De ce fotonul nu are masa de repaus ?

Rezumarea primului mesaj :

Fotonul nu are masa de repaus are insa masa de miscare .De ce ?
Masa de miscare a unui foton in spectrul vizibil de exemplu  se determina din formulele
pentru energie ale lui Planck si Einstein;
Energia fotonului e=hν dar e= m f* c˛ ( formula lui Einstein )
rezulta m f =hν/ c unde mf= masa de miscare a fotonului

Cunoastem :
h=6.62x(10^-34) Js constanta lui Planck
c=3x(10^ 8 ) m/s viteza fotonului
ν = 600 THz pentru culoarea verde din ROGVAIV determinat cu formula λ=c/ ν rezulta
ν= c/ λ =3x(10^ 8 )/5x(10^ -7) =600 THz
(λ=500nm pentru verde)
Avem :


mf=6.62x(10^-34) x [6x(10^14] : [3x(10^8 )]^2 din
formula (m f =hν/ c˛)
rezulta mf=4.41x(10^-36) kg masa de miscare !!!


roșu
~ 610-780 nm ~ 480-405 THz
oranj
~ 590-650 nm ~ 510-480 THz
galben
~ 575-590 nm ~ 530-510 THz
verde
~ 510-560 nm ~ 600-530 THz
azur
~ 485-500 nm ~ 620-600 THz
albastru
~ 452-470 nm ~ 680-620 THz
violet
~ 380-424 nm ~ 790-680 T

Cred că problema se va rezolva în momentul în care vom înțelege originea masei pentru particulele elementare.

Cred ca insasi notiunea de masa nu este clarificata din moment ce are un echivalent energetic, stiind ca energia este doar un atribut al materiei. Deci cand vorbim despre masa, recurgem la a discuta despre un atribut al ei.

Prin urmare daca nu are substanta atunci fotonul nu poate fi decat energie curata.

Fotonul nu are substanta, pentru ca el reprezinta doar o perturbare a substantei campului electromagnetic. Ce substanta sa aiba fotonul daca el reprezinta doar energia transmisa prin substanta. Energia unui val nu inseamna apa continuta in val, ci efectul pe care il poate produce acel val prin energia sa, cand intalneste un obstacol.

Daca h=2pi*m*v*r aceasta nu contrazice faptul ca fotonul ar putea fi energie pura.
Masa din formula este o masa de miscare atribuita artificial de cercetatori .
Altfel ar trebui revizuita teoria relativitatii si tot fundamentul actual al fizicii cuantice ar cadea
la pamant.
Prin urmare este clar ca fotonul nu poate avea masa de repaos caci asa cum ai sezizat si tu ,
la viteza luminii aceasta masa ar fi infinita.
Prin urmare daca nu are substanta atunci fotonul nu poate fi decat energie curata.

Nu înțeleg. Atât teoria relativității cât și teoria cuantică a câmpurilor sunt formulate și pentru situația în care fotonii au masă de repaos. Predicțiile lor nu sunt incompatibile cu realitatea observabilă, dar după cum a zis, nici nu există momentan vreo dovadă a existenței acestei mase.

Constanta lui Planck reprezintă factorul de proporționalitate dintre energia și frecvența unui foton, dar de unde și până unde să fie egală cu un m*v*r?! Cine sunt m, v și r?

Constanta lui Planck reprezintă factorul de proporționalitate dintre energia și frecvența unui foton, dar de unde și până unde să fie egală cu un m*v*r?! Cine sunt m, v și r?

Constanta lui Plank reprezinta constanta momentului cinetic, sau momentul impulsului, sau constanta de actiune etc. si dupa cum bine stii marimile m,v,r se refera la electron, si la evolutia lui in atomul de hidrogen. Eu am gasit si alte expresii mai interesante pentru aceasta constanta, in care nu intervine masa ci o constanta de interactiune masica;

Dupa cum se vede in ultima relatie, constanta lui Plank depinde de constanta de interactiune proprie sistemelor atomice, cat si de lungimile de unda Compton, ale protonului si electronului. Toate valorile ce intra in aceasta constanta sunt la randul lor constante de sistem.

omuldinluna a scris:

Daca h=2pi*m*v*r aceasta nu contrazice faptul ca fotonul ar putea fi energie pura.
Masa din formula este o masa de miscare atribuita artificial de cercetatori .
Altfel ar trebui revizuita teoria relativitatii si tot fundamentul actual al fizicii cuantice ar cadea
la pamant.
Prin urmare este clar ca fotonul nu poate avea masa de repaos caci asa cum ai sezizat si tu ,
la viteza luminii aceasta masa ar fi infinita.
Prin urmare daca nu are substanta atunci fotonul nu poate fi decat energie curata.

Nu înțeleg. Atât teoria relativității cât și teoria cuantică a câmpurilor sunt formulate și pentru situația în care fotonii au masă de repaos. Predicțiile lor nu sunt incompatibile cu realitatea observabilă, dar după cum a zis, nici nu există momentan vreo dovadă a existenței acestei mase.

Constanta lui Planck reprezintă factorul de proporționalitate dintre energia și frecvența unui foton, dar de unde și până unde să fie egală cu un m*v*r?! Cine sunt m, v și r?

Virgil are dreptate omuledinluna .Chiar energia E=mc^2 contine masa ...
Dupa mine masa de miscare atribuita fotonului este o masa echivalenta cu masa de repaos ,
care in fond nu exista si s-a demonstrat prin experiente acest lucru.
Asa ca fizica cuantica este conceputa din start pe o ipoteza - ca lumea este complectamente materiala
care cu timpul se va dovedi daca e falsa sau nu...
Cum peste tot exista exceptie de la regula si fotonul este una dintre acestea !

Deci încă odată, teoria relativității poate fi construită și fără a face apel la constanța vitezei luminii în vid. Energia fotonului nu devine infinită dacă are masă de repaos nenulă, dar dacă aceasta există, atunci înseamnă că e suficient de mică încât să nu fie momentan observabilă. Dacă te-ai uitat la relativitate și dincolo de E=mc^{2}, știi că există și formula



Un foton cu impuls p poate deci să poarte și o masă de repaos, fără să bubuie nimic. De altfel nici nu conduce la concluzia că ceva devine infinit, deoarece scrisă desfășurat nu spune decât că , unde T este energia cinetică. Am citit că în superconductori fotonii chiar capătă o masă de repaos efectivă suficient de mare cât să schimbe natura interacției electromagnetice, și iată că nu bubuie nimic la infinit.


Nu poți să spui că fotonul nu are masă de repaos până nu dai și motivul, ori momentan nu există un asemenea motiv. E o situație similară cu a monopolilor magnetici. Aceste particule nu au fost observate până în prezent (nu mă refer la acel efect din metamateriale, mă refer la o particulă elementară cu aceste proprietăți), dar pot fi construiți teoretic și nu există o lege a fizicii care să le interzică existența. În aceste condiții, până la proba contrarie, are sens să crezi că aceștia pot exista.

Exact pe același principiu, din moment ce nu există vreun motiv care să interzică existența masei de repaos a fotonului, are sens să crezi că aceasta poate avea o valoare nenulă, dar încă odată, momentan prea mică pentru a fi detectată.

Edit: ce e o certitudine e că nu știu să scriu  . Conform cu dicționarul, se pare că e totuși repaus și nu repaos.

@virgil

Trebuie să-ți caut lucrarea să văd ce ai făcut acolo, că tot nu înțeleg de unde ies atâtea mase și raze, și ce treabă au ele cu orice.

omuldinluna a scris:Deci încă odată, teoria relativității poate fi construită și fără a face apel la constanța vitezei luminii în vid. Energia fotonului nu devine infinită dacă are masă de repaos nenulă, dar dacă aceasta există, atunci înseamnă că e suficient de mică încât să nu fie momentan observabilă. Dacă te-ai uitat la relativitate și dincolo de E=mc^{2}, știi că există și formula



Un foton cu impuls p poate deci să poarte și o masă de repaos, fără să bubuie nimic. De altfel nici nu conduce la concluzia că ceva devine infinit, deoarece scrisă desfășurat nu spune decât că , unde T este energia cinetică. Am citit că în superconductori fotonii chiar capătă o masă de repaos efectivă suficient de mare cât să schimbe natura interacției electromagnetice, și iată că nu bubuie nimic la infinit.


Nu poți să spui că fotonul nu are masă de repaos până nu dai și motivul, ori momentan nu există un asemenea motiv. E o situație similară cu a monopolilor magnetici. Aceste particule nu au fost observate până în prezent (nu mă refer la acel efect din metamateriale, mă refer la o particulă elementară cu aceste proprietăți), dar pot fi construiți teoretic și nu există o lege a fizicii care să le interzică existența. În aceste condiții, până la proba contrarie, are sens să crezi că aceștia pot exista.

Exact pe același principiu, din moment ce nu există vreun motiv care să interzică existența masei de repaos a fotonului, are sens să crezi că aceasta poate avea o valoare nenulă, dar încă odată, momentan prea mică pentru a fi detectată.

Edit: ce e o certitudine e că nu știu să scriu  . Conform cu dicționarul, se pare că e totuși repaus și nu repaos.

Sper sa nu mai repeti p****** ca fotonul are masa de repaus .
Fotonul nu are masa de repaus ,scrie peste tot in toate manualele si in tratatele de fizica cuantica .
Experiente proprii nu am facut ca sa vad daca este adevarat sau nu ,dar au facut altii ...
Am o alta teorie referitoare la masa :
La nivel ,,macro'' corpurile au o viteza mica si masa mare; iar la nivel ,,micro'' particulele au o
viteza extrem de mare si masa extrem de mica ,culminand cu viteza fotonului ceea mai mare viteza
cunoscuta din Univers si la care masa dispare cu totul.
Pana la urma daca o iei in sens invers  si tinand cont de Campul Higgs si de descoperirea bosonului
cu acelasi nume ajungi la concluzia ca lumea a aparut din lumina !
Deci concluzia ar fi ca sub viteza luminii apare masa .

Referitor la cuvantul repaus = repaos ,cred ca daca un geniu (Eminescu) l-a scris sub a doua forma nu este
gresit daca il scriem si noi intr-o forma sau alta...

Asta zic și eu, că experimentele făcute de alții nu au găsit o masă de repaus, dar un experiment nu poate să-i infirme existența decât până la o anumită limită. Limita actuală pentru masa de repaus a fotonului este de , adică dacă masa de repaus a fotonului există, este mai mică de atât! Sub limita asta nu se poate spune nimic din punct de vedere experimental, iar din punct de vedere teoretic nu există nici o lege care să spună contrariul. Poate ai auzit de Alexandru Proca. El a fost un teoretician român care a elaborat la începutul secolului XX teoria cuantică a fotonului masiv. Această teorie așteaptă confirmare sau infirmare experimentală, atunci când tehnologia o va permite.

Nu-mi plac argumentele gen ”așa scrie în cărți”. Ce scrie în cărți nu durează o veșnicie, se mai și schimbă odată cu avansul cunoașterii. După cum am zis și eu, afirmația că nu are masă de repaus este corectă în contextul fenomenelor studiate până în prezent, dar nu există motive pentru care să fie un adevăr valabil și la lungimi și energii momentan inaccesibile. Electrodinamica cuantică bazată pe interacția dintre electroni fotoni fără masă de repaus este verificată până la . Nu te poți antepronunța cu privire la ce se întâmplă dincolo, nu atât de vehement.

Trebuie să-ți caut lucrarea să văd ce ai făcut acolo, că tot nu înțeleg de unde ies atâtea mase și raze, și ce treabă au ele cu orice.

Eu a trebuit sa caut o expresie a constantei lui Plank in functie de dimensiunile particulelor, pentru ca folosind relatiile de similitudine pentru sistemele macrocosmice, trebuia sa gasesc o corelatie dintre constanta momentului cinetic si dimensiunile corpurilor considerate etalon pentru macrocosmos. Teoria mea este foarte simpla, si se refera doar la ce este asemanator in modul de structurare al materiei intre micro si macrocosmos. Folosesc o matematica la nivel de liceu, si nu ma intind prea mult la vorba. Am stabilit vreo 20 de relatii de similitudine pentru principalele caracteristici ale sistemelor, folosind aceiasi constanta de similitudine.
http://www.hotfiles.ro/download/studiul_similitudinii_sistemelor_micro_si_macro_cosmice.2012..pdf/954782

Fotonul este singura particulă care nu are masă de repaus?

Dacă există, nici gravitonii nu au masă de repaus. Ceilalți bosoni care mediază interacții, anume bosonii W, Z și gluonul sunt masivi.

Electronul are masă de repaus?

Da. Dacă țin bine minte, cântărește aproape .

Repaus absolut nu exista, asa ca la nasterea unei particule, totdeauna exista o miscare. Si electronul cand se naste are o miscare proprie mult mai mica decat viteza luminii. Aceasta miscare se face cu o viteza numita viteza initiala, sau impropriu zis "viteza de repaus". Masa de repaus a electronului este de;
0.91091*10^-30 kg. Aceasta masa de repaus corespunde masei de miscare a unui foton cu lungimea de unda Compton de; 2,42621*10^-12m; Deci am putea spune despre electron ca este un foton de ordinul 2.

virgil a scris:Repaus absolut nu exista, asa ca la nasterea unei particule, totdeauna exista o miscare. Si electronul cand se naste are o miscare proprie mult mai mica decat viteza luminii. Aceasta miscare se face cu o viteza numita viteza initiala, sau impropriu zis "viteza de repaus". Masa de repaus a electronului este de;
0.91091*10^-30 kg. Aceasta masa de repaus corespunde masei de miscare a unui foton cu lungimea de unda Compton de; 2,42621*10^-12m; Deci am putea spune despre electron ca este un foton de ordinul 2.

La electron da , poate fi de ordin2 ,pentru ca nu s-a demonstrat pana acum
ca este constituit din alte particule cum este cazul protonului ...
Quarcii ce fel de particule ar fi ?fotoni de rang 3 ?
Dupa parerea mea tot ceea ce este de natura materiala poate fi divizat .
Problema care se pune este daca constituientii au aceleasi proprietati
si aceeasi organizare ca particula mama sau la randul lor sunt alcatuiti
din particule si mai elementare cu o alta organizare (alcatuire) .
Pana la urma tot la particula fundamentala ajungem ....

Acestea sunt particulele considerate în momentul de față ”elementare”. Nu există dovezi experimentale și nici suport teoretic ce să indice că ele au mai departe o structură internă. Numerele reprezintă masa (în electron volți, considerând c=1), sarcina electrică (în unități de sarcină elementară) și spinul (în unități hbar=1).

Intersant e că și gluonul se pare că are masa 0, până la urmă. Sunt curios de ce interacția tare are raza de acțiune așa scurtă.

Intersant e că și gluonul se pare că are masa 0, până la urmă. Sunt curios de ce interacția tare are raza de acțiune așa scurtă.

Gluonul este fotonul fortelor tari, asa ca nefiind o particula are masa de repaus nula.
Fiecare forma de organizare a particulelor este caracterizata de un camp specific. Pentru quarci, avem campul fortelor tari, pentru atomi avem campul electromagnetic, pentru combinatii ale particulelor proprii celor doua campuri avem campul fortelor slabe. Deci avem identificate aceste trei campuri, care se regasesc in spatiul fizic, care este un fel de amestec al celor trei subspatii. Fiecare subspatiu este caracterizat de o anumita raza de interactiune, iar acest lucru se traduce prin faptul ca stringurile, sau corzile vibrante ale fiecarui subspatiu, nu se intind la infinit, ci au o anumita limita de extindere care reprezinta raza de interactiune. Deasemeni intensitatea campurilor este dependenta de inversul distantei la patrat (campul electric) sau la cub (campul internuclear), si poate scadea chiar cu (1/r)^4, in cazul sarcinilor de culoare pentru quarci, cine stie?

Stai ușor. În primul rând, asta cu stringurile e speculație totală. Acea teorie are zero suport experimental momentan, unii fizicieni chiar refuză să o considere o ”teorie fizică”. Nu prea ai cum să bazezi argumente temeinice pe ea. Din câte știu, oamenii încă nu sunt capabili să calculeze ceva concret, care să și aibă relevanță din punct de vedere fizic, în cadrul ei.

Apo,i problema e următoarea: interacția electromagnetică are rază lungă tocmai pentru că fotonul are masa de repaus nulă. Cu toate astea, iată că și gluonul e în aceeași situație, și totuși interacția tare are o rază foarte scurtă. Nici ideea asta cu gluonul e ca fotonul nu prea ține, pentru că în cazul forțelor slabe ai totuși mediatori ai interacției care sunt masivi, vezi din tabel că bosonii W și Z au masele nenule. Datorită masivității lor interacția slabă are rază scurtă, și dacă fotonul ar căpăta o masă de repaus nenulă, la fel s-ar întâmpla și cu interacția electromagnetică, în sensul că legea lui Coulomb ar căpăta o coadă exponențială care efectiv ar anula-o de la o anumită distanță.

Astfel, rămâne întrebarea (nu trebuie să te chinui să răspunzi acum, am formulat-o pentru că mi-a sărit amănuntul în ochi), de ce are interacția tare rază scurtă, deși gluonul nu are masă?

omuldinluna a scris:Astfel, rămâne întrebarea (nu trebuie să te chinui să răspunzi acum, am formulat-o pentru că mi-a sărit amănuntul în ochi), de ce are interacția tare rază scurtă, deși gluonul nu are masă?

"The range of the strong force is limited by the fact that the gluons interact with each other as well as with quarks in the context of quark confinement."

În primul rând, asta cu stringurile e speculație totală. Acea teorie are zero suport experimental momentan, unii fizicieni chiar refuză să o considere o ”teorie fizică”.

Da poate m-am grabit si le-am spus stringuri, totusi campurile, indiferent de natura lor, inseamna o forma de existenta a materiei, iar cand liniile de camp magnetic sau electric pot fi remarcate cu ajutorul piliturii de fier sau prin alte mijloace, nu pot sa ma gandesc decat la o substanta subtila proprie campurilor, asa cum vinele de apa dintr-un vartej ma ajuta sa inteleg ce este apa in miscare atunci cand vartejul se afla in mijlocul unui lac de apa.

Cu toate astea, iată că și gluonul e în aceeași situație, și totuși interacția tare are o rază foarte scurtă. Nici ideea asta cu gluonul e ca fotonul nu prea ține, pentru că în cazul forțelor slabe ai totuși mediatori ai interacției care sunt masivi, vezi din tabel că bosonii W și Z au masele nenule.

Ce inseamna masiv, cand este vorba de o particula? am vazut ca electronul are masa de repaus si ca masa lui este tocmai masa fotonului generator. Unde este masivitatea electronului?
Bosonii de care amintesti, au masa energetica de 80-90 mase protonice dar ce durata de viata au?, cum pot fi asemuiti cu fotonii? este ca si cum ai spune ca fortele de legatura ionica dintre natriu si clor au ca particula de schimb electronul. Asta nu inseamna ca electronul trebuie considerat ca fotonul, drept particula de schimb a campului electromagnetic. Bosonii sunt particule intermediare, care mediaza niste reactii de dezintegrare. Durata lor de viata este scurta de 10^-12 secunde, atat cat dureaza reactia. Ei sunt un fel de electroni grei din exemplul cu legaturile ionice. Faptul ca raza de actiune al fortelor slabe este foarte scurta, asta intareste ipoteza mea, ca bosonii se manifesta local, doar pe durata dezintegrarii asigurand echilibrul si legatura acestei transformari.

Particulă masivă = particulă cu masă de repaus nenulă. Asfel, electronul sau bosonul Z sunt particule masive, în timp ce fotonul și gluonul nu sunt.

Bosonii W și Z joacă același rol în cazul forței slabe pe care îl joacă fotonul în electromagnetism, sau gluonul în interacția tare. Chiar dacă au proprietăți fizice diferite, au același rol în Natură, de mediatori ai unei interacții fundamentale. În cazul legăturii chimice dintre atomi, interacția electromagnetică se face tot prin intermediul fotonilor, dar sunt și alte feluri de interacții pe lumea asta. Mi-ar plăcea să-ți dau mai multe amănunte, dar nu sunt chiar doxă pe problemă și nu vreau să scriu tâmpenii.

@Răzvan

Merci, uitasem complet de acel amănunt.  

Traduc un paragraf foarte interesant pe site-ul dat de Răzvan.

Descoperirea particulelor W și Z, bosonii vectori intermediari, în 1983 a adus verificarea experimentală a particulelor a căror previziune contribuise la premiul Nobel atribuit lui Weinberg, Salam și Glashow în 1979. Fotonul, particula implicată în interacția electromagnetică, alături de W și Z oferă piesele necesare pentru a unifica interacțiile slabă și electromagnetică. Cu mase în jurul valorilor de 80-90 Gev, W și Z erau cele mai grele particule la momentul descoperiri lor, în timp ce fotonul nu are masă. Această diferență este atribută ruperii spontane de simetrie ce a avut loc pe măsură ce Universul s-a răcit.

Teoria sugerează că energii de peste 100 GeV, aceste particule sunt identice iar interacțiile electromagnetică și slabă devin manifestări ale unei singure forțe. Motivul pentru care W și Z au rămas cu atât de multă masă în urma ruperii de simetrie constituie încă un mister. Mecanismul de rupere de simetrie are loc prin intermediul câmpului Higgs, și necesită introducerea unui boson nou, bosonul Higgs, care să îl medieze.

omuldinluna a scris:

Descoperirea particulelor W și Z, bosonii vectori intermediari, în 1983 a adus verificarea experimentală a particulelor a căror previziune contribuise la premiul Nobel atribuit lui Weinberg, Salam și Glashow în 1979. Fotonul, particula implicată în interacția electromagnetică, alături de W și Z oferă piesele necesare pentru a unifica interacțiile slabă și electromagnetică. Cu mase în jurul valorilor de 80-90 Gev, W și Z erau cele mai grele particule la momentul descoperiri lor, în timp ce fotonul nu are masă. Această diferență este atribută ruperii spontane de simetrie ce a avut loc pe măsură ce Universul s-a răcit.

Teoria sugerează că energii de peste 100 GeV, aceste particule sunt identice iar interacțiile electromagnetică și slabă devin manifestări ale unei singure forțe. Motivul pentru care W și Z au rămas cu atât de multă masă în urma ruperii de simetrie constituie încă un mister. Mecanismul de rupere de simetrie are loc prin intermediul câmpului Higgs, și necesită introducerea unui boson nou, bosonul Higgs, care să îl medieze.

Trebuie sa exemplificam acum, la traducerea omuluidinluna, ce inseamna ruperea de simetrie in fizica particulelor.
In paranteza fie spus ,ruperea de simetrie a fost implementata de Yoichiro Nambu, unul dintre parintii teoriei superstringurilor
si unul din laureatii premiului Nobel pentru fizica .

In fizica cuantica cunoastem 3 tipuri de simetrie :
-simetrie la oglindire
-simetrie de sarcina
- simetrie in raport cu timpul.
Simetria la oglindire  este o simetrie de tip P (parity),simetria de sarcina este o simetriede tip C (charge)
iar simetria in raport cu timpul este o simetrie de tip T (time).
Daca simetria de tip P(party) ne spune ca obiectele şi reflexiile lor in oglinda se comporta exact la fel,
in schimb  simetria de tip C (charge)  este o simetrie care tine de teorie (pentru omuldinluna ) si presupune
ca particulele si antiparticulele lor  se comporta exact la fel  in interiorul ecuatiilor adica au aceeasi stare si
densitate de probabilitate .
Simetria de tip T(time) arata ca situatiile  din lumea particulelor elementare sunt invariante,adica sunt la fel
indifferent ca se intampla in prezent sau in trecut si chiar si  in viitor.

Pana la urma,ruperea simetriei ' este mecanismul de materializare al particulelor  si defineste campul Higgs.

Cu mase în jurul valorilor de 80-90 Gev, W și Z erau cele mai grele particule la momentul descoperiri lor, în timp ce fotonul nu are masă. Această diferență este atribută ruperii spontane de simetrie ce a avut loc pe măsură ce Universul s-a răcit.

Acestea sunt afirmatii fara acoperire. Cum adica s-a rupt simetria in univers datorita racirii? cel mult, datorita racirii, particulele au pierdut din energie, iar comportamentul lor la energii scazute difera fata de comportamentul la energii inalte.

Mecanismul de rupere de simetrie are loc prin intermediul câmpului Higgs, și necesită introducerea unui boson nou, bosonul Higgs, care să îl medieze.

Trecerea de la o stare energetica la alta, prin dilatarea universului, a facilitat manifestarea mai pregnanta a unor campuri, printre care este si campul gravitational. Cam asa este si cu campul Higgs.
De exemplu campul gravitational nu s-a putut manifesta in univers, pana ce universul nu s-a extins destul incat sa faciliteze crearea aglomerarilor de mase suficient de mari incat sa conduca la aparitia sistemelor macrocosmice. Orice camp din univers si-a facut simtita prezenta intr-o etapa de evolutie a acestuia, atunci cand s-au creat premizele manifestarii lui. Si orice camp imprumuta spatiului in care se manifesta anumite caractere care sa permita organizarea materiei, iar mediatorii unui camp sunt entitati locale care pot vehicula informatia dintr-un loc in altul, pentru ca in permanenta campul sa fie in echilibru. Astfel fotonii, gluonii, bosonii, sunt doar niste vehicule energetice proprii fiecarui camp. Faptul ca fotonii au raza de actiune infinita iar gluonii au raza de actiune restransa, tine de natura campului pe care il mediaza. La fel faptul ca unii mediatori nu au masa de repaus, iar altii au, tine tot de natura campului respectiv. De ce asa? pentru ca asa functioneaza natura. Mai important mi se pare sa intelegem mecanismul de formare al campurilor, cum si de ce s-au diversificat dealungul evolutiei universului.

Si aici as da un exemplu intuitiv, cum de este posibil acest lucru; sa presupunem ca ceata care se manifesta in vaile joase in anumite conditii de temperatura si presiune, poate fi asimilata cu un camp. Ceata reprezentand picaturile microscopice de apa care plutesc in aer. La un moment dat ceata se ridica cand se modifica conditiile de temperatura si presiune, si se transforma in nori. La urmatoarea modificare de temperatura si presiune din nori incepe sa ploua cu picaturi mari de apa, astfel avem de a face cu un alt camp. Dupa un timp alte conditii de temperatura, transorma ploaia in lapovita, si acesta este un alt camp. Se intampla insa ca alte modificari de temperatura sa transforme norii de ploaie in ninsoare, si avem alt camp, cu totul diferit. Insa uneori chiar in timpul verii ploaia se transforma in grindina si avem o noua manifestare a unui camp. Mediatorul acestor campuri a fost pe rand picatura microscopica de apa, apoi picaturile mari, fulgii de zapada, si chiar particulele de gheata.
Prin acest exemplu banal, am vrut sa arat ca in evolutia universului, este posibil sa se manifeste mai multe campuri, care au la baza aceiasi substanta necunoscuta noua, care se pot manifesta pe rand sau impreuna in functie de modul si posibilitatile noastre de cercetare.