Bobina elicoidală de lancretian unitar

Ştim că doi curenţi de acelaşi sens se atrag şi doi curenţi de sens opus se resping. Asta înseamnă că doi curenţi perpendiculari nu se nici atrag şi nu se nici resping. Asta înseamnă că o bobină elicoidala înfăşurată foarte rar (deci, cu firele aproape paralele şi de acelaşi sens) va tinde să se îngusteze şi să-şi mărească lungimea, căci firele ei vor fi parcurse de curenţi aproape de acelaşi sens (care se atrag). De asemenea, o bobină elicoidală înfăşurată foarte des (deci cu spirele aproape paralele) va tinde să îşi mărească diametrul şi să-şi micşoreze lungimea (să se aplatizeze), căci porţiunile diametral opuse vor fi parcurse de curenţi opuşi (care se resping).

În primul caz, cel al bobinei elicoidale înfăşurate rar, bobina are lancretian foarte mic, aproape nul, iar spirele bobinei sunt aproape rectilinii. În al doilea caz, cel al bobinei înfăşurate des, bobina are lancretian uriaş, aproape infinit.

Dar între cele două extreme există posibilitatea ca bobina elicoidală să fie înfăşurată în aşa fel încât două porţiuni diametral opuse să fie parcurse de curenţi perpendiculari. Curenţii perpendiculari nu se nici atrag şi nu se nici resping. Aşadar, în acest caz special minunat, bobina nu va tinde să-şi modifice forma! Este cazul când bobina elicoidală are lancretianul unitar, curbura fiind egală cu torsiunea.

Oare ce aplicaţii practice are această bobină? Consumă ea mai puţină energie?