Despre semnificatia masei particulelor.

Rezumarea primului mesaj :

Un alt mod de a intelege cum iau nastere particulele, si ce inteles are masa acestora.

Totusi, de ce E=hν ?

Dl.Negativ!
In produsul W=h*Ff  (eu folosesc notatia W pentru energie, ca sa nu se confunde cu intensitatea E a campului electric si Ff pentru frecventa fotonului, pentru ca litera greceasca niu sa nu se confunde cu litera v de la viteza), frecventa Ff reflecta numarul evenimentelor ce se petrec in unitatea de timp, intr-o secunda. Dar produsul h*Ff reflecta numarul evenimentelor ce se produc intr-o fractiune din unitatea de timp, cat este durata fotonului Tauf. Acest fapt iseamna ca informatia asupra duratei fotonului Tauf, este continuta in factorul h (in constanta de actiune). Eu am gasit ca acest factor se poate scrie sub forma:
Adica este argumentarea pentru exact ce am spus intr-o postare  anterioara.

Dl.Negativ!
1) Imi pare ca si eu am aratat pe undeva ca nu putem merge cu maruntirea particulelor elementare ale substantei, pana la infinit. Si evident ca nici maruntirea duratelor (a timpilor) nu poate sa mearga pana la infinit. Totusi experimentele fizice ne arata ca exista o multime imensa de fenomene fizice, care au durate foarte scurte. Si aceste fenomene trebuiesc masurate, adica trebuiesc comparate cu fenomene etalon, constante, foarte bine cunoscute.
2) Gandirea mea fizica este curat mecanicista si se bazeaza pe (conserva) idei din fizica oficiala. Care ne spune ca forta este presiunea ori suprafata, dar si masa ori acceleratia F=p*S=m*a, lucrul mecanic si energia este egal cu forta ori deplasarea L=W=F*l, puterea este forta ori viteza P=F*v, energia este puterea ori timpul, W= P*t, s.a. Ideea noua pe care o aduc este identitatea dimensionala masa-sarcina. Aceasta identitate imi spune ca, din punct de vedere al dimensiunilor fizice, tensiunea (potentialul) este viteza la puterea doua U=v^2, curentul electric este viteza la puterea a treia I=v^3, forta este viteza la puterea a patra F=v^4, puterea este viteza la puterea a cincea P=v^5.

Dl.Negativ!
Ce am uitat sa mentionez in mesajul anterior, este ca de la identitatea dimensionala masa-sarcina rezulta de asemenea ca esenta fizica a inductiei magnetice B este frcventa f. La fel si conductanta este tot frcventa f. Iar densitatea masei ro este patratul frcventei (ro)=(f^2) si deci densitatea masei este in esenta patratul inductiei magnetice (ro)=B^2. De asemenea presiunea este data de patratul acceleratiei p=a^2. Cu aceste relatii am incercat modelarea structurilor dinamice ale particulelor elementare.  Si am gasit, ca toate ar fi structuri similare motorului electric, in care am cautat acelasi echilibru intre forta electromagnetica, propulsoare si forta de inertie, la nivelul undelor stationare ale particulelor, nascute din interferenta constructiva a fotonilor gama corespunzatori.

Pulsatia este o jumatate de oscilatie, adica ori numai partea de sus a sinusoidei unei oscilatii, ori numai partea de jos.

Masurarea stadiilor intermediare ale transformarior nu poate avea logica în lipsa cunoasterii marimilor masurate.

Dl. Negativ!
Eu cred ca identitatea dimensionala masa-sarcina ne ajuta sa stabilim esenta fizica a marimilor fizice pe care le masuram. Adica identitatea dimensionala masa-sarcina ne da semantica exacta a conceptelor fizice. Aceasta semantica este concretizata in sistemul bidimensional al marimilor fizice (S.B.M.F.). Si regret ca nu pot sa postez aici fisierul cu tabelul pe cateva pagini al acestui sistem.

negativ a scris:

virgil a scris: In ce priveste miu si epsilon pe care le identifici cu pi la o anumita putere, este foarte interesant si frumos, pentru ca si eu am gasit anumite corelatii in care intervine pi.

Legat de corelatia cu Pi a raportului de mase, diferentele numerice vin de la echivalarea energiei cu E=mc².
Aici intervine lungimea efectiva a metrului, care în fizica actuala este mai mare decât ar fi normal. Desi ideea este mai veche, am revazut acum logica socotelilor si este corect ce spun.

Independent de marimea metrului, numarul pi ramane acelasi, pentru ca se imparte circumferinta cercului "Cc" la diametrul "D" acestuia; pi=Cc/D ; ambele valori se masoara in aceiasi unitate de lungime, indiferent care o fi. Energia cinetica este egala cu energia de vibratie, conform expresiei; mc^2=h.niu ; Diferentele care apar sunt din transformarile unitatilor de masura electrice in unitati de masura mecanice. Desiur mai sunt niste diferente de masuratori. Spre exemplu raportul maselor da o valoare iar raportul frecventelor da alta valoare apropiata dar nu exacta, fapt ce se vede din rapoartele anexate aici.

Am citit cat de cat topicul asta si n-am observat antimateria pe niciunde (o fi, da' n-am vazut).
Asa ca vreau sa vin cu observatia ca putem avea electroni cu sarcina pozitiva (pozitron) si proton cu sarcina negativa (antiproton).
Din observatia asta consider ca partea cea mai interesanta e ca putem avea la aceiasi masa o sarcina cu semn schimbat (electron - pozitron).
Adica sarcina este un efect oarecum optional al masei.

Si inca o obvservatie. Observ pe aici numarul par ca raport intre masa electronului si a protonului.
Daca avem raport par (1836), avem nr. par de sarcini. Caz in care avem sarcina protonului ori 0 ori 2 sarcini ale electronului. Exceptie exact sarcina electronului (cu semn schimbat).
Deci cumva raportul de mase ar trebui sa fie impar mai degraba decat par.

edit - si sarcinile astea 1837 oare cum vin distribuite la 3 quarci ? ma intreb si eu de ce asa

AAa..... Si mai mi-am amintit o observatie pe care am facut-o citind topicul.
Despre sursa neutronilor. Cumva, ca ar accepta neutrini de pe aiurea.
Din cate retin de prin popularizarea stiintei, cica neutronii s-ar obtine gravitational, cand o stea nu ajunge gaura neagra si nici nu face poc din prima ci devine stea neutronica.
Adica sunt impinsi cu forta electronii in nucleu si hop-top=>neutroni.

theMisuser a scris:Am citit cat de cat topicul asta si n-am observat antimateria pe niciunde (o fi, da' n-am vazut).
Asa ca vreau sa vin cu observatia ca putem avea electroni cu sarcina pozitiva (pozitron) si proton cu sarcina negativa (antiproton).
Din observatia asta consider ca partea cea mai interesanta e ca putem avea la aceiasi masa o sarcina cu semn schimbat (electron - pozitron).
Adica sarcina este un efect oarecum optional al masei.

Si inca o obvservatie. Observ pe aici numarul par ca raport intre masa electronului si a protonului.
Daca avem raport par (1836), avem nr. par de sarcini. Caz in care avem sarcina protonului ori 0 ori 2 sarcini ale electronului. Exceptie exact sarcina electronului (cu semn schimbat).
Deci cumva raportul de mase ar trebui sa fie impar mai degraba decat par.

edit - si sarcinile astea 1837 oare cum vin distribuite la 3 quarci ? ma intreb si eu de ce asa

Antiparticulele au si masa negativa, deci epsilon la randul lui trebuie sa aiba semnul plus sau minus. Deoarece noi suntem un produs al materiei pozitive, nu s-a dezvoltat suficient o fizica a lumii negative compusa din antimaterie. Dupa cum am aratat pe alt topic, sarcina reprezinta un impuls global, deci semnul plus sau minus nu poate fi dat decat de masa. Ce este masa negativa? acea expresie simetrica a materiei in care toate proprietatile sunt proiectate in '"oglinda".

theMisuser a scris:AAa..... Si mai mi-am amintit o observatie pe care am facut-o citind topicul.
Despre sursa neutronilor. Cumva, ca ar accepta neutrini de pe aiurea.
Din cate retin de prin popularizarea stiintei, cica neutronii s-ar obtine gravitational, cand o stea nu ajunge gaura neagra si nici nu face poc din prima ci devine stea neutronica.
Adica sunt impinsi cu forta electronii in nucleu si hop-top=>neutroni.

Intai au existat neutronii si apoi stelele neutronice despre care nu avem decat pareri. Dar reintoarcerea materiei spre izvoare cred ca este un ciclu firesc, si cum atomii s-au nascut din neutroni, adica niste neutroni "inflamati" care si-au eliberat neutrinii in spatiu, devenind atomi de hidrogen, inseamna ca si procesul reversibil este posibil in anumite situatii, si putem avea si stele neutronice, ca fiind o stare opusa a stelelor din hidrogen, cand acestea si-au pierdut din neutrino, apoi recastiand neutrino se retransforma in starea initiala de stele neutronice. Deci stelele neutronice sunt atat la aparitia cat si la sfarsitul ciclului stelar.

virgil a scris:Antiparticulele au si masa negativa, deci epsilon la randul lui trebuie sa aiba semnul plus sau minus. Deoarece noi suntem un produs al materiei pozitive, nu s-a dezvoltat suficient o fizica a lumii negative compusa din antimaterie. Dupa cum am aratat pe alt topic, sarcina reprezinta un impuls global, deci semnul plus sau minus nu poate fi dat decat de masa. Ce este masa negativa? acea expresie simetrica a materiei in care toate proprietatile sunt proiectate in '"oglinda".  

..from link..

The overwhelming consensus among physicists is that antimatter has positive mass and should be affected by gravity just like normal matter. Direct experiments on neutral antihydrogen have not been sensitive enough to detect any difference between the gravitational interaction of antimatter, compared to normal matter.[21]

Bubble chamber experiments provide further evidence that antiparticles have the same inertial mass as their normal counterparts. In these experiments, the chamber is subjected to a constant magnetic field that causes charged particles to travel in helical paths, the radius and direction of which correspond to the ratio of electric charge to inertial mass. Particle–antiparticle pairs are seen to travel in helices with opposite directions but identical radii, implying that the ratios differ only in sign; but this does not indicate whether it is the charge or the inertial mass that is inverted. However, particle–antiparticle pairs are observed to electrically attract one another. This behavior implies that both have positive inertial mass and opposite charges; if the reverse were true, then the particle with positive inertial mass would be repelled from its antiparticle partner.

virgil a scris:
Intai au existat neutronii si apoi stelele neutronice despre care nu avem decat pareri.

Pai parerea e ca nu ai nevoie de neutrini ca sa obtii un neutron, e destul sa comprimi materia pana ajunge electronul pe proton, moment in care obtii un neutrino (adica neutrino nu e necesar ci iese singur).

theMisuser a scris:

virgil a scris:Antiparticulele au si masa negativa, deci epsilon la randul lui trebuie sa aiba semnul plus sau minus. Deoarece noi suntem un produs al materiei pozitive, nu s-a dezvoltat suficient o fizica a lumii negative compusa din antimaterie. Dupa cum am aratat pe alt topic, sarcina reprezinta un impuls global, deci semnul plus sau minus nu poate fi dat decat de masa. Ce este masa negativa? acea expresie simetrica a materiei in care toate proprietatile sunt proiectate in '"oglinda".  

..from link..

The overwhelming consensus among physicists is that antimatter has positive mass and should be affected by gravity just like normal matter. Direct experiments on neutral antihydrogen have not been sensitive enough to detect any difference between the gravitational interaction of antimatter, compared to normal matter.[21]

Bubble chamber experiments provide further evidence that antiparticles have the same inertial mass as their normal counterparts. In these experiments, the chamber is subjected to a constant magnetic field that causes charged particles to travel in helical paths, the radius and direction of which correspond to the ratio of electric charge to inertial mass. Particle–antiparticle pairs are seen to travel in helices with opposite directions but identical radii, implying that the ratios differ only in sign; but this does not indicate whether it is the charge or the inertial mass that is inverted. However, particle–antiparticle pairs are observed to electrically attract one another. This behavior implies that both have positive inertial mass and opposite charges; if the reverse were true, then the particle with positive inertial mass would be repelled from its antiparticle partner.

virgil a scris:
Intai au existat neutronii si apoi stelele neutronice despre care nu avem decat pareri.

Pai parerea e ca nu ai nevoie de neutrini ca sa obtii un neutron, e destul sa comprimi materia pana ajunge electronul pe proton, moment in care obtii un neutrino (adica neutrino nu e necesar ci iese singur).

Acesta trebuie sa fie un proces natural, de transformare a protonilor in neutroni prin emisia unui neutrino. Este ca atunci cand cu un chibrit aprinzi o padure, adica procesul odata initiat se desfasoara de la sine, dar pentru asta trebuie sa existe anumite conditii indeplinite.

Traducerea partiala ;
Perechile particule-antiparticule sunt văzute că se deplasează în helixuri cu direcții opuse, dar cu raze identice, ceea ce înseamnă că rapoartele diferă doar în semn; Dar acest lucru nu indică dacă este sarcina sau masa inerțială inversată. Cu toate acestea, se observă că perechile de particule-antiparticule se atrag într-un mod electric. Acest comportament implică faptul că ambele au masa inerțială pozitivă și sarcinile opuse; Dacă inversa ar fi adevărată, atunci particula cu masa inerțială pozitivă ar fi respinsă de partenerul său antiparticule.
Fortele masice sunt mult prea slabe pentru a se observa acest lucru. Nimeni nu a facut experiente cu particule de mase negative lipsite de sarcina electrica, ca sa poata sa traga o astfel de concluzie. Daca am considera un neutron si un antineutron care sunt lipsiti de sarcina electrica, atunci ceia ce difera la ei trebuie sa fie masa pozitiva sau negativa.

https://youtu.be/EE9TMwXnx-s
Folosind aceasta balanta in prima faza putem scrie; Fg=k.m^2.a/R^2; in care F este forta masica, k este constanta de interactiune masica, m este masa corpului mic. a este raportul dintre masa mare si masa mica, pe care in experimentul meu l-am ales a=1836.;  R este distanta initiala dintre corpuri.
Al doilea experiment il vom face cu aceiasi balanta de torsiune in care vom folosi niste bile facute din poleiala cu o greutate nelijabila. Vom folosi o incarcare electrica astfel incat sa obtinem o forta de atractie egala cu forta de atractie masica obtinuta anterior. De data aceasta vom putea scrie ca forta electrica Fe=q^2/4pi. eps. R^2 ; in care q reprezinta sarcina electrica, eps. este permitivitatea electrica a mediului, R este distanta initiala dintre bile.
Conditia impusa este ca cele doua forte sa fie egale , astfel putem scrie; Fg=Fe; Daca impartim cele doua expresii vom obtine;
Eg/Fe=(4pi. eps. k. a).(m/q)^2 =1;
sau; k=[1/(4pi. eps. a)] . (q/m)^2;
Daca in aceasta relatie vom inlocui cu sarcina electronului pe q, si cu masa electronului pe m; a=1836 drept conditie initiala, eps este cunoscut , si vom obtine o constanta de interactiune masica eala cu; k=1,514-10^29, nicidecum constanta gravitationala, asa cum ne-am astepta. De fapt scopul a fost sa determin o astfel de constanta masica la nivel atomic.

Diferenta dintre sarcina si masa este ca diferenta dintre impuls si masa.
Cat priveste campul magnetic, acesta reprezinta doar efectul sarcinii in miscare asupra mediului inconjurator.

virgil a scris:
Acesta trebuie sa fie un proces natural, de transformare  a protonilor in neutroni prin emisia unui neutrino. Este ca atunci cand cu un chibrit aprinzi o padure, adica procesul odata initiat se desfasoara de la sine, dar pentru asta trebuie sa existe anumite conditii indeplinite.

Mmm.... depinde.
Depinde de cantitatea de energie a respectivei structuri (fata de mediu).
In exemplul cu foc ma gandesc la apa. Cu o scanteie poti aprinde un amestec de hidrogen si oxigen dar nu poti aprinde apa. Pentru a ajunge de la apa la hidrogen si oxigen trebuie sa vii cu energie de acasa.
Ceva similar e si in cazul particulelor. Un neutron se descompune singur (in proton+electron+neutrino) cu cedare de energie dar pt. a-l compune la loc trebuie sa vii cu energie de acasa.

virgil a scris:
Traducerea partiala ;
Perechile particule-antiparticule sunt văzute că se deplasează în helixuri cu direcții opuse, dar cu raze identice, ceea ce înseamnă că rapoartele diferă doar în semn; Dar acest lucru nu indică dacă este sarcina sau masa inerțială inversată. Cu toate acestea, se observă că perechile de particule-antiparticule se atrag într-un mod electric. Acest comportament implică faptul că ambele au masa inerțială pozitivă și sarcinile opuse; Dacă inversa ar fi adevărată, atunci particula cu masa inerțială pozitivă ar fi respinsă de partenerul său antiparticule.
Fortele masice sunt mult prea slabe pentru a se observa acest lucru. Nimeni nu a facut experiente cu particule de mase negative lipsite de sarcina electrica

In mare, nu crede nimeni ca antimateria are masa negativa si descoperirea masei negative ar fi o... descoperire Adica pana la experimente cu particule de masa negativa trebuie prima data sa le descoperim.

virgil a scris:
, ca sa poata sa traga o astfel de concluzie. Daca am considera un neutron si un antineutron care sunt lipsiti de sarcina electrica, atunci ceia ce difera la ei trebuie sa fie masa pozitiva sau negativa.

Asta ramane de vazut, credinta generala acum e ca un antineutron are masa pozitiva.

theMisuser a scris:
Asta ramane de vazut, credinta generala acum e ca un antineutron are masa pozitiva.

atunci prin ce difera neutronul de antineutron?[/quote]

virgil a scris:https://youtu.be/EE9TMwXnx-s
Folosind aceasta balanta in prima faza putem scrie; Fg=k.m^2.a/R^2; in care F este forta masica, k este constanta de interactiune masica, m este masa corpului mic. a este raportul dintre masa mare si masa mica, pe care in experimentul meu l-am ales a=1836.;  R este distanta initiala dintre corpuri.
Al doilea experiment il vom face cu aceiasi balanta de torsiune in care vom folosi niste bile facute din poleiala cu o greutate nelijabila. Vom folosi o incarcare electrica astfel incat sa obtinem o forta de atractie egala cu forta de atractie masica obtinuta anterior. De data aceasta vom putea scrie ca forta electrica Fe=q^2/4pi. eps. R^2 ; in care q reprezinta sarcina electrica, eps. este permitivitatea electrica a mediului, R este distanta initiala dintre bile.
Conditia impusa este ca cele doua forte sa fie egale , astfel putem scrie; Fg=Fe; Daca impartim cele doua expresii vom obtine;
Eg/Fe=(4pi. eps. k. a).(m/q)^2 =1;
sau; k=[1/(4pi. eps. a)] . (q/m)^2;
Daca in aceasta relatie vom inlocui cu sarcina electronului pe q, si cu masa electronului pe m; a=1836 drept conditie initiala, eps este cunoscut , si vom obtine o constanta de interactiune masica egala cu;
k=1,514-10^29, nicidecum constanta gravitationala, asa cum ne-am astepta. De fapt scopul a fost sa determin o astfel de constanta masica la nivel atomic.

Si totusi ce trebuie sa fac sa aflu constanta de interactiune gravitationala? este suficient sa inlocuim valorile marimilor cosmice care intra in relatie. Astfel epsilon macrocosmic pentru sistemele galactice are valoarea de; eps.g = 2.10^28 ;
a= 1836; q=1.727.10^40 ; m0g = 9.85.10^28 kg;
in acest caz observam va raportul e/m, va fi acelasi ca la electron si anume; q/m=1.727.10^40/9.85.10^28 = 1,758.10^11; inlocuind valorile gasim;
k=[1/(4pi. eps. a)] . (q/m)^2= 1/(4pi.2.10^28. 1836.). (1.727.10^40/9.85.10^28)^2= 6.67.10^-11;
daca ma intrebati cum am obtinut valorile pentru epsilon cosmic si pentru sarcina gravitationala si masa, pentru o stea elementara, (desi este simplu), trebuie folosite relatiile de similitudine.

alte exemple;
spre deosebire de constanta de interactiune gravitationala care este aceiasi pentru tot macrocosmosul indiferent de familia de sisteme (sunt patru familii de sisteme; galactic, stelar, solar, si planetar sau satelitar), epsilon reprezinta o proprietate caracteristica pentru fiecare familie de sisteme, existand cate o valoare pentru fiecare familie.

virgil a scris:

theMisuser a scris:
Asta ramane de vazut, credinta generala acum e ca un antineutron are masa pozitiva.

atunci prin ce difera neutronul de antineutron?

Zice lumea ca prin quarci. Cum ar veni, neutronul are antiquarci in interior
Mie ideea asta cu quarci nu prea-mi place insa mnah, daca functioneaza, functioneaza.
In lumina discutiilor de pe acest subiect insa, prefer sa vad quarcii ca pe niste oscilatii mai ... ample ? Sau... rezonante multiple ? Ceva de genul...
Si cand se sparge particula, se impart energiile oscilatiilor in ce alte moduri se poate si/sau nimereste.

virgil a scris:

virgil a scris:https://youtu.be/EE9TMwXnx-s
Folosind aceasta balanta in prima faza putem scrie; Fg=k.m^2.a/R^2; in care F este forta masica, k este constanta de interactiune masica, m este masa corpului mic. a este raportul dintre masa mare si masa mica, pe care in experimentul meu l-am ales a=1836.;  R este distanta initiala dintre corpuri.
Al doilea experiment il vom face cu aceiasi balanta de torsiune in care vom folosi niste bile facute din poleiala cu o greutate nelijabila. Vom folosi o incarcare electrica astfel incat sa obtinem o forta de atractie egala cu forta de atractie masica obtinuta anterior. De data aceasta vom putea scrie ca forta electrica Fe=q^2/4pi. eps. R^2 ; in care q reprezinta sarcina electrica, eps. este permitivitatea electrica a mediului, R este distanta initiala dintre bile.
Conditia impusa este ca cele doua forte sa fie egale , astfel putem scrie; Fg=Fe; Daca impartim cele doua expresii vom obtine;
Eg/Fe=(4pi. eps. k. a).(m/q)^2 =1;
sau; k=[1/(4pi. eps. a)] . (q/m)^2;
Daca in aceasta relatie vom inlocui cu sarcina electronului pe q, si cu masa electronului pe m; a=1836 drept conditie initiala, eps este cunoscut , si vom obtine o constanta de interactiune masica egala cu;
k=1,514-10^29, nicidecum constanta gravitationala, asa cum ne-am astepta. De fapt scopul a fost sa determin o astfel de constanta masica la nivel atomic.

Si totusi ce trebuie sa fac sa aflu constanta de interactiune gravitationala? este suficient sa inlocuim valorile marimilor cosmice care intra in relatie. Astfel epsilon macrocosmic pentru sistemele galactice are valoarea de; eps.g = 2.10^28 ;
a= 1836; q=1.727.10^40 ; m0g = 9.85.10^28 kg;
in acest caz observam va raportul e/m, va fi acelasi ca la electron si anume; q/m=1.727.10^40/9.85.10^28 = 1,758.10^11; inlocuind valorile gasim;
k=[1/(4pi. eps. a)] . (q/m)^2= 1/(4pi.2.10^28. 1836.). (1.727.10^40/9.85.10^28)^2= 6.67.10^-11;
daca ma intrebati cum am obtinut valorile pentru epsilon cosmic si pentru sarcina gravitationala si masa, pentru o stea elementara, (desi este simplu), trebuie folosite relatiile de similitudine.

In continuare vreau sa arat cum functioneaza caracteristicile spatiului din jurul nucleului. Cu cat numarul de protoni creste, cu atat valoarea lui epsilon minim creste apropiindu-se de valoarea maxima posibila epsilon zero a vidului . la valoarea minima a lui epsilon care corespunde unui nucleu cu un singur proton, ii corespunde o valoare minima a vitezei electronului pe orbita fundamentala. Cu cat numarul de protoni creste, cu atat valoarea lui epsilon creste apropiindu-se de valoarea maxima. Acest lucru permite ca viteza electronilor de pe orbita fundamentala sa creasca apropiindu-se de viteza maxima.
In pozele de mai jos se observa cum spatiul din jurul nucleului devine mai apropiat de caracteristicile vidului cosmic cu cat numarul de protoni creste , iar raza orbitei fundamentale scade /.

negativ a scris:

Interesanta demonstratie, mai studiez...
Constanta de interactiune masica nu este acelas lucru cu constanta gravitationala. Dar, oricum poti da o definitie, macar generica ?
E interesant de stiut, pentru ca asta influenteaza unele "goluri" din teoria actuala.

Aici apare o mare problema pentru ca eu consider ca exista doua feluri de mase; mase neutre si mase active. Masele neutre se regasesc la nivelul nucleonilor si se numesc neutroni, care nu influienteaza cu nimic mediul epsilon, raza orbitala, si ceilalti parametri ai atomului, si mase active care sunt protonii ce confera toate proprietatile cunoscute ale atomilor.
Prin similaritate, in macrocosmos, in fiecare corp ceresc cred ca se afla amestecate cele doua tipuri de mase, din care numai cele active produc gravitatia cu toate consecintele ei. De aici inseamna ca masa reala a corpurilor ceresti este de fapt dubla, dar noi nu putem pune in evidenta decat masa activa.

negativ a scris:

La felul cum vad eu lucrurile, sunt doua probleme diferite, nu doua tipuri diferite de masa. Aceeasi masa produce cele doua tipuri de interactiuni. Una de raza lunga (gravitatia), una de raza scurta (forta tare), despre care se presupune ca actioneaza numai la imediata proximitate a nucleonilor. Totusi, faptul ca metalele, in general, manifesta coeziune intre atomi fara prezenta unor legaturi chimice date de electroni, ma face sa ma gândesc la faptul ca e vorba de constanta de interactiune masica de care vorbesti.

Eu gandesc masele astfel incat sa aiba acelasi comportament atat in microcosmos cat si in macrocosmos. Ceia ce vedem noi in macrocosmos este doar pojghita de la suprafata corpurilor ceresti, dar secretul  se ascunde in miezul lor, acolo unde se naste campul gravitational si campul magnetic.  De ce satelitii naturali, la randul lor nu au alti sateliti naturali? pentru ca masa lor nu contine acelasi miez ca restul corpurilor ceresti. De aceia am zis ca exista o masa activa creatoare de camp, si o masa neutra, mai degraba pasiva in care se induce campul creat de corpurile ceresti cu mase active. Masele active sunt ca niste gauri negre pe care le-am numit corpuri elementare, in jurul carora se afla masa pasiva ce imbraca corpul ceresc. Fiecare familie de sisteme are propriile corpuri ceresti caracterizate de mase active ce produc campul gravitational specific. Astfel galaxiile se caracterizeaza prin orbite cu perioade de milioane de ani in timp ce sistemele solare au campuri specifice tot gravitationale dar care au perioade de revolutie de ordinul anilor pana la sute de ani. Aceste sisteme armonice macrocosmice lucreaza pe domenii de frecvente specifice fiecarei familii.

negativ a scris:

Cu siguranta in cazul planetelor ceea ce le face sa aiba sateliti este activitatea lor interna, care creeaza câmpuri em. Asadar, câmpurile planetelor sunt de tip emg, nu numai gravitationale. De exemplu, marte nu are sateliti, fiind o planeta fara activitate interna. La rândul ei, Luna nu are activitate interna, e doar o masa amorfa, desi in anumite conditii poate avea si ea sateliti (ma refer la cei artificiali), care în timp ar cadea pe suprafata lunii in lipsa suportului em, care creeaza un fel de "canale" pe care satelitii sa poata evolua, la fel cum evolueaza electronii in jurul nucleului atomic (vezi efectul de tunel). Acestea pot compensa în cazul planetelor micile variatii în comportarea gravitationala prin pierderea de energie cinetica pe traseul orbitei, ce pot interveni din diverse cauze.

In macrocosmos, sunt alti parametri ai campului, un alt epsilon si miu, caracteristic acestui spatiu. Sigur stiinta actuala nu i-a descoperit, de aceia o bajbaie in intuneric cand este vorba de undele gravitationale. mai mult decat atat, fiecare familie de sisteme isi are propriul spatiu, si propria viteza maxima permisa echivalenta vitezei luminii, viteza cu care se propaga undele respective.