CONSTANTA "MOMENTULUI CINETIC REDUS"

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul --------------- momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------ 0.393

II- Sistemul----------------------------
Jupiter ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn --------------------------------------- 0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933

Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Pentru Virgil :

@CAdi a scris:Virgil, la determinarea sirul Titus-Bode a distantelor planetelor fata de Soare,
cum ai determinat numarul cuantic principal al planetelor din Sistemul Solar ?

Uite un raspuns, mai degraba o intrebare al lui CAdi aflata pe aceasta
pagina mai sus, pe care cred ca ai ratat-o din cauza aparitiei imediate a
raspunsului meu . Chiar ma simt vinovat fata de el !
Nu mi se pare a fi chiar o bagatela.

Am folosit doua metode; prima a fost sa determin relatia de similitudine pentru constanta momentului cinetic pentru sistemul solar. De aici rezulta ca prima orbita corespunde pentru Viteza si raza constantei momentului cinetic.
A doua metoda a fost sa aflu care este saltul momentului cinetic intre doua orbite succesive. Aici am intalnit greutati, pentru ca Mercur are o raza de orbitare si o perioada ceva mai mare decat ar trebui, cauzele probabil se datoreaza influientei celorlalte planete. O alta cauza a fost ca Venus si Pamantul se afla destul de apropiate, iar Venus se rostogoleste pe orbita complet diferit de celelalte planete. Cauzele abaterilor constau intr-un cataclism care a sfaramat o planeta care se afla intre Marte si Jupiter, transformand-o intr-un inel de asteroizi.
Norocul meu a fost ca am inceput cu determinarea momentului cinetic pentru sistemele de sateliti Pamant, Jupiter, Saturn, Uran si Neptun. De acolo am aflat ca momentul cinetic depinde de viteza nucleului sistemului considerat. Cu cat Planeta se indeparteaza de Soare, cu atat momentul cinetic este mai mic. cu aceste date am construit un grafic;

@virgil a scris:. . . . .

Virgil, odata ce in raspunsul ACESTA ai scris:
Hr=1* VL*RL, daca generalizezi formula pentru orice orbitare
(R constant sau media lui), graficul de mai sus mi se pare ca rezulta
implicit.

@virgil_48 a scris:

@virgil a scris:. . . . .

Virgil, odata ce in raspunsul ACESTA ai scris:
Hr=1* VL*RL, daca generalizezi formula pentru orice orbitare
(R constant sau media lui), graficul de mai sus mi se pare ca rezulta
implicit.

Trebuia sa verific teoria. Dar fara grafic nu as fi descoperit dependenta momentului cinetic de viteza cu care se misca nucleul sistemului. Adica daca Pamantul se afla mai departe de Soare, atunci constanta momentului cinetic pentru sistemul Pamant-Luna, at fi fost mai mica. Astfel intervine un coeficient de viteza cum l-am denumit eu, care este radical din raportul dintre viteza nucleului supra viteza minima a sistemului notata cu V0.

@virgil a scris:. . . . .
Virgil, odata ce in raspunsul ACESTA ai scris:
Hr=1* VL*RL, daca generalizezi formula pentru orice orbitare
(R constant sau media lui), graficul de mai sus mi se pare ca rezulta
implicit.

. . . . .
Trebuia sa verific teoria. Dar fara grafic nu as fi descoperit dependenta momentului cinetic de viteza cu care se misca nucleul sistemului. Adica daca Pamantul se afla mai departe de Soare, atunci constanta momentului cinetic pentru sistemul Pamant-Luna, at fi fost mai mica. Astfel intervine un coeficient de viteza cum l-am denumit eu, care este radical din raportul dintre viteza nucleului supra viteza minima a sistemului notata cu V0. . . . .

In urma acestei cercetari nu ti se pare ca reiese o ierarhie a
marimii momentului cinetic al corpurilor sau al MCR, legata
de ierarhia vitezelor cosmice (1, 2, 3) ?
Poti analiza cu mijloacele de care dispui, in paralel cu proprietatile
sistemelor si proprietatile orbitei unui singur corp in cazul variatiei
(ipotetice) a vitezei ? Când "se desprinde" din sistem un corp si
când orbiteaza mai departe la o distanta mai mare ? De ce depinde
asta si care este limita ? De viteza sau de momentul cinetic ?
De fapt eu nu am citit     PDF ul tau, poate gaseam raspuns acolo.

Tot nu mi-ai raspuns la intrebare !
Cum ai determinat numarul cuantic principal al planetelor?
(Explicit)

@CAdi a scris:Tot nu mi-ai raspuns la intrebare !
Cum ai determinat numarul cuantic principal al planetelor?
(Explicit)

Sunt niste relatii de calcul. Anexez mai jos un tabel unde in capul tabelului se vad relatiile. Pentru alte detalii este necesar sa citesti capitolul 9 din lucrarea mea.
https://drive.google.com/open?id=1dKTnctVAdSsbGliwZMFJ2ynbIMwVIEk7

Multumesc!
Ceea ce ai gasit tu este remarcabil si cred ca te afli pe calea cea buna!
(Pentru ca tu ai descoperit acelasi sir Titius-Bode pe alta cale, logica)

Uite cum a fost descoperita in realitate relatia distantei planetelor fata de Soare:

In anul 1766 astronomul german Titus (nume latinizat- de fapt il chema Johann
Tietz ) a pus bazele unui mod de calcul care permitea gasirea distantelor la care
se afla planetele in sistemul nostru solar .
Acest mod de calcul a fost cunoscut mai tarziu sub numele de ,,Legea Titius-Bode
datorita lui Johann Bode care a popularizat-o.

Astfel, el a scris distantele planetelor descoperite pana atunci ,luind ca unitate
distanta de ~150 mil de km a Terrei fata de Soare care este este 1 u.a.
Rezulta :

Mercur – 0,4
Venus-0,7
Terra -1
Marte - 1,6
X
Jupiter -5,2
Saturn -9,5

Si daca calculam in continuare

Uranus (19,2)
Neptun (30)
Pluto (39)
Obs. ultimile 3 planete nu erau descoperite,ma rog Pluto a fost retrogradata .

La aceste distante Titus a atasat urmatoarea progresie geometrica :
3,6,12,24,48,96, iar daca dezvoltam mai departe gasim si 192, 384
Progresia geometrica are regula care stabileste ca raportul dintre oricare doi termeni consecutivi este constant.
La aceasta progresie a adaugat un 0 la început ei si apoi a adunat cu 4 fiecare
termen (inclusiv primul termen) si a rezultat urmatorul sir :
4,7,10,16,28,52,100, si daca continuam obtinem 196, 388.
Apoi a impartit cu 10 si a obtinut urmatoarele distante in unitati astronomice :

Mercur – 0,4
Venus-0,7
Terra -1
Marte - 1,6
X -----2,8
Jupiter -5,2
Saturn – 10 (real 9,5)

Si mai departe

Uranus -19,6 (real 19,2)
Neptun – 39 (real 30)

Pluto -39

Am aici 2 observatii de facut :
Prima ca legea Titus –Bode a devenit de actualitate cand in 1781 a fost
descoperita planeta Uranus a carei distanta medie este 19,2 u.a.
A doua este datorata faptului ca Pluto intretaie orbita lui Neptun si au loc acele anomalii
si de altfel de la Neptun incolo legea nu mai este valabila desi valoarea distantei lui Pluto
ar confirma oarecum legea.
Important este ca dupa descoperirea planetei Uranus astronomii s-au orientat cu observatiile spre
acea zona situata la 2,8 u.a fata de Soare pentru a descoperi o eventuala planeta si astfel a fost
descoperita de fapt centura de asteroizi , care arata faptul ca planeta cea a existat acolo
a fost distrusa  in urma unui cataclism sau ma rog in urma unui altfel de eveniment...

Tu ai descoperit insa aceste relatii intre distantele planetelor prin alta metoda si e clar ca te aflii
pe drumul cel bun.

Mai jos tabelul cu distantele planetelor fata de Soare in concordanta cu sirul Titius-Bode,

calculat de tine :

@virgil a scris:Comportarea corpurilor care fac parte dintr-un sistem cosmic, nu este aceiasi cu a corpurilor singulare din spatiu.
Referitor la cuantificarea sistemului solar, trebuie sa amintesc ca exista de mult un Sir Titius-Boode, si alaturat este cuantificarea rezultata din teoria mea;

Da este calculat de mine pe baza numerelor cuantice calculate cu relatiile aratate mai sus.
Multumesc CAdi pentru apreciere.