Despre semnificatia masei particulelor.

Rezumarea primului mesaj :

Un alt mod de a intelege cum iau nastere particulele, si ce inteles are masa acestora.

Dl. Virgil
Eu am cautat doar sa fac o sistematizare a intrebarilor la care ar trebui sa se raspunda potrivit subiectului topicului. Care pare foarte promitator. Cautand sa raspund la acele intrebari, de dimineata pana acum, constat ca am alcatuit, cam o lucrare de doctorat, in care expun cat pot de concentrat ideile asupra masei, idei la care am ajuns prin cercetare personala.
                               Semnificatia fizica a masei
1) Experienta ne demonstreaza ca masa (ca si sarcina) este sursa (isvor) de miscare in universul fizic. Din acest motiv masa fizica este masura a efectului pe care-il produce. Efectul pe care-l produce o masa in spatiul din jur, asupra altei mase, este schimbarea nivelului de miscare, adica acceleratie.
2) Acceleratia este produsa de o suprafata, care la nivel macroscopic apare inchisa. De aceea masa fizica va fi definita prin produsul dintre suprafata generatoare (inchisa) si acceleratia normala la acea suprafata. Atunci dimensiunea fizica a masei este :

Aceasta dimensiune a masei se gaseste si la analiza dimensonala in S.I. a circuitului RC.
3) In calitate de isvor (sursa) de miscare, masa genereaza si campul gravific si campul inertial, dar totodata este si forma de existenta potentiala a energiei de repaus a masei.
4) Campul gravific ar fi derivat din campul electric al particulelor elementare. Masa gravifica este data de componenta electrica a presiunii din formula lui Poynting. De aceea la nivel macroscopic masa gravifica a unui corp cosmic se poate calcula cu formula lui Gauss, in care in locul lui epsilon electric se pune un epsilon gravific si in locul intensitatii campului electric E se pune intensitatea campului gravific, care este chiar acceleratia gravifica normala la suprafata corpului cosmic g.
5) Masa inerta a unui corp se calculeaza cu formula lui Newton . Esenta fizica a masei inerte este densitatea masica ro. Identitatea dimensionala masa-sarcina, ne spune ca esenta fizica a densitatii masice este frecventa la patrat . Iar esenta fizica a inductiei magnetice este frecventa . De aici reese ca densitatea masica este data de patratul frecventei . Patratul inductiei magnetice apare in termenul presiunii magnetice din formula lui Poynting .  Iar presiunea electrica este . Cele doua componente de presiune din formula lui Poynting sunt egale intre ele si de aceea si masele gravifica si inerta sunt egale intre ele.
6) O particula elementara, de substanta, este un sistem de unde stationare de mare amplitudine, in care este stocata toata energia fotonului (a cuantei de energie), din care a luat nastere particula, prin refractie la 360 de grade si propagare  (translatie) pe un cerc de raza particulei, cu viteza mult mai mica ().  De aceea putem spune ca particula este forma de existenta in repaus a fotonului. Si masa fotonului este egala cu masa particulei din care provine in urma reactiei (procesului) de anihilare. In aceasta structura se gaseste ca forta electromagnetica propulsoare, este egala cu forta de inertie la nivelul fiecarei semiunde. Si functioneaza formula lui Poynting. Deoarece termenii de presiune din formula lui Poynting sunt egali intre ei si masa inerta este egala cu masa gravifica ().
7) Putem spune ca energia de repaus a masei inerte, este stocata in campul magnetic al structurii dinamice a particulelor elementare, intocmai cum energia scanteii de la bujie este stocata in energia campului magnetic al bobinei de inductie.
Campul magnetic al semiundelor stationare ale particulelor elementare este produs de curentii eterici stationari radiari si alternativi, foarte scurti, sustinuti de potentialul gigantic al semiundelor. Pentru electron curentii eterici radiari, stationari si diametral opusi, sunt cam de 20 A. Pentru nucleoni, curentii eterici, stationari radiari si alternativi sunt de cam 37000 A. Inductia magnetica produsa de acesti curenti in structura nucleonului este data de reletia . Densitatea masica produsa de aceasta inductie magnetica este de cam . Aceasta densitate se dilueaza in volumul substantei pana la valorile determinate prin masuratori in laborator de .

1) Experienta ne demonstreaza ca masa (ca si sarcina) este sursa (isvor) de miscare in universul fizic. Din acest motiv masa fizica este masura a efectului pe care-il produce. Efectul pe care-l produce o masa in spatiul din jur, asupra altei mase, este schimbarea nivelului de miscare, adica acceleratie. 
2) Acceleratia este produsa de o suprafata, care la nivel macroscopic apare inchisa. De aceea masa fizica va fi definita prin produsul dintre suprafata generatoare (inchisa) si acceleratia normala la acea suprafata. Atunci dimensiunea fizica a masei este :

Masa la nivel microcosmic nu are asemanari cu masa la nivel macrocosmic. Dovada este ca electronul se naste dintr-o cuanta de energie, iar cuanta este o oscilatie mai speciala a spatiului sau mediului electromagnetic. Dupa stiinta actuala aceasta oscilatie este autoportanta si nu are nevoie de mediu, adica particula exista dintotdeauna sub forma de cuanta, pana gaseste momentul si locul potrivit sa se transforme in particula, adica sa piarda ceva si sa castige altceva. Pierde viteza de transport a luminii si jumatate de spin, si castiga repausul relativ si campul electric si magnetic cu sens "unic" +sau-.
Cum acest proces nu este unic, atunci o populatie infinita de cuante si particule coexista in acelasi timp, cu proprietati de interactiune intre ele. Din moment ce atat cuanta cat si particula sunt stari particulare a unor oscilatii, si interactiunile dintre ele imbraca tot stari oscilatorii, astfel fiecare particula oscileaza in consonanta cu toate celelalte dand nastere unui camp comun de oscilatie. Daca vrem sa izolam o particula din acest camp comun, vom trage concluzii eronate daca nu inlocuim campul cu ceva compatibil. Interactiunile dintre particule pot fi de atractie sau respingere prin schimbarea continua a pozitiei relative fata de particulele inconjuratoare, miscari care sunt caracterizate de impuls, si acceleratie, dand nastere la niste proprietati comune precum masa, sarcina, momentul magnetic, etc. Afirmatia dvs, ca masa ar fi produsul dintre o suprafata si o acceleratie, trebuie mai bine fundamentata. De exemplu dupa aprecierile mele, masa este produsul dintre o densitate liniara si o lungime de unda, asa cum am aratat in postarile anterioare cu niste calcule foarte plauzibile si exacte. 
Dupa parerea mea, masa este o stare particulara de vibratie a unui punct din spatiu, caracterizat de doi parametri epsilon si miu, cat si de cateva constante precum constanta lui Planck, viteza luminii, frecventa si lungimea de unda. 
Restul teoriei expuse de dvs, se bazeaza pe prima relatie si este o constructie care dupa umila mea parere, nu este suficient fundamentata, dar voi parcurge mai cu atentie si restul.

Dl. Virgil!
In articolul postat ieri au scapat doua erori de redactare. Relatia aceea este scrisa corect asa:
. In cazul masei gravifice a unui corp cosmic, acceleratia normala la suprafata corpului este acceleratia gravifica  (a=g). La aceasta dimensiune fizica a masei am ajuns de la analiza dimensionala a circuitului electric RC in S.I., care are efectul fizic al constantei de timp T fizic masurabil. Analiza dimensionala a circuitului RC, ne duce si la dimensiunea capacitatii electrice, in S.I ca lungime {[C]=L} si la identitatea dimensionala masa-sarcina. Cu dimensiunea capacitatii am explicitat constanta de actiune h. Identitatea dimensionala masa-sarcina {[M]=[Q]}, ne da semnificatia exacta a marimilor fizice. Cu toate aceste informatii am incercat modelarea ipotetica a structurilor dinamice ale particulelor elementare. Si am zis ca aceste structuri, trebuie sa genereze si campurile fizice aferente, dar sa satisfaca si teorema lui Poynting. Eu am mers pe principiul ca ceeace se constata la nivel macroscopic este rezultanta a ceeace se intampla la nivel microscopic.

Intreb si eu asa ca..., unde este acceleratia gravifica maxima in cazul Pamantului ? In ce punct/spatiu geometric ? Este chiar pe suprafata Pamantului ?  Care e explicatia ?
Nu cumva si in cazul sarcinilor electrice altundeva e campul electric maxim ? Poate in interiorul lor, poate in exterior la oarecare distanta.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil!
In articolul postat ieri au scapat doua erori de redactare. Relatia aceea este scrisa corect asa:
. In cazul masei gravifice a unui corp cosmic, acceleratia normala la suprafata corpului este acceleratia gravifica  (a=g). La aceasta dimensiune fizica a masei am ajuns de la analiza dimensionala a circuitului electric RC in S.I., care are efectul fizic al constantei de timp T fizic masurabil. Analiza dimensionala a circuitului RC, ne duce si la dimensiunea capacitatii electrice, in S.I ca lungime {[C]=L} si la identitatea dimensionala masa-sarcina. Cu dimensiunea capacitatii am explicitat constanta de actiune h. Identitatea dimensionala masa-sarcina {[M]=[Q]}, ne da semnificatia exacta a marimilor fizice. Cu toate aceste informatii am incercat modelarea ipotetica a structurilor dinamice ale particulelor elementare. Si am zis ca aceste structuri, trebuie sa genereze si campurile fizice aferente, dar sa satisfaca si teorema lui Poynting. Eu am mers pe principiul ca ceeace se constata la nivel macroscopic este rezultanta a ceeace se intampla la nivel microscopic.

In cazul de sus; acceleratia unui corp cosmic; a=g= k.M/r^2; inlocuind mai sus; mg=k.(M/r^2)*L^2 ; simplificand r*2 cu L^2, rezulta mg=k.M; deci mg cum ati notat dvs, reprezinta doar campul gravitational si nu masa.
Sunt de aceiasi parere cu dvs. ca ceia ce se intampla la nivel macro se intampla si la nivel micro, dar pastrand proportiile, si intelegand faptul ca la orice nivel cosmic avem de a face doar cu vibratii, sau oscilatii, sau miscari periodice. Orice sistem natural reprezinta de fapt un oscilator armonic.

gafiteanu a scris:Intreb si eu asa ca..., unde este acceleratia gravifica maxima in cazul Pamantului ? In ce punct/spatiu geometric ? Este chiar pe suprafata Pamantului ?  Care e explicatia ?
Nu cumva si in cazul sarcinilor electrice altundeva e campul electric maxim ? Poate in interiorul lor, poate in exterior la oarecare distanta.

Pamantul este o entitate, un intreg ca o cutie neagra in care nu poti umbla. Se pare totusi ca cu cat te apropii de centrul pamantului, imaginar desigur, acceleratia ar trebui sa creasca un timp ceia ce se vede la polii turtiti ai pamantului ca acceleratia este mai mare decat la ecuator, dar asta numai pana se patrunde undeva mai aproape de nucleul pamantului care este o adevarata cutie neagra. Un fel de gaura neagra indestructibila, care asigura campul gravitational ce se induce si in materia inconjuratoare. In caz contrar ar trebui ca acceleratia gravitationala sa fie mai mare la ecuator decat la poli, deoarece mai multa masa activa am avea la ecuator. Eu consider ca fiecare corp ceresc are masa ca un multiplu de " corpuri elementare" un fel de gaura negra, asa cum rezulta din studiul meu privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice. Pe baza acestora au rezultat cca 20 de relatii de similitudine care face legatura intre cele doua niveluri cosmice.

Unde se afla intro sfera centrul de masa inertiala de rotatie ? Adica momentul.

gafiteanu a scris:Unde se afla intro sfera centrul de masa inertiala de rotatie ? Adica momentul.

Unde sa se afle decat pe axa de rotatie a sferei. Momentul de inertie J=2/5.M.r^2 ; in care M este masa, iar "r" este raza sferei.

Raspuns gresit. Contine chiar mai multe greseli.
Sa ne inchipuim chiar cateva cazuri:
Sfera este plina
Sfera este goala, din pereti subtiri.
Sa ne inchipuim un disc.
Sa ne inchipuim un tor, un cerc.
Sa vedem si altii ce zic.

gafiteanu a scris:Raspuns gresit.  Contine chiar mai multe greseli.
Sa ne inchipuim chiar cateva cazuri:
Sfera este plina
Sfera este goala, din pereti subtiri.
Sa ne inchipuim un disc.
Sa ne inchipuim un tor, un cerc.
Sa vedem si altii ce zic.

In toate cazurile citate, intrucat sunt corpuri cu simetrie sferica sau cilindrica, sunt corpuri de rotatie, iar centrul de masa inertiala se afla pe axa de rotatie. Poate intrebarea ta nu este bine pusa si te referi la altceva.

https://cercetare.forumgratuit.ro/t2597p90-despre-semnificatia-masei-particulelor#82394
Am scris clar, centrul masei inertiale DE ROTATIE, ADICA A MOMENTULUI.
Consider important sa privim astfel corpurile care se rotesc.

Dl. Virgil!
O alta gresala de redactare scapata in articolul mare de mai sus, este ca in loc de , a aparut delta rond. Corect este scris asa:
.

Dupa mine relatiile postate de dumneata, se scriu corect asa:.
Eu am sentimentul ca dumneata nu poti sa admiti identitatea dimensionala masa-sarcina. Si esti pe aceeasi pozitie cu Abel. Dumnealui nu admite identitatea dimensionala masa-sarcina, pe motivul ca masa sufera majorare la viteze foarte mari pe cand sarcina ramane invarianta. Eu am aratat ca formulele pentru masa si sarcinile electronului satisfac cerintele relativitatii. Eu m-am luat dupa logica formulelor. Si am convingerea ca identitatea dimensionala masa-sarcina, ne da semnificatia fizica exacta a marimilor fizice. Si cu aceasta semnificatie se pot lamuri multe enigme ale fizicii. Semnificatia (semantica) marimilor fizice, este concretizata in sistemul bidimensional al marimilor fizice (S.B.M.F.). Daca nu exista aplicatia atasamentului nu stiu cum sa postez in pagina, un tabel cu formule, care se intinde pe patru pagini.

Am mai spus, nu exista absolut nici o legatura intre sarcina si raportul p+/e- de cca. 1836.
Protonul p este suplimentar incarcat/impovarat cu inca alte cca 1835-1842 unitati echivalente neutre. Iar neutronul are 1837-1843 unitati de masa, care in ansamblu sunt neutre. Acolo e mult balast.
Masa protonului nu e fix 1836, altii au masurat o mie de valori intermediare pana la 1842. Depinde de la element la element chimic si de timpul local probabil, adica de niste parametyri schimbatori. In general valoarea masei electronului este o medie masurata a electronilor liber, iar a protonului este o medie pt cel al hidrogenului.
Si asta ar trebui sa va dea de gandit.

Dl. Negativ!
1) Ai dreptate. Pentru o exprimare riguros corecta, ar fi trebuit scris:-identitatea dimensionala
-masa gravifica-sarcina electrica-. Dar este demonstrata egalitatea intre masa gravifica si masa inerta.
. unde , este raza Pamantului, g este acceleratia gravifica normala la suprafata Pamantului, iar este densitatea medie a Pamantului.
Aceasta identitate dimensionala, a reesit la analiza dimensionala a circuitului RC in S.I. Dar mai am o argumentare pentru aceasta, care pleaca de la viteza de propagare a u.e.m. Insa nu pot sa o postez fisierul cu argumentatia respectiva, fiindca nu exista aplicatia atasamentului.
2) Energia este o marime fizica care masoara in mod specific miscarea fizica.
Si este data in totdeauna, de produsul intre o presiune p si un volum V.
.(care sunt marimi evolutive), in care volumul V este geometric, este metafizic, fiindca nu produce nici-un efect fizic. Esenta fizica a energiei este presiunea p, ca si in cazul fortei.
3) Raportul proton/electron, rezulta din cauza ca sarcina electrica pozitiva (+e),  foarte puternic comprimata, de diametrul cat jumatate din al electronului, este cuplata cu o structura foarte-multipolara, neutra electric, cu masa cam de 1836-1840 de mase electronice.

negativ a scris:

Pentru Gafiteanu : desi am spus ca nu-ti mai raspund, poate totusi te lamuresti ca raportul maselor electron-proton egal cu 1/1836 este o problema de echilibru dinamic al unui sistem. Cu siguranta el poate fi dedus si pe alta cale, înafara de masuratori.

Exista si un raport dinamic al sistemului electron-pozitron.
Mai exista si un echilibru dinamic al neutronului, care cine stie cum functioneste si arata.
Or mai fi si alte echilibre ce se pot dezechilibra. De exemplu protonul fara electron in plasma cam tot pe acolo rezulta ca se lafaie.
Lumea asta e ca un circ, unde totul se bazeaza pe echilibru. Cum nu esti atent, cum iti frangi cuantele si te dezintegrezi.
Ma intreb si eu daca savantii stiu si alte echilibre care se manifesta pe cer. De exemplu ce e cu steaua neutronica, cu pitica rosie, alba si neagra, ba chiar si cu gauroiu negru.
Daca-i echilibru, echilibru sa fie, dar sa-l stim si noi.

negativ a scris:

Pentru Virgil : O crestere de tip Fibonacci e utila pentru a stabili o unitate, o constanta, o norma daca vrei între doua tipuri de dimensiuni incompatibile, deci imaginare reciproc. Odata stabilita, poti folosi cresterea de la un nivel la altul pe baza constantei detectate, cum ai aratat. Progresia asta trebuie sa fie general valabila.

Am spus ca am anumite indoieli, pentruca daca atat electronul cat si protonul s-ar naste in acelesi conditii si ar disparea printr-o ciocnire direct intr-o unda, atunci as putea accepta ideia ca ambele sau chiar toate particulele iau nastere din aceiasi sursa respectand aceiasi regula. In realitate protonul este un alt fel de particula care niciodata nu am vazut ca se dezintegreaza intr-o unda, ci totdeauna ramane intr-un rest de particule. Deci protonul este altceva decat electronul avand comuna doar afinitatea manifestata prin sarcina electrica. Daca electronul se naste dintr-o unda EM, protonul nu stim cum se naste, decat ca un rezultat al dezintegrarii unui neutron, adica apartine unui domeniu al fortelor tari, deci face parte din alta "lume" decat electronul, la fel si neutrino face parte din alta categorie decat protonul si electronul.

negativ a scris:

virgil a scris:Am spus ca am anumite indoieli, pentruca daca atat electronul cat si protonul s-ar naste in acelesi conditii si ar disparea printr-o ciocnire direct intr-o unda, atunci as putea accepta ideia ca ambele sau chiar toate particulele iau nastere din aceiasi sursa respectand aceiasi regula.

Exact asa fac. Toate particulele se produc la fel. Modurile lor de functionare se pot descrie cu aceeasi ecuatie, cu parametri diferiti. De la foton la proton. Inclusiv quarcurile sunt descrise. 

Eu nu am gasit o reactie de aparitie a protonilor direct in cuante de energie, ci totdeauna se nasc alte particule. O singura reactie am gasit cand un pion zero se dezintegreaza in proton-antiproton si apoi se anihileaza in doua cuante gama. Dar procesul invers nu l-am gasit. In general vad ca neutronii si protonii se nasc din Hiperoni ce au un timp de viata de 10^-10 sec. In interiorul nucleului protonii si neutronii sunt considerate aceleasi particule care difera doar prin izospin, fara a tine cont de sarcina electrica, aceasta neavand nici o contributie in interiorul nucleului, ci numai la distanta cu electronii. 
Ma rog, incurcate sunt caile domnului, si nu ne putem margini numai la protoni si electroni.

negativ a scris:Cum treaba asta e greu de justificat, înafara de mine nu cred ca s-a ocupat cineva serios.

Norocul Fizicii , cu tine negativ. Viitorul omenirii va fi stralucitor. Felicitari pentru eforturile tale. Restul lumii stiintifice e complet neserioasa. Numai la bani le e gandul...

negativ a scris:

Pai... cam astea sunt particulele elementare : foton, electron, proton si neutron, dar asta instabil de capul lui. Ceea ce ai constatat tu la aparitia si dezintegrarea particulelor, cu diagrame Feynemann, sunt doar scheme de transformare, exact cum faci o schema cu circuitul apei in natura. Procesul in detaliu nu e explicat, desi se poate face, dar asta înseamna sa accepti ca vidul e plin cu "ceva". Cum treaba asta e greu de justificat, înafara de mine nu cred ca s-a ocupat cineva serios.
Despre "turma" de particule "descoperite", ce sa mai zic...

majoritatea particulelor descoperite sunt instabile, avand un timp de viata de 10^-8----10^-10 secunde. in timp ce "rotatia unui electron al hidrogenului se face in 1,5 10^-16 s. Deci timpul de viata al acestor particule instabile este de 10^8 rotatii ale electronului de hidrogen. Daca facem o asemanare cu timpul nostru macro ar insemna ca durata de viata ar fi de o suta de milioane de ani, asa ca si particulele astea instabile trebuie luate in seama, ca reprezinta ca niste statii de autobuz intermediare pana la statia finala.
Cat priveste despre vid, deja experimentele de la LHC au descoperit bosonul Higgs care ar umple intreg spatiul, ceia ce inseamna ca problema vidului se aseaza pe un fagas bun. De altfel eu am spus cu mult timp in urma ca "nimicul" nu exista in natura, si a fost o discutie destul de serioasa pe aceasta tema in topicul "De la string la particula". De altfel topicul "Eterul, eterul" d-nii Sadang si MM, au dezbatut foarte bine aceasta tema a etherului, si lista continua.

Dl. Negativ!
In mesajul anterior, am uitat sa mentionez faptul ca stiinta actuala, defineste densitatea ro si presiunea p, prin niste reletii care duc la cercuri vicioase si nu lamuresc de fel esenta fizica a acestor marimi. Si nici nu mentioneaza ca aceste marimi, sunt esentele fizice ale masei m, fortei F si energiei W. Daca se incearca o definitie corecta a acestor marimi, se iese din cadrul stiintei oficiale si se considera ca se face pseudo-stiinta.

... atat electronul cat si protonul s-ar naste in acelesi conditii si ar disparea printr-o ciocnire direct intr-o unda,

Eu am dedus ca la nivelul structurilor dinamice ale particulelor elementare, nu ar exista proces oscilatoriu sau vibratie inteleasa ca miscarea alternativa, a punctelor materiale, de o parte si de cealalta a pozitiei de echilibru. Ar exista doar circulatii ale eterului (curenti) constituite in structuri similare motorului electric, in care forta electromagnetica este forta propulsoare si este la echilibru cu forta de inertie. Femg=Fi. Aspectul de unda, apare doar vazut din exteriorul sistemului particulei.

...cad si peste unitatea (cuanta) de masa.

Eu am gasit la descifrarea constantei de actiune h, ca unitatea elementara de masa, cuanta de masa (Mh), ar fi egala cu fractiunea k din masa electronului si ar fi masa care revine fiecarei lungimi de unda a fotonului oarecare (Mh=Me/k=1,01211*10^-40 Kg)

Pacalici a scris:

negativ a scris:Cum treaba asta e greu de justificat, înafara de mine nu cred ca s-a ocupat cineva serios.

Norocul Fizicii , cu tine negativ. Viitorul omenirii va fi stralucitor. Felicitari pentru eforturile tale. Restul lumii stiintifice e complet neserioasa. Numai la bani le e gandul...

Vezi ce bine face participarea la forumul nostru? Ai inceput
sa te prinzi! Tu pentru ce te afli acolo?
Dar mai bine vedeti raspunsul anterior!

Constanta "h" reprezinta un moment cinetic, adica produsul dintre un impuls si o lungime de unda, si este universal valabila la descrierea tuturor particulelor elementare. de exemplu pentru electron putem scrie constanta ca fiind; h= m.c.Lce ; iar pentru proton; h=Mp.c.Lcp ; in care m este masa electronului, Mp este masa protonului, c este viteza luminii, Lce este lungimea de unda Compton pentru electron, Lcp este lungimea de unda Compton pentru proton. Aceste relatii nu le gasiti in fizica oficiala. Deci h nu reprezinta o unitate de masa, ci o caracteristica mult mai complexa adica o notiune numita de mine "zvac" prin care inteleg acea actiune care ar pune in miscare un titirez. Astfel energia unei particule este data de numarul de zvacuri pe secunda ce le contine fiecare particula. Deci E=h.niu ; adica "niu" arata cate zvacuri pe secunda detine respectiva particula.

Constanta Planck, notată cu h, ne lamureste cum ca: sau ai energie multa intrun timp scurt, sau energie putina dar intrun timp lung. Inmultite dau o valoare constanta. Chestia asta e specifica evident unui mediu local. Adica constanta Planck este relativa si se supune relativitatii.
Un generator de energie naste sa zicem o energie constanta in timp, ca numai asa poate. Dar nu o naste in mod aiurea/dezorganizat/cum ii vine, trebuie sa se si odihneasca mai mult timp dupa o sarcina grea si cu probleme.
Timpul cu tontii stim ce inseamna. Dar nu stim ce inseamna energie.
Mai stim valoarea lui h (o gasim prin carti, wiki), stim ca il putem bara pe h, impartindu-l cu 2Pi.
Asa deci, trebuie sa scormonim sau sa scornim ce e aia energie.
Daca gasiti pe undeva vreo definitie multumitoare, va rog spuneti, eu inca n-am gasit si nici Einstein nu ne-a spus.