Ce a fost inainte de Big-Bang? Alte aspecte in Univers

virgil a scris:

Forta de atractie
este universala si este o forta de echilibru in Univers si acesteia i se supun aproape  toate corpurile ceresti (exceptie fac gaurile negre etc..)
Ce se intampla daca distanta dintre corpurile ceresti este sub ,<1/ r^2 sau mai mare de
> 1/r^2   ?.

De fapt distanta aceasta nu este fixa, ci variaza, planetele orbitand pe elipse (deschise), iar modificarea grava a traiectoriei nu se poate face decat in urma unei ciocniri cosmice, vezi inelul de asteroizi intre Marte si Jupiter.

Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua este unul dintre focare.” (enunţată în 1609). Ecuaţia unei elipse este descrisă de ecuaţia:
\frac{x^2}{a^2}+\frac{x^2}{b^2}=1


Ce elemente determina atractia unei planete si apoi respingerea ei ?

virgil a scris:

Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua este unul dintre focare.” (enunţată în 1609).
Ecuaţia unei elipse este descrisă de ecuaţia:
\frac{x^2}{a^2}+\frac{x^2}{b^2}=1


Ce elemente determina atractia unei planete si apoi respingerea ei ?

Aceleasi elemente care determina un pendul sa lucreze. Este vorba de o transformare continua a energiei cinetice in energie potentiala si invers. Totul nu se reduce decat la oscilatie in camp gravitational.

„Raza vectoare a planetei (linia ce uneşte planeta de stea) mătură arii egale în intervale de timp egale.”

CAdi a scris:Cred ca este vorba de alt fenomen pe care noi inca nu l-am descoperit

virgil a scris:

„Raza vectoare a planetei (linia ce uneşte planeta de stea) mătură arii egale în intervale de timp egale.”

Acest lucru este doar o consecinta a pendularii energiei dintr-o forma in alta. Odata cu miscorarea razei cu o valoare, creste viteza cu aceiasi valoare, deci suprafata ariei este o constanta. Insa viteza creste pentru ca energia potentiala se transforma in energie cinetica, suma energiilor ramanand constanta.

virgil a scris:

„Raza vectoare a planetei (linia ce uneşte planeta de stea) mătură arii egale în intervale de timp egale.”

Acest lucru este doar o consecinta a pendularii energiei dintr-o forma in alta. Odata cu miscorarea razei cu o valoare, creste viteza cu aceiasi valoare, deci suprafata ariei este o constanta. Insa viteza creste pentru ca energia potentiala se transforma in energie cinetica, suma energiilor ramanand constanta.

Unde este Energia potentiala aici ? Planeta este in miscare deci avem numai energie cinetica .
Daca am avea energie potentiala ar trebui sa cada in Soare !

Nu, lucrurile sunt mai complicate .Este vorba de cel de-al doilea focar al elipsei care atrage planeta.
In primul sta Soarele....

Energia potentiala se datoreaza indepartarii de Soare la afeliu unde viteza planetei este minima, si care se transforma in energie cinetica la periheliu unde viteza este maxima. Deci planeta penduleaza intre afeliu si periheliu, descriind o elipsa

virgil a scris:

Energia potentiala se datoreaza indepartarii de Soare la afeliu unde viteza planetei este minima, si care se transforma in energie cinetica la periheliu unde viteza este maxima. Deci planeta penduleaza intre afeliu si periheliu, descriind o elipsa

Nu numai ca penduleaza, intre afeliu si periheliu, dar perioada de pendulare este egala sau pe o armonica a pulsatiei proprii a nucleului. Acest lucru se poate verifica usor observand sirul numerelor cuantice orbitale ale planetelor.

La un pendul cand acesta balanseaza trecand pe rand stanga- dreapta prin pozitia
de echilibru ajunge la sfarsitul pendularii intr-o mica pauza si acolo avem de fapt
energia potentiala.
Ce legatura are aceasta cu planetele pentru ca ele nu se opresc niciodata ?

virgil a scris:

]Orice corp aflat intr-un camp central are o energie de pozitie sau potentiala, si o energie cinetica (de miscare).
Asa ca fiecare planeta indiferent unde se afla pe orbita, are energie potentiala si energie cinetica. Energia potentiala este in crestere atunci cand planeta se indeparteaza de Soare, iar energia cinetica scade in aceiasi masura, iar fenomenul se intampla invers atunci cand planeta se apropie de Soare, energia potentiala scade, iar energia cinetica creste. Acest fenomen de pendulare intre minimul energiei potentiale si maximul ei in opozitie cu energia cinetica, se produce la orice planeta care orbiteaza pe o elipsa. Cu cat orbita este mai apropiata de un cerc cu atat variatiile de energie sunt mai mici, in timp ce in cazul cometelor unde orbita lor este o elipsa alungita, aceasta variatie de energie, potentiala si cinetica este mai mare.

Da este o explicatie buna ,...
De fapt daca vrei sa scrii ecuatiile deplasarii planetelor pe orbita in jurul soarelui d.p.d.v. energetic le poti scrie
scrie sub forma E(v) +U(r) = C unde E (v) este energia cinetica iar U(r) este energia potentiala.
v= viteza planetei .
Insa eu vreau sa duc studiul dincolo de conservarea energiei cinetice si potentiale.
De ce planetele orbiteaza in jurul Soarelui pe elipse ? Ce rol joaca al doilea focar ?
Omuldinluna a analizat miscarea unui corp in camp central in ipoteza ca orbita este
un cerc . Insa orbitele eliptice ale planetelor le-a observat Tycho Brahe studiind orbita
lui Marte.
Intrebare : De ce planetele se misca pe elipse (Soarele intr-unul din focare ) si nu pe cercuri in jurul soarelui ?
Revin : Ce rol are al doilea focar ? A explicat cineva acest lucru d.p.d.v. fizic ?
Mai putem vorbi de un centru de masa comun cand apare al doilea focar ?
Ce forte suplimentare apar in al doilea focar ?

Mai putem vorbi de un centru de masa comun cand apare al doilea focar ?

Ce forte suplimentare apar in al doilea focar ?

Poate doar un centru de masa din materie intunecata, , dar in acest caz am avea aglomerari ca un nor de particule in acest centru de masa, insa nu se observa nimic in al doilea focar. De fapt este vorba de conditiile initiale de la formarea planetelor. In felul acesta functioneaza si satelitii artificiali, totdeauna respectand legile lui Kepler;
Prima lege[modificare]

Enunțul primei legi este următorul: „Planeta se mișcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua reprezintă unul din focare.”

Astronomii, începând de la Ptolemeu până la Nicolaus Copernic, credeau că planetele se mișcă pe traiectorii circulare sau traiectorii care pot fi obținute din suprapunerea mai multor traiectorii circulare. Johannes Kepler, în 1609, a infirmat această presupunere. După studiul materialelor rezultate din observațiile minuțioase a lui Tycho Brahe, el a dedus că planetele se mișcă pe traiectorii eliptice.

A doua lege[modificare]

A doua lege se enunță astfel: „Linia dreaptă care unește planeta cu steaua (Ťraza vectoare a planeteiť) mătură arii egale în perioade de timp egale sau formulat echivalent viteza areolară a razei vectoare e constantă.”

Din această lege, numită „a ariilor egale”, rezultă că o planetă se deplasează cu atât mai repede cu cât este mai aproape de stea. În cazul Pământului, raza vectoare mătură într-o secundă o arie de peste 2 miliarde km2.

A treia lege[modificare]

La 8 martie 1618, Johannes Kepler enunță a treia lege a mișcării planetelor: „Pătratul perioadei de revoluție a planetei, , este proporțional cu cubul semiaxei mari a orbitei, .”

Aceste legi descriu mișcările planetelor cu o aproximație suficientă în unele calcule, dar adesea sunt necesare modificări care să țină seama de alte efecte. Unele abateri se datorează efectelor reciproce ale gravitației dintre planete, mișcării stelei datorită atragerii planetelor și efectelor relativiste. Aproximația este relativ bună când masa planetei este neglijabilă față de masa stelei.

Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea legilor gravitației de către Isaac Newton și au o deosebită importanță pentru înțelegerea mișcării corpurilor cerești, de exemplu a Pământului și a celorlalte planete în jurul Soarelui, sau a Lunii și a sateliților artificiali în jurul Pământului.

virgil a scris:

Mai putem vorbi de un centru de masa comun cand apare al doilea focar ?

Ce forte suplimentare apar in al doilea focar ?

Poate doar un centru de masa din materie intunecata, , dar in acest caz am avea aglomerari ca un nor de particule in acest centru de masa, insa nu se observa nimic in al doilea focar.  De fapt este vorba de conditiile initiale de la formarea planetelor. In felul acesta functioneaza si satelitii artificiali, totdeauna respectand legile lui Kepler;
Prima lege[modificare]

Enunțul primei legi este următorul: „Planeta se mișcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua reprezintă unul din focare.”

Astronomii, începând de la Ptolemeu până la Nicolaus Copernic, credeau că planetele se mișcă pe traiectorii circulare sau traiectorii care pot fi obținute din suprapunerea mai multor traiectorii circulare. Johannes Kepler, în 1609, a infirmat această presupunere. După studiul materialelor rezultate din observațiile minuțioase a lui Tycho Brahe, el a dedus că planetele se mișcă pe traiectorii eliptice.

A doua lege[modificare]

A doua lege se enunță astfel: „Linia dreaptă care unește planeta cu steaua (Ťraza vectoare a planeteiť) mătură arii egale în perioade de timp egale sau formulat echivalent viteza areolară a razei vectoare e constantă.”

Din această lege, numită „a ariilor egale”, rezultă că o planetă se deplasează cu atât mai repede cu cât este mai aproape de stea. În cazul Pământului, raza vectoare mătură într-o secundă o arie de peste 2 miliarde km2.

A treia lege[modificare]

La 8 martie 1618, Johannes Kepler enunță a treia lege a mișcării planetelor: „Pătratul perioadei de revoluție a planetei, , este proporțional cu cubul semiaxei mari a orbitei, .”

Aceste legi descriu mișcările planetelor cu o aproximație suficientă în unele calcule, dar adesea sunt necesare modificări care să țină seama de alte efecte. Unele abateri se datorează efectelor reciproce ale gravitației dintre planete, mișcării stelei datorită atragerii planetelor și efectelor relativiste. Aproximația este relativ bună când masa planetei este neglijabilă față de masa stelei.

Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea legilor gravitației de către Isaac Newton și au o deosebită importanță pentru înțelegerea mișcării corpurilor cerești, de exemplu a Pământului și a celorlalte planete în jurul Soarelui, sau a Lunii și a sateliților artificiali în jurul Pământului.

Dupa cum vedeti Mercur si Pluto au o elipsa mai excentrica dar daca la Mercur poti sa iei in considerare
influenta celorlalte 8 planete , pe Pluto cine o mai influenteaza ? Poate fiind la marginea sistemului solar sa fie
centrul de forta al galaxiei ?

Eu am dat un raspuns, dar nu l-ai observat. Am scris ca forma orbitei depinde de conditiile initiale, adica conditiile in care s-a format planeta, viteza initiala si masa planetei.

virgil a scris:

Eu am dat un raspuns, dar nu l-ai observat. Am scris ca forma orbitei depinde de conditiile initiale, adica conditiile in care s-a format planeta, viteza initiala si masa planetei.

Mai mult, diferenta fata de un pendul consta in faptul ca la pendul legatura are lungimea fixa, iar la planete, legatura este elastica. Daca ai vrea o simulare corecta ar fi sa iei un pendul mecanic cu arc, pe care sa-l rotesti cu frecventa de oscilatie a greutatii legate de arc. O alta simulare simpla, este sa faci o palnie suficient de larga, cu deschidere de cca 120 grade, si sa arunci in ea o bila pe o traiectorie inclinata fata de orizontala, si vei observa ca bila descrie o traiectorie eliptica.

Ideea pe care vrei sa o induci este ca aceste planete orbiteaza datorita faptului ca sunt trase de un fir nevazut
care este tocmai forta gravitationala aceasta fiind liantul...
Dar de ce se intampla asa ? La un moment dat energia ar trebui sa se disipeze si dupa ceva timp planetele ar trebui
sa parcurga orbite din ce in ce mai joase pana ar cadea in Soare

CAdi a scris:Daca te uiti la Soare vei vedea ca el pulseaza mult mai repede decat rotatia planetelor....
Cum ti-a reuzultat aceasta formula ?T=Ct*V^1,5/M^2; ?
De obicei v=V^2 si reprezinta cota parte din energia cinetica...

CAdi a scris:Virgil, in lucrarea ta ai scris ca la deplasarea unui corp ceresc prin spatiu
ii corespunde o pulsatie proprie a campului gravitational a carei perioada
depinde de masa corpului si de viteza acestuia.
Si ai facut legatura intre micro si macro.
Te intreb,s-au constatat in spatiu cosmic aceste pulsatii (unde gravitationale)
de catre astronomi, sau este o constatare a ta pe baza teoriei ?

virgil a scris:

CAdi a scris:Virgil, in lucrarea ta ai scris ca la deplasarea unui corp ceresc prin spatiu
ii corespunde o pulsatie proprie a campului gravitational a carei perioada
depinde de masa corpului si de viteza acestuia.
Si ai facut legatura intre micro si macro.
Te intreb,s-au constatat in spatiu cosmic aceste pulsatii (unde gravitationale)
de catre astronomi, sau este o constatare a ta pe baza teoriei ?

Este o constatare a mea, pe baza teoriei, in ideia ca mai exista o componenta a campului gravitational, aceia giromagnetica care nu este studiata inca. Aceasta componenta se poate imagina ca valurile pe care le fac spectatorii pe stadion, fiecare sta la locul lui si se misca cand ii vine randul, Asadar este vorba de o unda circulara la fel cu aceia despre care am scris putin mai inainte in topicul "ce este spinul".

De altfel se si observa acest lucru in rotirea planetelor si chiar si a Soarelui.
Explicatia ar fi si in faptul ca spatiul nu este gol si ca panetele si celelalte corpuri ceresti creaza o groapa
in spatiu (relevata prima oara de Einstein) ceea ce determina o giratie propie sub actiunea campului gravitational
al Soarelui sau al galaxiei... .

virgil a scris:

CAdi a scris:
Virgil, in lucrarea ta ai scris ca la deplasarea unui corp ceresc prin spatiu
ii corespunde o pulsatie proprie a campului gravitational a carei perioada
depinde de masa corpului si de viteza acestuia.
Si ai facut legatura intre micro si macro.
Te intreb,s-au constatat in spatiu cosmic aceste pulsatii (unde gravitationale)
de catre astronomi, sau este o constatare a ta pe baza teoriei ?

Este o constatare a mea, pe baza teoriei, in ideia ca mai exista o componenta a campului gravitational, aceia giromagnetica care nu este studiata inca. Aceasta componenta se poate imagina ca valurile pe care le fac spectatorii pe stadion, fiecare sta la locul lui si se misca cand ii vine randul, Asadar este vorba de o unda circulara la fel cu aceia despre care am scris putin mai inainte in topicul "ce este spinul".

Aceasta rotire produce si rotirea planetelor din sistemul nostru solar in sens invers acelor ceasornicului.