Inerția și timpul sunt indisolubil legate

Inerția există pentru că există timp. Există timp pentru că există inerție.

Poziția corpurilor nu poate fi schimbată oricât de mult în oricât de scurt timp. De aceea, viteza are o valoare maximă.

Viteza corpurilor nu poate fi schimbată oricât de mult în oricât de scurt timp. De aceea, accelerația are o valoare maximă.

Accelerația corpurilor nu poate fi schimbată oricât de mult în oricât de scurt timp. De aceea, supraaccelerația are o valoare maximă.

Și așa mai departe.

Fotonul manifestă inerţie?

Da. Cele spuse de mine mai sus sunt valabile pentru orice corp. Iar fotonul este și el corp.

Ia mai analizează. Inerţia este o proprietate intrinsecă a corpurilor cu masă de repaus nenulă. Fotonul nu are masă de repaus.

Și tu de ce nu analizezi?

Eu am analizat mai demult şi pentru orice particulă ce se deplasează cu viteza luminii timpul nu mai poate fi definit.
Concret, fotonul şi implicit particulele fără masă de repaus, nu experimentează timp.

Ar fi fost mult mai corect dacă spuneai că masa există pentru că există timp, deoarece inerţia este o proprietate a masei.

Razvan a scris:pentru orice particulă ce se deplasează cu viteza luminii timpul nu mai poate fi definit.

fotonul şi implicit particulele fără masă de repaus, nu experimentează timp.

Mai analizează.

Ce să analizez? Cum este dilatarea temporală pentru o particulă ce se deplasează cu viteza luminii?

Ești foarte activ. Bravo!

Mersi mult! Mă bucur că apreciezi eforturile mele.

În principiu, impulsul este indisolubil legat de mișcare, iar mișcarea este indisolubil legată de timp.
Eu cred că situația poate fi interpretată și cum o prezintă Abel.
Dacă să presupunem că nu ar exista timp, totul ar rămâne nemișcat.
Când totul este nemișcat, desigur, nu există mișcare, nu există timp.

La viteza luminii, dacă totul este înghețat în timp, mi se pare normal să nu existe mișcare.
Și totuși, la viteza luminii vorbim de viteză, adică de mișcare.
Deci, deși vorbim de viteza luminii, paradoxal, ar însemna să nu vorbim de mișcare și implicit de nicio viteză.
Cu alte cuvinte, pentru simplul fapt că mișcarea este prea mare ea nu există.
Sunt prea curajos dacă afirm că situația asta cu înghețarea timpului la viteza luminii este aberantă ?

Dacă timpul „îngheață” pentru foton, nu înseamnă că îngheață și pentru observator. Căci, cine înțelege, înțelege despre ce timp e vorba.

De exemplu, deși fotonul are viteza luminii, el poate fi accelerat în diverse moduri (perpendicular pe viteză, desigur). Ori, accelerația aia depinde de timp.

Abel, inerţia este forţa de reacţiune din principiile Newtoniene. Cu cât este egală forţa de reacţiune pentru un foton?

Nu sunt de acord cu definiția admisă de tine pentru inerție. Inerția este ceva mult mai profund.

Abel Cavaşi a scris:

Razvan a scris:pentru orice particulă ce se deplasează cu viteza luminii timpul nu mai poate fi definit.

fotonul şi implicit particulele fără masă de repaus, nu experimentează timp.

Mai analizează.

Particulele care au durata de viata infinita exista (traiesc) in afara timpului. Una din ele ar putea fi neutronul, alta ar fi fotonul, electronul, protonul. Desi aceste particule traiesc in afara timpului, combinatiile lor (atomii, moleculele) pot marca timpul.

Abel, este inerţia o forţă? Este, prin definiţie.
Este forţa egală cu ?
Este impulsul fotonului ? Este. Se modifică niu la schimbarea direcţiei luminii (că celelalte sunt constante)? NU!
QED!

Inerția nu este o forță.

Abel Cavaşi a scris:Inerția nu este o forță.

Inerţia este proprietatea corpurilor de a-şi păstra starea de mişcare rectilinie uniformă sau de repaus relativ atâta timp cât asupra lor nu acţionează altă forţă care să le schimbe această stare de mişcare.
Când acţionăm asupra unui corp cu o forţă (care să-i schimbe starea de mişcare), acesta reacţionează cu o forţă  egală în modul şi de sens contrar.
Cu alte cuvinte inerţia se manifestă doar la schimbarea direcţiei de deplasare a unui corp ca şi o forţă (egală în modul şi de sens contrar!) care se opune schimbării acestei stări.

În cazul fotonului există forţă de reacţie? Poate fi fotonul accelerat sau încetinit? Fotonul nu există decât în mişcare strict cu viteza luminii în vid.

Ştiu că te contrazici cu mine doar de dragul contrazicerii, cu toate că eu îţi sugerasem doar o exprimare mai corectă, dar asta e!

Răzvane, permite-mi să mă bag și eu un pic în seamă, că am reflectat și eu mult la ce-i inerția asta.
În prima parte a expunerii tale sunt de acord complet cu tine. Inerția este forța de reacțiune.

În cazul fotonului însă, nu mai vorbim de forța de reacțiune, ci de o modificare energetică.
Când fotonul lovește un atom spre exemplu, nu-i schimbă acestuia starea de mișcare, ci îi schimbă starea energetică.
Acum, cum îi schimbă această stare energetică nu mai știu că nu cunosc atâta electromagnetism ca tine, dar ideea în sine este că există o reacțiune și în cazul fotonului.
Forța de reacțiune a atomului când îl lovește un foton se manifestă prin schimbarea stării energetice a electronilor, sau ceva de genul.
Nu se lasă fără modificări și fără reacțiuni nici interacția fotonului cu materia sau cu alte particule.

Iar aceste interacții și reacțiuni tot în timp se realizează.

curiosul a scris:În cazul fotonului însă, nu mai vorbim de forța de reacțiune, ci de o modificare energetică.

Păi tocmai asta e! Nu putem vorbi de inerţie în cazul fotonului!
Mă bucur că te-ai prins!

Da, trebuie să recunosc că aici sunt de acord cu tine.
Când fotonul se ciocnește cu o particulă să spunem, efectul nu este același ca în cazul ciocnirii corpurilor macroscopice. Acolo mai degrabă este vorba despre o interacție la nivel energetic, nu de o schimbare a stării de mișcare.

Dar aceasta depinde totuși.
Dacă inerția în esență, se manifestă prin schimbarea/păstrarea stării de mișcare sau de repaus, iar aceasta este cauzată de o modificare la nivel energetic, atunci când fotonul se lovește de o particulă, aceasta absoarbe energia fotonului, să spunem, sau o parte din ea, iar prin această modificare a stării energetice a particulei lovite de foton, aceasta își schimbă fie viteza, fie direcția.
Iar în esență, cam tot la aia se ajunge.
Dacă o particulă își modifică starea energetică prin ciocnirea cu un foton, această modificare a stării energetice trebuie să se reflecte și asupra stării sale de mișcare sau de repaus.
Modificarea stării energetice se manifestă tocmai prin modificarea vitezei sau a direcției de deplasare.
Adică tot un fel de inerție.

Răzvan, cel care se contrazice de dragul contrazicerii ești tocmai tu; tu apari în fiecare topic, chiar și atunci când n-ai înțeles despre ce se vorbește.

Gândește-te că și momentul cinetic se conservă tot din inerție. Deci, nu doar impulsul.

Care este momentul cinetic al fotonului?

Razvan a scris:Care este momentul cinetic al fotonului?

Păi dacă are spin, n-are și moment cinetic ?
Deși este mai impropriu spus.
Dar dacă are spin, adică dacă are o rotație intrinsecă, atunci cine menține aceea rotație ?
Ori momentul cinetic este tocmai o consecință a inerției, o formă de manifestare a acesteia.

Spinul nu este chiar un moment cinetic în sensul propriu al cuvântului.

Razvan a scris:Spinul nu este chiar un moment cinetic în sensul propriu al cuvântului.

Sigur Răzvan, am menționat asta, dar spinul, mai pe românește, reprezintă un fel de rotație intrinsecă a fotonului.
Dar o rotație intrinsecă implică și o conservare a momentului cinetic.
Chiar dacă nu în adevăratul sens al cuvântului.
Pentru că aceea mișcare de rotație cum se păstrează, cum se conservă ?
Datorită unei conservări improprie a unui tip de moment cinetic, zic eu.

Iar aceasta implică ideea de inerție, adică de conservare a stării de mișcare, în cazul nostru a celei de rotație intrinsecă.
Deci putem vorbi și de o formă de inerție la nivelul fotonului.

Sau altfel, ca să vezi cum se ajunge la concluzia lui Abel printr-o relaționare mai mult sau mai puțin obiectiv justificată.

La nivelul fotonului timpul îngheață deși acesta are totuși o rotație intrinsecă.
Cum explicăm aceea mișcare de rotație în lipsa noțiunii de timp care caracterizează mișcarea ?
Putem de asemenea să spunem, relativist vorbind, că aceea mișcare de rotație a fotonului apare dintr-un sistem de referință exterior fotonului. Dar asta înseamnă că de fapt fotonul însuși nu are o rotație intrinsecă de rotație, ci o are doar când este privit din exteriorul lui.
Iar o mică ciudățenie aici care adâncește și mai tare incertitudinea obiectivității fenomenelor din natură.

Spinul reprezintă o stare cuantică. Definiţia lui prin analogie cu un moment cinetic poate induce în eroare.
Ştiu că mai de mult a dat omuldinlună o definiţie a spinului chiar pe acest forum exprimată în cuvinte proprii, dar foarte intuitivă, cum de altfel este stilul lui de a explica; n-o mai găsesc, dar poate citeşte, e amabil şi o scrie din nou.

Aici nu te contrazic pentru că nu voi ști ce spun. Eu mi-am spus părerea doar după cum vizualizez eu situația.
Cu siguranță o definiție mai amplă clarifică exact situația.