Legi de conservare (1)

Scris de Vizitator 1 Vin 11 Noi 2016, 10:38

Rezumarea primului mesaj :

Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48

Scris de **virgil** Mar 29 Aug 2017, 06:21

crivoi d a scris:Depinde de "marime".

Pus in fata unui fapt concret, v-ati pierdut. In lipsa arsenalului de expresii alambicate n-a mai ramas nimic concret.

Scris de d crivoi Mar 29 Aug 2017, 11:29

Pus in fata unui fapt concret, v-ati pierdut.

Zici?

Scris de **virgil_48** Mar 29 Aug 2017, 23:32

virgil a scris:Totusi, cum se misca recipientul in cauza? la dreapta sau la stanga ?

Daca este vorba despre recipientul acela din pagina 9, in interiorul
caruia scrie VID, teoretic va primi un mic impuls catre stanga, adica
in directia care o indica sageata caramizie. Asta pana se egalizeaza
presiunile. Crede cineva ca acest impuls este deosebit de acela
care propulseaza un balon pentru copii când elibereaza aerul din
el?

Scris de **gafiteanu** Mar 29 Aug 2017, 23:54

Ca tot ati adus vorba de balonul care elibereaza aerul din el, sa dam si exemplul mult mai cunoscut al omului balonat, care elibereaza gazele din el. De unde apare tam nesam impulsul, care-l propulseaza? A fost conservat initial impulsul in fasole ? A fost fasolea supusa unui lucru mecanic mai intens acum milioane de ani si a primit mai mult impuls in codul ei genetic ?
La fel cum in ziua de azi geneticienii agrari fac tot felul de experimente si scot fructe fara samburi, ma gandeam si eu ca fizician sa scot un soi de fasole fara impuls. Simplu, bagandu-i impuls negativ de anulare. Si o sa devin f.bogat pt asa brevet.

Scris de **virgil** Mier 30 Aug 2017, 07:04

virgil_48 a scris:
virgil a scris:Totusi, cum se misca recipientul in cauza? la dreapta sau la stanga ?
Daca este vorba despre recipientul acela din pagina 9, in interiorul
caruia scrie VID, teoretic va primi un mic impuls catre stanga, adica
in directia care o indica sageata caramizie. Asta pana se egalizeaza
presiunile. Crede cineva ca acest impuls este deosebit de acela
care propulseaza un balon pentru copii când elibereaza aerul din
el?

Asa ar fi, daca nu tii cont de presiunea dinamica a jetului de aer care exercita o lovitura de berbec asupra suprafetei interioare din dreapta.

Din Wikipedia;

"Presiune dinamică[modificare | modificare sursă]

Presiunea dinamică , notată de obicei p_din este presiunea suplimentară a unui fluid care s-ar lovi de o suprafață și ar fi obligat să-și consume complet energia cinetică. Ea se exprimă prin relația:
{\displaystyle p_{din}=\rho {\frac {v^{2}}{2}}\,} $Legi de conservare (1) - Pagina 10 51b870b84f7d7ff086c87cfcb62065a5309c162e$
unde ρ este densitatea fluidului, în kg/m³, v este viteza, în m/s."

Scris de **virgil_48** Mier 30 Aug 2017, 08:44

virgil a scris:. . . . .
Presiunea dinamică , notată de obicei p_din este presiunea suplimentară a unui fluid care s-ar lovi de o suprafață și ar fi obligat să-și consume complet energia cinetică. Ea se exprimă prin relația:
{\displaystyle p_{din}=\rho {\frac {v^{2}}{2}}\,} $Legi de conservare (1) - Pagina 10 51b870b84f7d7ff086c87cfcb62065a5309c162e$
unde ρ este densitatea fluidului, în kg/m³, v este viteza, în m/s."

Nu este nevoie ca presiunea dinamica a fluidului sa se consume complet.
Si partial daca se consuma tot produce o apasare asupra suprafetei.
Presiunea vantului sau a unui jet de sablare, produce un efect mai
puternic asupra unei suprafete concave decat asupra uneia convexe.
Suprafata concava preia impuls mai mult de la particule.
Si desi stiu ca nu ai urmarit, chiar si FOIPul(ipotetic) produce o presiune
dinamica, care devine forta gravitationala, desi poate trece prin corpuri.
Despre cutia aceea, probabil ca efectele se anuleaza si nu primeste nici
un impuls.
P.S. Desi daca te gandesti bine, un volum vidat intr-o atmosfera normala,
poate constitui o rezerva de energie. Invers, energia aerului comprimat,
se foloseste. Daca in cutia aceea ar fi aer comprimat, ai sti in ce directie
este impulsul: spre dreapta. Atunci, daca este vid, parca ar fi spre stanga.

Scris de crivoi d Mier 30 Aug 2017, 12:21

Scris de d crivoi Ieri la 11:29

Pus in fata unui fapt concret, v-ati pierdut.
Zici?

Eu ZIC urmatoarele:
In conditiile in care nu se cunosc parametrii fluxului (cinetici, electrici, masici/chimici) este greu de "ghicit" comportarea/miscarea obiectului impactat deoarece:
- nu cunoastem unghiul de deviere , alfa, al fluxului de impact la suprafata opusa sensului de deplasare acestui(effect de perete/Prandt-Mayer/Coanda,..., electroconvergenta panzei cilindrice continue a unui fluid compresibil intr-un mediul compresibil/atmosfera), si implicit nu cunoastem taria fenomenului de transport (masic,...,electric?,...termic,?,...) din zona Fantei:
a)daca taria fluxului/fen de transport este mare este posibila mentinerea "vidului" si depresionarea zonei /fetei cu Fanta, astfel dezechilibrul dintre presiunile pe fetele opuse creste, indifferent de "marimea" fantei.
b) daca "marimea" fantei este mare,....,

..............................................................................................................................
x) daca dimensiunile obiectului sunt din domeniul micro (si parametrii fluxului specific acestui palier/domeniul luminii) atunci este posibil sa avem un sistem ethnic generator de sarcini in cuplul cu un electromotor nelegat la,....

Cam asat ZIC eu! Aiureli, cred/zic altii (ca spun)!

Scris de **gafiteanu** Mier 30 Aug 2017, 21:47

Marele nostru savant si mentor Abel, punand stopul rosu si tragand semnalul de alarma pe acest comentariu f.pertinent postat de mine:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p270-legi-de-conservare#85296
a dorit sa mai zaboviti asupra unei mari idei atacata de mine si anume daca si cum si unde se conserva impulsul sau impulsurile. Bunul simt ne spune ca impulsul nu poate sa dispara sub nici o forma, cu siguranta el se conserva. Marele impuls initial dat de Dumnezeu la "Facerea Lumilor" se regaseste in fiecare particica de materie si tasneste cand nici nu te astepti.
Energia si multe altele s-au dovedit ca se creaza si se distrug continuu, adica nu se conserva intotdeauna. Dar impulsul se conserva, se transmite de la in corp la altul si nu se transforma in nimic altceva.. Ganditi cum trebuie acest lucru si poate veti avea o mare revelatie.

Scris de **virgil_48** Joi 31 Aug 2017, 01:28

gafiteanu a scris:. . . . .
Energia si multe altele s-au dovedit ca se creaza si se distrug continuu, adica nu se conserva intotdeauna. Dar impulsul se conserva, se transmite de la in corp la altul si nu se transforma in nimic altceva.. Ganditi cum trebuie acest lucru si poate veti avea o mare revelatie.

Impulsul este 2 m (v / 2)
Energia cinetica este 2 m (v / 2)²
Daca cunosti masa si viteza unui corp, deci impulsul, energia
lui cinetica rezulta implicit.
Cum ar putea sa se conserve impulsul daca energia cinetica nu
s-ar conserva? Asta in cazul miscarii si impulsurilor rectilinii.
In schimb, un impuls oblic fata de traiectoria inertial rectilinie
a unui corp, se poate pierde. Se schimba directia traiectoriei iar
viteza ramane aceeasi. Deci impulsul corpului nu creste, desi
primeste un aport de impuls.
Dar asta se poate intampla numai in cazul schimbarii directiei si
al miscarii curbe sau circulare. Miscarea cotita consuma impuls,
ca si energie de altfel, care nu se conserva decat in modificarea
directiei. Nu se mai poate transmite altui corp.
Este o consecinta simpla a compunerii marimilor vectoriale.
Suma catetelor este mai mare decat ipotenuza. Ce sa faci? Se
poate pierde impuls.

Scris de **gafiteanu** Joi 31 Aug 2017, 06:50

Energia este o cantitate variabila, e un corp fizic variabil si complex, facut din simplex. E un scalar.
Impulsul este altceva, e un vector atasat materiei, corpurilor.
Ambele sunt notiuni in fizica, sunt marimi masurabile fata de anumite repere alese si impuse de noi.
v si v^2 sunt lucruri foarte diferite in fizica.
Fizica oficiala e f.usoara, doar ailalta e inaccesibila.

Scris de **virgil_48** Joi 31 Aug 2017, 07:29

In cazul miscarii cotite, curbe sau circulare, deci nerectilinii,
si impulsul si energia se conserva in schimbarea directiei.
Dar schimbarea directiei oricat de scurta, nu mai poate fi
transmisa altui corp, este o irosire fara intoarcere. Rezulta
ceva ce poate ramane numai pe hartie: un desen.
Nu pot spune eu daca acest mod de a privi conservarea
este ceva corect, sau numai o ascundere a faptului ca
energia cinetica si impulsul, nu se conserva in cazul miscarii
nerectilinii. Dece ar ascunde acest fapt? Fizica oficiala are
motive serioase!

Scris de **virgil** Joi 31 Aug 2017, 07:58

gafiteanu a scris:Energia este o cantitate variabila, e un corp fizic variabil si complex, facut din simplex. E un scalar.
Impulsul este altceva, e un vector atasat materiei, corpurilor.
Ambele sunt notiuni in fizica, sunt marimi masurabile fata de anumite repere alese si impuse de noi.
v si v^2 sunt lucruri foarte diferite in fizica.
Fizica oficiala e f.usoara, doar ailalta e inaccesibila.

Toata problema vine dintr-o eroare de interpretare; impulsul p=m.v; iar energia E=(m.v).2pi.R/T ; in care 2.pi.R=Lambda este lungimea de unda a variatiei impulsului, iar T este perioada de variatie intre zero si maxim a acestuia. Daca notam h=2pi.(m.v).R; vedem ca am dat peste constanta lui Planck. iar T=1/niu; rezulta ca energia este E=h.niu;
Deci energia nu inseamna decat un numar de impulsuri pe secunda, obtinute pe diferite cai, ca rezultat al unor transformari chimice in majoritate, dar si ca efecte gravitationale a caderilor de apa transformate in curent electric, sau ca radiatii primite de la Soare, etc. Toate formele de energie se datoreaza unor impulsuri de tip zvac repetate cu o anumita frecventa. Niciodata in natura un impuls nu actioneaza de doua ori in acelasi loc, de aceia avem de a face cu impulsuri rotitoare sau sinusoidale, mai pe scurt zvac.

Scris de **gafiteanu** Joi 31 Aug 2017, 09:11

Ca mare dreptate mai ai,
"Toata problema vine dintr-o eroare de interpretare".
Ba chiar din prea multe erori.
Am oroare de eroare.
"Pui de lele
Erori au fost, erori sunt inca,
Si-or fi cat neamul romanesc.
........................................
Şi unu-i Eugen cel harnic
Iar celălalt Abel cel drept
Ei, pentru visul lor, amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici urmatori."

"Hai Stiinta !"

Scris de **virgil_48** Joi 31 Aug 2017, 11:38

virgil a scris:
Toata problema vine dintr-o eroare de interpretare; impulsul p=m.v; iar energia E=(m.v).2pi.R/T ; in care 2.pi.R=Lambda este lungimea de unda a variatiei impulsului, iar T este perioada de variatie intre zero si maxim a acestuia. Daca notam h=2pi.(m.v).R; vedem ca am dat peste constanta lui Planck. iar T=1/niu; rezulta ca energia este E=h.niu;

Binevenit talentul de a complica lucrurile simple. Pe asta se bizuie si
paradigma stiintifica actuala.

Deci energia nu inseamna decat un numar de impulsuri pe secunda, obtinute pe diferite cai, ca rezultat al unor transformari chimice in majoritate, dar si ca efecte gravitationale a caderilor de apa transformate in curent electric, sau ca radiatii primite de la Soare, etc.

Un impuls de 1 Ns daca se repeta de 10 ori pe secunda rezulta 10 Ns. Adica
tot impuls.
Energia mecanica se masoara in Nm. Raportul E_c / Imp este viteza.
Nu cred ca este bine sa permitem unor improvizatii sa patrunda in "cercetarile"
noastre ca argumente.

Toate formele de energie se datoreaza unor impulsuri de tip zvac repetate cu o anumita frecventa. Niciodata in natura un impuls nu actioneaza de doua ori in acelasi loc, de aceia avem de a face cu impulsuri rotitoare sau sinusoidale, mai pe scurt zvac.

Nu stiu daca zvâcul este o notiune recunoscuta. Aportul de impuls
se poate petrece si ca Imp = F x t, deci continuu in timp. O forta,
colineara cu directia miscarii, in timpul t, produce cresterea impulsului
unui corp. Ca si a vitezei si a energiei cinetice de altfel.

Scris de **gafiteanu** Joi 31 Aug 2017, 11:59

Si cand nu mai face "zvâc", s-a terminat totul, vine impotenta si apoi moartea.
Sa zvâcuim cat traim.
La inceputul Lumii a fost "Marele Zvâc". Dar cum ar spune englezul pe limba lui in loc de Big-Bang ?
Dar de unde a venit initial zvâcul, din ce a tzasnit ? Aiasta-i intrebarea.
Apropo, cum de n-a stiut Einstein de acest zvâc ? Cum de nu l-a introdus in nicio formula ? I-a lasat sa-i scape ocazia si meritul e a lui virgil.

Scris de **virgil** Joi 31 Aug 2017, 13:27

virgil_48 a scris:
virgil a scris:
Toata problema vine dintr-o eroare de interpretare; impulsul p=m.v; iar energia E=(m.v).2pi.R/T ; in care 2.pi.R=Lambda este lungimea de unda a variatiei impulsului, iar T este perioada de variatie intre zero si maxim a acestuia. Daca notam h=2pi.(m.v).R; vedem ca am dat peste constanta lui Planck. iar T=1/niu; rezulta ca energia este E=h.niu;
Binevenit talentul de a complica lucrurile simple. Pe asta se bizuie si
paradigma stiintifica actuala.
Deci energia nu inseamna decat un numar de impulsuri pe secunda, obtinute pe diferite cai, ca rezultat al unor transformari chimice in majoritate, dar si ca efecte gravitationale a caderilor de apa transformate in curent electric, sau ca radiatii primite de la Soare, etc.
Un impuls de 1 Ns daca se repeta de 10 ori pe secunda rezulta 10 Ns. Adica
tot impuls.

Zvacul nu este un impuls simplu m.v, ci este un moment cinetic, adica un impuls rotitor, (m.v).2pi.R;

Scris de **virgil_48** Joi 31 Aug 2017, 16:14

gafiteanu a scris:. . . . .
Şi unu-i Eugen cel harnic
Iar celălalt Abel cel drept
Ei, pentru visul lor, amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.
. . . . .

Dom Profesor, dece te obsedeaza atata persoanele mentionate?
Ti-au luat caii de la bicicleta sau tigla de pe casa? E liber locul lui
Pacalici fiindca este in deplasare? Ai avut alergie la sefi si aici o
indreapti impotriva administratorului si moderatorilor?
Raman la parerea ca poti mai mult. Cu aceeasi apreciere...

Scris de **gafiteanu** Joi 31 Aug 2017, 22:32

Scuze virgil_48 ca nu te-am mentionat expres si pe tine, dar eu am obsesia doar a cultului marilor personalitati. Pt. tine este ultima strofa, unde intram dea valma cu totii.

Scris de **virgil_48** Sam 02 Sept 2017, 00:06

virgil a scris:. . . . .
Zvacul nu este un impuls simplu m.v, ci este un moment cinetic, adica un impuls rotitor, (m.v).2pi.R;

Se poate, dar cum ti se par legile conservarii daca citesti AICI?
Sunt doua variante:
1. Energia cinetica si impulsul care curbeaza traiectoriile rectilinii,
si produc orbitele, nu se conserva. In acest caz ele se pierd fiindca
fizica actuala afirma ca nu se produce lucru mecanic in acest caz.
2. Miscarea curba generata de resursa numita gravitatie, produce
lucru mecanic, lafel si miscarea orbitala. Deci resursa gravitatiei se
consuma. Asta nu spune fizica actuala, dar asa rezulta.
Despre impulsul rotitor putem discuta dupa ce depasim aceasta
situatie simpla, in care nu apare momentul cinetic.

Scris de **virgil** Sam 02 Sept 2017, 07:26

In loc sa te opresti la campul gravitational unde nu poti face decat experimente imaginare din care vrei sa tragi concluzii, eu iti propun sa cobori cu un nivel mai jos, si sa te folosesti de sistemul atomic care este studiat si intors pe toate fetele in laborator. Ceia ce se intampla la nivel gravitational se intampla si la nivel atomic, si poti intelege mult mai bine cum se petrec fenomenele.
Un atom ere durata de viata nelimitata daca nu se intervine cu ceva distructiv asupra lui, la fel ca si un sistem planetar.
Atomul cel mai simplu este al hidrogenului, care este format din cele doua particule cunoscute, ce sunt legate printr-un camp ce asigura legatura dintre ele. Atomul aflat in stare libera nu consuma si nu emite energie, desi electronul se invarteste in jurul nucleului, in toate felurile, iar ca sa rupi electronul de nucleu trebuie sa consumi energie. Daca vrei sa indepartezi electronul de nucleu, te folosesti de o radiatie adica un aport de enerie de o anumita frecventa, care produce un salt al electronului pe o alta orbita, el continuand sa orbiteze sau sa oscileze in jurul nucleului. In momentul cand radiatia de excitatie inceteaza, electronul revine pe orbita initiala, eliberand o radiatie laser. Astfel atomul a reintrat in starea lui normala. De aici rezulta ca orice interventie asupra atomului care este un mic sistem in echilibru, il face pe acesta sa devina un oscilator activ, adica un emitator de radiatii. Dar atat timp cat nu se intervine asupra lui el continua sa existe fara sa consume energie. Deci nucleul si electronul legati prin campul electric pot exista o vesnicie atat timp cat sunt in consonanta cu energia mediului ambiant, fara consum energie.
In mod asemanator se petrec lucrurile si in campul gravitational, numai ca la alt nivel cosmic. Mai departe trage tu concluziile asupra miscarii orbitale a planetelor in jurul Soarelui, si vezi daca se consuma ceva din campul acestora.

Scris de **virgil_48** Sam 02 Sept 2017, 08:38

virgil a scris:. . . . . De aici rezulta ca orice interventie asupra atomului care este un mic sistem in echilibru, il face pe acesta sa devina un oscilator activ, adica un emitator de radiatii. Dar atat timp cat nu se intervine asupra lui el continua sa existe fara sa consume energie. Deci nucleul si electronul legati prin campul electric pot exista o vesnicie atat timp cat sunt in consonanta cu energia mediului ambiant, fara consum energie.
In mod asemanator se petrec lucrurile si in campul gravitational, numai ca la alt nivel cosmic. Mai departe trage tu concluziile asupra miscarii orbitale a planetelor in jurul Soarelui, si vezi daca se consuma ceva din campul acestora.

Cunostintele mele teoretice, in special cele din domeniul microcosmosului,
ma impiedica sa-mi bag capul acolo. La similitudinea intre un atom si un
sistem planetar m-am gandit si eu, si daca mi-ar fi accesibila te-as sustine,
fiindca mi se pare realista si importanta. Desi nu toti vad orbitarea
electronului in jurul nucleului asa de simplist.
Dar in "paradigma mea", si orbitarea electronului este sustinuta tot de FOIP.
Nici electronul nici Luna nu consuma vreo energie provenita din masa
participantilor la orbitare. Eu afirm ca teoria miscarii in camp central falsifica
fizica, fiindca daca ar exista camp central, acela s-ar consuma, dupa cum eu
cred ca am demonstrat deja. Asta inseamna ca inventia "camp gravitational"
este o farsa. Nu ma mobilizez sa sintetizez demonstratia fiindca nu este indicat,
dar ea exista imprastiata in acest forum. Dar fiind ceva cu totul impotriva
curentului, nu este atent nimeni. Si la aceasta demonstratie FOIP nu participa.
Poate ca Undeva, cândva...
Daca exista FOIP, alcatuit din materie fragmentata la infinit, atunci inseamna
ca exista o componenta a fluxului redusa dimensional dar semnificativa
cantitativ, care poate actiona asupra atomului asa cum am tot simulat eu ca
se intampla cu corpurile. Deci si atomul este mentinut in starea lui de orbitare
de componenta FOIP aflata la nivelul dimensional adecvat. S-ar putea spune
ca participa particulele mult mai mici decat electronul.
Asa ca, existând macar o explicatie precara si pentru orbitarea electronului
determinata de impingere, ma pot concentra pe orbitarea corpurilor care sunt
mai la vedere. Dar pentru mine, cele doua sunt similare.

Scris de **virgil** Sam 02 Sept 2017, 13:01

Orbitarea in sine este un termen preluat din astronomie. se stie ca modelul atomic planetar a lui Bohr este depasit de mult, tocmai pentru aceasta asemanare care nu explica de ce anumite orbite sunt stationare fara pierdere de energie, in timp ce altele nu-s.
Din pacate numai ecuatia lui Schrodinger a ajuns sa determine acei orbitali care ne indica probabilitatea de a gasi electronul caracterizat de anumite numere cuantice.
Acelasi lucru insa se intampla si in macrocosmos, insa timpul in care se scurg evenimentele cosmice este atat de diluat incat nu se poate demonstra nimic. Pentru asta exista teoria similitudinii care deschide o posibilitate de sudiu a macrocosmosului, folosindu-ne de cunostiintele despre sistemul atomic. Este ca si cum am studia efectul produs de un medicament asupra oamenilor, folosindu-ne de efectele produse asupra soarecilor.
Important este ca sistemele macrocosmice reprezinta niste oscilatori gigantici, care au comportari asemanatoare (dar nu identice) cu oscilatorii microcosmici numiti atomi.

Scris de d. crivoi Mier 06 Sept 2017, 17:40

Pentru asta exista teoria similitudinii care deschide o posibilitate de sudiu a macrocosmosului, folosindu-ne de cunostiintele despre sistemul atomic.

Similitudinea nu face parte din tehnicele intuitive de creatie, Anologia, Da!

1.1.1.3. Analogia şi extrapolarea

Analogia reprezintă o asociere parţial consonantă. Din punctul de vedere al inventicii analogia reprezintă o tehnică specială, de consonantă căutată, presupusă, un transfer de însuşiri de la un lucru la altul [13].

Analogia joacă un rol de bază în creaţia ştiinţifică şi tehnică, fiind utilizată practic în tehnica extrapolării. Apariţia şi dezvoltarea unor discipline întregi se bazează pe tehnica extrapolării.

Împrumutul de idei de la soluţia analoagă mai mult sau mai puţin apropiată, reprezintă una din tehnicile de creaţie cele mai eficiente.

Se pot utiliza analogii apropiate sau analogii îndepărtate. Un exemplu de analogii îndepărtate sunt acelea care tind să utilizeze soluţiile din natură. Analogiile apropiate pot fi acelea din interiorul unui domeniu îngust de specialitate.

Este evident că însăşi extrapolarea poate constitui un prim element original într-o nouă construcţie şi deci poate constitui o primă revendicare într-o descriere de invenţie. De regulă însă numai extrapolarea nu este suficientă, ea trebuind dublată de o adaptare la condiţiile concrete ale noii construcţii.

Fundamentarea consonantistă a fenomenelor şi tehnicilor de asociere, evocare, analogie, extrapolare reprezintă un mare pas pe calea transformării inventicii în ştiinţă, pas făcut de Odobleja [124].

Se pune problema în ce măsură consonantismul poate fi aplicat în logica creaţiei, în creaţia bazată pe combinaţorică, caracterizată prin aceea că din combinarea unor elemente cunoscute se realizează ansamble cu funcţii noi, superioare. Biasamblările, care nu trebuie confundate cu asocierile, precum şi multiasamblările, se realizează din elemente care se alătură nu datorită consonanţei, ci după un alt principiu care ar trebui denumit principiul complementarităţii. Elementele asamblării pot fi mai mult sau mai puţin complementare pentru realizarea superioară a funcţiilor de ansamblu. [12], [15], [25].

În cazul analogiei şi extrapolării consonanţa nu se realizează între elemente formatoare, ci între ansamblu şi criteriul de consonanţă (funcţia pe care trebuie să o realizeze noua soluţie). Consonanţa va fi cu atât mai puternică cu cât gradul de complementaritate a elementelor componente va fi mai ridicat. Şi în acest caz consonanţa este în acelaşi timp cauză - element catalizator al căutărilor - şi efect - realizarea unei noi asamblări superioare, cu un înalt grad de complementaritate a elementelor componente, având funcţii de ansamblu înalt consonante cu obiectivul propus.

Dintre toate metodele euristice sinectica pune cel mai mare accent pe analogii.

Există patru tipuri de analogii:

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]

- analogia directă - când pentru rezolvarea problemei se apelează la cunoştinţe dintr-un alt domeniu cunoscut;

[*]

- analogia personală - este acelaşi lucru cu empatia respectiv cu tehnica de a se substitui problemei sau unui element al ei pentru a acţiona din această nouă ipostază;

[*]

- analogia simbolică - constă în substituirea obiectului care face obiectul problemei cu o imagine poetică inedită care are valoare strict estetică;

[*]

- analogia fantezistă - face apel la soluţii şocante "trăznite", pentru rezolvarea problemei în discuţie [159].

[/list]

Scris de crivoi d Dum 10 Sept 2017, 11:26

Virgil 48
Poate gasesc un interlocutor care imi spune ca am inteles gresit.

Ce ati inteles gresit? Definiti/clarificati termenii in "viziunea" dvs. si apoi se poate discuta".

Spune un interlocutor ca actiunea e una si miscarea e alta. Sub o anumita valoare forta nu mai produce
deplasare ci numai o actiune.

Miscarea este acelasi lucru cu "deplasarea"?

Voi continua aducând in discutie si desfasurarile din spatiul liber.
Poate gasesc un interlocutor care imi spune ca am inteles gresit.

In spatiul " liber" exista "legaturi" ale corpului care sa se concretizeze in final in "desfasurari"/evenimente?

Scris de crivoi d Dum 10 Sept 2017, 19:33

Dl Crivoi, in topicul Legi de conservare :
In spatiul " liber" exista "legaturi" ale corpului care sa se
concretizeze in final in "desfasurari"/evenimente?
Exprimarile dvs. inca nu-mi sunt la îndemână. Ex: O forta
centrala nu indeplineste aceasta conditie?

Intrebare:
"Prezenta" naturala a fortei este compatibila cu conceptul "spatiul liber"?

Scris de **eugen** Lun 11 Sept 2017, 00:00

Intrebarea imi sugereaza rationamentele lui Maxwell privind transmiterea interactiunilor din aproape in aproape la distanta, printr-un mediu elastic care umple spatiul si-l ocupa dinamic.

Legi de conservare (1) - Pagina 10 Image22

Scris de crivoi d Lun 11 Sept 2017, 12:11

Newton si altii au negat "actiunea la distanta".
",...,rationamentele lui Maxwell privind transmiterea interactiunilor din aproape in aproape la distanta, printr-un mediu elastic care umple spatiul si-l ocupa dynamic " sunt esentiale in intelegerea interactiunilor dintre corpurile natural. Se impune completarea acestor rationamente cu ultimile cercetari din domeniul termodinamicii generalizate (,...,fluxul entropic,...,).Vezi; CD Convergenta si divergenta materiei

Scris de **virgil_48** Lun 11 Sept 2017, 13:54

crivoi d a scris:
Dl Crivoi, in topicul Legi de conservare :
In spatiul " liber" exista "legaturi" ale corpului care sa se
concretizeze in final in "desfasurari"/evenimente?
Exprimarile dvs. inca nu-mi sunt la îndemână. Ex: O forta
centrala nu indeplineste aceasta conditie?
Intrebare:
"Prezenta" naturala a fortei este compatibila cu conceptul "spatiul liber"?

O forta centrala este chiar actorul principal in spatiul liber, impreuna
cu inertia rectilinie. Propulsia nu este naturala dar poate deveni.
Am introdus acest concept din cauza deselor obiectiuni legate de
" efectul la distanta infinita al campului gravitational ". Deci trebuia
sa iau in considerare toate corpurile de pe bolta cereasca, fiindca
influentau simularile mele. Pentru a evita aceasta sicana, am
considerat cel mult doua corpuri pe bancul meu de probe.
Mi se par o prezenta destul de naturala pentru a face niste simulari
mentale cu ele. Si nu mai apar obiectiuni si sicane.
In spatiul intergalactic exista corpuri care vagabondeaza, situatia
poate avea loc. Iar cerintele de rigurozitate ale cercetarii actuale nu
ma intereseaza. Nu astept nici o recunoastere. Cine gaseste ceva
folositor pe aici, sa se multumeasca cu ce este si sa se mobilizeze.

Scris de **virgil_48** Joi 21 Sept 2017, 05:51

Re: Miscare versus actiune
Scris de virgil_48 Ieri la 22:46
virgil a scris:
. . . . .
Miscarea oscilatorie, in speta oscilatorii cuantici consuma energie numai atunci cand trece de pe o frecventa inferioara pe una superioara. in cazul cand trece pe o frecventa mai scazuta, elibereaza energie.
Nu-ti mai face iluzii. Orice oscilatie, inclusiv cea stabila, consuma
energie de undeva. Cat ar fi de mica, accelerarea + franarea
repetata consuma o resursa fiindca produce lucru mecanic.
Dar poate ca asta nu se recunoaste nicaieri.

Acesta ar putea fi raspunsul la problema conservarii energiei:
Energia nu se conserva, daca se transforma in lucru mecanic
ea se epuizeaza. In cel mai bun caz ea se recupereaza, asta
mai trebuie cercetat. Si pentru a lamuri aceasta posibilitate,
este de analizat ce se intampla in spatiul liber, nu in mediul
gravitational, care este viciat si el de ideile fixe.
Cine nu a citit macar topicul Critica atractiei gravitationale, nu
poate intelege aceasta afirmatie.
Insa pentru mecanica elementara si aplicativa din mediul nostru,
trebuie sa "conservam" mai departe conservarea energiei.
Aceasta nu este afectata asa cum afirm eu mai sus.

Scris de **virgil_48** Sam 23 Sept 2017, 08:28

Cei care mai participa la acest forum cunosc sensul in care
utilizez pe cateva topice termenul "spatiul liber".
Imi pun problema daca se conserva energia mecanica in
spatiul liber, in cazul miscarii alternative a unui corp, intre
punctele A si B. Aceasta miscare o poate produce numai
propulsia, deci are loc un aport permanent de energie.
Punctele A si B aflandu-se in repaus relativ, putem socoti
energia cinetica a corpului nula in aceste puncte. Atunci
cum s-a conservat energia consumata pentru aceasta
miscare alternativa? In plus, am inteles ca si lucrul mecanic
produs ar trebui sa fie nul, fiindca pentru oprire in punctul
B, propulsia(forta) actioneaza impotriva sensului miscarii,
deci s-ar anula cu cel de la pornire. Dar energie s-a produs
si epuizat, nu se mai poate refolosi ca energie potentiala.
Nici nu vad in ce alta forma de energie s-ar fi transformat.
Daca are cineva o explicatie simpla si clara...

Scris de **virgil** Sam 23 Sept 2017, 10:48

Chestia cu conservarea energiei este valabila in cazul corpurilor, numai in campul gravitational. Nu se refera la corpurile aflate in spatiul lipsit de camp.

Scris de **virgil_48** Mar 26 Sept 2017, 07:09

virgil a scris:Chestia cu conservarea energiei este valabila in cazul corpurilor, numai in campul gravitational. Nu se refera la corpurile aflate in spatiul lipsit de camp.

Asta a fost ceva nou pentru mine, poate si pentru nivelul stiintei
actuale. Prin alt topic,
scriai ca nu exista spatiu lipsit de camp.
Te hotarasti?

Scris de Continut sponsorizat

Legi de conservare (1)