Ce este hipocosmosul ?

Rezumarea primului mesaj :

Pana in prezent in fizica se vorbeste despre macrocosmos si microcosmos, sub toate formele de existenta, campuri, particule, corpuri, cat si interactiunile dintre acestea.
Insa aplicand teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice, observam ca cel putin aparent nu exista limite inspre minus sau plus infinit. Singura limita in organizarea naturii, ar fi viteza luminii. Vedem ca orice sistem natural micro sau macrocosmic, este definit intre doua limite de viteza, una maxima C numita viteza luminii si una minima V0, numita viteza initiala. Respectand acest principiu observam ca pe masura ce coboram spre niveluri inferioare de organizare a materiei, structurile sau sistemele naturale devin mai simple, continand mai putine entitati. Astfel daca o galaxie poate contine miliarde de stele, un sistem atomic contine maxim cateva sute de particule. deci cu cat de indreptam atentia spre minus infinit, formele de organizare devin mai simple. Dar cat de simple pot fi? Cel mai simplu sistem natural este de tip hidrogenoid compus din doua particule si campurile de legatura. Acest nivel cosmic, notat cu nivelul zero de organizare a materiei, l-am denumit hipocosmos. Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Dupa calculele mele principalele elemente ale hipocosmosului se regasesc aici;


La acest nivel cosmic corpusculii se caracterizeaza de o singura viteza posibila, viteza luminii, deci la acest nivel vor exista doar doua tipuri de radiatie, cuante sau fotoni, dupa cum vrem sa le spunem. Adica acest nivel este caracterizat doar de doua frecvente, una spacifica unui corpuscul greu similara protonului, si alta specifica unui corpuscul de 1836 de ori mai usor similara electronului. De aici decurge faptul ca vom avea si doua tipuri de impulsuri, unul "cald" specific corpusculului greu, si altul rece specific corpusculului usor. Bazat pe aceste doua tipuri de impusuri, putem reveni in lumea microcosmica sa ne explicam interactiunile electrice dintre particulele atomice, si campurile acestora.

Privind acest sir de particule, prima notata ci m0, ar fi responsabila de crearea spatiului, in care se regasesc toate celelalte in diferite forme de organizare.

virgil a scris:. . . . .

Privind acest sir de particule, prima notata ci m0, ar fi responsabila de crearea spatiului, in care se regasesc toate celelalte in diferite forme de organizare.

Poate ca cercetarea ta are o semnificatie si o importanta pe care
nu o apreciem noi aici cum se cuvine. Dar spatiu creat de particula,
sau spatiul particula, desi am mai vazut si in alta parte aceasta
sofisticarie, mi se pare exagerat. Incepe sa devina un melanj din
care ulterior pot iesi tot felul de fantome.
Din ce vad, cercetarea ta ar permite o departajare neta si clara a
componentelor Universului. Dece trebuie sa o complici? Dai apa la
moara fanteziilor la moda?

Iata o fantezie la moda:
http://www.galerie-com.com/oeuvre/hipocosmos/23713/
Viziuni cu "Cai verzi pe pereti", asta e hipo-cosmosul.
De la HipoDrom la Calea Cailor din Calea Lactee.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Privind acest sir de particule, prima notata ci m0, ar fi responsabila de crearea spatiului, in care se regasesc toate celelalte in diferite forme de organizare.

Poate ca cercetarea ta are o semnificatie si o importanta pe care
nu o apreciem noi aici cum se cuvine. Dar spatiu creat de particula,
sau spatiul particula, desi am mai vazut si in alta parte aceasta
sofisticarie, mi se pare exagerat. Incepe sa devina un melanj din
care ulterior pot iesi tot felul de fantome.
Din ce vad, cercetarea ta ar permite o departajare neta si clara a
componentelor Universului. Dece trebuie sa o complici? Dai apa la
moara fanteziilor la moda?

Poti sa-mi spui ce reprezinta spatiul daca nu exista nici un reper, nici o particula, nici o miscare si nici un corp?
In acest caz spatiul ramane o notiune abstracta. Spatiul fizic inseamna un volum de materie intr-o forma atat de fina incat nu poate fi detectat dar el reprezinta ceva concret, fiind pus in evidenta prin campurile si particulele care se regasesc in el, organizate in sisteme armonice naturale.
Eu nu complic nimic, doar ca asa functioneaza natura.

virgil, spatiul de baza dinamic/cinetic ultrafin neorganizat, (cel al hipocosmosului), trebuie sa intretina miscarea tuturor formelor de cuante in toate celelalte spatii superioare de organizare. Einstein i-a mai spus "energia difuza". Eu si altii ii spunem "ether sau mediul termodinamic subcuantic". Acest mediu trebuie sa patrunda, sa ajunga, sa difuzeze pana la cea mai mica cuanta, altfel cuanta moare. Dar calitatile mediului nu se mentin constante, sunt si ele "relativiste". Acolo unde este o mare aglomeratie/densitate de cuante, este evident ca trebuie sa munceasca mai din greu. Aici e posibil chiar sa aiba loc si un colaps total. Savantii lumii aia adevarati demult au descoperit asta in Triunghiul Bermudelor.
Acest mediu eteric (hipocosmos) este puternic distorsionat in interiorul cuantelor. Este deviat total doar pe o singura directie. Este deci cazul gaurii negre, unde tot ce intra e digerat si descompus. Devine acolo doar un FOIP pe o directie. (colegul virgil_48 este marele nostru specialist in fluxul unidirectional din GN).
Gandeste-te la un fulger si analizeaza-l. Sa nu crezi ca fulgere sunt doar pe Pamant. Sunt pe toata suprafata stelelor luminoase, dar nu si in interiorul lor. Fulgerele se pot declansa si in vid. Si in varful tornadelor. Si in multe alte locuri cosmice.
Nu ai tinut cont in clasificarea ta de toate stadiile evolutiei materiei. De exemplu de starea de plasma, de neutroni, de GN, de radiostele/pulsari, de stele electronice, etc.

Ca sa intelegi si mai bine cum lucra hipocosmosul, pune de o mamaliga si studiaz-o stiintific: cum se incheaga, se umfla si pana se arde si chiar dispare scrum-cenusa..Apoi pui cenusa in pamant, pui o singura samanta de cucuruz si astepti un an iar sa rasara si sa se coaca stiuletii. Nu uita ca mai trebuie incrucisarea sexuala, ca d`aia are par stiuletele. Deci sa pui mai multe boabe, daca vrei roade viabile.
E un ciclu in natura si poti studia vitezele fiecarei etape. Vezi daca se incadreaza in ecuatiile tale. Daca exista armonie si constante kinetice

virgil a scris:. . . . .
Poti sa-mi spui ce reprezinta spatiul daca nu exista nici un reper, nici o particula, nici o miscare si nici un corp?
In acest caz spatiul ramane o notiune abstracta. Spatiul fizic inseamna un volum de materie intr-o forma atat de fina incat nu poate fi detectat dar el reprezinta ceva concret, fiind pus in evidenta prin campurile si particulele care se regasesc in el, organizate in sisteme armonice naturale.
Eu nu complic nimic, doar ca asa functioneaza natura.
. . . . .

Si atunci dece amesteci notiunea de volum cu continutul ei material?
Materia, poate fi materia intunecata, eterul sau materia barionica,
iar locul pe care il ocupa aceasta, este un element geometric. De unde
determinarea aceasta de a amesteca lucrurile? Daca asa functioneaza
natura, mintea omeneasca are puterea sa discearna niste categorii
deosebite care participa la functionare. Cum se calculeaza densitatea?

virgil a scris:Acelasi lucru si cu volumul, este o notiune geometrica abstracta in lipsa materiei care sa-l ocupe. Spatiul sau volumul, in lipsa materiei nici ca exista. Ceia ce numim noi spatiul gol, de fapt este plin cu materie necunoscuta noua, dar care se poate manifesta prin campuri si unde.
Tocmai ca mintea omului nu intelege ca spatiul inseamna tot o forma de existenta a materiei. Chaosul inseamna spatiul, adica acel plin cu acea materie subtila de genul luxonilor, sau fotoninilor, sau bosonilor  Higgs.    

Asta e o gluma pe care o crede cine vrea. In lipsa materiei nu existam
noi, dar spatiul nu depinde de existenta noastra. Ar fi prea de tot...
Este o doctrina filozofica unde intalnesti ideea aceasta hilara ca
Universul-realitatea exista numai in perceptia noastra, cat timp existam.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Acelasi lucru si cu volumul, este o notiune geometrica abstracta in lipsa materiei care sa-l ocupe. Spatiul sau volumul, in lipsa materiei nici ca exista. Ceia ce numim noi spatiul gol, de fapt este plin cu materie necunoscuta noua, dar care se poate manifesta prin campuri si unde.
Tocmai ca mintea omului nu intelege ca spatiul inseamna tot o forma de existenta a materiei. Chaosul inseamna spatiul, adica acel plin cu acea materie subtila de genul luxonilor, sau fotoninilor, sau bosonilor  Higgs.    

Asta e o gluma pe care o crede cine vrea. In lipsa materiei nu existam
noi, dar spatiul nu depinde de existenta noastra. Ar fi prea de tot...
Este o doctrina filozofica unde intalnesti ideea aceasta hilara ca
Universul-realitatea exista numai in perceptia noastra, cat timp existam.

Ce argumente ai, ca sa afirmi cu tarie ca spatiul poate exista in lipsa materiei care il produce?

Materia nu-l produce, doar ii modifica calitatile, parametrii.
Chaosul pur este spatiul cu materie chaotica pura, defel organizata, adica eter f.fin. Spatiul exista oricum, fie ca e gol sau plin partial sau total cu materie dezorganizata sau organizata. Daca cumva acolo unde este plin, eterul sta lipit unul de altul, maximul de densitate, fara nici o miscare.
Inchipuiti-va ca e ca un cascaval imens-infinit cu gauri. Intruna din gaurile cascavalului traim noi, adica Universul nostru limitat cu toate galaxiile. Poate exista si alte gauri in marele cascaval, adica si alte universuri total inaccesibile, intre care nu oricine poate face tuneluri sau gauri de vierme..
Dar sa nu ne intindem prea mult la cascavale. Ce va place mai mult, cel de vaca curat sau de oaie cu incluziuni ?

gafiteanu a scris:Materia nu-l produce, doar ii modifica calitatile, parametrii.
Chaosul pur este spatiul cu materie chaotica pura, defel organizata, adica eter f.fin.  Spatiul exista oricum, fie ca e gol sau plin partial sau total cu materie dezorganizata sau organizata. Daca cumva acolo unde este plin, eterul sta lipit unul de altul, maximul de densitate, fara nici o miscare.
Inchipuiti-va ca e ca un cascaval imens-infinit cu gauri. Intruna din  gaurile cascavalului traim noi, adica Universul nostru limitat cu toate galaxiile.  Poate exista si alte gauri in marele cascaval, adica si alte universuri total inaccesibile, intre care nu oricine poate face tuneluri sau gauri de vierme..
Dar sa nu ne intindem prea mult la cascavale. Ce va place mai mult, cel de vaca curat sau de oaie cu incluziuni ?

Aceiasi intrebare, ce argumente ai ca sa sustii ca spatiul poate exista gol si lipsit de materia sub orice forma ?

virgil a scris:. . . . .
Ce argumente ai, ca sa afirmi cu tarie ca spatiul poate exista in lipsa materiei care il produce?

Nu spun cu tarie, asta este parerea mea. Discutam despre o
problema unde nu poti avea argumente, depinde din ce unghi
privesti.
Imi dau seama ca noi doi nu vorbim de acelasi spatiu, de aceea
nici nu avem motive sa ne contrazicem.
Prin Spatiu tu intelegi un fragment, sau ansamblul Universului
infinit si material.
Eu inteleg ceva mai apropiat de volumul geometric. Fara adaos
de materie. Masa fiind o componenta separata. Un acvariu este
acvariu daca nu are apa si pesti in el? Cum vrea fiecare.
Poate nu exprim prea stiintific diferenta, dar ambele sunt utilizabile.
Daca ai fi evitat ideea aceea cu particulele de spatiu(gresesc?) nu
aveam obiectiuni. Particule materiale: eter-intunecate-FOIP,  nu
vad cum ar lipsi din spatiu.
Spor la scotocitul in hipocosmos!

virgil a scris: Aceiasi intrebare, ce argumente ai ca sa sustii ca spatiul poate exista gol si lipsit de materia sub orice forma ?

Raspuns: Golul exista in marea majoritate a capetelor omenirii, care sunt goale, cu toate ca arata ca si cum ar fi pline. Aparentele inseala. Ceea ce vezi si crezi ca e plin, poate in realitate sa fie gol. Exista materie plina si materie goala, materie si antimaterie, pozitiva si negativa. Realitatea o dovedeste, chiar si forumul nostru o dovedeste.
Problema care se pune este: cat din spatiul gol e umplut cu materie plina si utila ? Si ceea ce se afla intre aceste particule utile, acele goluri absolute ce sunt, cum sa le zicem ? Daca totul ar fi plin, nimic nu s-ar mai putea misca asa usor si repejor.

gafiteanu a scris:

virgil a scris: Aceiasi intrebare, ce argumente ai ca sa sustii ca spatiul poate exista gol si lipsit de materia sub orice forma ?

Raspuns: Golul exista in marea majoritate a capetelor omenirii, care sunt goale, cu toate ca arata ca si cum ar fi pline.  Aparentele inseala. Ceea ce vezi si crezi ca e plin, poate in realitate sa fie gol. Exista materie plina si materie goala, materie si antimaterie, pozitiva si negativa. Realitatea o dovedeste, chiar si forumul nostru o dovedeste.
Problema care se pune este: cat din spatiul gol e umplut cu materie plina si utila ?  Si ceea ce se afla intre aceste particule utile, acele goluri absolute ce sunt, cum sa le zicem ? Daca totul ar fi plin, nimic nu s-ar mai putea misca asa usor si repejor.

Cu astfel de argumente vrei sa convingi? nici la piata nu poti convinge astfel pe cineva. 

Atat timp cat intre doua particule exista un camp, si intre doi atomi exista o forta de interactiune care nu-i lasa sa se indeparteze prea mult, dar nici sa se apropie prea mult, cat intre doua corpuri exista un camp gravitational si intre doua galaxii exista alt camp care permite doar un anumit grad de libertate fata de alte galaxii, inseamna ca peste tot unde spunem ca este spatiul gol exista in realitate ceva care defineste acel spatiu. Se spune ca inaite de B-B, tot universul era concentrat sub forma de energie intr-un singur punct. Notiunea de punct este relativa, comparativ cu dimensiunile noastre, ca tot asa de bine la o alta scara de marime noi am putea fi considerati un punct fata de o galaxie sau un megaunivers. Nimeni nu poate spune pana unde se intinde infinitul mic sau infinitul mare, doar ca infinitul mare contine o infinitate la puterea a treia de infinituri mici. Dupa cum spune Eminescu, "punctul acela de miscare" era plin de energie, adica nu era gol, si din el s-a nascut tot ce se vede, un univers intreg. Poate cineva sustine cu argumente, ca inainte de B-B, exista toata energia cuprinsa intr-un punct, dar in jurul acelui punct se afla un spatiu absolut gol? eu zic, ca spatiul fara camp nu exista, deoarece in natura acest lucru nu este dovedit. Iar prezenta unui camp presupune deja existenta unor entitati de un anume fel care sa confere proprietatile campului.

Din cate am inteles, hipocosmosul in viziunea ta este un microcosmos al
microcosmosului.
Daca particulele cunoscute pana astazi fac parte din microcosmos, cele
necunoscute care sunt din ce in ce mai greu accesibile, le plasezi in
hipocosmos.  Acesta ar putea fi treapta urmatoare in cursa stiintei catre
infinitul mic, care ar cuprinde poate si materia intunecata sau eterul.
Este o organizare departata de viziunea ta?

virgil_48 a scris:Din cate am inteles, hipocosmosul in viziunea ta este un microcosmos al
microcosmosului.
Daca particulele cunoscute pana astazi fac parte din microcosmos, cele
necunoscute care sunt din ce in ce mai greu accesibile, le plasezi in
hipocosmos.  Acesta ar putea fi treapta urmatoare in cursa stiintei catre
infinitul mic, care ar cuprinde poate si materia intunecata sau eterul.
Este o organizare departata de viziunea ta?

Nu este departata, doar ca nu poate fi dovedita in mod direct, ci doar prin prezenta campurilor. teoria mea privind similitudinea micro cu macrocosmosul permite aceasta extrapolare, si este singura teorie care poate patrunde mai mult spre infinitul mic sau mare.

virgil a scris:. . . . .
Nu este departata, doar ca nu poate fi dovedita in mod direct, ci doar prin prezenta campurilor. Teoria mea privind similitudinea micro cu macrocosmosul permite aceasta extrapolare, si este singura teorie care poate patrunde mai mult spre infinitul mic sau mare.

Nu poti fi sigur ca paternitatea asupra acestei idei pe care o sustii,
iti revine in intregime. Este vorba de extrapolarea unor Universuri
mai mari sau mai mici. Tema ei am intalnit-o inca din adolescenta,
e mult tare de atunci. Nu mai tin minte daca prin revistele sau
almanahurile Stiinta si Tehnica sau in literatura stiintifico-fantastica.
A fost lansata banuiesc ca o idee filozofica, neargumentata, in
sustinerea caracterului infinit al Universului. Pe care contemporanii
nostri, tocmai se straduiesc sa-l limiteze.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Nu este departata, doar ca nu poate fi dovedita in mod direct, ci doar prin prezenta campurilor. Teoria mea privind similitudinea micro cu macrocosmosul permite aceasta extrapolare, si este singura teorie care poate patrunde mai mult spre infinitul mic sau mare.

Nu poti fi sigur ca paternitatea asupra acestei idei pe care o sustii,
iti revine in intregime. Este vorba de extrapolarea unor Universuri
mai mari sau mai mici. Tema ei am intalnit-o inca din adolescenta,
e mult tare de atunci. Nu mai tin minte daca prin revistele sau
almanahurile Stiinta si Tehnica sau in literatura stiintifico-fantastica.
A fost lansata banuiesc ca o idee filozofica, neargumentata, in
sustinerea caracterului infinit al Universului. Pe care contemporanii
nostri, tocmai se straduiesc sa-l limiteze.

Lucrarea mea este unica. Nu crezi? incearca sa o studiezi cu creionul in mana. A fost inceputa acum 45 de ani cand eram stagiar si voiam sa inventez un motor antigravitational. A trebuit sa patrund mai adanc in fizica si astronomie, evident atat cat m-a interest. In rest idei si SF-uri or fi fost, nu stiu, dar nu aceste povesti m-au influientat. Multi ani mi-au trebuit sa gasesc aceasta cale de intelegere a universului. Sigur or mai fi si alte cai.

virgil a scris:. . . . .
Lucrarea mea este unica. Nu crezi? incearca sa o studiezi cu creionul in mana. A fost inceputa acum 45 de ani cand eram stagiar si voiam sa inventez un motor antigravitational. A trebuit sa patrund mai adanc in fizica si astronomie, evident atat cat m-a interest. In rest idei si SF-uri or fi fost, nu stiu, dar nu aceste povesti m-au influientat. Multi ani mi-au trebuit sa gasesc aceasta cale de intelegere a universului. Sigur or mai fi si alte cai.

Lucrarea poate fi, eu m-am referit numai la ideea bruta. Nu stiu
daca a mai fost abordata asa cum o faci.
Dece nu ne spui cum vedeai tu in sec. XX problema antigravitatiei?
La un nivel foarte rudimentar m-a preocupat si pe mine.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Lucrarea mea este unica. Nu crezi? incearca sa o studiezi cu creionul in mana. A fost inceputa acum 45 de ani cand eram stagiar si voiam sa inventez un motor antigravitational. A trebuit sa patrund mai adanc in fizica si astronomie, evident atat cat m-a interest. In rest idei si SF-uri or fi fost, nu stiu, dar nu aceste povesti m-au influientat. Multi ani mi-au trebuit sa gasesc aceasta cale de intelegere a universului. Sigur or mai fi si alte cai.

Lucrarea poate fi, eu m-am referit numai la ideea bruta. Nu stiu
daca a mai fost abordata asa cum o faci.
Dece nu ne spui cum vedeai tu in sec. XX problema antigravitatiei?
La un nivel foarte rudimentar m-a preocupat si pe mine.

Eu am pornit de la ideia ca atunci cand exciti un atom, unul din electroni sare de pe o orbita pe alta, deci are loc o deplasare in spatiu ca si cum un corp ar sari de pe pamant pe orbita lui Jupiter sau alta planeta. Intrebarea era ; de ce toate corpurile sunt atrase spre centrul Pamantului, iar raspunsul ar fi ca pozitia unui corp fata de altul este determinata de starea energetica a acestora.

Dl. Virgil!
Eu am explicat atractia intre corpurile cosmice, prin suprapunerea (interferenta) fluxurilor eterice de aspiratie ale maselor. Fluxurile eterice de aspiratie avand sensuri opuse, intre corpuri (intre mase) apare in spatiu o depresiune in care aluneca corpurile.  Aceasta depresiune in spatiu (deformare a spatiului) determina curbarea traiectoriei rectilinii a corpurilor care ar fi in lipsa campului gravific central. De nivelul energiei cinetice a corpurilor depinde numai marimea razei de orbitare a maselor mici in jurul maselor mari.

Sa le luam pe rand. Campul apare in locul unde se formeaza corpul. Daca privesti in comos se vad nori de 
materie de dimensiuni cosmice, dar acesti nori desi au masa a cateva mii de stele, nu se manifesta nici un camp gravitational pentru ca materia este foarte dispersata.
In momentul cand o unda gravitationala condenseaza o parte din materia difuza a norului, atunci se manifesta si campul gravitational, proportional cu masa inchegata in noul corp ceresc. Insa aceasta este explicatia la prima vedere. In realitate problema este mult mai ascunsa. Am aratat de mai multe ori ca masa unui proton se obtine din produsul lui epsilon si lungimea de unda Compton pentru proton (mai este si un pi acolo). Cam acelasi lucru se intampla si in macrocosmos, numai ca epsilon macrocosmic este mult mai mare, asa ca radacinile campului gravitational sunt acolo.