Undele gravitaţionale

Ce am vrut eu sa spun a fost ca atata vreme cat suntem suficient de departe de o gaura neagra incat geometria ei interna (oricare ar fi ea) sa nu conteze, o putem studia din punct de vedere gravitational asa cum studiem un corp ceresc obisnuit. In particular atunci, si masa unei gauri negre ar trebui sa se poata determina prin aceleasi mijloace care se folosesc pentru a determina masa unui alt corp ceresc si are in aceste conditii sens si formula postata de Razvan.

Problema cu undele gravitationale n-ar fi neaparat de distante si durate, ca din cate inteleg tot la viteza luminii se propaga si ele, dar sunt mult, mult mai slabe decat undele electromagnetice. Adica e foarte usor sa accelerezi o particula incarcata cat sa obtii radiatie detectabila, dar e foarte greu, se pare, sa gasesti un corp suficient de masiv incat la acceleratiile observate in Univers, in sisteme binare, sa detectezi undele. Ar fi posibil si ca ele pur si simplu sa nu existe, dar asta ar insemna ca ceva e gresit in teoria generala a relativitatii, care face o gramada de alte predictii ce sunt verificate, situatie care ar fi cu adevarat bizara, dar nu imposibila.

Ideea e că și câmpul gravitațional trebuie să se propage cu o viteză finită. Din câte am frunzărit, Einstein a arătat că se propagă tot la viteza luminii, dar nu cunosc amănunte.

Hmm, să zicem. Dar undele gravitaţionale cine le generează?

Undele gravitationale nu le genereaza nimeni, sunt doar niste entitati ale spatiului, care devin observabile atunci cand conduc la aparitia stelelor. Undele gravitationale sunt replica macrocosmica a cuantelor de energie din microcosmos. Acestea (ma refer la amandoua), nu sunt generate, ci exista de la sine in stare libera, sau sunt ""inlantuite"" de materie sub forma de particule, respectiv corpuri ceresti, si se elibereaza ori de cate ori, structurile materiale sufera o transformare (ciocniri de particule, sau explozii de supernove etc.)

Dacă mă bați puțin la cap îmi fac mâine timp să-ți trimit niște cărți pe tema gravitației, că astăzi sunt prins cu o grămadă de lucruri. Am reușit să scormonesc puțin și uite ce am găsit în Teoria clasică a câmpurilor a lui Landau: el găsește că pentru un câmp gravitațional slab, aflat departe de orice sursă, metrica este foarte apropiată de metrica Minkowski, diferența fiind făcută de niște coeficienți metrici care se comportă ca niște mici corecții. Ideea e să afli cât sunt coeficienții și el găsește că ecuația pe care o satisfac este tocmai ecuația undelor, scrisă exact ca pentru o undă electromagnetică în vid, numai că soluțiile ei nu mai descriu acum evoluția unui câmp de radiație ci chiar evoluția formei spațiului. Pare foarte simplă discuția, cred că dacă ești familiar cu tehnica de lucru din teoria generală a relativității poți urmări fără probleme, dar în alte cărți mai noi e posibil să găsești o tratare mai completă a problemei.

La cum arată ecuațiile, ”obiectele” care oscilează sunt chiar coeficienții metrici (care în acest caz particular reprezintă abaterea de la un spațiu plat), deci însăși geometria spațiului (nu știu dacă este corect să spun ”curbura” spațiului) este până la urmă cea care se modifică asemeni unei unde. Dacă în respectivul spațiu ar exista materie, cu siguranță că densitatea acesteia ar suferi modificări sub acțiunea undei gravitaționale, căci distanțele din spațiul ce o conțin nu ar mai fi fixe.

Poate nu interpretez eu bine imaginea, dar cred că sub acțiunea unei unde gravitaționale un burete s-ar stoarce singur de apă.

Nu ai niciun argument pentru asta. Ba chiar din contră, astfel de unde ar trebui să împiedice procesul de formare al stelelor, prin perturbaţiile induse spaţiului.

Eu am un alt punct de vedere, consider ca un corp ceresc se formeaza dintr-o nebuloasa daca in acea nebuloasa se afla mai intai un camp gravitational. Acest camp gravitational reprezinta o confluienta a doua unde gravitationale a caror maxime insumate creaza campul stationar (acea palnie gravitationala) propice acretiunii materiei intr-un corp ceresc. Aceasta este doar parerea mea, bazata pe o teorie proprie despre similitudinea sistemelor micro si macrocosmice pe care o puteti vedea in topicul despre constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.

Citisem că ar fi transversale . Uite aici un site cu multe animații și explicații intuitive.

Totuşi, ar trebui să imaginezi un argument solid şi cu privire la provenienţa primordială a undelor respective. O neomogenitate în densitatea iniţială a spaţiului, ceva din care apariţia acestora să rezulte ca şi consecinţă.

Ca sa se propage o unda este necesar sa existe un mediu de propagare, iar ca sa se produca o unda este necesar sa existe o sursa de oscilatie care sa perturbe mediul de propagare. Dar fiecare mediu de propagare este caracterizat de o frecventa proprie remanenta, si atat timp cat toate obiectele sau corpurile cufundate in acel mediu oscileaza pe frecventa mediului, nu se produce nici o unda. De exemplu; intr-o incapere sa presupunem ca exista o oscilatie remanenta a aerului cu frecventa notei ""la"", si toate diapazoanele din incapere oscileaza automat cu frecventa notei ""la"", deci mediul de propagare nu este perturbat, si nu apare nici o unda distincta fata de mediu. Insa daca in incapere este un pian si se apasa o clapa a notei ""do"", imediat mediul este perturbat si in incapere se va distinge o nota ca fiind diferenta dintre nota ""la"" si ""do"".
Am dat acest exemplu pentru ca in spatiul cosmic totdeauna exista un mediu de propagare caracterizat de o frecventa proprie, si niste corpuri ceresti care pot deveni surse de emisie atunci cand apare o discrepanta intre frecventa mediului si frecventa corpului sursa. In cazul sistemelor cosmice frecventele campului gravitational sunt atat de mici, incat nu pot fi puse in evidenta, mai ales ca orice corp cufundat in acest mediu oscileaza cu frecventa mediului. Pentru ca sa se produca o unda gravitationala ar fi necesar ca o planeta sau o stea sa paraseasca orbita pe care se afla in echilibru energetic cu sistemul din care face parte. Dar un asemenea eveniment cosmic este rar intalnit, iar unda emisa are frecvente foarte joase, si detectoarele noastre nu stiu cat sunt de adecvate unor astfel de frecvente. In cazul sistemului Solar, planeta Mercur orbiteaza Soarele cu o frecventa apropiata de frecventa sau pulsatia fundamentala a sistemului, iar celelalte planete graviteaza pe orbite ce sunt armonice ale pulsatiei fundamentale. ( pentru detalii rog sa lecturati studiul meu privind similitudinea sistemelor micro si macro cosmice, in deosebi capitolul cu stabilirea numerelor cuantice principale ale orbitelor planetare.)

Virgil, ai cumva scrisă întreaga teorie într-un format similar? Chiar aș vrea s-o citesc, dacă există făcută cu tot cu socoteli. Nu trebuie să fie foarte detaliate că mă descurc cu matematica, dar nu fie pași lipsă în expunere, cum ar fi formule introduse de nicăieri fără justificări.

Revenind la ce discutam mai devreme, cred că trebuie subliniat faptul că ”spațiul” din relativitatea generală are structura de continuum a unui spațiu matematic. Adică nu cred că are sens să ne întrebăm care este densitatea spațiului, căci el nu există decât ca entitate geometrică. E exact precum axa reală, unde între oricare două numere ai un continuum de numere, la fel de multe ca în întreaga axă, dar în același timp nu discuți despre o ”densitate de numere”. Când studiezi vibrațiile unui corp ce se află în ”spațiu” are sens să faci referire la proprietățile sale fizice, dar ”spațiul” în sine este dincolo de astfel de lucruri.

Evident, e doar o bănuială, încă nu am studiat teoria în amănunt, dar din ce am mai citit am impresia că lucrurile trebuie interpretate în acest fel. De aici derivă de fapt și incompatibilitatea cu mecanica cuantică, căci spațiul relativist trebuie să rămână un continuum la scale oricât de mici.

Gravitatia este dependenta de ....masa si ...distanta!
O INTERACTIUNE,m de tip gravitational, in REGIM PULSATORIU...inseamna a pulsa ....masa sau...distanta!
...
....
IN ACEST CONTEXT.....MEMBRANA DIFUZORULUI...PRODUCE UNDE GRAVITATIONALE....DEOARECE DISTANTA ....FATA DE UN REPER CONSIDERAT FIX IN RAP CU EA......este variabila!
....
...in acest context, daca ma apropii si ma departez de tine, cititorule, cu o anumita frecventa.....corpul tau este atras gravitational....dupa o functie de unda.....

F = km1m2/r(t)2...unde R e functie de timp!

In fine ceva logic si corect.

Virgil, ai cumva scrisă întreaga teorie într-un format similar? Chiar aș vrea s-o citesc, dacă există făcută cu tot cu socoteli. Nu trebuie să fie foarte detaliate că mă descurc cu matematica, dar nu fie pași lipsă în expunere, cum ar fi formule introduse de nicăieri fără justificări.

Atasez aici lincul solicitat.
http://www.3host.ro/filehost/phrame.php?action=editDownload&fileId=27411

Când studiezi vibrațiile unui corp ce se află în ”spațiu” are sens să faci referire la proprietățile sale fizice, dar ”spațiul” în sine este dincolo de astfel de lucruri.

In expunerea mea este vorba despre pulsatia proprie a campului gravitational, dar acest lucru nu implica o pulsatie a acceleratiei gravitationale, asa cum sugereaza Woodycad, deoarece campul gravitational are si el doua componente precum campul electromagnetic, iar acceleratia gravitationala este data de valoarea absoluta a campului si nu de pulsatia celor doua componente a caror suma ramane constanta in timp. Deocamdata nu cunoastem decat efectul de ansamblu al campului (acceleratia grav.) dar nu si fiecare componenta in parte. Poate fi luat drept SF ceia ce afirm, dar observatiile facute in studiul meu ma fac sa cred ca inca nu cunoastem in totalitate campul gravitational.

NU MAI BATETI CAMPII.1
.....v-am explicat ca VOI nu stiti ce este UN CAMP......oarecare....!
....cand vorbiti ....deja..... de campuri gravitationale, fara a stapani notiunea de camp....va ....PROSTITUATI INTELECTUAL...!
Ia priviti ce porcarii....debiteaza unii

campul gravitational are si el doua componente

.....
de ce debiteaza...?
....simplu.......STIINTA DEBITEAZA...!

doua componente precum campul electromagnetic

CATA MINTE ITI TREBUIE SA VEZI CA SUNT 2 CAMPURI DISTINCTE .... IN INTERACTIUNE...?
....cata minte iti trebuie sa constati ca O FORTA(vectoriala) o poti desface intr-o INFINITATE DE COMPONENTE...IMAGINARE!?

Universul este un joc al oscilatiilor, iar in acest joc totdeauna sunt doi actori, unul emite oscilatia fiind denumit oscilator, si altul absoarbe oscilatia si fiind numit rezonator. De fiecare data oscilatorul de camp se afla in centrul sistemului, iar rezonatorul de camp graviteaza in jurul nucleului. In macrocosmos jocul acesta se desfasoara pe mai multe trepte, iar sistemul nostru solar se afla la mijlocul lantului, Soarele insusi este un rezonator de camp gravitational pentru galaxia din care face parte, si un oscilator de camp gravitational pentru sistemul solar. La randul sau, fiecare planeta este un rezonator fata de campul gravitational al Soarelui si un oscilator de camp fata de satelitii din jur. La capatul inferior al lantului se afla satelitii planetelor care joaca rolul de rezonatori de camp. De observat ca fiecare corp ceresc care indeplineste rolul de rezonator de camp, graviteaza in jurul corpului care produce oscilatia campului. Deci oscilatia mecanica (orbitarea in jurul nucleului unui sistem cosmic) coincide cu functia de rezonator al sistemului, in timp ce nucleul este generator de camp pulsator. Deci la capatul superior al lantului sunt stelele din nucleul galactic, ce sunt oscilatori cosmici, iar la capatul inferior al lantului sunt satelitii planetelor pe post de rezonatori de camp si in acelasi timp de oscilatori mecanici.
De exemplu, Pamantul este rezonator de camp fata de Soare, si oscilator mecanic pentru ca orbiteaza Soarele, si in acelasi timp este oscilator de camp pentru Luna. Dupa cum se vede in postarea anterioara, perioada de pulsatie a Pamantului este direct proportionala cu viteza orbitala la puterea 1,5, si invers proportionala cu patratul masei, totul amplificat cu o constanta a sistemului.

Pivotand rationamentul....INDUCTORUL si INDUSUL...pot creea un sistem local in care cei doi isi schimba ...locul, INDUSUL devenind INDUCTOR...si invers!
....
ATENTIE!.....UNDA...NU ESTE UNDA.... ASA CUM ATI INVATAT LA SCOALA...!
....
NICI O DINAMICA DIN ACEAST UNIVERS NU ARE PLAN...OSCULATOR REAL!...nici o TRAIECTORIE... NU ESTE PLANA!....si, ....
.....
IARASI BATETI CAMPII...vorbind despre UNDE.....cand voi nu stiti fenomenul, nu stiti ce se intampla la nivel micro, la TRANSFERUL de dinamica...!
.....
ADICA NU STITI NICI CE ESTE UNDA!
.........NICI CE ESTE GRAVITATIA!
....
....dar initiati subiecte de tip....UNDA GRAVITATIONALA...!
....

Dane tu bati cimpii.Realitatea e ca nu exista particule asa cum le vezi tu si deci nici curgeri de particule.Exista cimpuri variabile pe care ne e greu sa le explicam pentru ca nu au corespondent in viata noastra de zi cu zi.Incercarea ta de a asimila cu mecanica fluidelor e sortita esecului.