Despre semnificatia masei particulelor.

Rezumarea primului mesaj :

Un alt mod de a intelege cum iau nastere particulele, si ce inteles are masa acestora.

Nu exista sarcina pozitiva cu masa 1836.  Acolo in acea masa concentrata de 1836 salasuiesc mult mai multe particule. Protonul e un conglomerat oscilant. Scrie in Biblie.

negativ a scris:

Totusi are legatura cu masa, pentru ca pentru sarcini negative avem mase de 1836 de ori mai mici decât pentru sarcinile pozitive. E ca o limita de maxim-minim.

Cred ca alta interpretare trebuie data aici. Sarcina este o legatura dintre doua particule care s-au nascut din aceiasi particula (sursa). Aceasta legatura nu poate avea doua valori una pentru electron alta pentru proton, fiind o legatura unica. Nu poti lega doua greutati, una de o tona si alta de zece kg cu o funie cu capatul mai gros spre greutatea mare si cu capatul mai subtire pentru greutatea mica. Totdeauna legatura are o singura dimensiune, iar in cazul de fata este data de masa protonului. e=Mp*c/pi ; 
De fapt legatura dintre electron si pozitron va fi alta egala cu; e= m*c/pi ; in care intra masa electronului, fara numarul alfa= 1836. Aceasta legatura este mult mai slaba, de aceia electronii accelerati in spoturile tuburilor catodice nu se imprastie, si se pot focaliza.

Nu de aia nu se imprastie. Curentii de acelasi semn si sens se aduna din alte cauze. S-a dat si o lege in acest sens in Parlament. Dar o puteti modifica prin Ordonanta de urgenta.
Sarcina si masa depind foarte mult si de epsilon si miu relativ local. Asta e cel mai important parametru ce regleaza masa si sarcina, mai fizicienilor.

Lucrurile cele mai banale invatate la scoala, vad ca nu sunt intelese de marii nostri savanti.
Una este sarcina electronului liber in vid, alta este a celui liber din interiorul dielectricului sau metalului sau apartinand atomului. Dar e posibil ca sa fi existat si sa existe tot felul de manuale alternative alterate, adaptate la tot felul de capete alterate. Sau tot felul de autori.

negativ a scris:

Ma gândesc la ansamblul proton-electron ca la o cantitate fixa de masa de 1837 de unitati, care poate constitui un sistem atomic minim, echivalent cu un neutron. Am idee de felul cum se pot manifesta diferit. Pe baza acestei idei, se poate spune ca pentru proton 1836 de unitati de masa dislocuiesc o sarcina electrica ce se manifesta pozitiv (sarcina electrica produce un câmp gravitational, masic interior si un câmp electric exterior) iar pentru electron, o unitate de masa e distribuita pe exterior, concentrând aceeasi sarcina sub forma de sarcina electrica continuta in interior. Numai asa se explica egalitatea sarcinilor electrice si a raportului fix al maselor, precum si posibilitatea existentei atomului de hidrogen si a neutronului, ca doua sisteme diferite.  Problema era de ce 1/1836, iar asta e legata de efectul Compton.

Masa asta trebuie privita ca un ansamblu de vibratii care in miscare dau imaginea unui ghem, iar sarcina fiind doar o semiperioada a acestor vibratii, de aceia avem sarcina cu +/-; Protonul oscileaza pe frecventa Compton ca masa, dar pulseaza pe frecventa electronului ca si camp, fiind o pulsatie de o semiperioada "+" motiv pentru care electronul are orbita cuantificata n=1, 2, 3,.... Adica frecventa electronului pe orbita este egala cu pulsatia protonului ca nucleu. Pulsatia nu este totuna cu frecventa Compton, sunt oscilatii diferite, una atacand campul masic, alta atacand campul electric, si alta campul magnetic.
Echivalentul mecanic al acestor proprietati este; Masa Mp~eps*Lambda ; sarcina  e=Mp.c/pi ;  momentul magn. ~(Mp.c2)* Lambda ;

Da, in principiu e corect, dar o sa mai verific

negativ a scris:Da, in principiu e corect, dar o sa mai verific

La nivel microcosmic particula este ca un capat de aţa cu densitatea liniara egala cu epsilon si lungimea egala cu lambda, si care oscileaza in toate felurile generand imaginea unui ghem sau a unui vartej. Insa acest vartej are efecte diferite care se manifesta in subspatii diferite. Astfel in spatiul gravitational vartejul se percepe ca o masa. In subspatiul electric se percepe impulsul lui ca o sarcina, iar in subspatiul magnetic se percepe momentul cantitatii de energie al acestei oscilatii, ca un moment magnetic. Insasi zvacul se percepe ca o rotatie a semiundei numit spin.

virgil a scris:

negativ a scris:Da, in principiu e corect, dar o sa mai verific

La nivel microcosmic particula este ca un capat de aţa cu densitatea liniara egala cu epsilon si lungimea egala cu lambda, si care oscileaza in toate felurile generand imaginea unui ghem sau a unui vartej. Insa acest vartej are efecte diferite care se manifesta in subspatii diferite. Astfel in spatiul gravitational vartejul se percepe ca o masa. In subspatiul electric se percepe impulsul lui ca o sarcina, iar in subspatiul magnetic se percepe momentul cantitatii de energie al acestei oscilatii, ca un moment magnetic. Insasi zvacul se percepe ca o rotatie a semiundei numit spin.

Despre asta spuneam ca e corect, desi chestia cu capatul de ata seamana cu teoria stringurilor. Nu e obligatoriu sa fie un "zvâc"

Poti zice domenii de manifestare in spatiu, pentru ca spatiul e distinct.

negativ a scris:

virgil a scris:

negativ a scris:Da, in principiu e corect, dar o sa mai verific

La nivel microcosmic particula este ca un capat de aţa cu densitatea liniara egala cu epsilon si lungimea egala cu lambda, si care oscileaza in toate felurile generand imaginea unui ghem sau a unui vartej. Insa acest vartej are efecte diferite care se manifesta in subspatii diferite. Astfel in spatiul gravitational vartejul se percepe ca o masa. In subspatiul electric se percepe impulsul lui ca o sarcina, iar in subspatiul magnetic se percepe momentul cantitatii de energie al acestei oscilatii, ca un moment magnetic. Insasi zvacul se percepe ca o rotatie a semiundei numit spin.

Despre asta spuneam ca e corect, desi chestia cu capatul de ata seamana cu teoria stringurilor. Nu e obligatoriu sa fie un "zvâc"

Dupa cum am denumit eu "zvac" este cea mai mica forma de energie Emin=h*niu ; in care niu=1 ; iar spinul este s=1/2*h; deci cam acelasi lucru.

Nu te mai preocupa de raportul 1836, ca nu-i important si nu e legat nimic fata de electron. In proton sunt concentrate multe piese legate stabil si acolo este alt mediu-spatiu foarte imbacsit si poluat. In nucleu sunt numai piese relativiste la greu.

Ma mir si nu ma mai mir ca sunt asa tolomaci savantii nostri, ca nu au inteles atomul si curentul ce este. Pana ce chiar si marele nostru academician WoodyCAD nu stie mai nimic.
In nucleu avem toate componentele in miscare de rotatie cu viteza f.mare, deci sunt relativiste. Si electronii orbitali sunt cu viteza f.mare, deci si ei sunt relativisti.  Ar trebui sa aiba o masa mult mai mare de sute de ori, daca ar fi liberi in spatiul curat. Dar nu o au datorita mediului puternic poluat in care supravietuiesc.  Adica parametrii relativi ai spatiului epsilon si miu au valori mari.
In schimb in metale avem si electroni liberi, ce tasnesc putin cu viteze relativ mici pe distante de cca 10^-8m. Adica cam 100 de atomi.  Viteza medie a acestor electroni liberi sub o tensiune mica (zeci de V) este f.mica, de cca 1m/h, deci si melcul alearga mai repede. Accentuez pe cuvantul medie, deoarece si electronii liberi alearga in toate directiile dus intors prin sarma.
Doar in vid viteza electronilor se poate calcula si este mare, chiar apropiata de a luminii la tuburile de TV CRT, vreo 50.000 km/s..Poate gresesc, poate este numai 50.000 m/s, va rog sa verificati ce se intampla cand sunt accelerati la 25 kV.

In schimb in metale avem si electroni liberi, ce tasnesc putin cu viteze relativ mici pe distante de cca 10^-8m. Adica cam 100 de atomi. Viteza medie a acestor electroni este f.mica, de cca 1m/h, deci si melcul alearga mai repede.

mai gandeste-te la traiectoria parcursa de electronii aceia asa zisi liberi. nu cumva se deplaseaza pe o cicloida foarte complicata din jurul fiecarui atom intalnit in cale precum electronii de valenta? sau crezi ca merg drept precum apa prin teava?

Merg destul de drept (cam ca betivii din stalp in stalp) si se termina energia lor pe drum, se desarta la fiecare stalp, apoi se alipesc de alti atomi cu goluri in directia inversa campului electric. Numarul de electroni ramane constant. Ca si al betivilor.
De fapt electronii liberi transporta nu electroni, ci energia. Electronii liberi au o energie f. mare de 511.000 eV. si sunt ca niste bureti imbibati cu energie.  Se poate ajunge ca masa suplimentara a unui electron burete imbibat bine sa creasca de peste 200 de ori (max. 217 ori). Ia ghiciti ce este. Ce cuante deosebite avem cu energia putin peste 100.000 MeV.

negativ a scris:

Virgil, mi-a atras atentia o problema, care cred ca are legatura cu raportul asta de mase. Stii ca pentru un cerc cu raza egala cu 2, atât lungimea cât si suprafata cercului sunt egale numeric cu 12,566371... care este egal cu μ₀·10⁵. Ma gândesc la un comportament similar pentru raporturile de masa-sarcina, în ideea unei similaritati pentru sarcina (care ar fi raza cercului), si cele doua valori pentru masa, in sensul ca de data asta, valorile cantitative conteaza, nu valorile numerice, neputând compara o lungime cu o suprafata.

Foarte interesanta observatia ta, desi deocamdata nu-mi dau seama de implicatii.

gafiteanu a scris:Merg destul de drept (cam ca betivii din stalp in stalp) si se termina energia lor pe drum, se desarta la fiecare stalp, apoi se alipesc de alti atomi cu goluri in directia inversa campului electric. Numarul de electroni ramane constant. Ca si al betivilor.
De fapt electronii liberi transporta nu electroni, ci energia. Electronii liberi au o energie f. mare de 511.000 eV. si sunt ca niste bureti imbibati cu energie.  Se poate ajunge ca masa suplimentara a unui electron burete imbibat bine sa creasca de peste 200 de ori (max. 217 ori). Ia ghiciti ce este. Ce cuante deosebite avem cu energia putin peste 100.000 MeV.

Energia electronului obtinuta printr-o diferenta de potential, consta in cresterea frecventei undei insotitoare. Acest lucru se vede foarte bine si este aplicat cu succes in cazul microscoapelor electronice. 
"Rezoluția unui microscop electronic cu transmisie este limitată în principal de aberația de sfericitate, dar o nouă generație de sisteme de corecție a aberațiilor a avut ca efect depășirea parțială a aberațiilor sferice și creșterea rezoluțiilor. Corecțiile din software ale aberației de sfericitate pentru microscoapele electronice cu transmisie de înaltă rezoluție a permis producerea unor imagini cu rezoluție suficient de bună pentru a evidenția atomi de carbon în diamante, aflați la distanțe de doar 0.89 ĺngströmi (89 picometri) unii de alții și atomi din silicon la distanțe de 0.78 ĺngströmi (78 picometri)^[6][7], mărind de 50 de milioane de ori.^[8] Capacitatea de a determina pozițiile atomilor în cadrul materialelor a făcut din acest tip de microscop o unealtă importantă pentru cercetarea și dezvoltarea din domeniul nanotehnologiilor."

Daca sunteti asa amabili sa ne explicati cam ce e aia "unda" si "unda insotitoare" si ce propietati are. Ce grosime, lungime, culoare, pulsatie-falfaire, din ce e facuta, daca are discontinuitati sau e ca un prezervativ impermeabila, etc.

negativ a scris:

virgil a scris:Energia electronului obtinuta printr-o diferenta de potential, consta in cresterea frecventei undei insotitoare.

Dupa cum am analizat eu lucrurile, nu e o unda însotitoare, ci constitutiva, iar masa se manifesta numai la anumite intervale de timp pe cicloida aia si din acest motiv electronul apare ca un "nor". Basca cicloida nu e doar o curba.

Totdeauna un electron se deplaseaza intr-un camp electric care prezinta o diferenta de potential, adica intr-un gradient de potential. Cu cat panta acestui gradient este mai abrupta, cu atat acceleratia electronului este mai mare, iar energia acestuia va creste. Insa energia electronului se manifesta atat prin energia cinetica de deplasare care este limitata de viteza luminii, cat si de energia de oscilatie care este teoretic nelimitata. Combinatia dintre energia de deplasare limitata de viteza luminii si energia de oscilatie aparent nelimitata, face ca electronul sa se deplaseze ca o unda pe care am numit-o unda insotitoare. Lungimea de unda a acestei unde poate fi de mii de ori mai mica decat lungimea de unda a luminii vizibile, ceia ce permite microscopului electronic sa mareasca imaginile de pana la doua milioane de ori. Aceasta unda nu este constitutiva, pentru ca nu modifica esenta electronului, ci modifica doar comportarea lui, adica energia.

negativ a scris:

Unda însotitoare este un efect secundar produs în mediul emg de deplasarea oricarei particule si  de asta este posibil efectul de interferenta. Lungimea de unda conteaza mai putin, amplitudinea este importanta aici.

Lungimea de unda determina puterea de marire a microscopului. Forma sinusoidei este totdeauna aceiasi, amplitudinea fiind mereu proportionala cu lungimea de unda. Energia particulei este data doar de frecventa. E=h.niu ;

negativ a scris:

virgil a scris:

negativ a scris:Unda însotitoare este un efect secundar produs în mediul emg de deplasarea oricarei particule si  de asta este posibil efectul de interferenta. Lungimea de unda conteaza mai putin, amplitudinea este importanta aici.

Lungimea de unda determina puterea de marire a microscopului. Forma sinusoidei este totdeauna aceiasi, amplitudinea fiind mereu proportionala cu lungimea de unda. Energia particulei este data doar de frecventa. E=h.niu ;

Nu ma refeream la microscopul electronic. Dar, electronul in sine e o unda (stationara in propriul sistem de referinta), care în deplasarea sa produce modificari ale mediului emg sub forma de câmpuri ce au aspectul teoretic al unei unde generate de o perturbatie cu durata finita, ce permite efectul de franje de interferenta.

Din cate stiu eu, doar o sarcina in acceleratie emite o radiatie, si din aceasta cauza acceleratoarele de electroni sunt mari consumatoare de energie. Un electron care se propaga liber prin spatiu, nu pierde energie, deci nu produce nici o unda, sau perturbatie. Daca electronul se propaga printr-un camp magnetic, isi curbeaza traiectoria, iar daca se deplaseaza intr-un camp electric sufera accelerari sau franari, cu ocazia carora emite sau absoarbe fotoni. Insa acesti fotoni nu interfereaza cu electronul.

negativ a scris:

virgil a scris: Un electron care se propaga liber prin spatiu, nu pierde energie, deci nu produce nici o unda, sau perturbatie. Daca electronul se propaga printr-un camp magnetic, isi curbeaza traiectoria, iar daca se deplaseaza intr-un camp electric sufera accelerari sau franari, cu ocazia carora emite sau absoarbe fotoni. Insa acesti fotoni nu interfereaza cu electronul.

Având în vedere cele trei tipuri de comportament, la care pot adauga miscare printr-un câmp gravitational care deasemeni produce accelerari sau frânari, nu crezi ca am dreptate ? Daca particula nu ar putea influenta mediul prin cele trei tipuri de câmpuri aferente, cum ar mai interactiona cu cele externe ?

Eu cel putin nu cunosc astfel de interactiuni.