Raul si binele sunt notiuni relative a caror definitie nu o gasim in dictionare [pentru a nu ma repeta, gasiti definitia la adresa:
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,3720.0.html
unde se discuta aprins zilele acestea, sub forma maleficului].
.In problema subordonata topicului de aici, legea divina propune ca cei buni sa se organizeze si sa se apere deoarece ei vor avea castig de cauza pe masura eforturilor lor comune! In mod ciudat si neasteptat pentru cavalerii adevarului, ai cinstei si ai corectitudinii, "cei rai" sunt sustinuti de acelasi Dumnezeu care ii sustine si pe "cei buni".

.O observatie personala: ciudat este ca atunci cand se pune problema personalitatilor romanesti (de exceptie) se dau raspunsuri ce cuprind poeti, scriitori, muzicieni eventual dar nu apar tehnicienii de exceptie (A. Vlaicu e exceptia), inventatorii de exceptie, organizatorii de exceptie care duc totusi -la propriu- societatea inainte. Aceasta imprejurare imi permite sa afirm ca romanii, sau dacii ca-i totuna, au trecut incet-incet de la calitatea de facatori la aceea de ganditori si de poeti (ceea ce nu este neaparat peiorativul degenerarii). Constatam doar.
.Pe aceasta baza afirm ca "fiecare pasare pe mana ei piere", respectiv rezolvarea problemelor dacilor de azi nu se intrevede deloc in aceeasi masura in care nu se intrevede asocierea dacilor in a face rezolvarea acestor probleme. Pentru ca e la mintea cocosului ca rezolvarea problemelor de grup nu poate veni de la o persoana individuala sau alta, oricat de geniala ar fi ea, ci numai de la o asociere de grup, partid, organizatie, etc., nu conteaza cum ii spunem. Si aceste asocieri sunt niste imposibilitati pentru dacii eminamente individualisti din ziua de azi. [Am constatat aceasta neputinta si nu ma bucura aceasta constatare.]

------------------------------------
24.09.2011 - Actualizat link-ul!

Deunazi am reintalnit un prieten in varsta. Un om foarte tenace, hotarat, muncitor si creativ. Un om care mi-a insuflat cate ceva din caracterul lui calit.

Isi aduce aminte cum la 9 ani i-a murit tatal.A fost nevoit sa lucreze ca un adult inca de la o varsta frageda.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aviatia americana , in conflict cu armata germana, bombarda rafinaria de la Brasov, pentru a sabota planul lui Hitler pe teritoriul Romaniei.
S-a intamplat ca o bomba sa explodeze exact peste casa familiei lui, distrugand-o. Apoi timp de 14 ani a locuit in podul casei unor vecini milosi, pana cu chiu cu vai ai lui-mama si fratii-au injghebat o casuta modesta.

Peste ani, omul nostru ajuns matur, se hotaraste sa construiasca o casa adevarata, visul oricarui roman demn si harnic. Cu bani putini, a turnat fundatia in care a amestecat blocuri mari de beton aruncate pe albia raului.
Le-a adus acasa cu un carut construit de el insusi, tragand ca un cal. Boltarii-de 70 kg fiecare- i-a facut cu tipare construite la fel de el insusi, cu o betoniera forjata la maxim, care il exaspera la fiecare defectiune.
Asa ajunge sa inventeze un nou tip de betoniera, fara nici un fel de angrenaj, numai cu curele puternice de transmisie, model inregistrat ca standard de firma.

Sotia l-a parasit, neputandu-se adapta acestui Hercule care protesta prin munca.
Cand lucra mai abitir sa-si poata plati un imprumut la banca, taind fiare cu un disc de 50 cm in diametru, o bucata de disc ii sare in frunte, crapandu-i-o. Semnul ramas dupa vindecare arata ca ridul larg al unei piersici.
Apoi una din fetele lui- femeie matura- ii moare de cancer, lasand in urma o rana sufleteasca adanca, de neumplut si disperat de inutila.
De parca n-ar fi fost de ajuns, dupa un timp ii arde acoperisul. Nu se lasa. trece peste durere, peste pagube, ramane lucid si activ, sfidand destinul nemilos si orb.

Imi spune :"Baiete! Cea mai buna rugaciune este munca. Ea este leac pentru toate. Defineste-ti munca ta si fa-o !"
In momentele lui de sensibilitate ii dadeau lacrimile ca unui copil. Dar in momentele de tarie, puteai sa tai carne din el si nu picura sange.
In timpul unor calatorii, era cu buletinul sau pasaportul in mana. La controale, se uitau la parul lui alb, aspru si tepos si uitau sa se mai uite pe acte:"Poftiti va rog !"
----------------------
Sa ne pretuim batranii. Si sa ne temperam acolo unde inca suntem verzi si necopti, galagiosi si falimentari.

Decembrie-1989

De curand am vizitat Brasovul, oras caruia ii datorez educatia din anii de maturizare.
Trecand prin parcul din centru, din apropierea Teatrului Dramatic (nume cu rezonanta tragica !) , dau fiori romanului sensibil vre-o 40 de morminte ale eroilor brasoveni, inmormantati acolo, dupa tragicele evenimente din decembrie "89.
Parcul, care ar fi trebuit sa fie oaza eterna a pacii, s-a transformat in cimitir. Aceasta este civilizatia in care traim: sanctioneaza visatorii.
Cine sunt cei care au avut curajul sa spuna NU! unui sistem strain de sufletul romanilor?
Citind inscriptiile de pe pietrele funerare, gasim nume neaose romanesti si varstele lor prea crude, de destine frante.
Cu pieptul gol, in fata gloantelor, ca in 1907 !

Complicilor de toate neamurile care se stiu vinovati de genocidul din "89 le spunem: moartea nu ucide spiritul, chiar daca suntem fortati sa jucam viata ca pe un adevarat teatru dramatic.
Ucigatorii de vise vor cu disperare sa stapaneasca si sa digere prezentul.
Noi, ceilalti, civilii, sa lucram mai bine pentru viitor.
O victorie cu bataie lunga e leac pentru o infrangere pe termen scurt.

Sa ne oprim o clipa din caruselul preocuparilor noastre si sa pastram un moment de tacere si respect pentru cei care ar fi putut sa fie azi, printre noi, un forumist, un inventator, un profesor...
Dar nu au avut aceasta sansa.
Noi, cei care avem sansa si ne pretindem vii, ce facem cu viata noastra?

Avem in cultura noastra balada Mioritei. Adaptata la timpurile noastre, special pentru 2012, ar putea suna cam asa:

La apus de soare,
Vor sa mi te-omoare,
C-un zvon de-Apocalipsa
Si c-o mare lipsa.

Ce sa faca cetateanul nostru mioritic? Sa astepte Apocalipsa? Sa se resemneze in fata zvonurilor tragice? Sa se ascunda in spatele unei tufe, ca Iona din Biblie, sa vada cetatea Ninive prabusindu-se?
Nu e genul carpato-dunareanului.
In intelepciunea lui, el spera ca inca Soarele si Luna ii sunt prieteni. Si ca Universul nu il va pedepsi cu un cataclism inutil,ca dintr-un capriciu care nu sta in firea unui urias domol, ce nu-si pune mintea cu un fir de praf.
Ci mai degraba sa fie atent la apocaliptici...

NICOLAE DENSUSIANU a scris monumentala sa lucrare DACIA PREISTORICA, (publicata cu mari eforturi, pentru prima data la Bucuresti, in 1913).
Aici a adus argumente pentru existenta unei civilizatii vechi, pe teritoriul tarii noastre, civilizatie centrata pe spatiul carpato-dunarean.
Munca lui Densusianu a reprezentat 40 de ani de eforturi dedicate preistoriei Daciei, radacinilor noastre, identitatii noastre .
Spirit de cercetator profund-care ar trebui sa ne inspire si pe noi- istoricul a fost tipul de om-institutie.
Ceea ce a facut singur, institute intregi ar fi trebuit sa egaleze ca efort uman, financiar, etc.
Densusianu, prieten cu Eminescu, este cel care l-a influentat pe poetul nostru national atat de mult , incat acesta ajunge sa scrie ca In Romania totul trebuie dacizat.
Istoricul nu era un romantic aburit de surse de informare aparente. Ci era un analist complex, care folosea metode diverse:manuscrise, arheologie,lingvistica, folclor, religie, etc. El aborda din diverse unghiuri viziunea , care pana la urma s-a dovedit coerenta, unitara, asupra civilizatiei noastre preistorice.
A mers atat de departe cu cercetarea , incat contemporani de-ai lui, chiar istorici, mai superficiali,bazati mai mult pe texte oficiale decat pe metode stiintifice, l-au contrazis.
Ei au emis viziuni si piste indoielnice asupra identitatii noastre, mai ales in contextul politic al vremii in care fiecare imperiu care musca din Tarile Romane, avea varianta lui de adevar.

Densusianu a mers inapoi in istorie, pe firul civilizatiei predacice-Pelasgii, si mai inapoi, la hiperborei.
Este interesant ca Biblia foloseste numele de Pelegu (inrudit cu Pelasgi, Geneza 10.25, Biblia de la Iasi, 1874).
Aceasta versiune a Bibliei ortodoxe din 1874, (pe care o detin si eu), mai mult ca sigur ca a fost folosita de Densusianu sau Eminescu in cercetarile lor, ei fiind contemporani cu aceasta editie.

Iata ce scria Densusianu:

Dacia ne prezinta intru toate o extrema antichitate. Studiind timpurile preistorice ale tarilor de la Carpati si Dunarea de jos, o lume veche disparuta, leaganul civilizatiei ante-elene,se infatiseaza inaintea ochilor nostri. Inapoia populatiunilor cunoscute in antichitate ca Geti si Daci, se intinde o lunga serie de mai multe mii de ani, o istorie inmormantata a unor mari evenimente...
Dacia, in istoria acelor timpuri intunecate, apare ca prima metropola ecografica, ce a fost destinata prin pozitiunea sa particulara, prin abundenta populatiunii si prin abundenta avutiilor sale, a-si extinde in epoca preistorica influenta sa etnica si culturala...
Actiunea civilizatoare ...asupra lumii ante-elene a fost mult mai mare decat ne putem inchipui astazi, pe baza fragmentelor de monumente si a traditiunilor istorice si populare , ce le avem din aceasta epoca extrem de indepartata.
In aceasta privinta, noi ne aflam doar in aurora stiintei preistorice.

Bibliografie:

Nicolae Densusianu, Dacia Preistorica;
Nicolae Savescu, Dacia.org;
Biblia de la Iasi, 1874

In cunoscuta sa lucrare ,,Dacii’’-Hadrian Daicoviciu isi punea problema cine sunt acei daci care au locuit pe teritoriu Romaniei de azi avand centrul istoric,administrativ si cultural situat in
Muntii Orastiei, muntii care gazduiau principalele cetati dacice.
O explicatie a dat-o desigur Herodot cu mult timp inainte,atunci cand a scris Istoriile sale:
ca fiind ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci’’ insa grecul se referea la geti acei locuitori din Dobrogea antica care in mod generic erau numiti de greci geti.Bine bine,dar cine erau Dacii? Raspunsul la aceasta intrebare avea sa-l dea Strabon care in lucrarea sa- Geografia- avea sa spuna raspicat ,ca getii sau dacii sunt tot una!
Nicolae Iorga in lucrarea sa Istoria romanilor pentru poporul romanesc spune ca numele de daci vine de la dave -cetatile dacilor, adica daci= oamenii care traiesc in cetati !
De unde se vede clar ca dacii erau un popor organizat si nu unul barbar! (cum ne-au considerat unii) De altfel este consemnat in istorie, faptul ca Burebista ,(unicul rege cuceritor din istoria poporului nostru ) a unit prin lupte aprige toate teritoriile tracice ,avand sa conduca un regat imens care se intindea la sud (cuprinzand toata Bulgaria de astazi)si la nord de Dunare (inclusiv toata Transilvania si Moldova mare) si de la Marea Neagra pana in Campia Panonica-Hadrian Daicoviciu,,Dacii''
Insa ce i-a diferentiat pe stramosii nostrii de restul Tracilor?
Faptul ca nu le era frica de moarte! De aici si supranumele de Dacii Nemuritori !
Credinta in Zamolxe si in spiritul nemuritor (amintesc ca dacii trimiteau cate un sol la principalul lor zeu din 4 in 4 ani aruncandu-l de pe o stanca in 3 suliti aflate la poalele ei –Herodot) a facut ca acestia sa ajunga in istorie ca fiind netematori de moarte ,,cei mai viteji si mai drepti’’ din neamul tracic.Insa ce ne mai diferentiaza de-a lungul secolelor cand mostenirea dacica a fost preluata de generatiile viitoare?
Poate un sir neintrerupt de reincarnari ale vechilor spirite dacice prin oameni ca :
Mircea Cel Batran,Vlad Tepes, Stefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu,Avram Iancu, Nicolae Balcescu …pana la Eminescu , Mircea Eliade si Marin Preda ..spirite dacice mai apropiate de noi ! Cu toate ca tabloul acestor daci nemuritori nu a fost completat intru totul….acesti fii ai poporului nostru, ne arata ca spiritul lupului alb , simbol al inteligenței, dreptatii si nesupunerii, (un simbol care apare foarte des in lumea dacica),releveaza ca si peste veacuri spiritul original al poporului nostru hiperboreean ,este nemuritor !

Cadi,
Frumoasa pledoarie. Se simte un aer proaspat, care vine din istorie...

Momentul Burebista este coplesitor. Daca sursele istorice nu mint, el a realizat unirea unei hiper-Dacii. Din aceea a ramas, dupa ciuntiri si furturi repetate de teritorii, mica Dacie, Romania de azi.
Un istoric roman contemporan-domnul Dogaru-atragea atentia ca exista pericolul unei limitari- care apare mai ales in discursurile patriotarde- la o Dacie mica, atrofiata.
Una care convenea marilor puteri , ingrozite la gandul existentei unei Dacii Mari,reunite, de tip Burebista.

La Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859, sub Cuza, se discutase inainte de Unire, ce nume sa se dea noului teritoriu reunit. Alecsandri, plin de intelepciune,
aprecia ca nu e momentul potrivit sa fie numit, la acel moment, Dacia. Pentru ca ar fi fost o capcana pe care romanii si-ar fi pus-o singuri, proclamand o Dacie foarte mica care risca sa ramana ca o imagine falsa in istorie ,fata de ce este cu adevarat Dacia Mare.
Imagine micsorata, pe care marile puteri ar fi speculat-o imediat la
ruleta evenimentelor.

Ne aducem aminte de ofensiva si eforturile teribile facute de Mihai Viteazul si ai lui. Aceasta vroia el cand spunea Pohta ce-am pohtit :Dacia in viziunea lui Burebista.
Pe aceasta Dacie, ingropata in istorie, sa n-o uitam. Cineva spunea ceva de genul, ca Poporul care nu-si uita istoria devine nemuritor.

Din spiritul Daciei Mari, emana catre noi, peste timp, o energie spirituala care poate fi o cheie pentru trezirea nationala din transa in care am cazut, vrajiti de tot felul de hibridizari falimentare pentru neamul nostru.

Cadi,
Intrucat n-am reusit sa ma racordez la ultima ta postare doar printr-o singura interventie, continui cu urmatoarele:

Ai scris despre reincarnarea spiritului dacic in personalitati de exceptie , de-a lungul istoriei noastre.
Inteleg aceasta ca un fel de aplicatie a unei Legi a conservarii energiei spirituale a unui neam, energie care este transmisa de la generatie la generatie, spre manifestare unor persoane reprezentative, de la care radiaza spre intreaga natiune.

Legea conservarii energiei spiritualitatii universale arata ca Zamolxianismul- ca fenomen unic in spiritualitatea universala- nu si-a marit si nu si-a micsorat energia. "Disparitia" unei forme de energie spirituala fiind compensata printr-o proportie determinata de aparitia unei alte forme de energie spirituala...
Si in nici o transformare din natura Euro-Pelasgului, a Pelasgului ( Pelasgo-Daco-Thracului/Valahului) energia spirituala nu a fost distrusa, ci a trecut dintr-o forma in alta, dintr-o structura ("temporala") in alta.
Fenomen spiritual/social implementand si trairea in sublimul armoniei universale, Zamolxianismul, aidoma unei limbi,are si un "lexic" si o "gramatica" inconfundabile carora li se adauga importante "parti" ale altor stiinte (din intregul spiritual) , de la medicina si astronomie, pana la matematica, psihologie, muzica, literatura, etc.

(Ion Pachia Tatomiresu, Istoria religiilor, 1, Scribd.com)

Da ,frumoasa pledoaria lui CAdi intr-adevar!

Multumesc !

Cred ca despre acest spirit al poporului nostru ,netemator si intelept, durand peste veacuri, nu putem spune mai mult decat o spune poetul:

Dacii liberi,

Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Cu altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.

Adrian Paunescu

Rupt de tehnologie aproape total, conectat la NATURA aproape total, intr-un loc unde se pastreaza inca spiritul DAC, unde in fiecare sambata miroase painea proaspata scoasa din cuptor, unde legea bunului simt este la ea acasa. Si ca spectacolul sa fie complet ieri am "prins" o zi de coasa. Manuala! In brazda cu "daci" de + 80 de ani, la care nu exista cuvinte ca "nu pot". Eu cand merg acolo trebuie sa fiu pregatit fizic ca pentru Cupa mondiala. Ieri, trebuie sa recunosc, am avut un meci foarte greu, in repriza a II-a era sa fiu facut KO. Dar a trecut, si la repriza a III-a m-am refacut complet. Acum parca sunt batut cu "maiu"!

“Mi-e tare dor de casa cu cerdac
Si bolta ei cu flori de liliac!
Mi-e dor s-astept amurgul în pridvor!
De casa mea mi-e tare dor!

Refren:
Mi-e dor de-ai mei, de taica, azi mosneag!
Privind în zari, îl vad cum sta în prag,
Si lânga el, torcând dintr-un fuior,
Maicuta mea m-astepta în pridvor.
Mi-e tare dor de holdele de grâu,
Mi-e dor sa cânt la margine de râu,
Mi-e dor s-astept amurgul în pridvor,
De satul meu mi-e tare, tare dor!

Mi-e tare dor sa vad batrânii tei,
Întâii ani mi-au înflorit sub ei;
Mi-e dor sa vad si nucul meu batrân,
Sub frunza lui o seara sa ramân...

Mi-e dor s-alerg prin roua-n zori de zi
Si sa aud un zvon de ciocârlii;
Mi-e dor s-alerg pe ulita din sat,
Sa spun la toti ca eu nu i-am uitat...

Mi-e tare dor de casa cu cerdac
Si bolta ei cu flori de liliac!
Mi-e dor s-astept amurgul în pridvor!
De casa mea mi-e tare dor!”

Cati dintre voi ati ascultat cum canta coasa in iarba la 4 dimineata? E spiritul dacilor in cantecul asta!

Doamne, ce frumos le mai stii zice! Parca si simt in nari mirosul de iarba proaspat cosita! Si stiu si cum suna coasa dimineata pe racoare, cand roua-i inca bine asternuta!

Si eu sunt acum in natura, insa cu tot cu tehnologia mea si a altora! Insa la mine abia s-a dus zapada, si ia uite cu ce-mi clatesc ochii si sufletul!

...

Bordane, ieri dimineata la 4,30 mi-am pus fundul in masina si am plecat de acasa, la coasa pe "mosia" lui finu. Am cosit cu drag, ca merge unsa coasa la ora aia. Natura, liniste, racoare si sanatate!

Daca la inceput am dat cu sarg, bucurandu-ma de cum mergea coasa, si de faptul ca aveam spor si se vedea partie in urma mea, la un moment dat, am constatat ca in fata coasei mele sareau, misunau, zburau tot felul de ganganii, greieri, cosasi, lacuste... ca sa nu mai zic de musuroaiele de furnici pe care initial le-am retezat, neacordandu-le nici o atentie. M-am pus pe burta in iarba inalta, si m-am uitat la firul ierbii. O puzderie de vietati misunau in climatul racoros de la nivelul solului! Atunci am realizat ca o intreaga "fauna" fugea disperata din fata coasei mele. Asta nu mi-a placut. Si m-am gandit apoi toata dupamasa la asta! Si mi-am zis in sinea mea ca nu voi mai cosi, decat in cazuri extreme, nu doar din placere, mai ales ca pe inserat, cand am plecat de acolo, pamantul era deja ars bine de tot de soare si nimic nu mai misca prin cioturile de iarba!

M-am tot gandit daca exista un scop real pentru care se coseste iarba, si nu l-am gasit. Si totusi aceasta activitate e tare veche, se practica peste tot. Inafara argumentului "real" in structura sociala actuala, ca e nevoie de hrana pentru animalele de casa pe timpul iernii, nu am gasit nici o alta motivatie pentru aceasta activitate distructiva. Asa o consider acum, total distructiva.

Astept parerea ta. Ma insel, ma mint singur, gresesc, interpretez eronat niste obiceiuri bine impamantenite?

Sadang,
te inteleg ,la fel procedeaza si Yoghinii! Se retrag si mediteaza la tot ceea ce ne inconjoara ...
Creatie si distrugere ,distrugere si creatie.
Pana la urma asa le-a lasat Creatorul:
Unele specii se dezvolta in dauna altora...
Insa privind la maretia Naturii incepi sa te gandesti daca Omul are dreptul sa distruga ceea ce ea cu grija si migala a creiat !

Privind insa aceste minunate tinuturi (pentru care sa-ti spun drept te invidiez ca traiesti in mijlocul lor in contact direct cu natura) imi dau seama ca exact ca Dacii de odinioara cu atat mai mult trebuie sa le aparam !Cat s-o mai putea ...
In curand Guvernul pregateste si vanzarea libera a terenurilor la straini !

Ieri am omorat un sarpe! Nu prea ma ocup cu treaba asta daca nu-i musai. Am o balta cu pesti si am gasit un peste mort, muscat de gat. Vecinu', in varsta de 80 de ani, mi-a spus ca numai sarpe putea sa-l muste. Dupa cateva minute m-a strigat sotia ca l-a vazut in apa. Am stat la panda, si recunosc ca n-am vazut pana acum un sarpe la atac in direct, a stat concentrat un timp cu capul afara din apa, eu c-o furca in mana, nemiscati amandoi, sarpele concentrat asupra prazii lui, eu concentrat asupra prazii mele... poate altcineva concentrat asupra mea... cine stie. Un salt de vreo 2 metri prin aer direct pe un peste, pe care l-a prins in gura si cu el sa se lase la fund. Cu furca l-am rezolvat. Si era un exemplar frumos, de aproape 1 metru lungime. Nici n-am vazut pana acum, nici n-am crezut cine-mi manca mie pestii.

Cat despre coasa eu consider activitatea asta ca curatirea pomilor primavara, de exemplu, sau ca tunderea parului ... Si eu ma gandeam si ma gandesc si acum cand cosesc, la furnicile la care le distrugi musuroaiele... dar asta e. Traiesc acei ce vreau sa lupte...

"Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!"

Calatorului ii sta bine cu drumul, am plecat... Cele bune!

Sambata cealalta am cosit si eu, si mie nu mi-a mai fost mila numai de mine, m-au atacat mustele, de vaci, care n-au avut ele mila de mine. Au avut un sistem de atac foarte bine pus la punct, si-n ochi se aruncau sa ma muste. Durere! Mi-au iesit poeziile si gargaunii din cap! Numai bine!

Greu de spus cine-i mai vinovat in lumea asta, vaca ca mananca iarba sau noi ca mancam vaca?

Bordan a scris:
Greu de spus cine-i mai vinovat in lumea asta, vaca ca mananca iarba sau noi ca mancam vaca?

Ha, ha, ha buna intrebare !
Eu cred ca Pamantul , pentru ca ne suporta pe toti !

Insa :

,,Din tarana ne-am nascut,
Si in tarana ne vom intoarce...

Biblia

,,Toate-s praf lumea-i cum este
Si ca lumea suntem noi...''

Mihai Eminescu

Vaca se ştie opri când se satură.

“Voi n-aţi fost cu noi în robie
La Roma, bătuţi, plini de sânge,
Cu inima-n piept înca vie
Când trupul ucis tot mai plânge.
…………………………..
Voi n-aţi fost cu noi la galere
Când trupul pe rug este pus
Când carnea rănită-n durere
Împloră chiar moartea de sus
……………………………….
Voi n-aţi mai băut din veninul
Trădării în clipa cea oarbă,
Nici n-aţi gustat din tainul
Ce moartea aşteaptă să-l soarbă.
……………………………
Cu tocu-nmuiat în cucută,
Tot falsul vă iese din carte
Trădarea vă e cunoscută
Minciuna vă e ca un frate.
…………………………..
Voi ne-aţi botezat cu fals nume
O ţară-un popor şi un neam
Cu al călăilor renume
Când Noi pe columnă plângeam.
………………………………”

http://dacia.org/daciarevival/muzica/173-voi-n-ati-fost-cu-noi-in-robie

O munca de peste 15 ani de studiu si cercetare despre iconografia Dacilor, efectuata de Dr. Leonard Velcescu, releva faptul ca "barbarii" daci nu erau nici pe departe atat de barbari. Dovada stau zecile de statui de prin marile muzee ale lumii, precum si falnicele si impozantele statui, asezate la loc de cinste chiar, de pe Arcul lui Constantin si Forul lui Traian din Roma.

Cartea aparuta initial in limba franceza, poate fi acum cumparata si in limba romana din diverse librarii online sau offline.


Mai multe detalii se pot afla studiind link-urile urmatoare:
- Pagina de facebook a lui Leonard Velcescu
- Dacii In Sculptura Romana
- Cu Leonard Velcescu, in cautarea originilor
- Un mister istoric: Dacii Din Roma
- Dr Leonard Velcescu: Identitatea fiecărui popor constă în baza lui istorică, adică în rădăcinile lui
- Un piteştean doctor la Sorbona
- INTERVIU. Dr. Leonard Velcescu: Poporul Daco-Get a fost glorificat într-o manieră fără precedent de către Romani
- Dacii in sculptura romana