Masa

Ce este masa?
(ipoteză proprie – nu luaţi totul de bun, posibil să se fi strecurat greşeli, poate chiar de interpretare)
 
În timpul bâjbâielilor mele pe marginea ipotezei timpului tridimensional, am ajuns la unele interpretări interesante: de exemplu, masa poate fi interpretată ca şi componenta unei energii cinetice exprimată pe axa temporală , perpendiculară pe axa noastră .

Cunoaştem expresia energiei totale a unui mobil:

O putem scrie ca

unde este impulsul corpului exprimat pe axa temporală .
Observăm că este tocmai cuadriimpulsul, exprimat sub forma , unde este cuadriviteza.
Ce sunt însă şi şi cum pot fi ele calculate?   este în mod normal o distanţă în spaţiul imaginar ataşat celeilalte axe temporale, iar timpul în care este străbătută acea distanţă.
Să vedem cum ar putea fi ele găsite şi interpretate:
Ştim că orice corp prezintă o rază gravitaţională, ale cărei parametrii sunt doar în funcţie de masa sa; respectiv raza Schwarzschild. Această rază reprezintă, din punctul nostru de vedere, raza unui orizont de eveniment, dincolo de care acţionează timpul propriu, acest timp, raportat prin factorul gamma  la timpul nostru, devenind infinit. Însă el, ca timp propriu, are o valoare bine determinată, reprezentând timpul de cădere de la marginea orizontului de eveniment la centrul său, respectiv, timpul de parcurgere cu viteza luminii a razei Schwarzschild.

Aşadar, putem scrie că

din sistemul de referinţă al axei temporale .

Introducând în expresia binecunoscută a razei Schwarzschild,

obţinem masa ca fiind de forma

unde la modul general, timpul propriu de cădere de la coordonata radială este de forma:

În cazul nostru, coordonata radială este tocmai , adică raza Schwarzschild, iar este .

Cu alte cuvinte, masa unui corp reprezintă timpul propriu de parcurgere, cu viteza luminii, a propriei sale raze gravitaţionale.

Iată cum am reuşit să exprimăm masa în funcţie de unităţi de lungime şi de timp. Desigur, e vorba de timpul exprimat pe o altă axă temporală. Dar tocmai această componentă temporală este cea care oferă masă gravitaţională particulelor.
În cazul fotonului această componentă, raportată la axa noastră temporală , este nulă. Sau altfel spus, energia fotonului este exprimată pe de-a întregul doar în direcţia axei temporale pe care are loc deplasarea lui. Cum ar veni, viteza lui de deplasare este tocmai "viteza" de curgere a timpului, sau el se deplasează odată cu timpul. De aceea nici nu-i putem ataşa sistem de referinţă, componenta temporală în raport cu fotonul fiind tot timpul zero.

virgil a scris:Cum am putea afla daca timpul este tridimensional sau nu?

Verificând cele afirmate de ipoteză.
După cum am mai zis parcă pe undeva, timpul tridimensional ar permite şi existenţa unei mase negative pentru antiparticule. Apare în mod asemănător cum apar antiparticulele din soluţiile ecuaţiei Dirac. Nu am timp să detaliez acum, de fapt nici n-am pus încă bine la punct toate ecuaţiile (lenea e cucoană mare!  ).
Doar că această antimasă va exista fizic în spaţiile imaginare asociate, ceea ce am putea observa fiind doar efectele sale.
Să urmărim rezultatele experimentului ALPHA de măsurare a masei antimateriei şi să vedem ce iese.

Dacă asociezi spatiului timpul ca pe o proprietate, se poate. O  miscare ondulatorie este de asa natură încît se pot asocia timpi proprii pentru fiecare din directiile carteziene. De exemplu asociem aceeasi unitate de timp pentru h si λ si le determinăm pe fiecare functie de unitatea de timp. Dar dacă am considera de exemplu λ constant, am obtine valori diferite pentru timp la aceeasi lungime de undă considerată unitate, pe coordonata pentru amplitudine. Nu stiu dacă m-am exprimat clar...