Principiile Cercetarii

Rezumarea primului mesaj :

Cum doreşti. Numai străduieşte-te să te încadrezi în topice.

. Tocmai pentru a-ti respecta dorinta, Abel, am deschis acest topic. Am sa-ti raspund aici mesajelor -deloc preietenoase- pe care mi le-ai adresat in ultimul timp.
. Ma voi stradui insa sa dau raspunsuri general valabile (utile si altora) si cred ca pot face acest lucru cu referiri la principii (ale cercetarii, dar nu numai).

in timp ce topicul tau nu vad care ar fi utilitatea lui (practica ori teoretica).

Nu mă mir. Sunt multe lucruri pe care încă nu le vezi. Stai pe-aproape, şi-ai să le vezi. Poate în mai puţin de 10 ani iese ceva interesant din topicul acesta sau din forumul acesta.

. Scuza-ma daca eu nu te cred ca in 10 ani ....
. Pentru ca nu ti-ai propus o rezolvare a problemei intr-un termen rezonabil (un an era mai bine), in primul rand.
. Mai sunt si alte motive, mai obiective, unul ar fi ca cercetarea trebuie sa aiba obligatoriu si parte practica. Nu mai dezvolt aspectul acesta -desi este esential- dar adaug ca el deriva din obligativitatea ca orice teorie (cercetare in cazul nostru) sa fie verificata si verificabila in practica.
. Din cate te stiu, niciodata nu ai simtit nevoia verificarii practice (experimentale), ba chiar mai mult, iti permiti sa negi realizarile experimentale ale altora (cum ar fi elicitatea curentilor descoperita de d-l Forgaci, pe care ti-ai permis sa-l dezavuezi in tot felul). Datorita acestei observatii personale, ce mi-o asum, cred ca ai o problema aici. Si o au toti aceia care nu iau in considerare realitatea experimentala (fie ea si incomoda).
. Te si inteleg, pe de alta parte, cred ca nu dispui de mijloacele financiar-materiale pentru a-ti amenaja un laborator propriu (de fizica, de exemplu). Dar asta insemna -implacabil- si ca probabilitatea ca tu sa obtii rezultate intr-o cercetare in domeniul fizicii se apropie de zero, fara ca tu sa fii vinovat cu ceva.
. Regula: Cercetarea se insoteste obligatoriu de masuratori, experimente, verificari, de parte practica. Acesta e unul din principiile cercetarii.

Te rog frumos! Te rog frumos să te încadrezi în topic şi să încerci să-mi spui de ce, dacă sarcina e masă, sarcina este totuşi un invariant relativist în timp ce masa nu e. Dacă nu ştii asta, atunci te rog frumos să nu mai susţii că sarcina e masă, până la proba contrarie. E ok?

. Dupa cum vezi am luat masuri in legatura cu incadrarea in topic (desi eram incadrat de la bun inceput cand ti-am indicat sursa de informare, insa tu cu talentul tau de a "infrunzi" subiectul m-ai scos in afara subiectului) si sti foarte bine ca pentru mine notiunea de TR nu exista, nefiind validata de practica. Exprima-te altfel, de ex.: "nu variaza cu viteza". "Invariant relativist" este o exprimare fandosita, dupa umila mea parere.
. Daca am stabilit limitele necesare, intre noi, hai sa vedem ce zic altii, competenti:
- deja ti-am raspuns la intrebare cu citatul respectiv unde scrie negru pe alb, sarcina electrica in miscare creste asimptotic cu viteza (in exprimarea mea). Si ai citit acest raspuns.
. Vad ca iar ai derapat de la realitatea textului meu si afirmi lucruri neadevarate, precum ca as fi sustinut eu ceva pe cand acest lucru l-a sustinut un examinator principal (de inventii si de inventatori), foarte competent (cu care nici eu si nici tu nu ne putem compara). Eu doar ti-am semnalat sursa acestei afirmatii si -pentru ca sunt intelept si umil- nu m-am hazardat sa fac eu afirmatii intr-un domeniu in care nu sunt specializat, n-am lucrat, etc.
. Ii sfatuiesc pe toti cercetatorii (pasionatii), si asta e o regula generala, sa isi incerce talentele pe cat posibil in domeniul in care activeaza, in care sunt instruiti (scolar), in care au deprinderi (pe care nu le inveti din nici o carte), etc. Pentru ca acesta e (inca) unul din principiile de baza ale cercetarii.

9. Se verifica -experimental- ca sarcina electrica a unei particule , spre exemplu a unui electron, variaza exponential, in functie de viteza, intocmai ca si masa (inerta) a acestuia.
Aceasta demonstreaza ca, la nivelul structural al materiei, sarcina (electrica) si masa (inerta) reprezinta doua aspecte, cu denumiri diferite, ale unei aceleiasi realitati fizice "elementare", precum si ca masa are un specific vectorial, si nu scalar, intocmai ca si sarcina electrica.

. Iata o alta bucata de text din invatatura specialistului in electro, RF. Mie mi se pare a fi mult mai clara aceasta formulare de cateva randuri decat stufoasele si interminabilele tale intrebari, Abel. Tie nu? Intre altele, sa spunem ca doar banuindu-ma de parsivism, atunci cand am zis "mai clar", ai si demarat un adevarat razboi impotriva mea. Ori eu chiar vedeam mai clar ce spunea RF decat ce zici tu.
. La el, teoria se potriveste cu practica (pe care o stia de la el din meserie). Ca o alta invatatura, pentru toti cercetatorii interesati: Tineti-va in tot ce faceti, credeti, visati, inventati, cat mai aproape de practica! Pentru ca acesta e un alt principiu al cercetarii. Si v-o spune un mos cu barba alba. Hai sa vedem inca o informatie de la RF citire:

. 10. Se verifica -experimental- ca lumina unui laser, care circula printr-o bobina transparenta, cu sectiune ceva mai mare (pentru a obtine efecte masurabile), produce un camp magnetic axial (f. slab), intocmai ca si un curent electric care ar circula printr-o bobina metalica.
. Aceasta demonstreaza ca masa fotonilor care circula prin bobina genereaza un camp magnetic, precum si ca -in cazul unui curent electric- masa elementelor constituente ale curentului electric este aceea care genereaza campul magnetic respectiv.

. Aceasta este o informatie de calitate, veritabila. De aici se poate porni cu tot felul de rationamente deoarece se pleaca de la o constatare experimentala.

Probabil eşti bun la partea experimentală, dar asta nu înseamnă că nu dai greş la teorie.

. N-am dat gres la teorie niciodata. Meseria ma obliga sa fiu bun si la teorie si la practica, altfel nu puteam duce la bun sfarsit sarcinile.
. Sa detaliez -ca sa nu fiu interpretat peiorativ- un pic situatia: Trebuia sa realizez cate ceva, acolo. Pentru fiecare lucrare trebuia sa iau, din mai multe carti de specialitate, formule de calcul, date, coeficienti, teorii chiar, dar de fiecare data cu interpolari si extrapolari (asa se intampla cand faci ce nu s-a mai facut). Niciodata nu se potriveau datele teoretice cu realitatea functionala! Regula si principiu de baza in cercetare: Teoria niciodata nu se potriveste in practica! Asta nu insemna (pentru carcotasi) ca aruncam teoria toata. (Numai uneori se arunca, asa cum am facut eu, odata, la locomotivele LDE 2100, pe care tu, Abel, le cunosti, si nu numai odata, insa trebuie sa ai motive serioase= practica.)

Nu pune vorbe în gura mea. Dacă am spus că nu trebuie să te făleşti cu ceva, nu înseamnă că am spus că trebuie să te ruşinezi cu acel ceva.

. Ideea era alta, poate insuficient de bine exprimata de mine. Tu ai indus un dubiu asupra calitatii cuiva (a mea, in speta). Din pdv moral aceasta inductie trebuie contracarata de modesti. Modestul, in genere, e usor de pus la punct spunandu-i sa taca, sa nu se faleasca cu calitatile/realizarile sale. Sfatul meu, catre cei ce au merite: Nu va ascundeti meritele, mandriti-va cu ele caci destui impostori se erijeaza in competentii insisi, si asta numai si numai din cauza ca dvs. -cei ce aveti merite adevarate- acceptati sa tăceti in fata impostorilor, sau pentru ca va e rusine sa va afisati. Tie, Abel, in mod special trebuie sa-ti comunic ca data fiind situatia ca eu sunt cercetator cu state vechi, competent, sunt f. indreptatit sa-ti dau eu tie "note" pentru activitatea ta de cercetator cu ani de cercetare neoficiali bugăţi tocmai pentru ca nu esti (si) competent, respectiv atestat in vreun fel! Eu insa, din simpla amabilitate, nu am insa vreo pretentie de la tine ci numai banala politete.

. In ceea ce te priveste, am evitat pana acum sa-ti spun, tu ai o inclinatie naturala spre infrunzirea subiectelor discutate si -drept sa spun- nu ma asteptam din partea unui matematician bun (asa cred eu despre tine) sa introduca atatea necunoscute, in ritm exponential, intr-un subiect destinat cercetarii (analizei) deoarece -e stiut- atunci cand incerci sa rezolvi o problema, ecuatie, sistem de ecuatii (ca matematician) ai reflexul eliminarii necunoscutelor (si nicidecum reflexul inmultirii lor). Asta inseamna, stimate Abel, ca tu -fara sa vrei- mergi pe directia "infrunzirii" subiectelor examinate (deci ai sanse reale sa nu le mai rezolvi niciodata) si nicidecum nu mergi spre rezolvarea lor ci din contra - spre marea disperare a tuturor celor ce se afla in dialog cu tine. Dar asta e libera ta alegere si eu ti-o recunosc, desi nu o apreciez.

. Desi postarea mea s-a lungit, trebuie sa mai subliniez vreo doua principii.
. - Unul, f. important: Sa nu aveti incredere totala in specialisti (sunt unul dintre ei, stiu ce vorbesc )! In special in profesori! De ce? Profesorii (inclusiv universitari) sunt specializati in teorii -perfect valabile in teorie (adica in carti)- dar odata ce sunt scosi din domeniul lor -teoria- si sunt aruncati in domeniul practicii, ei devin -de regula- la fel de neajutorati ca si puii de vrabie cazuti din cuib. Asa ca, le recomand practicienilor: atentie! (In paranteza - am trait aceste situatii, repetat.)
. Semnalul de atentionare e valabil si pentru ceilalti specialisti -de regula din alt domeniu decat al dvs.- si solutia este sa-i verificati (prin rezultatele lor). Pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte! E si o metoda de verificare infailibila a oamenilor (specialistilor, de asemenea).

. - Una din cele mai frecvente greseli pe care le fac cercetatorii: nu verifica suficient sursele de informare si informatiile insesi, preluate! Pai, verificarea e mama invataturii! Este foarte greu sa deosebesti o informatie veritabila (de valoare) de una falsa, sau de o dezinformare (prea des intalnita in ultima vreme pe NET). Cel mai mult timp ii trebuie cercetatorului ca sa ii verifice pe emitatorii de informatii, si informatiile insesi. E mai scurt sa faci niste experimente cu ce ai pe-acasa.
. Atentie sporita sau feriti-va! de informatia cetoasa, infrunzita, incapatanat calata pe niste teorii nedemonstrate, nevalidate de experimente, de practica. Bazati-va pe rezultatele experimentelor (ale altora, daca nu pe cele proprii).

. - Un alt sfat: feriti-va de aceia care "le stiu pe toate si au de spus prea multe lucruri". Sti cat ai facut. N-ai de unde sa sti ce n-ai facut. In asta consta modestia cercetatorului. In rest, pentru "teme de cercetare" mai complicate exista colaborarea, cooperarea cu specialisti din domeniile pe care nu le cunoasteti. Initiatorul temei de cercetare este si responsabilul de tema dar si posesorul ultimei decizii, ceilalti sunt colaboratori, ei au pareri proprii, propun diverse -inclusiv decizii- dar nu au ultimul cuvant.

. - Un secret f. mare va voi dezvalui acum. Am constatat pe baza propriilor mele masuratori (aprecieri) ca dintr-un "lot" de profesionisti cu aceeasi pregatire, aceeasi vechime, aceeasi experienta, etc., in numar de zece (poate 12), doar unul (numai unul, credeti-ma!) chiar stie ce face, intelege usor, are rezultate mereu de cea mai buna calitate, adica e un meserias adevarat! Observatie valabila pentru orice meserie, domeniu, specialitate. De aceea, un specialist din zece -de acelasi fel- este cu adevarat specialist! De ce se intampla asa, nu ma intrebati, eu am verificat si asa este! Nu ma intereseaza si: de ce?
. Legat de ce am spus mai sus, munca de cercetare are -ca orice activitate specializata- niste "secrete". Unii le afla practicand activitatea respectiva, pe cand altii nu reusesc. De aceea, chiar daca imi doresc sa le comunic -celor interesati- secretul, nu o pot face in scris. Iti trebuie totusi si un oarece talent. Cred ca e ca si la muzica: ai voce - canti frumos, n-ai voce - asculti.

. As putea sa mai dezvalui -celor modesti si interesati- si alte secrete dar postarea s-a lungit in mod exagerat si chiar daca asta e ultima mea postare, pe acest forum, ma opresc aici. Motivul retragerii: nu pot accepta atacul la persoana "nici in ruptul capului" (nici macar din partea unor oameni care se autoconsidera de valoare) deoarece este o josnicie. (Apararea impotriva atacurilor, chiar daca e permisa, inclusiv de Biblie, nu suna bine nici ea. Dar e sanatoasa. )
.

"Nu mă mir. Sunt multe lucruri pe care încă nu le vezi. Stai pe-aproape, şi-ai să le vezi. Poate în mai puţin de 10 ani iese ceva interesant din topicul acesta sau din forumul acesta."Nu stiu cine a scris asta.

Acest forum are realizari dar fie nu sunt recunoscute,fie nu sunt intelese.Concret,referiri la legea energiei interne si legile amestecului de gaze.Le -am tot postat pe diferite topicuri in acest forum.Aceste doua completari la legile termodinamicii pot fi o veritabila carja a acestei stiinte care schioapata.Luate in seama,schimba intreaga paradigma in termodinamica,ignorate,lasa intreaga stiinta sa se zbata in actuala neputinta.
Am tot sperat ca va apare cineva care sa vrea sa incerce sa ma inteleaga... Voi alegeti daca vreti sa ramanem o intreaga planeta de condamnati sau ne vom trezi,fie si numai unul cate unul.

george a scris:Nu stiu cine a scris asta.

Eu am scris asta, George, doar că mm nu a menţionat autorul.

Am tot sperat ca va apare cineva care sa vrea sa incerce sa ma inteleaga... Voi alegeti daca vreti sa ramanem o intreaga planeta de condamnati sau ne vom trezi,fie si numai unul cate unul.

Continuă să speri, George. Nu poţi să grăbeşti artificial pe nimeni „să se lumineze”, dar ai dreptul să insişti. Şi eu am tot sperat (dar încă mai sper) că cineva va înţelege teorema de recurenţă şi încă nu pot spune că a fost înţeleasă. Mi-a rămas speranţa. Eu am trimis această teoremă şi la instituţii din ţară şi străinătate cu acelaşi rezultat. Dimpotrivă, doar pe internet am primit feedback ştiinţific. Se pare că vina este a noastră, a celor care exprimă idei noi, pentru că nu o facem suficient de explicit. Trebuie să căutăm alte metode de exprimare, mai bogate în imagini şi filme, mai bogate în mesaje clare şi copilăreşti.

Ce ma intriga e faptul ca intreaga omenire e pe marginea unei prapastii...,vin si spun ca am o solutie pentru o posibila salvare,incerc sa arat instrumentele cu care pot face asta si nu sunt luat in seama.
E atat de greu de pus o intrebare? Ne e greu sa recunoastem reusita cuiva?

george a scris: Ce ma intriga e faptul ca intreaga omenire e pe marginea unei prapastii...,vin si spun ca am o solutie pentru o posibila salvare,incerc sa arat instrumentele cu care pot face asta si nu sunt luat in seama.
E atat de greu de pus o intrebare? Ne e greu sa recunoastem reusita cuiva?

Gresesti cind incerci sa dai asa note tuturor.
Eu personal, din contra, salut , si felicit pe cel ce aduce (si incearca) ceva nou, si folositor. [deseori, ma fac ca uit orice ar fi fost pina la aceastea, mai ales daca e o lucrare foarte reusita]. Chiar daca, ar puteaa sa fie si un fel de "concurent" in directia care eu as lucra.

Problema, e cu totul alta.
Este ca marea majoritate nu te poate intelege ce vrei sa spui (dupa astea cauti sa fii luat in seama). La fel nimeni nu cred ca are dorinta sa "desluseasca" toate "ghicitorile", mai ales daca nu e domeniul sau preferat sau cel de studiu. O solutie ar fi, sa incerci sa fii mai explicit.

A doua problema e ca, nu vad nici un experiment, care ar comfirma reusitele, despre care, ai afirma, ca le detii.

Cum cineva sa te "laude", daca nu te-a inteles, si nu vede experimentul?!

meteor,am postata o ecuatie ce reuneste legile amestecului de gaze.Ti se pare ca asta nu-i o reusita? Cu aceasta ecuatie si cu inca o observatie referitoare la Legea I a lui Juole (legea energiei interne) pot da un nou inteles termodinamicii.
Daca am sa fac experimentul ma vei crede? Dar daca demonstrez matematic?

A declanşat apariţia topicului „Energia internă”

Cine este Gatifeanu?!
[daca el nu e deacord, continuarea dezbaterilor la aceasta intrebare sa se intrerupa]
1) Pe de o parte, se pare, ca el e inrait, pe asa utilizatori ca: Woodycad, sadang, Cadi, Abel.
2) Pe de o parte pare inrait si pe Razvan(si alte nume figureaza, dar care nu activeaza pe aici...).
Daca, vei fi inrait, tot asa pe fiecare, atunci se pune intrebare, ce vei face mai departe?!

Care sunt principiile cercetarii, dupa tine?!
Ce nu trebue de gresit in cercetare?!
Ok, daca ai sa-mi spui asa o propozitie: multi multe stiu, dar multe nu le inteleg.
Atunci nu mai voi supara deloc pe tine, deoarece si tu (partial si eu...) figurezi in aceasta lista (mult mai tirziu voi demonstra de ce).

meteor, e din cauza caldurii ?
Incearca sa gandesti la rece. Cat mai la rece, asa k Kelvin.

Daca, tot vei continua cu glumele, propun administratiei sa te tina putina la racoare,
Sau scrii mesaje ca lumea, inteligibile, si argumentate (sa raspunzi la subiect la intrebarile celorlalti), sau i-ti deschizi subiectele tale de dezbateri, sau putin stai la umbra.

--------======Principiile cercetarii=====------

1. Cercetatorul intii de toate trebue bine sa se clarifice ce doreste sa afle.

2. Cercetatorul trebue sa inteleaga din ce ramura a stiintei face parte cutarea intrebare.

3. Cercetatorul trebue sa studieze TOTUL de la A la Z cum se ajunge la cutarele nivel de intrebare din cutarea ramura a stiintei.

[aici e marea problema. Atit eu in multe cazuri, cit si foarte multi de pe acest forum nu studieaza deloc ceea ce e descris. Aceasta inseamna un autodezavantaj extrem de mare. Desigur multe cazuri se intimpla ca profesorii is berbedei, sau surselle de studiu sunt prost scrise ].

4. Dupa ce cercetatorul a inteles intrebarea bine, stie ce sa face, a inteles din ce domeniu de stiinta face parte, a studiat tot ce se stie in stiinta in aceasta ramura, a verificat daca nu se poate rezolva cu stiinta data, ii ramine sa solutioneze problema.

Aici e un punct destul de complicat.

Sfaturile mele:

- Sa studieze fiecare metoda diferite intre ele de calcul care se cunosc la solutionarea acelorasi si diferitor probleme in cutarea ramura de stiinta.
Daca aplicata nici o metoda nu poate scaoate la capat intrebarea atunci sa plece si sa verifice celelalte metode din alte ramuri ale stiintei.
[Multi, cred ca nimeni nu practica aceasta. Daca ar practica, garantez ca 99% din cei ce incearca sa rezolve problema o vor rezolva.
Spre exemplu, in teoria numerelor eu daca eram sa intelg cum: Cebisev, Legendre, Reman, Gauss, Dusart, Lindeman, etc. au rezolvat cutarele probleme, sunt increzut ca ceva eram sa fac mult mai bine. Insa fie din cauza ca nu am surse, timp, capacitati, incetineste extrem de mult cercetarea.

Exemplu concret: Lindemann a demonstrat transcendenta numarului e, demonstratia fiind foarte asemanatoare cu cea a lui Lambert care a demonstrat transcendenta lui PI.

5. Daca foarte sirguinceos s-a lucrat la punctul 4. si nu s-a iesit la mal [aceasta deja poate inseamna ca e foarte precis ca rezolvarea sa fie una originala], cercetatorului ii propun sa caute solutia prin:
- A calatori si a vedea lucruri cit mai noi si neobisnuite.
- A asorta ceea ce vede cu posibila rezolvare.
- A urmari comportul naturii, ca ea cert trebue sa aiba solutiile la toate.

SUCCESUL CERCETĂRII CONSTĂ ÎN 99% TRANSPIRAŢIE ŞI 1% INSPIRAŢIE!

Dacu a scris:SUCCESUL CERCETĂRII CONSTĂ ÎN 90% TRANSPIRAŢIE ŞI 1% INSPIRAŢIE!

    Si 9% ????????????????????
?????????????????????????????
S-a pierdut pe drum ?

Mezei Geza a scris:

Dacu a scris:SUCCESUL CERCETĂRII CONSTĂ ÎN 90% TRANSPIRAŢIE ŞI 1% INSPIRAŢIE!

    Si 9% ????????????????????
?????????????????????????????
S-a pierdut pe drum ?

 Am corectat!  Am putea spune şi 9% somn profund cu vise multe....  

Eu cred ca e una sa lucrezi pina cazi jos de oboseala si sa nu ai nici un rezultat (in caz ca nu se respecta strategia propusa de mine) si e alta cind depui un efort mai mic si ai rezultate mult mai mari (in cazul cind se respecta varianta propusa).

meteor a scris:Eu cred ca e una sa lucrezi pina cazi jos de oboseala si sa nu ai nici un rezultat (in caz ca nu se respecta strategia propusa de mine) si e alta cind depui un efort mai mic si ai rezultate mult mai mari (in cazul cind se respecta varianta propusa).

Si mai asculti si de parerile unuia sau altuia daca sunt corecte ,
nu umblii cu capul in nori ...sau pe Luna !