Găurile negre şi conservativitatea câmpului gravitaţional

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul „Noutăți”.


Depinde cine vine la Putere, fiecare are doctrina lui stiintifica. Toti extraterestrii fac gauri negre in bugetul comun al Universului si-si transfera ce iau la ei in ograda, unde devin gauri albe.
Pesemne ca s-a format acum o comisie galactica, care investigeaza gaurile negre facute de precedenta guvernare mondiala. Si incearca sa le ascunda, aratandu-ne ce infloritoare au devenit. Teoria GN are deja 50 de ani, vom vorbi deacum inca 50 de ani de Gaurile Albe.
Au strans Gauri Albe pt vremuri negre.
Nimic nu se pierde, totul se transforma. Cand revin la guvernare comunistii, iar se confisca negrul si se transforma in aur alb.

@Abel

Din felul in care ai scris ultima intrebare am inteles ca asta ai sugera, dar pozitia mea este ca energia particulei trebuie sa se conserve in camp gravitational. Dupa ce-a cazut in gaura neagra si a disparut din existenta, energia ei este transferata gaurii, astfel ca energia totala a sistemului nu se modifica.

Văd că mă iei cu sistemul. Hai să ne înțelegem. Este adevărat că un câmp gravitațional nu modifică energia totală a particulelor din câmp? A FIECĂREI particule în parte, nu a sistemului în întregime!

E adevarat. Dar dupa ce trece de orizont, particula aia nu mai exista.

În Fizică existența și nonexistența SE MĂSOARĂ, nu se filozofează. Particula aceea este guvernată de MĂRIMI fizice, care nu dispar, ci, eventual, se modifică. Nu-i așa?

Dupa cum am spus, ele nu dispar, ci sunt transferate gaurii negre, astfel incat pe intregul sistem ele se conserva.

Deci, după trecerea de orizont, energia particulei devine nulă. Nu-i așa?

Nu. Dupa trecerea dincolo de orizont, acea particula nu mai exista.

Dacă tot insiști pe existență, atunci hai s-o luăm altfel. Existența este o noțiune dependentă de observator? Altfel spus, e posibil ca un observator să constate existența unui lucru în timp ce un alt observator să nu-i poată constata în nici un fel existența?

Evenimentul in sine (aparitia sau disparitia unei particule) este absolut. Relative sunt numai coordonatele din spatiu-timp la care evenimentul are loc.

Totuși, parcă citeam undeva că un observator ce cade în gaură nu sesizează nimic deosebit la trecerea de orizont. Atunci?

Nu mai sesizeaza nimic, deoarece a avut o moarte usoara si rapida. Daca nu cadea si se rotea pe orizont, sau se agatza de orizont, atunci traia clipe de groaza.

@Abel Cavaşi a scris:Totuși, parcă citeam undeva că un observator ce cade în gaură nu sesizează nimic deosebit la trecerea de orizont. Atunci?

Nu se intampla nimic deosebit pana la orizont. Odata ce l-a traversat insa, observatorul este anihilat.

Da, din punctul de vedere al observatorului exterior găurii negre, am înțeles că așa crezi. Dar eu vorbeam din punctul de vedere al observatorului care cade; acest observator NU ȘTIE că trece de orizont. Pentru el NU EXISTĂ orizont al găurii negre. Nu-i așa?

Exact aşa este, intuieşti bine. Dar atenţie: când observatorul cade dincolo de orizont ne referim la o GN supermasivă, că altfel îşi vor face apariţia efectele mareice dinainte de trecerea prin orizont.

Mereu actuale sunt GN.  Cu totii am vazut si am pipait diverse GN. Dar nu ne-am dat seama. Sunt de diferite dimensiuni, ultra-microscopice pana la Gigantice cat o galaxie.  Totul e facut din GN.  Totul iese-se naste dintro Gaura Alba (WH) si ajunge apoi intro Gaura Neagra. (BH).  Ciclul se reia dupa diverse transformari si aranjamente adecvate, daca nu, atunci redevine Chaos.
"Din Chaos m-am nascut, si-o sa-ma-ntorc in Chaos."
Chaosul organizat a nascut totul.  Si cand te gandesti ca aceste filosofii au fost emise de unii oameni geniali inca acum in urma cu peste 300 de ani (Descartes), daca nu cumva chiar din timpurile biblice de 3.000 de ani.  Vezi si Eminescu:
https://replici.net/replici-din-teatru-radiofonic/replici-si-citate-audio-din-poezii-de-mihai-eminescu/din-chaos-doamne-am-aparut-si-m-as-intoarce-n-chaos-si-din-repaos-m-am-nascut-mi-e-sete-de-repaos

https://www.descopera.ro/stiinta/18410652-unde-ajungi-daca-calatoresti-printr-o-gaura-neagra

Scopul acestei postari este de a va umili, de a va crea sentimentul de vinovatie ca nu stiti (si nici nu credeti) cine v-a fost mama si tatal primordial. Unii cred ca totul a inceput si a fost facut din lut. Inca si astazi exista "ateliere de creatie", unde diversi artisti plastici incearca sa-l imite pe Dumnezeu, modeland o bucata de lut. Poate ca ar reusi, daca ar incepe cu toate elementele din interior spre exterior.
https://jocdejoc.wordpress.com/2018/10/21/ce-ti-pasa-tie-chip-de-lut/

Tot se vorbeste de gauri negre, masive, supermasive etc. dar nimeni nu si-a pus intrebarea; cat de mare poate fi o gaura neagra? sau cat de mica? De ce nu si-au pus aceasta intrebare? poate si-au pus-o dar nu pot raspunde, pentru ca nici o interdictie  sau regula nu s-a descoperit pana acum. Eu am incercat totusi si am introdus niste reguli prin dezvoltarea teoriei similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Astfel am gasit ca macrocosmosul este structurat pe patru dimensiuni etalon al acestor gauri negre pe care le-am numit corpuri ceresti elementare. De ce "elementare"? pentru ca acestea sunt unitatile de masura ale maselor in univers. Astfel masa unei stele sau a unei planete poate fi exprimata in "unitati elementare", fata de care comportamentul stelei sau planetei respective este previzibil, atunci cand face parte dintr-un sistem cosmic.
Anexez mai jos tabelul cu masele elementare pentru cele patru clase de sisteme cosmice cunoscute;

si aici dimensiunile (razele ) acestor corpuri elementare. Se observa ca dimensiunile corpurilor sunt foarte mici comparabil cu masele lor, avand densitati ce ma indreptatesc sa le numesc gauri negre.


De unde stiu eu ca sunt corecte aceste dimensiuni? Pentru asta m-am folosit de o expresie noua a constantei momentului cinetic valabila atat in microcosmos cat si in macrocosmos;
In aceasta relatie cu Vi s-a notat viteza maxima teoretica de orbitare in sistemul considerat, k este constanta gravitationala, si cu rmi si rMi s-au notat razele corpurilor elementare. S-a constatat ca folosind aceste dimensiuni se obtine o constanta a momentului cinetic egala cu aceia obtinuta prin alte relatii, sau prin calcul direct in cazul sistemului solar sau in cazul sistemelor cu sateliti.

@omuldinluna a scris:Nu. Dupa trecerea dincolo de orizont, acea particula nu mai exista.

Conform gandirii ,,omului din luna'' dupa trecerea de orizontul evenimentelor energia particulei este integrata gaurii negre si particula nu mai exista .
Oare este asa?

Gaura neagra nu este si ea la randul ei formata din particule?

@virgil a scris:Tot se vorbeste de gauri negre, masive, supermasive etc. dar nimeni nu si-a pus intrebarea; cat de mare poate fi o gaura neagra? sau cat de mica? De ce nu si-au pus aceasta intrebare? poate si-au pus-o dar nu pot raspunde, pentru ca nici o interdictie  sau regula nu s-a descoperit pana acum. Eu am incercat totusi si am introdus niste reguli prin dezvoltarea teoriei similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Astfel am gasit ca macrocosmosul este structurat pe patru dimensiuni etalon al acestor gauri negre pe care le-am numit corpuri ceresti elementare. De ce "elementare"? pentru ca acestea sunt unitatile de masura ale maselor in univers. Astfel masa unei stele sau a unei planete poate fi exprimata in "unitati elementare", fata de care comportamentul stelei sau planetei respective este previzibil, atunci cand face parte dintr-un sistem cosmic.
Anexez mai jos tabelul cu masele elementare pentru cele patru clase de sisteme cosmice cunoscute

De unde stiu eu ca sunt corecte aceste dimensiuni? Pentru asta m-am folosit de o expresie noua a constantei momentului cinetic valabila atat in microcosmos cat si in macrocosmos;
In aceasta relatie cu Vi s-a notat viteza maxima teoretica de orbitare in sistemul considerat, k este constanta gravitationala, si cu rmi si rMi s-au notat razele corpurilor elementare. S-a constatat ca folosind aceste dimensiuni se obtine o constanta a momentului cinetic egala cu aceia obtinuta prin alte relatii, sau prin calcul direct in cazul sistemului solar sau in cazul sistemelor cu sateliti.

Virgil, pe mine ma depasesc aceste calcule pe care tu le-ai aprofundat vad destul de bine. Ce stiu eu este ca rxF=M. De unde ai acele valori si care este etalonul?

Totusi astronomii au o ierarhie a gaurilor negre pe care le clasifica in gauri negre mici, gauri negre medii, masive si supermasive. Deci se pare ca au criterii de clasificare.
(Poate in functie de forta si timpul de atractie a materialului cosmic din jurul lor? si de distanta la care incepe orizontul evenimentelor?)

@CAdi a scris:

@virgil a scris:Tot se vorbeste de gauri negre, masive, supermasive etc. dar nimeni nu si-a pus intrebarea; cat de mare poate fi o gaura neagra? sau cat de mica? De ce nu si-au pus aceasta intrebare? poate si-au pus-o dar nu pot raspunde, pentru ca nici o interdictie  sau regula nu s-a descoperit pana acum. Eu am incercat totusi si am introdus niste reguli prin dezvoltarea teoriei similitudinii sistemelor micro si macrocosmice. Astfel am gasit ca macrocosmosul este structurat pe patru dimensiuni etalon al acestor gauri negre pe care le-am numit corpuri ceresti elementare. De ce "elementare"? pentru ca acestea sunt unitatile de masura ale maselor in univers. Astfel masa unei stele sau a unei planete poate fi exprimata in "unitati elementare", fata de care comportamentul stelei sau planetei respective este previzibil, atunci cand face parte dintr-un sistem cosmic.
Anexez mai jos tabelul cu masele elementare pentru cele patru clase de sisteme cosmice cunoscute

De unde stiu eu ca sunt corecte aceste dimensiuni? Pentru asta m-am folosit de o expresie noua a constantei momentului cinetic valabila atat in microcosmos cat si in macrocosmos;
In aceasta relatie cu Vi s-a notat viteza maxima teoretica de orbitare in sistemul considerat, k este constanta gravitationala, si cu rmi si rMi s-au notat razele corpurilor elementare. S-a constatat ca folosind aceste dimensiuni se obtine o constanta a momentului cinetic egala cu aceia obtinuta prin alte relatii, sau prin calcul direct in cazul sistemului solar sau in cazul sistemelor cu sateliti.

Virgil, pe mine ma depasesc aceste calcule pe care tu le-ai aprofundat vad destul de bine. Ce stiu eu este ca rxF=M. De unde ai acele valori si care este etalonul?

Totusi astronomii au o ierarhie a gaurilor negre pe care le clasifica in gauri negre mici, gauri negre medii, masive si supermasive. Deci se pare ca au criterii de clasificare.
(Poate in functie de forta si timpul de atractie a materialului cosmic din jurul lor? si de distanta la care incepe orizontul evenimentelor?)

Aceasta ierarhie este observationala indirecta deoarece GN nu se vad, dar se apreciaza prin efectele lor fizice. Tare as vrea niste date concrete ale acestor GN observate ca sa pot face si eu niste verificari.
In ce priveste etalonul, acesta s-a nascut din necesitatea de a putea gasi o marime ca o unitate de masura cu care sa poti masura orice corp cosmic, asa cum astronomii si-au ales ca distanta Unitatea asrtonomica ca fiind distanta de la Pamant la Soare. ,sau mai mult Par-secul. Numai ca si aceste unitati sunt arbitrare, in timp ce eu aveam nevoie de unitati la care sa se raporteze toate marimile fizice precum momentul cinetic al sistemului cercetat, sarcina gravitationala, dimensiunile orbitelor etc. Pentru asta am dezvoltat teoria similitudinii, si prin ea o serie de relatii de similitudine prin care se ajunge la niste valori exacte pentru macrocosmos.
Em m-am gandit ca D-zeu nu a creat legi speciale pentru micro si alte legi pentru macro, ci doar o singura lege la care poti schimba doar niste parametri. Asa ca am analizat in paralel sistemul atomic, cu precadere atomul de hidrogen luat ca cel mai simplu atom, si am creat un model macrocosmic al acestuia, prin care am gasit acele etaloane de masura ale macrocosmosului.
Insa cel mai important pas a fost atunci cand am gasit o constanta ce caracterizeaza atat micro cat si macro, in afara de viteza luminii.
Aceasta constanta este; k^3.M^2; in care k este pentru micro echivalentul lui K constanta gravitationala din macro. Odata stabilita aceasta constanta am putut stabili o serie de relatii empirice pentru toate marimile fizice pe care a trebuit sa le verific cu valorile cosmice reale. Pentru aceasta am avut la dispozitie sistemul solar si sistemele de sateliti, si cateva date despre galaxie. Cum era firesc momentul cinetic pentru unitatea de masa trebuia sa fie acelasi pentru toate sistemele planetelor ce contin sateliti. Dar spre mirarea mea am observat ca momentul cinetic al unui sistem depinde de viteza cu care acest sistem se deplaseaza prin spatiu.

@virgil a scris:. . . . .

Eu m-am gandit ca D-zeu nu a creat legi speciale pentru micro si alte legi pentru macro, ci doar o singura lege la care poti schimba doar niste parametri. Asa ca am analizat in paralel sistemul atomic, cu precadere atomul de hidrogen luat ca cel mai simplu atom, si am creat un model macrocosmic al acestuia, prin care am gasit acele etaloane de masura ale macrocosmosului.
. . . . .

Daca a fost D-zeu sau nu si daca a fost creat sau nu acest Univers,
este putin important fata de ceace sustine aici Virgil.
Nu are Universul dece sa tina seama de marimea omului si capacitatea
lui de a patrunde in mic si in mai mic. Limita macrouniversului o marcam
noi, fiindca nu avem vederea prea buna ca sa vedem atomii, particulele,
etc. Dar fizica trebuie sa fie aceeasi pentru particule si pentru galaxii, asa
cum spune el, adaptand parametrii.
Pana si daca se va mai cristaliza aceasta stiinta unica, tot felul de smecheri
vor emite ipoteze S.F. despre microcosmos ca sa iasa in fata. Nu-i vorba,
nici macrocosmosul nu este scutit de asta.
Legatura dintre gaurile negre si conservativitatea campului gravitational,
nu prea am sesizat-o in acest topic.

@virgil_48 a scris:

@virgil a scris:. . . . .

Eu m-am gandit ca D-zeu nu a creat legi speciale pentru micro si alte legi pentru macro, ci doar o singura lege la care poti schimba doar niste parametri. Asa ca am analizat in paralel sistemul atomic, cu precadere atomul de hidrogen luat ca cel mai simplu atom, si am creat un model macrocosmic al acestuia, prin care am gasit acele etaloane de masura ale macrocosmosului.
. . . . .

Daca a fost D-zeu sau nu si daca a fost creat sau nu acest Univers,
este putin important fata de ceace sustine aici Virgil.
Nu are Universul dece sa tina seama de marimea omului si capacitatea
lui de a patrunde in mic si in mai mic. Limita macrouniversului o marcam
noi, fiindca nu avem vederea prea buna ca sa vedem atomii, particulele,
etc. Dar fizica trebuie sa fie aceeasi pentru particule si pentru galaxii, asa
cum spune el, adaptand parametrii.
Pana si daca se va mai cristaliza aceasta stiinta unica, tot felul de smecheri
vor emite ipoteze S.F. despre microcosmos ca sa iasa in fata. Nu-i vorba,
nici macrocosmosul nu este scutit de asta.
Legatura dintre gaurile negre si conservativitatea campului gravitational,
nu prea am sesizat-o in acest topic.

In natura functioneaza principiul; totul sau nimic, adica orice cuanta cu energia peste o anumita valoare, se poate tranforma in anumite conditii intr-o particula a carei atribute sunt; masa, spinul, campul, dimensiunea, energia. Acelasi principiu functioneaza si in macrocosmos dar la o alta scara .