Teoria lui Virgil, argumente pro şi contra

• Abel Cavași: Mai am de studiat teoria, căci n-am înțeles-o în detaliu.
  Argumente pro:
  
  
  
  1. Teoria este interesantă deoarece încearcă o similitudine între sistemele micro și macro.
     
  2. Autorul folosește un limbaj inteligibil, clar, cu formule și grafice.
     
  
  Argumente contra:
  
  
  
  1. N-am înțeles care este începutul teoriei, postulatele acesteia.
     
  2. Nu am găsit definiția riguroasă a noțiunilor noi pe care le folosește autorul.
     
  3. Mă tem că datele folosite sunt prea rotunjite ca să se adapteze la concluziile teoriei.
     
  
  
  

negativ a scris:

Viteza zero nu exista. Este doar un concept, ca si punctul.
Virgil, Gafiteanu e un poet naiv, nu inteleg de ce-ti pierzi timpul cu el...

Abel Cavaşi a scris:Care moment cinetic, orbital sau propriu?

Abel Cavaşi a scris:Păi, atunci care e noutatea? Se știe că momentul cinetic orbital este proporțional cu viteza pe orbită.

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Păi, atunci care e noutatea? Se știe că momentul cinetic orbital este proporțional cu viteza pe orbită.

Momentul cinetic al unui sistem cosmic este o constanta ce caracterizeaza intreaga familie de sisteme.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Păi, atunci care e noutatea? Se știe că momentul cinetic orbital este proporțional cu viteza pe orbită.

Momentul cinetic al unui sistem cosmic este o constanta ce caracterizeaza intreaga familie de sisteme.

N-am înțeles afirmația asta.

negativ a scris:

Constanta momentului cinetic probabil ca e proportionala cu masa si întinderea sistemului. Este un sistem de trei marimi relative reciproc, si ca orice fel de sistem asemanator, are constante specifice.

virgil a scris:
Secretul consta in faptul ca masa corpurilor ceresti reprezinta un multiplu de mase elementare. Daca unei mase elementare ii acordam sarcina gravitationala Z=1, atunci o planeta sau o stea, este formata din Z mase elementare. de exemplu soarelui ii corespunde Z=740, iar Pamantul Z=11. dar o masa elementara a soarelui este de 1836 de ori mai mare decat o masa elementara a pamantului. Astfel constanta momentului cinetic corespunde unei singure mase elementare, inmultita de Z ori. Ca si cum am avea Z sisteme inglobate in unul singur, si fiecare se bucura de aceiasi constanta a momentului cinetic. Imaginati-va un oscilator armonic cu arc si doua greutati, si apoi un numar de Z oscilatoare cuplate la un loc care au aceiasi constanta elastica inmultita de Z ori.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Secretul consta in faptul ca masa corpurilor ceresti reprezinta un multiplu de mase elementare. Daca unei mase elementare ii acordam sarcina gravitationala Z=1, atunci o planeta sau o stea, este formata din Z mase elementare. de exemplu soarelui ii corespunde Z=740, iar Pamantul Z=11. dar o masa elementara a soarelui este de 1836 de ori mai mare decat o masa elementara a pamantului. Astfel constanta momentului cinetic corespunde unei singure mase elementare, inmultita de Z ori. Ca si cum am avea Z sisteme inglobate in unul singur, si fiecare se bucura de aceiasi constanta a momentului cinetic. Imaginati-va un oscilator armonic cu arc si doua greutati, si apoi un numar de Z oscilatoare cuplate la un loc care au aceiasi constanta elastica inmultita de Z ori.

Vrei sa spui ca toate aceste rapoarte sunt exprimate prin numere
intregi? Am vazut ca numarul 1836 revine in raspunsurile tale.
Este acesta vreo constanta universala?

negativ a scris:

Problema este ca tot sistemul asta fizic depinde de patru parametri  ce depind în mod reciproc recursiv si basca nu-i putem masura direct. Daca modifici arbitrar unul, toti ceilalti se modifica. Singurele lucruri care nu se modifica sunt relatiile intre marimile acestora, asa cum depinde Pi de raza si lungimea cercului. Modifici raza, modifici perimetrul, modifici perimetrul, modifici raza iar Pi nu se poate modifica. Cam asta e treaba si cu μ₀ şi ε₀. Asta e ceea ce se poate numi relativitate, nu batai de câmpuri.

gafiteanu a scris:Trebuie sa aflati ultima descoperire cuantica!
Folosind un cantar electronic foarte sensibil cu afisaj numeric, care masoara la o miime de miime de gram (un microgram), s-a stabilit ca greutatea corporala a tuturor oamenilor de pe Pamant variaza doar in trepte de cate 1836 micrograme (1,386 mgr).  Chiar si o respiratie sau un vanticel tot cu aceasta valoare multiplicata se masoara.  Pesemne ca este exact greutatea unei celule umane, adica 1,836 mgr.

gafiteanu a scris: Nu ai decat sa reconsideri greutatea=masa corpului uman nu in grame, ci raportata la cea a unei singure celule. Devine astfel ceva adimensional.
Nu uita, masa electronilor e f.variabila, depinde de tensionarea lor si de viteza lor. Un electron la 1 V are o masa mai mica decat altul la 100 V.
Cate celule are corpul uman, daca e intreg si nu ciuntit ?  Un numar fix, acelasi pt toti indivizii.
Atomul insa poate fi cu diferite nuclee, cu un numar foarte variabil de protoni si neutroni.. Cum ramane atunci cu teoria ta virgil ?
Si nu uita sa repeti de 1836 de ori....

negativ a scris:

Înteleg foarte bine ideea . Orice sistem natural este cuantificat
Daca inteleg bine, soarele având Z=740, suma Z a tuturor celorlalte planete nu poate depasi acest numar.
Tot nu stiu cum sa-l determin teoretic pe 1/1836. Deocamdata il consider natural, pentru ca nu pot face un calcul care sa-l lege de ceva. Mai caut.

negativ a scris:

virgil a scris:Daca orbitalii atomului stabiliti cu ecuatia lui Schrodinger ii acceptam ca solutii matematice fara sa-i putem vedea in realitate, in cazul macrocosmic ecuatia ta trebuie sa rezulte la limita exact ca o galaxie.

Arata exact  ca o galaxie la o rotatie de 2Pi.

virgil a scris:Ceia ce vad atat in graficele tale cat si in cele de mai jos, solutiile ecuatiei lui Schrodinger, este o forma statistica inghetata in timp? pentru ca in realitate in macrocosmos arata cu totul altfel. De altfel sunt destule simulari care in final arata precum o galaxie. La tine prin ecuatia ta se ajunge la acelasi lucru?

Nu, sunt rezultatele dinamicii formei de baza pe care am stabilit-o ca modalitate de transformare naturala, din masa în sarcina si invers. Ce am obtinut eu este rezultatul  sub forma de suprafata a potentialului rezultat în urma miscarii cuplului sarcina-masa cu 4Pi în jurul nucleului. Problema mea este totusi ca am pornit de la fizica deja cunoscuta. Trebuie sa existe o metoda cu rezultat similar si din perspectiva mea. Eu am aplicat doar mecanismul propriu la ceea ce se stie despre atom. Asta ar fi perspectiva mecanicii cuantice.
Exista totusi si o modalitate de calcul ce trebuie sa fie mai simpla, dinspre teorie spre calcul.
Vezi ca vreau sa -ti transmit ceva în privat, ca nu vreau sa se mai amestece tot felul de glumeti prin discutie.

negativ a scris:

Din pacate nu pot sta permanent la calculator, dar nu asta înseama ca pot dormi noaptea când am o problema. Acelas model este valabil si pentru atom si pentru galaxie. Oricum, abia acum îmi pare rau ca ca nu am învatat mai bine la scoala. Problema matematica e mai dificila pentru mine, dar asta vine si din faptul ca eu vad matematica diferit. Oricum, ma ocup si am sa-ti spun.
As fi sperat la ajutorul lui Abel, dar el e fixat pe teoria lui.