Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu

Thrakian a scris:
Afirmația asta a ta o doresc demonstrată, pentru că miroase a altceva!
Cum ai măsurat?!
Înțeleg că ai scule și metode mai bune decât cei de la Army Research Laboratory. Sau, poate, ei sunt niște papagali.

Nu totdeauna ai nevoie de resurse mari.Cu putina logica si metode simple poti obtine rezultate multumitoare. In cazul de fata am procedat astfel:
Pe platanul unui cintar electronic am pus un ventilator suficient de puternic pentru a produce propria sustentatie.Ventilatorul a fost ancorat astfel ca sa se ridice doar citiva cm.Am deci greutatea ventilatorului in repaos si forta jetului care apasa pe platanul cintarului cind acesta se afla in sustentatie.
Acest raport l-am obtinut si in cazul condensatorului de unde am tras concluzia ca cele doua cazuri sunt similare.

cris a scris:

Thrakian a scris:
Afirmația asta a ta o doresc demonstrată, pentru că miroase a altceva!
Cum ai măsurat?!
Înțeleg că ai scule și metode mai bune decât cei de la Army Research Laboratory. Sau, poate, ei sunt niște papagali.

Nu totdeauna ai nevoie de resurse mari.Cu putina logica si metode simple poti obtine rezultate multumitoare. In cazul de fata am procedat astfel:
Pe platanul unui cintar electronic am pus un ventilator suficient de puternic pentru a produce propria sustentatie.Ventilatorul a fost ancorat astfel ca sa se ridice doar citiva cm.Am deci greutatea ventilatorului in repaos si forta jetului care apasa pe platanul cintarului cind acesta se afla in sustentatie.
Acest raport l-am obtinut si in cazul condensatorului de unde am tras concluzia ca cele doua cazuri sunt similare.

Ingenios... Răspunsul.

Ce valori ai obținut la cântar și care era greutatea condensatorului ”în repaos”?
Ce dimensiuni are condensatorul tău?
Care e distanța față de platanul cântarului?
Câte măsurări ai făcut?
Din ce material este platanul cântarului? (indulge me)

Nu comentez partea cu ventilatorul.

Datorită ingeniozității acestui răspuns al tău putem continua discuția noastră.

Într-un fel îmi devii simpatic și în mod clar ești inteligent.
Vei observa, în linkul dat către raportul citat de mine - anume http://jnaudin.free.fr/lifters/arl_fac/index.html - că ”papagalii” ce au făcut studiul pentru Army Research Laboratory au spus că au estimat.
Consider îndoielnic, pentru început, rezultatul pretins de tine, și am să-ți explic de ce. ”Rezultatul” de care vorbesc:

cris a scris:

Thrakian a scris:Forța datorată vântului ionic este cu trei ordine de mărime prea mică (pentru a produce efectul

Incorect ,am masurat este exact forta de sustentatie.

1. Pun pariu că nu ai măsurat tensiunea (mecanică) din firele de ancorare. Dacă ai făcut-o sunt curios cum...
2. Niciodată, dar niciodată nu puteai obține exact valoarea ”greutății” ansamblului condensator pe platanul cântarului, chiar dacă ipoteza ta ar fi fost adevărată. Doar dacă ai direcționat perfect jetul, ”mai perfect” decât la NASA și doar dacă în mod magic ai anulat complet compresibilitatea aerului. Dacă totuși asta s-a întâmplat ferește-te de jocurile de noroc, pentru că probabilitatea a fost ”lapsată”.
3. Valoarea măsurată printr-o asfel de metodă ne arată doar forța de apăsare a jetului asupra platanului... Până la forța de sustentație mai ai.
4. Vrei să continuăm?...

Oricum apreciez inteligența răspunsului.

Ok. Haideţi să încercăm să clarificăm ce se ştie sigur şi ce nu se ştie sigur legat de acest efect. Deci, mi-ar plăcea să văd o listă cu certitudini legate de efect şi o altă listă cu mistere pe care implică efectul.

Desigur, există posibilitatea să poată fi explicat pe căi obişnuite (ceea ce încep să mă îndoiesc, din moment ce n-aţi reuşit voi sau alţii) sau, mai incitant, există posibilitatea ca explicarea efectului să aibă nevoie deja de o nouă Fizică, o Fizică elicoidală, o Fizică în care se doreşte explicarea electromagnetismului numai şi numai prin mişcarea mecanică (iar această din urmă posibilitate începe să mă facă din ce în ce mai atent la discuţia voastră despre acest efect).

Aşadar, aştept să văd cele două liste, în măsura posibilităţilor.

Da Abel! Excelentă idee!

Voi încerca să alcătuiesc o listă cu certitudini legate de efect, așa cum rezultă ele din experimentele efectuate până acum de Biefeld, Brown, Naudin, Blaze Labs research, ”Only 1 Egg” și mulți alții, precum și din testele proprii.

Voi considera ”certitudine” orice fapt constatat experimental provenind din surse în care am încredere, precum și constatate de mine cu ochii proprii în derularea testelor noastre.
Nu am pretenția că voi reuși să adun toate certitudinile - subiectul este tratat în întreaga lume, în orice moment pot să apară date noi.

Lista de probleme și întrebări o vom alcătui cu toții.

Spune-mi cum dorești lista de certitudini - în acest topic sau într-un topic separat?

Thrakian a scris:Spune-mi cum dorești lista de certitudini - în acest topic sau într-un topic separat?

Deocamdată se pot pune în acest topic certitudinile legate de acest efect. Dacă ele se vor amplifica, vor putea fi mutate într-un topic specific. Putem crea chiar sub-forumuri întregi pentru fiecare dintre ele. Important este să începem de undeva.

Incerc cateva explicatii:

Pornesc de la premiza ca aerul, in combinatie cu umiditate, praf si alti constituienti, devine un mediu dielectric absorbant/emisiv de electroni, in zone critice (sus-jos in figura). In aceste zone, unde liniile de camp electric au trasee lungi, forta distribuita la capetele liniei fiind mai slaba, este invinsa de fortele armatura-dielectric exterior.
Posibil ca sarcinile electrice initiale acumulate la 15 kv sau mai mult , scad in timp ("scurtcircuitare lenta") ducand in final la o descarcare a acestui tip de condensator asimetric.
Scaderea sarcinilor (preponderent pe axa Z), duce, conform legii energiei pe condensator, la scaderea acestei energii, acumulate initial ca energie potentiala.
Conform teoriei fortelor generalizate, ar apare o forta de cauza dielectrica pe directia axei Z.
Forta Fz este orientata in jos, invers circulatiei electronilor negativi.
Aceasta este cu atat mai mare cu cat tensiunea initiala pe electrozi/armaturi este mai mare.
Conform Newton -3 (legea actiunii si reactiunii fortelor), ar trebui sa apara o forta ascensionala de sens opus,egala in modul.

Un alt mod de a explica ar fi efectul de turbo/suctiune a electronilor emisi/absorbiti in dielectric in zonele critice si crearea unui gradient de presiune electrostatica sus-jos (datorat curburii diferite) cu o rezultanta ascensionala.

O alta pista ar putea duce la Marinov-Gasmann . Marinov pomeneste de anomalii Newton -3 la anumite fenomene electromagnetice.

@ eugen

Cum explici asta? - Ansamblul se ridică și când sus ai + și jos -

Oricum, merită analizată ipoteza. Tocmai formulez lista cu certitudini rezultată din experimente - așteaptă să o vezi.

Definiții:

În continuare mă voi referi strict la condensatorul asimetric a cărui soluție constructivă este descrisă de Jean-Louis Naudin aici
Motivul pentru care fac asta este acela că testele derulate de mine și prietenii mei în 2009 au fost făcute cu an astfel de proiect.
Condensator asimetric = ”lifter” = condensatorul asimetric a cărui soluție constructivă este descrisă de Jean-Louis Naudin aici
Electrodul mic = firul de cupru
Electrodul mare = ”fusta” de folie de aluminiu
Descărcare corona = descărcare electrică ce are loc într-un fluid ionizat aflat în jurul unor conductori supuși la tensiune electrică. Descărcarea corona apare când gradientul câmpului electric din jurul conductorului este suficient de mare pentru a forma o regiune conductivă în fluid, dar nu suficientă pentru a crea o străpungere electrică care să determină o descărcare prin arc electric.
Axa verticală a lifter-ului = axa paralelă cu ”picioarele” lifterului care trece prin centrul de greutate al triunghiului pe perimetrul căruia stă firuml de cupru sau, la fel, axa paralelipipedului triunghic determinat de fusta de folie de aluminiu care unește centrele de greutate ale fețelor triunghiulare ale acestui paralelipiped – exact același lucru la o execuție de acuratețe a lifter-ului.


Certitudini:
1, Într-un condesator asimetric – lifter – supus unei diferențe de potențial electric de ordinul kiloVolților apare o forță ce acționează asupra condensatorului pe o direcția axei verticale a lifterului și în sensul dinspre electrodul mare către electrodul mic.

2, Forța ce apare în condițiile de la 1. are aceeași direcție și sens INDIFERENT de polaritatea aplicată, adică de felul în care este aplicată tensiunea, respectiv, pe cei doi electrozi
– plus pe electrodul mic, minus pe electrodul mare
– plus pe electrodul mare, minus pe electrodul mic
Se obține aparent același efect cu condiția ca diferența de potențial dintre electrozi să aibă aceeași valoare absolută.

3, Între cei doi electrozi apare o descărcare corona care este aparent difuză, continuă și uniformă. Forța se manifestă doar din momentul în care descărcarea corona se stabilește între cei doi electrozi, fiind observată o mică întârziere (sub 1sec) a lifterului între momentul alimentării și cel al începutului deplasării.

4, Forța crește cu creșterea diferenței de potențial dintre electrozi, până la un punct în care au loc descărcări de străpungere și descărcarea corona este înlocuită de descărcări electrice violente între electrozi. Odată cu depășirea acelei diferențe, forța încetează să se manifeste.

5, În timp, se manifestă o ionizare puternică a aerului cât timp condensatorul este alimentat.

6, Cât timp este aplicată diferența de potențial se manifestă un curent de aer ionizat după axa verticală a condensatorului, curent de aer orientat în sensul ”dinspre electrodul mic către electrodul mare”, indiferent de polaritatea aplicată pe electrozi (plus sus, sau plus jos). Acest curent de aer este aparent mai puternic în proximitatea axei verticale a lifterului decât în proximitatea electrozilor.

7, Deplasarea condensatorului, respectiv menținerea lui la o anumită altitudine în cazul experimentelor cu deplasare pe verticală, se face cu consum de curent electric de amperaj foarte mic.

8, Lifter-ul nu dă efecte măsurabile în vid (alte condesatoare asimetrice cu alte forme, pot eventual să dea)

9, Este importantă partea răsfrântă a foliei de aluminiu. Lipirea unei folii lateral, fără a răsfrânge partea superioară peste suport NU va determina deplasarea lifterului vezi fig de la http://jnaudin.free.fr/images/pliftst6.jpg

10. Experimentul Lifter dă rezultate și în alte medii fluide decât aerul – testat în apă și în azot gaz.


ne mai gândim...

eugen a scris:Incerc cateva explicatii:

Pornesc de la premiza ca aerul, in combinatie cu umiditate, praf si alti constituienti, devine un mediu dielectric absorbant/emisiv de electroni, in zone critice (sus-jos in figura). In aceste zone, unde liniile de camp electric au trasee lungi, forta distribuita la capetele liniei fiind mai slaba, este invinsa de fortele armatura-dielectric exterior.
Posibil ca sarcinile electrice initiale acumulate la 15 kv sau mai mult , scad in timp ("scurtcircuitare lenta") ducand in final la o descarcare a acestui tip de condensator asimetric.
Scaderea sarcinilor (preponderent pe axa Z), duce, conform legii energiei pe condensator, la scaderea acestei energii, acumulate initial ca energie potentiala.

Câteva observații la ce ai scris mai sus:
1. Aerul este un mediu dielectric - adică un izolator ce poate fi polarizat, dar da! praful, umiditatea, etc. influențează permitivitatea electrică și susceptibilitatea la polarizare.
2. Pentru a descrie mai exact ce se întâmplă diferit față de un condensator... ”clasic” - Acest lifter începe să se descarce prin efectul corona - descărcare corone - așa cum e ea definită mai sus. Câtă vreme este alimentat se manifestă forța de care am vorbit. Când îi tai alimentarea - încetează descărcarea și pică ca o lebădă împușcată.
Nu merge încărcat, menținut apoi descărcat.
3. Cum spuneam la punctul 9, de la ”certitudini”, dacă nu am folia răsfrântă - NU merge! Raționamentul tău este aplicat asupra unei ipoteze greșite (vina mea).

eugen a scris:
Conform teoriei fortelor generalizate, ar apare o forta de cauza dielectrica pe directia axei Z.
Forta Fz este orientata in jos, invers circulatiei electronilor negativi.
Aceasta este cu atat mai mare cu cat tensiunea initiala pe electrozi/armaturi este mai mare.
Conform Newton -3 (legea actiunii si reactiunii fortelor), ar trebui sa apara o forta ascensionala de sens opus,egala in modul.

Un alt mod de a explica ar fi efectul de turbo/suctiune a electronilor emisi/absorbiti in dielectric in zonele critice si crearea unui gradient de presiune electrostatica sus-jos (datorat curburii diferite) cu o rezultanta ascensionala.

O alta pista ar putea duce la Marinov-Gasmann . Marinov pomeneste de anomalii Newton -3 la anumite fenomene electromagnetice.

Aștept să refaci raționamentul știind rezultatele descrise de mine ale testelor, și mai vorbim.
Dacă ai întrebări despre test îți stau la dispoziție. Reține că testele făcute de mine sunt maidegrabă intuitive, că nu am efectuat etalonări sau măsurări relevante.
Urmează să refacem experimentul, cu teste relevante, măsurători și tot tacâmu'.
Mă interesează foarte mult o listă de cereri de teste relevante și întrebări pe baza cărora să alcătuim teste relevante.

uite ce vreau să spun cu ”partea răsfrântă”:

Mai trebuie văzut dacă ansamblul tinde să se rotească (intuiţia îmi spune că da) şi dacă această rotaţie depinde de sensul curentului.

Mai trebuie văzut ce se întâmplă cu forţa dacă se dublează lăţimea foiţei de aluminiu sau distanţa dintre armături.

De asemenea, este interesant de stabilit dacă efectul depinde de latitudine (dacă diferă la ecuator sau în emisfera sudică). Este interesant de stabilit ce efect are asupra experimentului prezenţa unui câmp magnetic uniform.

Este important de ştiut şi dacă forţa depinde de numărul de laturi ale condensatorului. Poate merită analizată chiar şi forma circulară.

Poate contează chiar şi sensul răsfrângerii, dacă răsfrângerea se face spre exterior sau spre interior. Deci cred că mai sunt multe de stabilit...

În orice caz, dacă fenomenul durează doar odată cu descărcarea corona, înseamnă că el depinde de capacitatea acestei descărcări de a accelera moleculele mediului. Şi tare încântat aş fi să văd aici o aplicaţie a teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet.

și eu am dat recent peste drăcovenie, pe net! și am rămas cu gura căscată!

deși explicația oficială e simplă și ușor de priceput, ionizarea moleculelor de aer, dată te gîndești mai mult lucrurile nu mai sunt la fel de simple!

de ce? pentru că dacă îți dai palme pe chelie de sus în jos nu sari în sus! deși accelerarea palmei transferă impuls mîinii care trage în sus scăfîrlia în momentul în care te-ai plesnit pe bibilică automat sa transmis forța inversă proporțională și rămîi tot pe loc!

la fel și cînd ionizezi moleculele din aer, acestea sunt atrase spre punctul de maxim potential electrostatic nu doar în jos! lovesc acel loc din toate părțile! dacă o moleculă se întîmplă să aibe o traiectorie perpendiculară, de sus în jos, va lovi cu forță maximă acel punct!

nu deviază de la traiectorie!

explicat naiv, ionizarea moleculelor din aer creează ca un fel de legături elastice întinse la maxim între molecula ionizată și punctul de maxim potențial electrostatic și legături elastice mai puțin tensionate cu celelalte puncte de potențial electrostatic ... această frînghie elastică nu exista înainte de ionizarea moleculei! efectul e o creștere bruscă a masei și o accelerare în jos a unei părți a obiectului

exact ca la celebrul slinky:


bonus, în cazul nostru, aeronava e pe pămînt, decolează, deci e valabil al doilea filmuleț de pe youtube:



e foarte important acest efect de accelerare suplimentară!

e ca și cum brusc apare o frînghie elastică deja întinsă la care ești legat care te trage în sus ... sau ca și cum brusc, te trezești în brațe cu niște pietricele care nu existau înainte, care sar din tine în toate direcțiile!

acțiune = reacțiune

suprafața electrizată + moleculele ionizate în momentul formării legăturii electromagnetice formează un singur obiect și suma acțiunilor și reacțiunilor devine nulă doar aplicată la întregul obiect macroscopic nu doar suprafața electrizată!

evident, dacă arunci ceva în jos, sari în sus! nu e nimic misterios și enigmatic, e fizică clasică, newtoniană!

problema e însă că trebuie să lași din mînă piatra pe care o arunci în jos! dacă continui să o ții în mînă te trage și pe tine în jos! aici e partea care nu o înțeleg eu la explicația oficială a efectului, cum dispare legătura dintre molecula ionizată și accelerată din moment ce cîmpul electrostatic e static!? nu sunt cîmpuri variabile, nu se mișcă nimic din cîmp, atunci de ce s-ar desprinde molecula ionizată de cîmpul electrostatic care are o întindere infinită!?

dacă lovește punctul ionizant și devine iar neutră anulează impulsul dat inițial ... dacă nu lovește acel punct spre care e accelerat, rămîne ionizat și la un moment dat legătura elastică schimbă sensul forței, se inversează!

CA SĂ OBȚINEM ANTIGRAVITAȚIE TREBUIE CUMVA SĂ DISPARĂ LEGĂTURA ELASTICĂ ÎNAINTE CA MOLECULA SĂ LOVEASCĂ SUPRAFAȚA IONIZATĂ!

iar suprafața ionizată e musai să fie lovită sub un unghi non-perpendicular, cu cît mai paralel e unghiul cu atît o parte mai mare din moment rămîne necompensat de impactul moleculei cu suprafața ionizată! molecula curge pe suprafața încărcată electrostatic și astfel avem situația clasică a unei aripi sub un curent de aer ... obținem o portanță suplimentară

Abel Cavași a scris:Mai trebuie văzut dacă ansamblul tinde să se rotească (intuiţia îmi spune că da) şi dacă această rotaţie depinde de sensul curentului.

Nu am constatat așa ceva...
Ansamblul este ancorat (în video2 și video3) cu fire de pescuit de masă, de cele trei colțuri ale ansamblului, pentru a nu-l lăsa să urce în tavan și pentru a nu-i da posibilitatea ca, datorită imperfecțiunii execuției și lipsei de simetrie și echilibrare corectă, să intre în mișcări necontrolate (ca în video1).
Dacă ar fi manifestat tendințe de rotație avea ocazia să o facă - s-ar fi răsucit vizibil în aer firele de pescuit permițându-i asta. Ori firle stau perfect întinse.

Abel Cavași a scris:
Mai trebuie văzut ce se întâmplă cu forţa dacă se dublează lăţimea foiţei de aluminiu sau distanţa dintre armături.

Dacă se dublează distanța dintre armături, fie ”decolarea” durează mai mult - pentru o creștere mică a distanței (nu am măsurat încă forța - urmeză), fie trebuie crescută diferența de potențial pentru ca efectul să apară, fie, pentru o distanță prea mare - nimic.
N-am făcut etalonări încă.
De lățimea foiței nu știu încă ce să zic - n-am teste, n-am concluzii.

Abel Cavași a scris:
De asemenea, este interesant de stabilit dacă efectul depinde de latitudine (dacă diferă la ecuator sau în emisfera sudică). Este interesant de stabilit ce efect are asupra experimentului prezenţa unui câmp magnetic uniform.

Experimentul a fost făcut în Franța, Statele Unite, Brazilia, Japonia, Rusia, China, Norvegia, Germania, România (încă din 2001), Australia Noua Zeelandă, Alaska, Canada, Islanda, etc. etc. și au fost observate aceleași efecte. Toți exeprimentatorii au început cu ”Lifter one” ce are dimensiunile celui cu care am testat și noi.
Concluzia este că nu depinde de latitudine.

Abel Cavași a scris:
Este important de ştiut şi dacă forţa depinde de numărul de laturi ale condensatorului. Poate merită analizată chiar şi forma circulară.

În mod clar forța depinde de geometria lifterului, însă nimeni nu a avut răbdare să vadă cum.
Uite câteva soluții constructive ale celor ce au confirmat existența efectului: http://jnaudin.free.fr/html/liftbldr.htm

Abel Cavași a scris:Poate contează chiar şi sensul răsfrângerii, dacă răsfrângerea se face spre exterior sau spre interior. Deci cred că mai sunt multe de stabilit...

Nu cred că ar conta... De ce: am desfăcut o latură a triunghiului și am supus-o tensiunii - există efect, chiar puternic. Nu am putut ancora latura de masă și fiind mult prea entuziasmați de rezultatul final ne-am propus să reluăm totul ”data viitoare”. Singurele chestii ce contează sunt ca răsfrângerea să existe și să fie făcută în partea dinspre cealaltă armătură a foiței.
Acesta este și unul din argumentele mele că vântul ionic este un efect secundar.

Abel Cavași a scris:
În orice caz, dacă fenomenul durează doar odată cu descărcarea corona, înseamnă că el depinde de capacitatea acestei descărcări de a accelera moleculele mediului. Şi tare încântat aş fi să văd aici o aplicaţie a teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet.

Mai avem până acolo, dar da!

Excelentă postare totedati!! Mulțumesc!

Genial experimentul cu lanțul (trebuie văzut și răspunsul la video pe youtube, evident) și interesante presupuneri. Îmi va lua ceva timp să le ”compilez” - am un procesor mai vechi.

La întrebarea ”de ce apare vântul ionic și de ce indiferent de felul în care aplici polaritatea pe armături - (plus sus)/(minus jos) sau (minus sus)/(plus jos) - efectul este același și vântul ionic este direcționat în jos” nu s-a răspuns încă.

Un capăt de ipoteză ar fi că, în acest caz al lifterului, descărcarea corona poate fi aproximată unui ”curent electric continuu plan” ce produce un câmp magnetic de o formă neobișnuită.
Ipoteza mea este că acel câmp... și mă opresc.

poate că în loc de acel triungi în teste să fie folosite suprafețe mai interesante, conuri sau piramide triunghiulare cu vîrful ascuțit polarizat negativ, ca să atragă partea cu masă mai mare, moleculele ionizate, iar baza polarizată pozitiv ca să adune electronii negativi:

wikipedia.org - Pseudosphere


iar în partea de jos, zona pozitivă, care adună electronii, un hiperboloid concav

sau ceva de genul
wikipedia.org - Dini's surface


dar întors invers, cu vîrful în sus, ca să se obțină maximul de potențial electrostatic în vîrf acela minuscul și vîntul ionic să alunece în jos pe suprafață cu unghiuri minime de impact cu aceasta ....

cu suprafața exterioară polarizată negativ, să atragă moleculele, și cea interioară pozitiv să adune electronii ... un fel de condensator mai ciudat, că efectul apare și la condensatoare

oare va avea tendința de a se roti în jurul axului?

LE:
hmmm ... la toate variantele acelea de zburătoare, acum mă uit pe jnaudin.free.fr, mie în sare în ochi un singur lucru:

orientarea verticală a suprafeței pe cîmpul gravitational local și raportul mare dintre suprafața verticală în cîmp gravitațional a părții de jos relativ la partea de sus!

cred că trebuie făcute experimente în care să se varieze suprafața verticală expusă cîmpului gravitațional la ambele polarităti ca să se poată stabili o relație între masă, suprafață verticală, potențial electrostatic și forța antigravitațională măsurată ...

dacă e cum spui, că nu contează polaritatea, înseamnă că nu e datorat ionizării aerului, că moleculele ionizate pozitiv e musai să umble după suprafața de polaritate inversă!

moleculele au masa cea mai mare, electronii sunt inrelevanți, musculițe care dansează pe spatele unui elefant! dacă interpretarea clasică e corectă doar masa moleculelor puse în mișcare contează!

totedati a scris:poate că în loc de acel triungi în teste să fie folosite suprafețe mai interesante, conuri sau piramide triunghiulare cu vîrful ascuțit polarizat negativ, ca să atragă partea cu masă mai mare, moleculele ionizate, iar baza polarizată pozitiv ca să adune electronii negativi:

wikipedia.org - Pseudosphere


iar în partea de jos, zona pozitivă, care adună electronii, un hiperboloid concav

La asta mă pot uita, dar la cealaltă ba...
Pot pune firul pe una dintre paralele și fusta de foile să o fac înspre bază după forma sugerată mai sus.
NU uita - trebuie să am descărcare corona între fir și partea răsfrântă a fustei (vezi postările de mai sus)

totedati a scris:
sau ceva de genul
wikipedia.org - Dini's surface


dar întors invers, cu vîrful în sus, ca să se obțină maximul de potențial electrostatic în vîrf acela minuscul și vîntul ionic să alunece în jos pe suprafață cu unghiuri minime de impact cu aceasta ....

cu suprafața exterioară polarizată negativ, să atragă moleculele, și cea interioară pozitiv să adune electronii ... un fel de condensator mai ciudat, că efectul apare și la condensatoare

oare va avea tendința de a se roti în jurul axului?

Cum Sfântul Sisoe să fac asta?!! Să polarizez diferit suprafețele?
E clar că după ce ne dăm drumul din nou (la experimente) vom încerca tot felul de forme și idei.
Deocamdată aș dori idei despre teste relevante pe lifter-ul ”clasic”. În sensul că teste care să dea răspunsuri valide. Sau întrebări, cum a pus Abel mai sus. La unele (prea puține) am deja răspuns pentru altele vreau să compun teste.

totedati a scris:
LE:

nu s-a răspuns încă

nu cumva e din cauza faptului că ansamblul moleculă ionizată|electron deși separate sunt totuși legate între ele electromagnetic? pe lîngă legătura elastică electromagnetică dintre anod și molecula ionizată plus legătura elastică electromagnetică dintre electron și catod mai avem și legătura elastică electromagnetică dintre molecula ionizată și electron?

astfel spus în înterpretarea clasică sunt 3 tipuri de frîngii elastice electromagnetice:
anod|electron
catod|moleculă
moleculă|electron

Nici nu știu în ce fel se ionizează aerul... Am oxigen și azot (restul le neglijez) care se ionizează.
Ce fel de ioni rezultă, pozitivi, negativi? Habar n-am.

Bănuiesc doar că ”electrodul mic” - firul - e responsabil de ionizare. Da nici de asta nu pot fi sigur.
De la Faraday încoace știu că sarcinile electrice pe conductori ”încărcați” stau pe suprafața acelui conductor (nu în profunzime) și au tendința de a se concentra (înghesui) pe vârfuri sau muchii (dacă ele există). Logica (mea) îmi spune că firul (care are suprafață mai mică) are un câmp electrostatic mai intens - am aceeași tensiune pe fir și pe folie, una cu plus una cu minus.
Dar dacă pun masa pe fir și tensiune de 30 kV pe fustă? (uite asta trebuie testat)

Deocamdată aș colecta întrebări și propuneri de teste relevante pe montajul existent - OK o să-l refacem să fie executat mai acurat.

Rețin însă cu bucurie TOATE ideile, așa că nu te opri.

mi se pare o eroare să se construiască modele mari și grele ... e inrelevantă greutatea ridicată! se pierde grămadă de timp, costurile cresc, trebuie folosite tensiuni tot mai mari și periculoase care nu pot fi obținute decît cu echipamente scumpe

propun folosirea doar a firelor și sus și jos ... sus mai puține, jos mai multe ... dacă poate fi reprodus efectul cu generatoare de capacitate cît mai mică cu atît mai bine!

și pînă la urmă trebuie făcute și experimente fără legarea cu fire de pămînt, altfel nu ai cum măsura corect forța pe verticală!

sau, legat la cîntare cît mai sensibile

cît despre generatoare electrostatice, ce faci cu mîna ta nu face nimeni mai bine:
Marx Three - one million volts!

cu așa truster faci salturi pînă pe lună!

LE:
și ultima idee care mi-a venit e să se verifice dacă are importanță faptul că firul mic e exact deasupra fustei, pe verticală, în cîmpul gravitațional .... din ce văd eu toate variațiile au o astfel de configurație, dacă muți firul de sus un pic la stînga sau la dreapta, să nu mai fie unul peste altul crește sau scade forța pe verticală?

fusta iar poate fi pusă în poziții diverse de la complet vertical pînă la complet orizontal ... mai lată sau mai îngustă, pînă la limita teoretică de fir la fel ca sus ... altă chestie care poate fi măsurată, dacă fusta e la o înclinație de să zicem 60⁰ dar planul intersectează și firul de sus ... firul de sus poate fi mișcat astfel încît chiar dacă e tot vertical planul fustei să nu mai întîlnească decît într-un singur punct planul firului ...

din nou, măsurat cum variază forța de ridicare funcție de unghiul dintre planul fustei și planul firului pe verticala cîmpului gravitational .... altă variație, dacă ai succes numai cu fire și sus si jos, firul de sus mai lung sau mai scurt ... totul cu unicul scop de a reuși calculul forței pe verticală funcție de dimensiuni, lungimi, tensiuni necesare ... de-abia după aceea se poate trece la fuste mai grele! cît timp nu știi ce trage în sus sburătoarea nu știi ce parte trebuie crescută ca să zboare porcul! tensiunea? suprafața? greutatea!? forma?

o ultimă remarcă, forța aceasta suplimentară NU are cum fi doar o forță exercitată între fustă și firul de sus! confor legilor fizicii, alea clasice, newtoniene, dacă te tragi de păr în sus nu te ridici nici cu un milimetru! că și părul și chelia și mîna cu care te tragi în sus fac parte din același obiect macroscopic, și forțele se anulează reciproc

orientarea forței da, ar putea fi dinspre fustă spre fir, dar frînghia elastică care trage ansamblul în sus e 100% sigur agățată mai departe, dincolo de fir, undeva sus ...

@ totedati

Interesant din nou... Rețin și asta - în loc de ”fustă” mai multe fire.

Într-adevăr, modelele mai mici sunt mai ieftine și mai ușor de construit.
Pot să apară, însă, diferențe în proporția forței pe care o urmărim relativ la mărimi relevante - putere electrică necesară, energie electrică consumată, etc. câtă vreme nu înțelegem exact fenomenul și câtă vreme nu avem teste derulate pentru a confirma această înțelegere.

Măsurarea forței nu o voi face cu cântare ci cu dinamometre legate de firelor de ancorare petrecute peste niște scripeți cu alunecare (o să revin la asta când voi deschide un topic despre propuneri interesante pentru test). Având în vedere că ancorarea o fac cu fire de pescuit sper să am frecare nesemnificativă în scripeți.

Rețin și ideea cu mutatul firului de sus și efectuat testul. Nu știu ce rezultat va avea.

totedati a scris:
o ultimă remarcă, forța aceasta suplimentară NU are cum fi doar o forță exercitată între fustă și firul de sus! confor legilor fizicii, alea clasice, newtoniene, dacă te tragi de păr în sus nu te ridici nici cu un milimetru! că și părul și chelia și mîna cu care te tragi în sus fac parte din același obiect macroscopic, și forțele se anulează reciproc

Nicidecum!
Asupra ÎNTREGULUI ansamblu acționează o forță. Detaliile legate de locul în acea forță se manifestă și de motivele pentru care forța se manifestă fac subiectul testelor.
Altfel, dacă era cum sugerezi tu că aș fi putut crede, rezultatul ar fi fost curbarea firului în sus sau în jos.

Thrakian a scris:Ansamblul este ancorat (în video2 și video3) cu fire de pescuit de masă, de cele trei colțuri ale ansamblului, pentru a nu-l lăsa să urce în tavan și pentru a nu-i da posibilitatea ca, datorită imperfecțiunii execuției și lipsei de simetrie și echilibrare corectă, să intre în mișcări necontrolate (ca în video1).
Dacă ar fi manifestat tendințe de rotație avea ocazia să o facă - s-ar fi răsucit vizibil în aer firele de pescuit permițându-i asta. Ori firle stau perfect întinse.

Mă gândesc că firele ar putea sta întinse şi dacă ansamblul ar tinde să se rotească. Doar că ele nu ar fi coplanare cu axa verticală a condensatorului. Eventual, verificaţi această coplanaritate sau mai bine ancoraţi condensatorul cu un singur fir de torsiune care să vă permită determinarea cuplului ce acţionează în momentul descărcării corona. Fizica elicoidală (teorema de recurenţă (sau poate chiar doar sistemul de formule ale lui Frenet)) spune că nu există translaţie fără rotaţie, deci ar fi ciudat ca ansamblul să nu tindă să se rotească.

Dacă se dublează distanța dintre armături, fie ”decolarea” durează mai mult - pentru o creștere mică a distanței (nu am măsurat încă forța - urmeză), fie trebuie crescută diferența de potențial pentru ca efectul să apară, fie, pentru o distanță prea mare - nimic.
N-am făcut etalonări încă.

Se pare deci că forţa este proporţională cu capacitatea condensatorului şi că această capacitate ar scădea cu distanţa dintre armături. E o ipoteză. Nu ştiu încă să calculez capacitatea acestui condensator. Voi aţi calculat-o?

Experimentul a fost făcut în Franța, Statele Unite, Brazilia, Japonia, Rusia, China, Norvegia, Germania, România (încă din 2001), Australia Noua Zeelandă, Alaska, Canada, Islanda, etc. etc. și au fost observate aceleași efecte. Toți exeprimentatorii au început cu ”Lifter one” ce are dimensiunile celui cu care am testat și noi.
Concluzia este că nu depinde de latitudine.

Bun. Deci să concluzionăm atunci că nu depinde nici de câmpul magnetic înconjurător?

În mod clar forța depinde de geometria lifterului, însă nimeni nu a avut răbdare să vadă cum.
Uite câteva soluții constructive ale celor ce au confirmat existența efectului: http://jnaudin.free.fr/html/liftbldr.htm

Într-adevăr, soluţiile constructive sunt diverse, doar că ele trebuiesc comparate pentru a obţine concluzii cantitative. De regulă, este indicat să se dubleze câte un parametru şi să se măsoare forţa obţinută (şi cuplul obţinut) în noile condiţii.

Singurele chestii ce contează sunt ca răsfrângerea să existe și să fie făcută în partea dinspre cealaltă armătură a foiței.

Eu raţionez în felul următor: dacă răsfrângerea trebuie să existe, înseamnă că trebuie să existe raza de curbură a acestei răsfrângeri şi înseamnă că această rază de curbură are o pondere în manifestarea efectului. Şi dacă are pondere valoarea absolută a razei, atunci are pondere şi semnul ei. Dacă nu asupra forţei, atunci probabil asupra cuplului.

În plus, e posibil ca această răsfrângere să fie cea care iniţiază un vârtej elicoidal al moleculelor, propagând această mişcare la moleculele vecine.

La întrebarea ”de ce apare vântul ionic și de ce indiferent de felul în care aplici polaritatea pe armături - (plus sus)/(minus jos) sau (minus sus)/(plus jos) - efectul este același și vântul ionic este direcționat în jos” nu s-a răspuns încă.

Chiar este vorba de un vânt ionic? Ce fel de sarcini se deplasează în jos, pozitive sau negative? Restul se deplasează în sus?