Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 2)

Rezumarea primului mesaj :

Subiectul iniţial a fost scindat automat datorită lungimii exagerate, iar acest topic provine după „ultimul mesaj din topicul anterior”.


Nula, pentru ca energia potentiala Ep=m.g.h; iar pentru h=r=infinit, acceleratia gravitationala g =k.M/r*r; devine zero pentru ca scade cu patratul distantei r, deci si energia potentiala devine nula deoarece r=h;

Razvan a scris:Mărirea iniţială a forţei de întindere se produce datorită inerţiei corpului B.

Carevasazica vorbim de inertia corpului in camp gravitational.
Sau altfel spus, atractia se realizeaza datorita inertiei corpului.
Asa mai vorbim !

Desi am folosit alte cuvinte, cam asta am vrut sa spun si sa sustin si eu prin alte subiecte unde mentionam de acceleratie inertiala in camp gravitational.
Asa cum un corp are tendinta sa-si pastreze starea de miscare sau de repaus, cand se afla intr-un camp gravitational corpul are o tendinta inertiala de a se deplasa spre centrul campului, motiv pentru care miscarea in camp gravitational trebuie sa fie o miscare inertiala, asa cum s-ar fi deplasat rectiliniu si uniform la infinit din inertie in lipsa campului.
Cauzele fenomenului raman totusi misterioase.
Probabil ca trebuie analizate mai in detaliu cauzele miscarii inertiale, pentru a intelege cum functioneaza exact gravitatia, pentru ca, cu siguranta, inertia si gravitatia au cause commune.

Sa presupunem ca acceleram un corp, incetam actiunea fortei care-i produce acceleratia, iar corpul se va deplasa continuu din inertie ?
De ce ?
Se umple de energie suplimentara primita prin acceleratie ?
Nu-i plauzibil, pentru ca nu se mai conserva energia.
Acesta a fost si motivul subiectului conservarea impulsului in momentul acceleratiei.

Daca prin acceleratie, corpul nu se incarca cu energie, atunci de ce-si pastreaza starea de miscare din inertie ?
Se misca, sau oscileaza particulele corpului cu alta viteza sau cu alta frecventa de-si pastreaza inertial starea de miscare ?
Se electrizeaza diferit ?
Spre exemplu, de ce dupa incetarea fortei care-i produce acceleratia, corpul nu se obreste brusc, ci isi continua deplasarea din inertie ?
Cum se intampla asta, cum explicam inertia corpurilor ?

Sunt intrebari care cu siguranta odata corect explicate duc la o mai buna intelegere a atractiei gravitationale, pentru ca una peste alta, miscarea produsa de atractia gravitationala este una inertiala, iar explicatia profunda a inertiei explica cu siguranta fenomenul de atractie gravitationala.

Pentru ca faza cu particulele gravitatiei, fie ca vorbim de gravitoni, fie ca vorbim de FOIP, acestea din urma ceva mai plauzibile logic decat gravitonul, aceste particule trebuie sa agate materia, celelalte particule ale materiei, sa interactioneze cumva cu ele ca sa produca aceea miscare, fie sa le traga, fie sa le impinga.
Dar in cazul particulelor responsabile de gravitatie, nu se explica de ce pe aceeasi linie de camp sunt atrase/impinse toate corpurile si nu doar primul din calea particulelor, daca se intelege ce vreau sa spun.
Parerea mea.

Razvan, tu sustii ca micsorand forta din resort, corpul B va incepe sa
se indeparteze de corpul A? Atunci ar trebui ca B sa fie respins de A,
nu atras! Cum ai redus forta in resort, B se apropie de A. Cred ca nu
este numai parerea mea, este o manifestare naturala.
Iti multumesc totusi ca ai inteles ce vreau sa spun si ca incerci sa
intri in simularea enuntata. Nu este usor, am propus sa o consideram
o aberatie de logica.
Este ciudat ca propunerea ta este valabila pentru situatii statice
izolate, dar in miscare nu functioneaza si nu datorita inertiei. Am
simplificat exprimarea la maxim ca sa nu ne incurcam de cuvinte.

Cum reduci tu forţa în resort? Explică-mi şi mie.

Razvan a scris:Cum reduci tu forţa în resort? Explică-mi şi mie.

Sunt resorturi care au zone de actiune proportionala. Oricum, un mecanism
care se lungeste proportional cu intinderea ce i-o aplici, este logic. Nu este
cazul sa intram in teoria resorturilor.

Razvan a scris:Alungirea unui resort este proporţională cu forţa care acţionează asupra sa la unul din capete, celălalt considerat fix.
În cazul de faţă, singura forţă care acţionează asupra unui capăt al resortului, respectiv asupra corpului B, este forţa de atracţie gravitaţională dintre A şi B.
Micşorezi distanţa d dintre A şi B, creşte forţa de atracţie, creşte implicit şi proporţional şi alungirea resortului; măreşti distanţa d dintre A şi B, scade forţa de atracţie, scade şi forţa care acţionează asupra unui capăt al resortului, scade şi alungirea resortului.

Razvan, nu ne intelegem fiindca participam la doua simulari diferite!
Un capat al resortului este legat de corpul B iar al doilea este liber,
il controleaza cel ce face simularea, il poate intinde sau relaxa dupa
voie, nu este fix. El contracareaza "atractia" dintre A si B, prin
intermediul acelui resort, marind sau micsorand pe d cum doreste.
In rest, cum am scris in raspunsurile precedente. Poate ca făcând
aceeasi simulare, vom ajunge la aceeasi concluzie.

Razvan, nu te-ai prins inca ?
Virgil-48 doar se face ca nu intelege !

Mda, bănuiam eu mai de mult. Mă gândeam că dacă îi joc în strună poate totuşi va şi învăţa ceva.
Şi ceilalţi pe lângă el!

Corpul B, aflat intre atractia gravitationala exercitata de corpul
A si tractiunea resortului, este intr-un echilibru instabil. Ca si o
bila care s-ar afla in varful unui plan dublu inclinat. Aceasta
situatie se intalneste rar in natura, nici in spatiu nu intalnesti
ansamblul cu care am simulat mai sus.
Asa ca speranta mea ca logica elementara ar putea invalida ea
singura atractia mecanica fara suport material, se dovedeste
a fi nefondata.
Exista o explicatie pentru modul in care evolueaza simularea din
raspunsurile precedente, prin urmare retrag afirmatia ca ar fi
vorba despre o aberatie de logica. Ar fi fost prea simplu. Dar
incercarea nu a fost deloc simulata, asa cum crede CAdi. Cat
despre dorinta lui Razvan de a-mi imbunatati cunostintele, nu
pot decat sa fiu recunoscator.

virgil_48 a scris:Corpul B, aflat intre atractia gravitationala exercitata de corpul
A si tractiunea resortului, este intr-un echilibru instabil.

Ba este chiar stabil; şi mai stabil nici că se poate!  
Forţa care alungeşte resortul este exact forţa de atracţie gravitaţională exercitată asupra lui B; nici mai mult, nici mai puţin!

Asa ca speranta mea ca logica elementara ar putea invalida ea
singura atractia mecanica fara suport material, se dovedeste
a fi nefondata.

Ce numeşti tu logică elementară este de fapt o mare eroare de logică.

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Corpul B, aflat intre atractia gravitationala exercitata de corpul
A si tractiunea resortului, este intr-un echilibru instabil.

Ba este chiar stabil; şi mai stabil nici că se poate!  
Forţa care alungeşte resortul este exact forţa de atracţie gravitaţională exercitată asupra lui B; nici mai mult, nici mai puţin!

Mereu ai privit simularea aceea numai din punct de vedere static.
Te poti gandi macar o clipa la o mica relaxare sau intindere a resortului
si la consecintele ei? Nu vei mai afirma ca "mai stabil nu se poate".
Sau poate tot vei afirma! Pozitia aceea pe care o consideri "foarte stabila",
este una foarte greu de dobandit si de mentinut, cum am spus. In mod
normal, B "fuge" spre A sau spre capatul opus. Dar pentru asta este
nevoie de gandire in regim dinamic. Incearca!

Asa ca speranta mea ca logica elementara ar putea invalida ea
singura atractia mecanica fara suport material, se dovedeste
a fi nefondata.

Ce numeşti tu logică elementară este de fapt o mare eroare de logică.

Erorile altora sunt întotdeauna mult mai mari decat cele proprii. Asa-i viata si
asta ne ajuta sa supravietuim!

virgil_48 a scris:Mereu ai privit simularea aceea numai din punct de vedere static.
Te poti gandi macar o clipa la o mica relaxare sau intindere a resortului
si la consecintele ei?

Eu am înţeles că pe B îl consideri agăţat de un resort fix. Dacă atât B cât şi resortul sunt mobile, nu mai apare forţa elastică, atâta timp cât resortul nu este "agăţat" de un reper fix.
Poate ar trebui să redescrii experienţa în termeni cât mai clari şi mai amănunţit, ca să ştim pe ce ne bazăm.

In mod normal, B "fuge" spre A sau spre capatul opus.

În mod normal, atâta timp cât este agăţat de un resort fix, B nu fuge nicăieri ci stă într-o poziţie de echilibru, poziţie conferită de anularea forţei elastice cu forţa gravitaţională dintre A şi B. Dacă resortul nu este fix, atunci în resort nu mai apare nicio forţă elastică.

virgil_48 a scris:
Consider adevarata atractia gravitationala care face ca doua corpuri A
si B sa aiba tendinta de a se apropia unul de altul. Corpul A este fixat,
iar corpul B este retinut cu un resort, in asa fel incat fara sa orbiteze,
stationeaza la distanta d de corpul A(in spatiu).
Pentru a mari putin distanta d, trebuie sa tragi de resort, marind forta
lui de intindere.

In mintea mea era suficient ce-am scris aici pentru a arata ca extremitatea
a 2-a a resortului este libera si se poate trage de ea.
Prin urmare avem:
 - Corpul A, fixat.
 - Corpul B, la distanta d, in dreapta lui. Nu orbiteaza.
 - In spatiul d se manifesta atractia gravitationala.
 - De corpul B este agatat un resort cu reactie proportionala(?)
 - Al doilea capat al resortului este liber, trage de el mai mult sau mai
   putin cel ce experimenteaza.
Stiu ca preferi situatiile statice, dar joaca-te putin cu capatul resortului.
Vezi cum se plaseaza B când il actionezi.

În cazul acesta apare o forţă suplimentară, respectiv forţa cu care tragi de resort, căreia i se opune iniţial inerţia corpului B. Dacă forţa cu care tragi de resort are o valoare constantă, va imprima corpului B o acceleraţie, iar resortul va suferi o deformare conform cu rezultanta dintre cele 2 forţe: respectiv cea de atracţie gravitaţională şi cea cu care tragi de resort.
Ce e mare şmecherie? Poţi considera cazul mai intuitiv în care corpul B se deplasează pe o suprafaţă cu frecare, iar forţa de frecare joacă exact rolul forţei de atracţie gravitaţională (asta pe distanţe mici, în care valoarea acceleraţiei gravitaţionale o consideri că este constantă).

Razvan a scris:În cazul acesta apare o forţă suplimentară, respectiv forţa cu care tragi de resort, căreia i se opune iniţial inerţia corpului B.

Uite cum vad eu evolutia simularii propuse privind atractia gravitationala:
Nici nu iau in considerare inertia, aceasta se pierde dupa cateva
pendulari si B se stabilizeaza. Pornim dintr-o pozitie de echilibru.
Daca de la capul resortului avansezi un D(delta) spre A, lungimea
resortului se mentine, forta din el lafel, iar B avanseaza spre A, cu D.
Atractia gravitationala creste! Asta când forta din resort nu a crescut.
B avanseaza catre A suplimentar, conform cresterii atractiei gravitationale
datorata lui D. Lungimea resortului creste peste lungimea initiala, lafel
si forta din el, pana când cele doua forte se egaleaza.
Simularea poate pune in evidenta numai deplasarea lui B spre A mai
mare decat D, un fel de alunecare care in functie de caracteristica
resortului poate duce la d = 0.
O comportare similara putem intalni daca miscarea D are loc in sens
invers.Considerand ca A este Pamantul iar B o masa oarecare, se poate
compune si rezolva o problema care ar releva o comportare
neobisnuita. Dar nu mai sustin ca aceasta comportare ar fi ilogica.
Ea este determinata de diferenta caracteristicii elastice a resortului si
a atractiei gravitationale. Una plus si alta minus! Poate asta se
exprima altfel! Dar nu mai consider ca manifestarea aceasta ar fi ilogica
fiindca m-am obisnuit si eu cu ideea. Insa imi rezerv dreptul de a completa
sau modifica cele postate, in functie de alte evolutii.

Nu este adevărat

Daca de la capul resortului avansezi un D(delta) spre A, lungimea resortului se mentine,, ...lungimea resortului se modifică.

Restul nici nu mai are rost să mai citesc, din moment ce pleci de la o premiză greşită.

Uite ce-ţi propun, în măsura în care vei fi de acord: am înţeles că ai o vârstă la care ai mai uitat ceva din fizică şi matematică. Este normal, din moment ce nu foloseşti acele noţiuni, odată ştiute, zi de zi!
Doreşti, sau mai bine zis eşti de acord să încercăm un curs de la zero? Adică de la noţiunile elementare din fizică... şi aşa mai departe.
Să nu te ruşinezi, şi să ştii că pentru mine va fi o provocare şi totodată şi o plăcere să pot preda cursuri de fizică şi în general de ştiinţă.
În felul ăsta îmi testez şi eu capacitatea de predare şi în plus de asta sper să stabilim şi împreună un limbaj obiectiv, prin care să ne înţelegem ideile. Eşti de acord să o luăm împreună de la zero?

Razvan a scris:
Restul nici nu mai are rost să mai citesc, din moment ce pleci de la o premiză greşită.

Daca aveai rabdare sa citesti ai fi observat ca premiza este impartita
intentionat in 3 pasi, in scopul de a clarifica miscarea. Parerea mea
este ca nu am gresit, dar nici nu am reusit sa demonstrez ceva
important. Asa ca putem abandona deocamdata aceasta pista.

Uite ce-ţi propun, în măsura în care vei fi de acord: am înţeles că ai o vârstă la care ai mai uitat ceva din fizică şi matematică. Este normal, din moment ce nu foloseşti acele noţiuni, odată ştiute, zi de zi!
Doreşti, sau mai bine zis eşti de acord să încercăm un curs de la zero? Adică de la noţiunile elementare din fizică... şi aşa mai departe.

Razvan, iti multumesc mult pentru propunere, dar pentru mine
nu ar mai avea nici un sens si nici un folos. Nu cred ca voi mai
fi interesat de un subiect care sa necesite cunostinte de fizica,
iar unele dintre acestea, stii bine ca le consider virusare de minte.
Si sa stii ca nici rolul ageamiului cu mintea limpede, nu este de
dispretuit!

Să nu te ruşinezi, şi să ştii că pentru mine va fi o provocare şi totodată şi o plăcere să pot preda cursuri de fizică şi în general de ştiinţă.
În felul ăsta îmi testez şi eu capacitatea de predare şi în plus de asta sper să stabilim şi împreună un limbaj obiectiv, prin care să ne înţelegem ideile. Eşti de acord să o luăm împreună de la zero?

Cred ca ti-ai putea satisface placerea si folosi bunavointa cu un elev
pentru ca timpul pe care il pierzi sa fie valorificat. Imi pare rau ca nu
pot da curs provocarii tale, dar nu vreau sa ma angajez la ceva ce
stiu ca nu voi finaliza. Pot sa-ti destainui ca de la o anumita varsta,
nici puterea de concentrare nici memoria nu te mai recomanda pentru
invatatura. In schimb ai o mai buna abilitate de a valorifica ce a mai
ramas!      

virgil_48 a scris:Imi pare rau ca nu
pot da curs provocarii tale, dar nu vreau sa ma angajez la ceva ce
stiu ca nu voi finaliza. Pot sa-ti destainui ca de la o anumita varsta,
nici puterea de concentrare nici memoria nu te mai recomanda pentru
invatatura. In schimb ai o mai buna abilitate de a valorifica ce a mai
ramas!  

Complet de acord; şi cu asta îţi şi respect decizia!

Modul meu personal de "cercetare", bazat mai mult pe simulari
si modele mecanice decat pe cunoasterea teoriei, m-a impins
spre urmatoarea constatare:
Daca nu reusesc sa alcatuiesc o simulare mentala care sa imite
fenomenul sau cazul pe care il vizez, devin suspicios.
Am incercat sa imaginez un simulator pentru modul cum se
comporta atractia gravitationala. Ma gândesc destul de des si
la atractia magnetica. Un simulator pentru aceste fenomene
ar putea fi un brat mecanic articulat, care sa produca o forta de
tragere mai mare când este aproape pliat iar pe masura ce se
intinde, forta care o produce intre capetele sale, sa scada.
Mecanismul ar putea semana cu un brat de excavator sau ar
putea fi compus din parghii articulate in forma de X.
Sa fie alcatuit numai din parghii, bolturi, roti dintate, arcuri,
adica elemente care asigura o functionare uniforma. Chiar si
cilindri pneumatici nealimentati din exterior. Fiindca conditia de
baza a acestui mecanism ar fi sa nu fie actionat sau comandat.
Este drept ca actiunea lui s-ar limita la lungimea bratului, dar
daca macar pe aceasta ar functiona natural, similar atractiilor
cunoscute, atunci nu m-as mai indoi de existenta atractiei
mecanice fara suport material. Nu ma intereseaza ca forta
produsa sa scada cu patratul distantei. Este suficient si daca
scade linear ca sa fie edificator.
Are cineva vreo idee sau vreo schita?

Pe forum poti sa scrii ce vrei, dar nu tot ce scrii este edificator. Modelele mecanice sunt complet depasite atunci cand este vorba de interactiuni, sau de campuri. Campurile se comporta diferit fata de mecanisme, pentru ca se aseamana mai mult cu mediile continui. Asa cum nu poti explica interactiunea dintre un camp depresionar si un camp de maxima presiune, care conduce la curenti de aer si la aparitia tornadelor, folosind parghii sau mecanisme, tot asa nu poti explica interactiunea gravitationala, folosind modele mecanice.

virgil a scris:Pe forum poti sa scrii ce vrei, dar nu tot ce scrii este edificator.

Cand este vorba despre ce scriu eu, daca 50%  ar fi edificator,
ar fi motiv de facut cinste! Teoria campurilor si-ar pregati
pensionarea. Asa ca nu trebuie sa ma convingi.

Modelele mecanice sunt complet depasite atunci cand este vorba de interactiuni, sau de campuri. Campurile se comporta diferit fata de mecanisme, pentru ca se aseamana mai mult cu mediile continui.
Asa cum nu poti explica interactiunea dintre un camp depresionar si un camp de maxima presiune, care conduce la curenti de aer si la aparitia tornadelor, folosind parghii sau mecanisme, tot asa nu poti explica interactiunea gravitationala, folosind modele mecanice.

Ce spui despre campuri, tornade, curenti, poate fi adevarat.
Eu am incercat sa simulez comportarea unor corpuri sub
o astfel de influenta si cred ca obtii ceva informatii sau
macar idei. Dar vad ca idee pentru "simulatorul" propus
in raspunsul anterior nu are nimeni. Ar fi totusi interesant
de constatat daca este posibil.

virgil_48 a scris:.....[Ar fi totusi interesant
de constatat daca este posibil.

Nu este .

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:.....Ar fi totusi interesant
de constatat daca este posibil.

Nu este .

Mai incearca! Daca simulatorul acela nu este posibil, slaba speranta
ca atractia mecanica fara suport material sa fie posibila. Dar ramane
cuvântului atractie sensul lui meritat!

Atractia are suport material : Deformarea spatiului si implicit a timpului.
Ti-a explicat Einstein si e demonstrat si experimental prin Gravity Probe B.
Se pare ca sari mereu peste acest amanunt .

CAdi a scris:Atractia are suport material : Deformarea spatiului si implicit a timpului.
Ti-a explicat Einstein si e demonstrat si experimental prin Gravity Probe B.
Se pare ca sari mereu peste acest amanunt .

Nu sar peste el, il ignor pur si simplu. Iar experimentele
executate in sustinerea TRG de catre unii ce vor sa se
arate suporteri credinciosi... Daca ii stimulezi putin pe
baietii acestia, demonstreaza ca exista piatra filozofala
de nici nu poti sa obiectezi.
Deformarile despre care vorbesti sunt numai deformari
ale ratiunii. E.p.m.

virgil_48 a scris:Mai incearca! Daca simulatorul acela nu este posibil, slaba speranta
ca atractia mecanica fara suport material sa fie posibila. Dar ramane
cuvântului atractie sensul lui meritat!

Ia incearca sa privesti lucrurile un pic mai diferit, virgil_48, si poate ajungi sa intelegi, sau macar sa vizualizezi, faptul ca ar putea exista un fenomen de atractie fara suport material.
Depinde cum il privesti totusi.
O sa fac o scurta echivalenta intre gravitatie si inertie, ca sa intelegi cam ce vreau sa spun, pentru ca sunt trei aspecte prin care gravitatia si inertia corespund din perspectiva miscarii produse de fenomenul respective.

La nivel de miscare, starea de repaus datorata atractiei campului gravitational este echivalenta cu forma de manifestare a inertiei in momentul acceleratiei, caderea libera rectilinie cu forma de manifestare a inertiei in momentul deceleratiei si miscarea de orbitare cu forma de manifestare a inertiei in momentul miscarii de rotatie in jurul unei axe proprii.

Inertia simuleaza perfect efectele gravitationale cu diferenta ca manifestarea si cauzalitatea este inversa.
Daca in cazul gravitatiei, gravitatia produce si intretine miscarea, atunci in cazul inertiei miscarea este cea care produce efectele gravitationale de atractie, cadere libera, orbitare, aceasta din urma avand o forma de manifestare inversa in cazul inertiei, dinspre interior spre exterior si nu dinspre exterior inspre interior ca in cazul gravitatiei.

Oricum, idea era ca tu presupui ca nu poate exista atractie fara sa aiba un suport mecanic.
Uite ca, din perspectiva inertiei, efectul de atractie poate aparea fara niciun fel de suport/interactiune mecanica.
Daca privesti gravitatia asa, considerand-o un efect inertial, atunci vei constata ca atractia gravitationala nu are nevoie de interactiune mecanica ca sa realizeze si sa intretina miscarea, precum si faptul ca atractia gravitationala nu consuma energie pentru a intretine miscarea, asa cum miscarea inertiala a corpurilor nu consuma energie.

curiosul a scris:

Ia incearca sa privesti lucrurile un pic mai diferit, virgil_48, si poate ajungi sa intelegi, sau macar sa vizualizezi, faptul ca ar putea exista un fenomen de atractie fara suport material.

Nu este vorba ca "ar putea exista", curiosule, când stiinta actuala
spune ca exista. Este un fel de magie, dar a ajuns sa fie considerata
ceva normal. Se pune problema cati mai sunt in lumea asta
care cred ca nu exista. Ii numeri pe degetele de la o mana, de la
doua, mai ai nevoie si de un picior?
Am sa citesc mai cu atentie ca sa sa vad ce vrei sa spui. Eu nu am
avut parte de acest tratament! Nu reveni pana nu ma tin de
cuvant.

Curiosule, imi pare rau dar nu am avansat deloc pe calea care ai
propus-o in raspunsul precedent. Din cauza ca nu reusesc sa asociez
gravitatia cu inertia. Primul fenomen se petrece numai cu aportul
unei forte, atractia gravitationala, in timp ce inertia se petrece in
absenta oricarei forte, si asta m-a blocat complet. Echivalenta pe
care o propui mi se pare antagonica.

Stai linistit virgil ca nici eu nu inteleg exact ce spun.
De fapt, nu stiu nici ce anume ma determina exact sa sustin asta.
Oricum, toate tentativele despre care am luat la cunostinta pana acum si care au incercat sa explice gravitatia sunt nereusite din punctul meu de vedere.
Pentru ca apar si pot fi ridicate intrebari ce continua linia logica a explicatiilor respective la care raspunsul cel mai solid fundamentat logic este ... ridicatul din umeri.

Este totusi ceva care ma face sa cred in profunzimea intuitei mele ca gravitatia nu are cauze fizice, la fel ca si inertia, motiv pentru care le asociez, desi eu insumi sunt constient ca vorbesc poate de doua lucruri total diferite.

In orice caz, efectul de gravitatie poate fi simulat artificial prin manifestarea inertiei, ceea ce ma face de asemenea, si-mi intareste idea ca gravitatia si inertia au cauze comune.

Stiu ca vorbe sunt usor de afirmat, dar am senzatia ca odata explicate complet inertia, gravitatia devine un joc de glezne.

Intreaba-te singur cum se explica inertia corpurilor, la nivel de miscare.
De ce corpurile se deplaseaza infinit cu aceeasi viteza din inertie ?
De ce nu se opresc pur si simplu odata cu incetarea fortei care i-a produs miscarea/acceleratia ?
Fireste, eu vreau raspunsuri profunde, nu vorbarie inutila, pe care o deduc si inteleg si singur.
De fapt nu stiu nici macar daca se intelege exact ce vreau eu sa aflu.

Din punctul meu de vedere, incercarea de anulare a efectului de gravitatie este de aceeasi complexitate cu incercarea de anulare a inertiei corpurilor.
Imagineaza-ti cum ar fi sa putem fi capabili sa imprimam o miscare de rotatie in care nu apare forta centrifuga, cum ar fi sa mergi intr-o masina, spre exemplu, si la franare sa nu pupi parbrizul, ci efectiv sa nu simti efectul inertiei la care esti supus, cum ar fi sa ai un corp supus unei acceleratii foarte mari in care sa nu apara acel 2G, 3G, 4G etc.

Conditiile prin care se poate ajunge la anularea inertiei cred ca pot duce cu siguranta si la anularea gravitatiei, motiv pentru care, din nou, inclin sa cred ca inertia si gravitatia sunt doua fete diferite ale aceluiasi fenomen.

Desigur, deocamdata doar vorbarie si pareri, dar numai eu stiu in cate feluri imi imaginez mii si mii de situatii, incercand sa pot ajunge la un moment dat sa stabilesc ca daca...atunci.

De fapt, eu ma concentrez mai mult asupra explicarii inertiei si mai putin a gravitatiei, aceasta din urma fiind implicata cumva de aceeasi cauzalitate intr-o oarecare masura.

Oricum, doar instinctiv, iti sustin parerea daca am inteles-o bine, gravitatia nu-i o forta, cel putin nu in sensul in care intelegem forta.

Da ,dar are reputatia mai mare ca tine !  
Asa ca il credem pe el ...