Legi de conservare (2)

virgil a scris:

Crivoi D a scris:D-l Virgil:
Corpul natural nemasic/”loc” natural neentropic - itemul factual al emergenţei structurale, organizaţionale și funcţionale al clasei corpurilor naturale geentropice în care fenomenele de transformare (creare) masica (a masei/densitarii locale) nu sunt definitorii/preponderente (orthoexistenţa).
Virgil a scris;
Ce am inteles eu din aceasta definitie, folosind un limbaj uzual; Corpul natural nemasic/”loc” natural neentropic-lipsit de entropie, adica cu entropie zero, itemul factual al emergenţei structurale, adica articolul faptic structural care iese dintr-un mediu pe care l-a traversat, si intra in structura organizata functionala a corpurilor naturale geentropice ( ce inseamna geentropic?) în care fenomenele de transformare (creare) masica (a masei/densitarii locale) nu sunt definitorii/preponderente (orthoexistenţa).
Deci apare corpul natural, in care masa, densitatea, nu sunt importante.

As avea rugamintea sa-mi explicati folosind cuvinte uzuale pe care sa le inteleg cu usurinta, ce intelegeti prin corpul natural nemasic, pentru ca din definitia de mai sus nu se intelege nimic.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

Crivoi D a scris:D-l Virgil:
Corpul natural nemasic/”loc” natural neentropic - itemul factual al emergenţei structurale, organizaţionale și funcţionale al clasei corpurilor naturale geentropice în care fenomenele de transformare (creare) masica (a masei/densitarii locale) nu sunt definitorii/preponderente (orthoexistenţa).
Virgil a scris;
Ce am inteles eu din aceasta definitie, folosind un limbaj uzual; Corpul natural nemasic/”loc” natural neentropic-lipsit de entropie, adica cu entropie zero, itemul factual al emergenţei structurale, adica articolul faptic structural care iese dintr-un mediu pe care l-a traversat, si intra in structura organizata functionala a corpurilor naturale geentropice ( ce inseamna geentropic?) în care fenomenele de transformare (creare) masica (a masei/densitarii locale) nu sunt definitorii/preponderente (orthoexistenţa).
Deci apare corpul natural, in care masa, densitatea, nu sunt importante.

As avea rugamintea sa-mi explicati folosind cuvinte uzuale pe care sa le inteleg cu usurinta, ce intelegeti prin corpul natural nemasic, pentru ca din definitia de mai sus nu se intelege nimic.

Am crezut ca numai eu am probleme cu descifrarea textelor
d-lui D. Crivoi, fiindca nu sunt la curent cu notiunile pe care
le utilizeaza. Dar vazand raspunsul lui Virgil, ma intreb dece
nu editeaza autorul direct in limba romana ?

Crivoi D a scris:Cand in structura, organizare, functia LOCULUI din Univers densitatea/MASA (PROPRIETATE/functia de stare" masa") nu-I definitorie (ci doar o proprietate emergenta a spatiului CONCEPTIBIL ) atunci ce exista in acel LOC este un corp natural nemsic. TERTULIAN -TOT CE EXISTA =corp natural. Care sunt conditiile ca sa apara corpul natural masic ? Asta-I o problema pe care ASTROfizica actuala a rezolvat-o.

3.4 Evaluarea rezultatelor cercetării prin metoda diagramelor de idei şi concluzii

          Generalităţi

 În analiza fenomenelor fizice care au loc în cazul propulsiei rachetelor se impune introducerea noţiunii de sistem, definit ca un ansamblu de corpuri materiale caracterizate prin diferite forme de mişcare şi care pot interacţiona cu mediul exterior prin suprafaţa de control, de graniţă sau de frontieră a sistemului considerat [72],[80], [99],[105] [176], . Tipurile formelor de mişcare ale materiei conţinute de un sistem sunt determinate de proprietăţile fizice concrete ale acestuia, precum şi de condiţiile în care se află.

Orice sistem de propulsie, în principiu,  conţine  un număr nelimitat de forme de mişcare ale materiei; practic, legat de modul de realizare a mişcării, se constată însă că, în fiecare caz concret în parte, interesează numai unele forme de mişcare care caracterizează sistemul analizat.

Sistemele fizice, în general, dezvoltă putere numai în prezenţe disipaţiei în procesele de interacţiune cu exteriorul. Puterea devine maximă atunci când disipaţia devine optimă şi, implicit, generarea entropiei cauzate de ireversibilitatea disipaţiei. Prin optimizarea raportului dezordine –ordine-dezordine sistemele fizice pot dezvolta putere maximă.

           În general, orice sistem este caracterizat, în condiţii date, printr-un număr, n_i,  de forme de mişcare a materiei care definesc în sensul cel mai larg gradele de libertate internă ale sistemului şi care se pot schimba la modificarea condiţiilor impuse sistemului. Astfel, uzual, un gaz este caracterizat prin două grade de libertate internă, termică şi mecanică. La temperaturi înalte, gazul devine ionizat, sub formă de plasmă, ceea ce înseamnă că în caracterizarea gazului intervine încă un grad de libertate internă, de natură electrică. De asemenea, în condiţii obişnuite, gazele care compun un amestec de gaze nu reacţionează chimic  între ele; la modificarea condiţiilor de temperatură şi presiune, aceste gaze participă la reacţii chimice, ceea ce presupune apariţia unui grad de libertate internă,  de natură chimică. Diferitele tipuri de sisteme fizice se află în interacţiun cu mediul exterior, gradul de intensitate al interacţiunii fiind determinat de condiţiile în care se desfăşoară interacţiunea.

Din acest punct de vedere, un rol important îl are gradul de izolare a sistemului în raport cu interacţiunea considerată. Astfel, interacţiunea termică dintre un sistem şi exterior poate fi diminuată prin izolare termică, astfel că la limită, sistemul devine (izolat) adiabat; de asemenea, apelând la materiale electroizolante, sistemul poate fi izolat electric, etc. În acest mod se ajunge la concluzia că, la limită, un sistem poate fi izolat în raport cu oricare tip de interacţiune cu mediul exterior sistemului.

Întrucât sistemele nu pot fi izolate total în raport cu exteriorul rezultă că între sistem şi corpurile care reprezintă mediul exterior pot avea interacţiuni a căror natură depinde de proprietăţile sistemului şi de condiţiile concrete în care se află acesta. Evident că fiecărei forme de mişcare caracteristice materiei conţinute de un sistem, îi corespunde un anumit tip de interacţiune posibilă precum cea mecanică, termică, magnetică, chimică, etc., care caracterizează forma de mişcare considerată.

           Ţinând seama de cele prezentate rezultă că eliminarea unei modalităţi de izolare, mecanică, termică, electrică, etc. permite sistemului să participe la interacţiunea caracteristică formei de mişcare considerate, ceea ce înseamnă că dobândeşte un grad de libertate externă corespunzător acestei interacţiuni .Astfel, eliminarea izolării termice oferă sistemului posibilitatea de a interacţiona termic cu exteriorul, iar deplasarea pistonului într-un cilindru în care evoluiază un agent termic crează premiza declanşării interacţiunii mecanice. În acest fel se ajunge la concluzia că un sistem poate interacţiona în diferite moduri cu exteriorul, astfel că numărul acestor interacţiuni, n_e, reprezintă gradele de libertate externă a sistemului.

          Se înţelege că o anumită interacţiune presupune existenţa în sistem a formei de mişcare corespunzătoare cu cea aflată în exteriorul sistemului, astfel că gradele de libertate internă şi externă care satisfac un anumit tip de interacţiune între sistem şi exterior pot fi considerate conjugate. Dacă suprafaţa de control a unui sistem devine permiabilă, între sistem şi exterior se declanşează una sau mai multe interacţiuni determinate de proprietăţile sistemului şi condiţiile concrete în care se află acesta. Corespunzător fiecărei forme de mişcare, aceste interacţiuni pot fi de natură termică, mecanică, electrică, magnetică etc. Studiile  efectuate scot în evidenţă faptul că pentru fiecare tip de interacţiune poate fi stabilită o măsură cantitativă bine determinată, care reflectă variaţia energiei sistemului.       Mecanica construită pe modelul mecanic al mişcării planetelor ( modelul newtonian) nu permite stabilirea cauzelor care determină evoluţia, ( adică trecerea unui sistem dintr-o stare în alta calitativ diferită de prima), acest model fiind al mişcării revesibile perpetuue  .

          În consecinţă ordinea comică este ordinea totală stabilită pe baza modelului mecanic în care mişcarea este asociată cu interacţiuni conservative care nu afectează calitatea energiei.    De amintit, în acest context, definiţia dată de Planck, conform căreia energia reprezintă ,,o mărime care depinde de starea fizică instantanee în care se găseşte sistemul”[148].

          Definirea energiei interne s-a făcut, iniţial, cu ajutorul interacţiunii termomecanice a unui sistem cu exteriorul, pe baza schimburilor de lucru mecanic şi căldură cu exteriorul (experienţa lui Joule).

Prin extinderea interacţiunii la nivelul lucrului generalizat se ajunge la relaţia:

dU =∑ δL_def = _j dX_j, ,

 

conform căreia variaţia infinit mică a energiei interne a unui sistem este rezultanta schimburilor elementare de lucru ale acestuia cu exteriorul, unde :

-         X_i.- forţele (intensităţile ) generalizate;

-          dY_j-deplasările (sarcinile )generalizate [148].

          Structura energiei interne a unui sistem  este dată de suma diferitelor tipuri de energie : energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia electronilor ; energia nucleară ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia  de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe ; energia oscilaţiei electomagnetice.

          Prin definiţie, fracţiunea maximă a unei forme de energie transformabile în energie mecanică-electrică reprezintă exergia energiei considerate, în timp ce anergia este acea parte minimă a unei energii care nu poate fi transformată în lucru mecanic-energie electrică.

 

 

3.4.1. Evaluarea şi concluzii referitoare la diagrama de idei a formelor de mişcare a materiei fluidului de lucru folosit de sistemul de propulsie (din camera de ardere)

 

          FMM11- Sistemelor de propulsie cu combustibil chimic le este proprie forma de mişcare termomecanică a materiei (produselor de ardere) din camera de ardere (forma de mişcare care interacţionând în sistem produce tracţiunea.       De remarcat apariţia formei de mişcare electrică (ionizare termică – proces endoterm ) la temperaturi mai mari de 3000^o K. De asemenea, unele din sistemele de propulsie convenţională, cum ar fi cele (termo)nucleare cu fluid de lucru, electrotermice, cu laser şi termosolare folosesc pentru realizarea propulsiei (tracţiunii), în final, tot interacţiunile mişcării termomecanice a fluidului de lucru [45], [54], [62], [65], [75], [87], [113], [126], [131],

          FMM12- Aşa cum arătat anterior, un gaz de lucru este caracterizat prin două grade de libertate internă şi anume: termică şi mecanică. În condiţii obişnuite, gazele care compun un amestec de gaze nu reacţionează chimic între ele; la modificarea condiţiilor de presiune şi temperatură, aceste gaze pot participa la reacţii chimice, ceea ce presupune apariţia unui grad de libertate internă de natură chimică. De remarcat faptul că anumite reacţii chimice au loc la temperaturi mult mai reduse, decât de obicei, în condiţiile prezenţei unui curent electric prin gaze [91]. Dacă se are în vedere mecanismul intim de ardere

 

a combustibilului chimic se poate admite existenţa şi  formei de mişcare chimice a materiei în camerele de ardere a rachetelor cu combustibil chimic

[39-40].

          FMM13- Fenomenul de ionizare termică a produselor de ardere este un factor negativ şi duce la micşorarea energiei disponibile rămase ( energie termică ), care urmează a fi transformată în energie mecanică.  Când temperatura depăşeşte 3000-^oK, disocierea este puternică, micşorând randamentul motorului..

Iata deci, că apare o limită superioară de performanţa pentru motoarele termice în general şi pentru cele rachetă în special, condiţionată de fenomenul de disociere (ionizare termică). De aici  apare necesitatea gasirii unor surse energetice neconventionale, si a unor motoare specializate care să înlăture aspectele negative şi limitative ridicate de disocierea chimica a produselor  de ardere.

Motoarelor rachetă electrice (ionice, cu plasmă, etc)  utilizează,  fluid de lucru caracterizat predominant prin mişcarea electrică a materiei [46], [88], [98], [102],[162], [192].

FMM14-Motoarele rachetă electromagnetice (cu plasmă) şi cele coloidale utilizează fluid de lucru caracterizat prin forme de mişcare a materiei electrică, magnetică, termică şi mecanică.

Sistemele de propulsie electromagnetice actuale realizează interacţiuni electrice şi magnetice  ale fluidului de lucru în dispozitivul de accelerare dar nu sunt capabile să realizeze interacţiuni cu mediul de propulsie (caracterizat prin forme de mişcare a materiei electrice, magnetice) care să ducă la creşterea tracţiunii [62], [120-122], [135], [138-139], [144], [146], [155], [161-163], [169-177].

          FMM15 - Energia nucleară degajată în timpul reacţiilor de fisiune, de sinteză sau prin dezintegrarea elementelor radioactive poate fi folosită în motorul rachetă, principial, în mai multe moduri ; pentru obţinerea nemijlocită a forţei de tracţiune, utilizând cantitatea de mişcare a produselor rezultate în timpul reacţiilor respective sau, aşa cum s-a prezentat anterior, pentru obţinerea energiei termice necesare încălzirii unui fluid de lucru. La  motoarele atomice  cu flux de particule  fluidul de lucru este generat de reacţia nucleară din sistemul de propulsie în urma căruia rezultă particule α şi fragmente de fişiune. O particulă α , cu o energie de 1 MeV, are o viteză de 7.10⁶m/s, ceea ce corespunde la o deplasare, după axa longitudinală a motorului, cu un impuls specific egal cu 7.10⁵ s. Deazavantajul principal este că la realizarea jetului nu participă toate particulele care se formează, deorece direcţia lor de deplasare nu poate fi , deocamdată, dirijată după axul sistemului de propulsie [46], [55],

[104], [125],[138-141]

FMM16-  Forma de mişcare termică este carateristica care însoţeste toate  celelelte forme de mişcare a materiei . Reacţiile nucleare sunt însoţite cu degajarea unei mari cantităţi de căldură, astfel că aceste două forme de mişcare (termoatomică) a materiei sunt conjugate.   Energia nucleară degajată în timpul reacţiilor de fisiune, de sinteză sau prin dezintegrarea elementelor radioactive poate fi folosită în motorul rachetă, principial, în mai multe moduri  [46],[102], [125], [169 -177] .

-pentru obţinerea nemijlocită a forţei de tracţiune , utilizând cantitatea de mişcare a produselor rezultate în timpul reacţiilor respective (motor rachetă atomic cu flux de particule);

-pentru obţinerea energiei termice necesare încălzirii unui fluid de lucru, care în urma procesului de evacuare (destindere) din motor sub formă de jet, realizează forţa de tracţiune (MRA cu fluid de lucru);

- pentru obţinerea nemijlocită a forţei de tracţiune concomitent cu obţinerea căldurii necesare încălzirii fluidului de lucru evacuat din motor (MRA cu flux de particule şi fluid de lucru).

Realizările practice  şi cercetările teoretice (variantele NERVA, puse la punct de S.U.A.) [102], au scos în evidenţă două condiţii principale pentru obţinerea unei viteze de ejecţiei mari a fluidului de lucru, şi anume:

-temperatura fluidului să fie cât mai ridicată;

-să se folosească un fluid de lucru cu greutatea moleculară cât mai

 mică, de    exemplu hidrogenul sau heliul.

Sub aspectul valorii impulsului specific cele mai avantajoase sunt

 motoarele nucleare cu flux de particule în care ca sursă de particule sunt folosiţi fie izotopii radioactivi, fie reacţia de fisiune, iar în ceea ce priveşte valoarea raportului dintre forţa de tracţiune şi greutate, cele mai avantajoase sunt motoarele nucleare cu fluid de lucru;

Toate tipurile de motoare nucleare pot asigura zboruri interplanetare şi

 zboruri cuaterizare pe planete iar motoarele nucleare cu flux de particule, în principiu, pot asigura şi zboruri cosmice interstelare;

În prezent eforturile principale sunt îndreptate în direcţia realizării motoarelor nucleare cu fluid de lucru şi reactor solid, existând preocupări intense şi în domeniul realizării motoarelor nucleare cu fluid de lucru cu reactor gazos şi în domeniul realizării motoarelor cu izotopi radioactivi şi fluid de lucru.

        FMM17 - Motoarele rachetă termonucleare folosesc produsele  reacţiei de fuziune. Produsele reacţiei de fuziune (plasma) sunt accelerate prin interacţiune de tip (lectro)magnetic în ajutajul magnetic din partea posterioară a rachetei [85], [102], [125], [131].

          FMM18 - Fomele de mişcare a materie din fluidul de lucru rezultat în urma conversiei energiei termonucleare (de natură electrică, nucleară, etc.) după o serie de transformări , în final, pentru realizarea tracţiunii,   se regăsesc în  forma  termo-mecanică (de presiune). Ca de altfel, la toate celelalte sisteme de propulsie neconvenţionale, nu se foloseşte acelaşi tip de energie pe tot traiectul energetic din sistem, de unde rezultă şi un randament scăzut [37], [66].

          FMM19 - Formă de mişcare cuantică a materiei este prezentă în camerele de ardere a rachetelor cu laser ( sursa fiind exterioară sistemului de propulsie) ; în prezent  , nu există   posibilităţi tehnice pentru obţinerea unor fluxuri de fotoni ce ar produce forţa de reacţie  [62], [67], [135], [147], [157], [162 -163], [169 – 177].

 

          Concluzii            

          1. Motoarele rachetă convenţionale utilizează combustili chimici care dezvoltă predominant, în camera de ardere, forme de mişcare ale materiei mecanică, termică şi chimică. Interacţiunile mecanice, termice şi chimice ale produselor de reacţie din camera de ardere şi  dispozitivul de evacuare clasice determină mişcarea rachetei .          Motoarele rachetă convenţionale nu  utilizează interacţiunile formelor de mişcare a materiei din jetul ejectat cu formele de mişcare din mediu pentru îmbunătăţirea tracţiunii.

  Procesul de ionizare termică a produselor de ardere ( proces endoterm) la temperaturi în camera de ardere mai mari de 3000^O C  stabileşte limită superioară de performanţa pentru motoarele termice în general şi pentru cele rachetă în special. De aici apare necesitatea găsirii unor surse energetice neconvenţionale, şi a unor motoare specializate care să înlăture aspectele negative şi limitative ridicate de disocierea chimică a substanţelor de ardere.     

3.  Motoarele rachetă neconvenţionale utilizează pentru producerea energiei, în principal, interacţiuni de natură electrică, atomice, nucleare şi cuantice care, în final, în urma proceselor de conversie,  se regăsesc în  interacţiuni termomecanice interne  care realizează mişcarea rachetei.

 Noi posibilităţi de  utilizare a formelor de mişcare a materiei.
[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]

Utilizarea formei de mişcare a materiei electrice (reziduală, datorată ionizării termice a produselor de ardere la temperaturi  ridicate- proces endoterm) prezentă în camerele de ardere ale motoarelor cu combustibil chimic pentru obţinerea unui spor al forţei de propulsie.

[*]

Arderea  fracţiunilor de combustibil nearse  ejectate; se  realizează, astfel,  un procent cât mai mare din combustibil transformat în forme de mişcare a materiei utilă interacţiunilor ce produce  forţa de propulsie a rachetei.

[*]

Limitarea apariţiei formelor de mişcare electrice (ioni)   la produsele de  ardere prin autorăcirea sistemului datorită configuraţiei  de ejecţie.

[*]

Recombinarea produselor disociate ejectate prin crearea condiţiilor realizării acestei reacţii de către interacţiunile jetului cu mediul.

 

3.4.2 Evaluarea şi concluzii referitoare la diagrama de idei a interacţiunilor fundamentale a formelor de mişcare a materiei din dispozitivul de evacuare-accelerare

[/list]

 

IME11-IME12.  Majoritatea sistemelor de propulsie (convenţionale şi neconvenţionale) realizează, pentru obţinerea tracţiunii, interacţiuni mecano-entropice  ale fluidului de lucru (corespunzător formelor de mişcare termică şi mecanică a materiei din camera de ardere şi dispozitivul de evacuare) .

Dispozitivele de evacuare convergent-divergente (LAVAL) realizează, în convergent, viteze până la viteza critică (sunetului) ordonând mişcarea particulelor (stare neentropică –compresie) prin reducerea continuă a secţiunii de trecere, apoi viteze supersonice prin mărirea secţiunii de trecere a fluidului (creşterea entropiei fluidului –destindere). Dispozitivul de evacuare al sistemelor de propulsie al rachetelor realizează interfaţa dintre formele de mişcare a materiei din camera de ardere  şi mediul de propulsie.

          Funcţional dispozitivele de evacuare trebuie să realizeze interacţiuni cu produsele finale de reacţie ale combustibilului (fluidului de lucru) care să ducă la obţinerea unei forţe de propulsie cât mai mari prin realizarea de viteze de ejecţie maxime, debit mare şi o repartiţie a presiunii pe corpul rachetei care să avantajeze propulsia. [107],  [125-126], [154]. Ajutajul Laval realizează  interacţiuni mecanice (de presiune), entropice şi termice cu produsele de ardere care în final se regăsec în parametrii de mişcare ai rachetei. Prin configuraţia sa actuală, dispozitivul de evacuare convergent -divergent nu poate asigura decât interacţiuni mecano-entropice ale fluidului de lucru; interacţiunile de natură electrică, magnetică, etc. corespunzătoare  eventualelor forme de mişcare a materiei  electrice, magnetice. etc. din fluidul de lucru al motorului rachetă cu combustibil chimic nu se regăsesc în creşterea   tracţiunii.

          Ajutajele cu corp central, realizează şi ele interacţiuni de natură mecanică  şi termică ca şi ajutajele LAVAL combinate cu utilizarea efectului de perete realizat de conul central pe porţiunea divergentă.  Nu sunt utilizate în propulsia rachetelor fiind folosite cu succes la obţinerea forţei de reacţie  la  aeroreactoare [38-41].

          De remarcat că nici unul din dispozitivele de evacuare nu realizează efecte care să limiteze procesul de ionizare termică a gazelor de ardere prin reacţii de recombinare (proces endoterm). De asemenea, nici unul din dispozitivele de evacuare nu asigură utilizarea formei de mişcare electrică a materiei rezultată în urma ionizării termice prin interacţiuni de aceiaşi natură în ajutaj sau în mediul de propulsie.

          Ajutajele clasice care utilizează diminuarea sau mărirea secţiunii de trecere pentru accelerarea fluidului de lucru nu pot asigura interacţiuni electrice (care să se regăsească în creşterea valorii tracţiunii) corespunzător  formei de mişcare  electrică existente în fluidul de lucru.

 IME12 - Ejectoarele tip Coandă (interiore, exterioare)   sunt capabile să realizeaze interacţiuni mecano-entropice  pentru accelerarea fluidului de lucru până la viteza sunetului şi, în continuare,   fluidul ejecta sub formă de pânză,  realizează interacţiuni mecano-entopice şi masice cu mediul de propulsie atmosferic care stau la baza mişcării aparatelor de zbor lenticulare [42-45].

 Este singurul caz de sistem de propulsie  care  foloseşte pentru mişcarea aparatului de zbor preponderent interacţiunile mecanice (de presiune) şi masice cu mediul

IMEI3 -Interacţiunile mecano-entropice şi electrice   sunt caracteristicele fundamnetale ale  fluidelor de lucru acceerate de   dispozitivele de accelerare a motoarelor rachetă electrice [125]. Gradele de libertate internă a fluidelor cresc pe seama interacţiunilor masice specifice acestor dispozitive de accelerare astfel încât sporeşte energia sistemului (prin mărirea cu 1 a interacţiunilor fluidului). Motoarele rachetă electrice folosesc fie câmpurile electrice fie cele  magnetice (forme de mişcarea a  materiei corespunzătoare formelor de mişcare existente în fluidul de lucru). Grupa motoarelor electrice cuprinde :

          -motoarele rachetă electrotermice ;

          -motoarele rachetă electrostatice ;

          -motoarele rachetă electromagnetice (cu plasmă) [102].

IME14-Interacţiunile mecano-entropice, electrice şi magnetice sunt caracteristice fluidelor de lucru în dispozitivelor de accelerare magnetice şi sistemelor de propulsie ai căror pereţi sunt izolaţi termic prin câmp magnetic[102]. Puterea sistemului de propulsie creşte având în vedere creşterea numărului interacţiunilor fluidului în cadrul dispozitivului de evacuare (accelerare)

 

Concluzii

 

1. Rachetele chimice (şi multe din rachetele neconvenţionale propuse a se utiliza) se caracterizează prin aceea că, în final, realizează în dispozitivul de evacuare numai interacţiuni mecano-entropice ale fluidului de lucru (interacţiuni corespunzătoare formelor de mişcare termică şi mecanică). Pentru cazul când are loc ionizarea termică a gazului de lucru (proces endoterm) şi apare astfel şi forma de mişcare electrică, dispozitivul de evacuare nu realizează interacţiuni  de natură electrică şi nici nu creează condiţii de ejecţie a fluidului pentru ca această interacţiune să se producă, eventual, şi cu particulele din mediul de zbor în beneficiul mişcării rachetei

2. Motoarele rachetă neconvenţionale nu utilizează interacţiuni mecanice şi termice pentru accelerarea agentului de lucru ci utilizează, în principal, interacţiunile de natură electrică (cuantice) ale agentului de lucru cu dispozitive generatoare de câmpuri electrostatice, magnetice şi electromagnetice propice obţinerii propulsiei.

........

Noi posibilităţi de  generare şi accelerare a particulelor fluidului de lucru pentru propulsia rachetelor:

 

@gafiteanu a scris:Da, intradevar, ai dreptate.  Ai dat un raspuns foarte subtil.
Gaura neagra subtilizeaza orice materie prinde.  Cum o prinde, imediat o subtilizeaza.
Intai o impresura, apoi o presura si o sparge in milioane de particule originale numite eter. Ca urmare nu mai ramane nimic pipaibil.  Cam asa cum se face cafeaua fin macinata si ambalata in vid, sau orice altceva la moara fara noroc.   Gaura neagra e o moara, care te omoara.  Functioneaza pe baza energiei vanturilor eterice.  Chiar si mai mult, din gaura neagra permanent ies alte vanturi eterice.  Este cum s-ar spune "la rascruce de vanturi".

@virgil_48 a scris: Functionarea rachetei se bazeaza pe impulsul indus unei mici mase  de materie(gaz, particule de ardere) ce ies din motor sub forma de  jet, cu viteza foarte mare.

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr; mso-bidi-font-size: 16.0pt;"]
[list="list-style-type: decimal;"]
[list="list-style-type: decimal;"]
[*]Evaluarea şi concluzii referitoare la diagrama de idei a
principiilor fizice care stau la baza propulsiei rachetelor.
 
          PFP11. - Principiul mişcării prin reacţie [vezi  Anexa 2 – Aparate lenticulare)

Acest principiu îşi găseşte aplicarea la obţinerea forţei de mişcare (tracţiune) cu ajutorul motoarelor cu propulsie prin reacţie. La aceste motoare, un fluid de lucru este accelerat în interiorul motorului şi apoi expulzat, sub forma  unui jet masiv, cu mare viteză pe direcţia mişcării corpului în sens opus deplasării; ca rezultat se produce o forţă egală şi de sens contrar, care asigură mişcarea corpului în sensul de zbor.

 

Concluzii:

[/list]
[/list]
[/list]

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr; mso-bidi-font-size: 16.0pt;"]
[*]

Principiul acţiunii şi reacţiunii este utilizat atăt la baza propulsia rachetelor cu combustibil  convenţional cât şi la baza propulsia rachetelor cu combustibil neconvenţional;

[*]

Forţa de tracţiune apare, în urma aprocesului de ardere a combustibilului în camera de ardere şi (în finalul proceselor) ca urmare a dezechilibrului puternic dintre presiunile de pe pereţii interiori ai rachetei  şi cei exteriori, urmare a interacţiunilor formelor de mişcare a materiei din interiorul rachetei (cameră de ardere şi ajutaj). Excepţie la cele afirmate anterior o fac proiectele de rachetă cu propulsie cuantică , cum ar fi:

-racheta laser cu explozie- care poate folosi şi aerul atmosferic pentru interacţiuni de presiune;

- racheta cu velă solară - care foloseşte presiunea fluxului de fotoni solari asupra corpurilor spaţiale;

- racheta termosolară - care  utilizează energia solară pentru încălzirea propulsantului şi care in final, are la baza mişcării  tot impulsul datorat ejecţiei  fluidului de lucru;

-sistemul bazat pe folosirea exploziei bombelor nucleare în atmosferă şi  la care sunt utilizate interacţiunile de presiune  (pentru mişcarea rachetei  în mediul atmosferic) şi interacţiunea electrică în cazul mişcării (exploziei)  în mediul cosmic [102], [125].

[*]

La rachetel actuale, contribuţia esenţială la realizarea forţei de propulsie o au interacţiunile de natură termo- mecano-entropică a fluidului de lucru  în camera de arderem şi în ajutaj ( ajutaj şi  mediu în cazul ejectoarele tip Coandă), interacţiunile  formelor de mişcare a materiei din fluid (mecanice, electrice, atomice, etc.) cu formele conjugate de mişcarea a materiei din mediul de propulsie neregăsindu-se în îmbunătăţirea forţei de propulsie ;

[*]

La rachetele convenţionale, datorită fenomenului de disociere chimică foarte puternic, care are loc la temperaturi de peste 3000-^oK, , apare o

 limită superioară de performanţa     pentru motoarele rachetă chimice  condiţionată de fenomenul de ionizare termică. De aici apare necesitatea găsirii unui sistem de propulsie care să înlăture consecinţele negative asupra tracţiunii date de procesul de ionizare termică (prin realizarea şi interacţiunii electrice benefice tracţiunii sau anularea cauzelor care duc la apariţia ionizării termice).

  

PFP12. Principiul navigator al aparatelor lenticulare (principiul Coandă)

 

          Referitor la principiul navigator al machetei sale experimentate în anul 1925 la Paris, Coandă nota (vezi Anexa nr. 2):

“...În afară de folosirea principiului lui Arhimede , acela de împingere de jos în sus ce ne permite să ne menţinem în aer, fără a face mişcări ca păsările, s-ar putea căuta,  eventual a se crea o diferenţa de presiune între partea superioară a voletului ( extrados ) şi cea inferioară a sa  ( intrados), al unui corp staţionar”. “...,, Cu alte cuvinte, va trebui realizat un gradient de presiune statică în jurul unui corp, astfel încât suma presiunilor coacţionare luate cu semnele lor sa dea o rezultantă, cel puţin egală cu forţa gravitaţionala a corpului însa orientată în sens contrar acesteia realizând astfel flotarea corpului dorit”. ...,,În realitate am cautat sa obţin o mare depresiune pe extradosul unui profil de aripă şi să menţin o presiune constantă sub intradosul ei.” 

          Ulterior, după alte experimentări ale modelului,  H. Coandă, declară.

“ ... Am reluat experimentarile cu o macheta a  farfuriei zburătoare  pe care o mai încercasem în anul 1925, tot la Paris în micuţul meu atelier din apropierea Gării de Est. Atunci, încercările mele au fost mai concludente şi s-au materializat prin aceea că, macheta decolând la verticala locului a crăpat plafonul din beton armat al încăperii unde efectuam experimentul. Bineînţeles că totul a fost fotografiat, iar în respectivele poze se observă clar că jetul ce părăsea fanta şantă era deviat prin efectul de perete, fiind aspirat de extradosul profilului lenticular al voletului, unde se genera o foarte mare depresiune”(citat din ziarul francez “I.C.A.R.E. - Revue des pilotes de lignes” nr. 32/1965, interviu aparut sub titlul “ Am inventat farfuria zburatoare “).

          Soluţiile originale privind propulsia aparatelor de zbor care stau la baza brevetelor de inventie obtinute de  H.Coanda în perioada interbelică (brevet nr. 762688/1934-Paris- Aerodina lenticulara , brevet nr. 796843/15.01.1935 –Bucuresti-Discoplan autopropulsat ) au deschis noi orizonturi de cercetare în domeniul zborului [62].

  
  

Concluzii

Accelerarea fluidului de lucru se realizează utilizând efectul de perete (interacţiune termomecanică  cu un perete solid);

[/list]

• Fluidul accelerat este sub formă de pânză fluidică şi nu sub formă de venă masivă.;
  
  
• Potrivit lui Coandă propulsia aparatelor lenticulare ce utilizează acest principiu de navigaţie are la bază interacţiunile  pânzei cu  pereţii corpului (pentru accelerare şi direcţionare)  şi cu mediul …”pentru a  crea o diferenţa de presiune între partea superioară a voletului ( extrados ) şi cea inferioară a sa  ( intrados), al unui corp staţionar”… “ Cu alte cuvinte, va trebui realizat un gradient de presiune statică în jurul unui corp, astfel încât suma presiunilor coacţionare luate cu semnele lor sa dea o rezultantă, cel puţin egală cu forţa gravitaţionala a corpului însa orientată în sens contrar acesteia realizând astfel flotarea corpului dorit”.
  
  
• Este folosit fenomenul de implozie (depresiune pe extrados) pentru realizarea propulsiei simultan cu fenomenul de creştere a presiunii pe intrados (explozie);
  
  
• Se impune cu acuitate aprofundarea studiului generării şi interacţiunilor     pânzelor de fluid cu mediul atmosferic (fluid compresibil), cu mediul  plasmatic periterestru şi în vid şi, mai ales, evidenţierea aspectelor şi a altor interacţiuni care  pot duce la creşterea forţei de propulsie.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
    
  
    Noi posibilităţi de mişcare a rachetelor
  1. Combinarea celor două principii de propulsie analizate mai sus; principiul de reacţie clasic bazat pe accelerarea fluidului prin interacţiuni termomecanice (compresie-destindere) şi principiul de navigare Coandă care să folosească interacţiuni mecanice cu mediul care să valorifice impulsul particulelor ejectate în sensul îmbunătăţirii parametilor de mişcare a corpului propulsat;
  2.  Mai mult decât atât, prin utilizarea unui dispozitiv de evacuare adecvat să se realizeze condiţii pentru ejecţia fluidului (pânzei) sub o formă care să realizeze interacţiuni cu mediu care să ducă la  :
  
  

[list="list-style-type: decimal;"]



• obţinerea de efecte complementare, de natura celor obţinute de Coandă (depresiune pe extrados şi presiune pe intrados)  ;
• realizarea condiţiilor în mediul din jurul rachetei care să permită apariţia  ,,fenomenului de transport”  care presupune refacerea echilibrului spaţial din sistem, zona de ejecţie şi mediul imediat apropiat  prin:
  
  
  
  
  • - conducţie electrică- transport de sarcină din sistem şi din mediu
  •  - frecare internă (viscozitate) la curgere - transport de impuls din sistem şi din mediu (Principiul  navigator Coandă);
  • - conducţie termică-transport de energie din sistem şi din mediu;
  • - difuzia - transport de particule (materie) din sistem şi din mediu;
     
    
    3.4.4. Evaluarea şi concluzii referitoare la diagrama de idei a tipurilor de transferuri (de interacţiuni fundamentale) ce modifică energia unui sistem de propulsie (rachetei)
  
  
  
  
  

[/list]

@virgil_48 a scris: Functionarea rachetei se bazeaza pe impulsul indus unei mici mase  de materie(gaz, particule de ardere) ce ies din motor sub forma de  jet, cu viteza foarte mare.

Crivoi D a scris:. . . . .

Comentariu
Regimurile de functionare ale ajutajului motorului racheta
- regim nominal, daca se realizeaza conditia pe=pa;
- regim nenominal cand pe(presiunea in sectiunea de iesire) este diferita de pa (presiunea ATMOSFEREi/MEDIULUI, si anume;
              -regim nenominal de subdestindere, pt pepa, jet reactiv complex cu trei situatii:
                            - pe>mari, are loc desprinderea curentului de la peretii divergentului, apar unde de soc oblice, in Se curentul supersonic estye franat brusc, viteza We scade brusc, Ec a gazelor transformandu-se in energie potential inregistrandu-se un salt de presiune, s.a.
                               -daca pa>presiunea in sectiunea critica, rezulta curgere subsonica pe intreaga lungime a ajutajului.

• Definirea principalelor morfologii ale  domeniului  sistemelor de propulsie pentru rachete;
  
  
• Vizualizarea elementelor morfologiilor definite în domeniul sistemelor de propulsie pentru rachete
  
  
• Cercetarea prin diagrame de idei în vederea definirii de noi soluţii şi variante constructive în domeniul sistemelor de propulsie pentru rachete
  
  
• Evaluarea rezultatelor şi concluzii
  
  
• Aplicarea metodei matricelor morfologice de idei Zwickz-Moles pentru găsirea de noi soluţii pentru propulsia  rachetelor.
   
  
  

3.1.1  Listarea componentelor de bază a dispozitivelor de evacuare

• Ajutaj convergent
  [list="list-style-type: decimal;"]
  
• convergentul ajutajului (confuzor)

• Ajutajul de reacţie tip ejector
  
  

• Reversorul tracţiunii
  [list="list-style-type: decimal;"]
  
• reţea de palete
• clapetă
• organe de comandă
   
  

3.1.2 Morfologia principiilor fizice de funcţionare ale sistemelor de propulsie (dispozitive de evacuare) Σ1

3.1.3  Morfologia principalelor părţi componente ale dispozitivelor de evacuare Σ2

3. 1.4 Ansamblul formator al principalelor condiţii tehnice-economice şi funcţionale ale sistemelor de propulsie.S3

4.

Efect Green-Rivlin

Fluid  nenewtonian care curge prin secţiune eliptică

Fluid nenewtonian

Dezvoltarea  vârtejurilor

Efectul constă în dezvoltarea vârtejurilor într-un tub de secţiune eliptică în care se mişcă un fluid nenewtonian.

Fondul informaţional de efecte fizice utilizate în domeniul propulsiei rachetelor

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul material	Scurtă descriere a fenomenului fizic
5.	Efectul  fenomenul) de      transport	Refacerea echilibrului spaţial din sistem	gaze, lichide, solide, şi plasmă.	Apariţia ,,feno-menelor de tran-sport” în sistem: -difuzia –trans-port de particule          (materie) -conducţie termică-transport                               de energie; -frecare internă (viscozitate) la curgere - transport de impuls; -conducţie electrică transport de sarcină	Atomii, respectiv moleculele, în gaze, lichide şi solide, precum şi purtătorii de sarcină (electronii, ionii, golurile) în plasme gazoase, electroliţi, semiconductoare şi metale se află în permanentă mişcare termică. Dacă în afară de aceasta mai intervine şi un dezechilibru spaţial, de ex. o diferenţă de densitate a particulelor, o diferenţă de temperatură, o diferenţă de viteză sau ( în cazul purtătorilor de sarcină electrică) o diferenţă de potenţial electric, atunci apar curenţi de particule, sarcini, etc., care sunt îndreptaţi astfel încât să înlăture dezechilibrul (gradientul) care i-a produs. În sistemele cu multe particule se produc prin urmare procese ireversibile de refacere a echilibrului, procese tratate sub denumirea generală de ,,fenomene de transport” din care fac parte: -difuzia –transport de particule(materie); -conducţie termică-transport de energie; -frecare internă (viscozitate) la curgere - transport de impuls; -conducţie electrică- transport de sarcină.
6.	Efectul Magnus	Apariţie unei forţe normale pe direcţia deplasării fluidului şi axei cilindrului	Cilindru de revoluţie ce se roteşte în jurul axei în curent de fluid	Deplasarea cilindrului în sensul vârtejului	Efectul constă în faptul că dacă un cilindru de revoluţie solid se roteşte în jurul axei sale, perpendiculara pe direcţia unui curent de fluid, asupra cilindrului se exercită cu o forţă normală pe axa sa şi pe direcţia curentului. Efectul e datorat frecării, viteza fluidului fiind mai mare în partea suprafeţei cilindrului unde viteza acesteia are sensul vitezei curentului de fluid, astfel încât asupra fluidului apare o forţă dirijată înspre acea parte.

 

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul material	Scurtă descriere a fenomenului fizic
7.	Efectul electromagnetic Ampère	Câmp magnetic omogen Curent electric	Conductori solizi	Apariţia forţei mecanice	Apariţia forţei mecanice care acţionează asupra unui conductor prin care trece curentul electric la amplasarea acestuia într-un câmp magnetic exterior.
8.	Efect Toms	Adaos de macromolecule	Fluid în mişcare turbulentă	Micşorarea rezistenţei	Micşorarea rezistenţei hidrodinamice în mişcarea turbulentă datorită unor mici adaosuri de macromolecule ca polimeri sau polizaharide.
9.	Efect Ranque	Mişcare elicoidală	Fluid compresibil	Separarea fluidului funcţie de temperatură	Separarea unui fluid compresibil care execută o mişcare elicoidală sau în  spirală într-o parte centrală, cu temperatură mai joasă şi o parte exterioară caracterizată printr-o temperatură mai înaltă.
10.	Efect Poynting-Robertson	Presiune de radiaţie	Corp în mişcare în cosmos	Frânarea corpului	Efect manifestat prin forţa exercitată de presiunea de radiaţie a Soarelui asupra unui corp.   John Henri Poynting (1852-1914)  în 1903 face primele consideraţii asupra efectului manifestat prin forţa de presiune de radiaţie a Soarelui asupra unui corp, iar Robertson , în 1937, a calculat efectul asupra unui corp în mişcare. Efectul are ca urmare o frânare a mişcării corpului considerat, în apropierea orbitei Pământului, el echivalând cu mişcarea într-un mediu de densitate 10-16g/cm3. Un efect analog s-a stabilit (1950) şi pentru presiunea de radiaţie a planetelor.
11.	Principiul lui Arhimede	Modificarea densităţii locale	Obiect fizic	Deplasarea pe verticală	Corpurile scufundate total sau parţial într-un lichid omogen greu sunt împinse în sus de o forţă dirijată pe verticală, egală cu greutatea lichidului deslocuit  şi aplicată în punctul solidului care ar corespunde centrului de masă al lichidului omogen înlocuit.

 

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul material	Scurtă descriere a fenomenului fizic
12.	Paradox  hidrodinamic	Fluid în mişcare relativă faţă de o suprafaţă solidă	Conductă bifurcată sub formă de T	Apariţia unei forţe de sucţiune  (nu de apăsare) în zona de impact de sens contrar vitezei fluidului	Paradoxul constă în apariţia unei forţe,  în cazul în care un fluid se găseşte în mişcare relativă faţă de o suprafaţă solidă, într-un sens contrar celui la care ne-am fi aşteptat. De exemplu, dacă o conductă C se bifurcă în două conducte C1 şi C2, atunci peretele din dreptul lui C nu e supus unei forţe de apăsare din partea fluidului care o atacă, ci unei forţe de sucţiune, de sens contrar vitezei fluidului din C.
13.	Emisia  autoelectronică	Câmp electric constant	Conductori solizi şi lichizi	Flux de electroni	Eliberare de electroni de către corpurile solide şi lichide sub acţiunea unui câmp electric exterior de înaltă tensiune, la suprafaţa acestora.
14.	Efectul Coulomb	Câmp electric, încărcare punctiformă, intensitatea câmpului	Încărcare punctiformă	Forţa mecanică	Apariţia, sub acţiunea câmpului electric, între două sarcini punctiforme, a unei forţe proporţionale cu produsul sarcinilor şi invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre ele
15.	Efectul Lorentz (Forţa Lorentz)	Câmp magnetic, inducţia mag-netică, viteza	Particule încărcate	Forţă mecanică	Apariţia, datorită câmpului magnetic şi a deplasării, a unei forţe care acţionează asupra unei particule încărcate, forţă perpendiculară pe vectorul inducţiei magnetice a câmpului şi pe vectorul viteză de deplasare
16.	Inducţia electromagnetică	Câmp magnetic, flux magnetic variabil	Circuit electric în mişcare/fix dacă câmpul Magnetic este constant/variabil	Câmp electric Forţă electromotoare variabilă	Apariţia unei forţe electromotoare induse sub acţiunea unui flux magnetic variabil în timp şi care trece prin suprafaţa mărginită de circuitul electric

 

 

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul  material	Scurtă descriere fenomenului fizic
17.	Efect Cerencov	Radiaţie electromagnetică	Mediu dispersiv	Luminiscenţă electromagnetică	Un electron (particulă încărcată electric) care se mişcă printr-un mediu dispersiv (corpuri solide transparente) cu o viteză mai mare decât viteza de fază a luminii prin acel mediu, emite radiaţie electromagnetică vizibilă (în interiorul unui con a cărui axă se confundă cu direcţia de mişcare a particulei.

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul material	Scurtă descriere a fenomenului fizic
1.	Cavitaţie	Curgerea unui fluid prin îngustarea unui tub	Fluid	Scăderea presiunii statice locale sub presiunea de vapori a lichidului	La curgerea prin îngustarea unui tub (sau la un corp mişcat foarte repede printr-un lichid) presiunea statică locală pe scade sub presiunea de vapori a lichidului pv
2.	Efectul Bernoulli	Curgerea unui fluid ideal fără vârtejuri prin-tr-o conductă	Fluid ideal	Suma presiunilor statică, hidrostatică şi dinamică este constantă
3.	Efectul Coandă	Antrenare, deviere şi accelerare	Fluidul de lucru şi particulele din mediu	Modificarea parametrilor de mişcare (viteză, direcţie) şi fizici (temperatură, densitate, etc.)	Un jet practic bidimensional, tangent în secţiunea de ieşire la o suprafaţă solidă convexă tinde să urmeze curbura suprafeţei. Jetul poate rămâne lipit de suprafaţă pe o lungime mare şi poate fi deflectat cu un unghi considerabil, în unele cazuri până la aproximativ 180o
4.	Efect Green-Rivlin	Fluid  nenewtonian care curge prin secţiune eliptică	Fluid nenewtonian	Dezvoltarea  vârtejurilor	Efectul constă în dezvoltarea vârtejurilor într-un tub de secţiune eliptică în care se mişcă un fluid nenewtonian.

18.	Efectul de capcană magnetică	Câmp magnetic crescător	plasmă	Reflectarea particulelor în zona de câmp magnetic intens către zona cu valori mai mici	Particulele încărcate electric în câmpuri magnetice neomogene sunt reflectate sau ,,expulzate’’ de către regiunile de câmp mai intens ( datorită anulării componentei paralele cu câmpul a vitezei particulei in zona de câmp intens)
19.	Efectul de oglindă magnetică	Câmp magnetic variabil cu valori maxime la capete	plasmă	Reflectarea particulelor încărcate între capcanele magnetice (realizate la capete)	Dacă se aşează faţă în faţă două ,,oglinzi magnetice’’, particulele se vor reflecta de la una la alta, pendulând între regiunile de câmp magnetic intens.
20.	Efect pelicular	Curent electric	plasmă	Creşterea rapidă şi concentrarea curentului la suprafaţa plasmei	După stabilirea legăturii la sursa de înaltă tensiune curentul în circuit creşte rapid, concentrându-se într-o peliculă subţire la suprafaţa plasmei.
21.	Efect Pinch	Curent de plasmă	plasmă	Câmp magnetic inelar Energie termică	Curentul de plasmă însăşi creează în jurul său un câmp magnetic inelar, care strânge plasma radial, către axa sistemului. Plasma se izolează astfel de perete şi se încălzeşte pe seama energiei produse prin contracţie şi prin efectul Joule.

 

 

 

 

 

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul  material	Scurtă descriere fenomenului fizic
22.	Inducţia electrostatică	Câmp electric constant, tensiune	Conductori dielectrici	Densitate de suprafaţă a sarcinii electrice	Apariţia, sub acţiunea câmpului magnetic exterior, pe suprafaţa conductorului sau dielectricului a unor sarcini electrice egale şi de sens contrar.
23.	Autoinducţia	Curent electric, variaţia intensităţii	Conductor electric închis	Câmp electric Forţă electromotoare	Apariţia unei forţe electromotoare de inducţie într-un conductor închis, la modificarea curentului electric care parcurge conductorul.
24.	Curenţi Foucault	Câmp magnetic Flux magnetic variabil	Conductori masivi	Curent electric în scurt circuit, Intensitatea curentului	Apariţia curenţilor electrici închişi în conductoare masive la modificarea fluxului magnetic care străbate aceste conductoare
25.	Efectul câmpului electric asupra unei bucle electrice	Câmp magnetic omogen, inducţie magnetică, câmp electric constant intensitate	Contur închis (buclă)	Momentul forţei	Apariţia unui moment care tinde să rotească bucla de curent ca urmare  a dispunerii acesteia într-un câmp magnetic omogen
26.	Rezonanţă paramagnetică sonoră	Undă acustică ultrasonoră, câmp constant, inducţie magnetică	Substanţe para- magnetice	Puterea undei acustice ultrasonore	Absorbţie rezonantă a energiei undei acustice ultrasonore de o anumită frecvenţă, transmiterea acesteia printr-un cristal paramagnetic, aflat într-un câmp magnetic constant
27.	Ionizarea gazelor sub acţiunea câmpului electric	Câmp electric, intensitate, Depăşirea valorii critice	Gaze	Flux de electroni şi ioni., densitatea fluxului	Apariţia ionilor pozitivi şi negativi şi a electronilor liberi din atomii neutrii şi din moleculele gazului, sub acţiunea unui câmp electric intens

 

Nr. Crt.	Efectul fizic	Acţiunea	Obiectul supus acţiunii	Punctul  material	Scurtă descriere fenomenului fizic
28.	Polarizarea substanţelor	Câmp electric, intensitate,	Substanţe dielectrice	Capacitatea de polarizare	Apariţia unui moment spaţial dipolar al substanţei dielectrice sub acţiunea câmpului electric. Pe suprafaţa dielectricului apar sarcini legate (polarizate).
29.	Emisia explozivă de electroni	Câmp electric, intensitate, depăşirea valorii critice	Catod metalic ascuţit	Flux de electroni, Densitatea fluxului	Emisia intensă de electroni, determinată de trecerea substanţei catodului din faza solidă în plasmă, ca rezultat al supraâncălzârii locale sub acţiunea unui câmp electric foarte intens.
30.	Descărcarea în arc	Câmp electric, diferenţă de potenţial	Gaze	Curent electric, Iono-electronic, intensitate curent	Descărcarea pseudostaţionară în gaze care se menţine la orice presiune, la o diferenţă de potenţial; între electrozi constanţă sau variabilă cu o frecvenţă joasă.
31.	Descărcare prin scânteie	Câmp electric, intensitate	Gaze	Curent electric Iono-electronic Intensitatea curentului	Descărcare electrică nestabilă în gaze care apare în urma ionizării acestora pe toata lungimea spaţiului dintre electrozi Se caracterizează prin transmiterea curentului electric prin canale înguste, în zigzag, intens luminoase
31.	Descărcarea Pening	Câmp magnetic-inducţie Magnetică Câmp electric -dife- renţă  de potenţial	Gaze	Curent electric Electrono-ionic	Descărcare electrică naturală staţionară în gaze într-un câmp magnetic longitudinal
33.	Descărcare coronară	Câmp electric neomogen- Tensiunea câmpului	Gaze	Curent electric electrono-ionic	Apariţia unei descărcări electrice naturale la înaltă tensiune în gazele la înaltă presiune, într-un câmp electric neomogen, în apropierea electrozilor cu o mare curbură a suprafeţei.
34.	Descărcare lentă	Câmp electric, diferenţă de potenţial	Gaze	Curent electric- tensiune	Descărcare electrică în gaze care apare la mici diferenţe de  potenţial între electrozi şi la presiuni mari ale gazului

                                                                                                                                                          Anexa  nr. 2

Specificul creaţiei tehnice în domeniul propulsiei rachetelor oglindit în demersurile euristice implicate în descoperiri, invenţii şi experienţe

Virgil 48

 POATE MA CORECTEAZA CINEVA.

The force exerted by  the Sun on the Moon is much stronger than the force of the Earth on the Moon. The electrostatic interaction of the Sun with The Moon  is stronger, so it have a face permanent oriented to the Sun; in a sense, The Moon orbits the Sun more than it orbits the Earth.T he Moon’s path is everywhere concave toward Sun. Only by substracting out the solar orbital motion of the Earth-Moon system do we see the Moon orbiting the center of mass of this system.

O zi lunară este perioada de timp în care Luna Terrei realizează o rotație în jurul axei sale în raport cu Soarele. Datorită rotației sincrone, este – de asemenea – timpul necesar Lunii pentru a realiza o orbită în jurul Pământului și a reveni la aceeași fază. O lună lunară este perioada dintre două luni noi. O lună lunară durează aproximativ 29,5 zile solare pe Pământ.
. . . . .
Ca urmare, lumina zilei pe un punct dat pe Lună ar dura aproximativ două săptămâni de la început până la sfârșit, urmată de aproximativ două săptămâni de noapte.

Scris de virgil Astazi la 17:13

@virgil_48 a scris:

@virgil a scris:. . . . .
Sunt necesare suruburile fiind realizata artizanal, cum era sa faca etansarea spatiului in care are loc emisia undelor EM, in care ar putea fi apa distilata, sau alt lichid prin care viteza undelor sa fie cat mai mica fata de viteza luminii. Cu cat viteza de propagare este mai mica, cu atat forta de tractiune este mai mare.

Daca discutam despre aparatul facut artizanal, care a
inaugurat topicul, ideea ca ar avea apa in el ma distreaza.
In cate minute crezi ca fierbe apa in el si face explozie ?
Poate asa dobandeste ceva miscare !?      
Nu crezi ca "proiectul" tau se complica prea mult ?

Este vorba de un circuit de apa (sau alt lichid poate azot lichid) care are si rolul de racire si de mediu de propagare a microundelor. Artizanal nu are nevoie de circuit pentru e suficient sa functioneze cateva zeci de secunde ca sa observi impulsul si directia lui. In cateva secunde sau minute, galeata aia de apa nu se incalzea prea mult.

Suntet "aproape"!

D-l Virgil:
Miller și-a început activitatea în legătură cu interferometria eter-derivă și fasciculul luminos cu Edward Morley, din 1902 până în 1906, folosind un aparat de trei ori mai sensibil decât interferometrul inițial folosit de Michelson-Morley în 1887

Despre efectul Allais, creativitate și paradigma de cercetare

About the Allais effect, creativity and the research paradigm

                                            Dr. ing. Crivoi Dumitru
(EXTRAS)

Abstract

This paper exposes some aspects of the relationship between the results of the experiments performed with the paraconical pendulum, creativity and the research paradigm used for the construction of the experiment, data collection and interpretation of results.Materia din Univers este într-un continuu proces de  transformare (mișcare/creare).[...]

.....................................................................................................................................................
 
Este bine cunoscut și recunoscut faptul cã rezultatele cosmologiei/ astronomiei au contribuit hotãrâtor la fundamentarea conceptiei filozofice despre lume. Cunoașterea materiei la scarã cosmicã  este limitatã atât de nivelul de dezvoltare a tehnologiei de observare cât și de metoda, respectiv, paradigma utilizatã pentru construcţia, colectarea datelor și interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor EXPERIMENTULUI. De-a lungul timpului au fost experimente cu rezultate ale masuratorilor care nu erau conforme cu predicţiile paradigmei cu care opereazã știinţa la un moment dat. O anomalie este orice lucru ori fapt care este neobișnuit, straniu, sau unic. De asemenea, anomalie poate fi consideratã discrepanţa ori devierea rezultatelor de la  regulile stabilite, tendinţã, ori model.
.....................................................................................................................................................................................
[size=16] 2. Mecanisme specifice pentru salvarea ipotezelor știinţifice.
[/size]

Știința funcționează conform schemei: ipoteză - predicție - negare - respingere a ipotezei. Istoria știinţei  evidenţiazã numeroase cazuri  când eșafodajul unor  ipoteze știinţifice a fost serios zdruncinat atunci când datele de observare contraziceau postulatele modelului propus. Amintim în acest sens descrierea mișcãrilor corpurilor ceresti  cu ajutorul ecuantului, epiciclului și deferentului   de cãtre Hiparch și Ptolomeu  pentru salvarea modelului geocentric al Universului.
...............................................................................................................................

3.5. Aplicarea metodei matricelor morfologice de idei Zwicky-Moles pentru găsirea de noi soluţii tehnice constructive pentru sisteme de propulsie la rachete

 

Metoda matricelor morfologice de idei Zwickz-Moles presupune parcurgerea a trei etape principale

a) Definirea morfologiilor şi a ansamblelor formatoare plecând de la:

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]

-formele de mişcare a materiei fluidului de lucru;

[*]

-interacţiunile realizate de  fluidului de lucru în dispozitivele de evacuare;

[*]

- principiile de propulsie a rachetelor;

4.  - tipurile de transfer ce modifică energia unui sistem (formele de mişcare a materiei din afara sistemului de propulsie (vezi cap.   3.1);

b) Analiza combinatorie, adica parcurgerea etapei de cercetare morfologică utilizând una din metodele prezentate în capitolul 1.

c)  Evaluarea soluţiilor în vederea eliminării soluţiilor incompatibile şi stabilirii soluţiilor optime.

 

3. 5. 1 Cercetarea morfologică secvenţial selectivă.

          Se aplică morfologiei S1 în vederea reducerii numărului soluţiilor constructive prin eliminarea soluţiilor incompatibile şi reţinerea soluţiilor valoroase pentru a fi utilizate în cadrul altei metode de creaţie.

Morfologia S1 este definită conf. 3.1.2. astfel: S1: {A,B,C,D,E}.

Biasamblarea {A, B} este examinată în figura 3.1.

Combinaţiile selectate A2B2 şi A3B2 formează o altă biasamblare împreună cu ansamblul formator C reprezentată în figura 3.2. Selecţia a avut la bază faptul că reprezintă soluţiile cele mai folosite de sisteme de propulsie şi prezintă limitări ale performanţelor date de procesul de ionizare termică (proces endoterm). Se procedează la fel şi pentru combinaţiile selectate în această fază şi rezultă o altă biasamblare reprezentată în figura 3.3.

Se remarcă reducerea drastică a soluţiilor reţinute în număr de 14 faţă de 192 soluţii posibile, ceea ce este unul din avantajele metodei utilizate.

 

Soluţiile reţinute în final sunt următoarele:

 

A2B2C2D1 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează

 interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor de presiune;

[/list]

A2B2C2D2 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor electrice;

A2B2C2D3 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează inter-

acţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor magnetice;

A2B2C2D4 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor EM.

A2B2C2D5 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere carac-terizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interac-ţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul undelor progresive;

A2B2C2D6 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul  se realizează şi prin conducţie şi convecţie termică (la contact direct mediu-corp rachetă) sau prin transfer de  căldură (entropie) prin radiaţie termică  pentru corpurile aflate la distanţă .

A2B2C2D8 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul tranferului de masă cu mediul în care intervine potenţialul chimic φ ca parametrul intensi ;

A3B2C2D1 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor de presiune ;

A3B2C2D2 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice  în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se va realiza şi prin intermediul forţelor electrice ;

A3B2C2D3 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropico  în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor magnetice;

A3B2C2D4 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor electromagnetice;

A3B2C2D5 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul undelor progresiv;  

A3B2C2D6 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electrice) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin conducţie şi convecţie termică (la contact direct mediu-corp rachetă) sau prin transfer de de căldură (entropie) prin radiaţie termică  pentru corpurile aflate la distanţă .

A3B2C2D8 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropico-electrice în dispozitivul de  accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul tranferului de masă cu mediul în care intervine potenţialul chimic φ ca parametrul intensiv.

 

3.5.2. Evaluarea soluţiilor selectate

 

Evaluarea va fi făcută prin prisma temelor de creaţie care pot selectate, a ceea ce se numeşte ,,inventarea temei de creaţie,,. Procesul de creaţie apare din această perspectivă ca un subproces al procesului de creaţie tehnică. Pentru cazul când   temele de proiectare sunt definite anterior criteriile de evaluare sunt date de satisfacerea condiţiilor constructive, funcţionale şi de mediu impuse  sistemului tehnic de proiectat.

 

Soluţii existente.

 

A2B2C2D1 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor de presiune. Sunt sisteme de propulsie chimice echipate cu ejectoare tip interior şi exterior ce folosesc efectul Coandă pentru propulsie ;  

A2B2C2D2 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor electrice.Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul atât pentru accelerarea pe bază electrică a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru interacţiunea electrică a ansamblului pânză-rachetă şi mediul de propulsie. Actualmente, numai rachetele laser îşi propun funcţinarea pe baza  transferului  energiei electrice (cuantică). De asemenea, există şi posibilitatea electrizării prin frecare a fluidului ejectat în mediul compresibil, creindu-se astfel condiţii (forma de mişcare electrică) de interacţiune electrică cu mediul.

A2B2C2D6 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin conducţie şi convecţie termică (la contact direct mediu-corp rachetă) sau prin transfer de de căldură (entropie) prin radiaţie termică  pentru corpurile aflate la distanţă . Soluţia este folosită la  sisteme de propulsie termosolare.

            Prin configurarea corespunzătoare a pânzei se pot realiza interacţiuni cu

 mediul atât pentru accelerarea pe baza imploziei  a pânzelor continuie definite

 pe contur închis cât şi pentru răcirea sistemului de propulsie în zona depresionară (vidată) realizată la fundul dispozitivului de evacuare ( pentru eliminarea ionizării termice a produselor de ardere).

A2B2C2D7 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul tranferului de masă cu mediul în care intervine potenţialul chimic φ ca parametrul intensiv. Soluţie utilizată de ejectoarele ce utizează efectul de perete pentru creşterea debitului de fluid de lucru.

 

 Soluţii compatibile

 

Sunt soluţiile care au în sistem fluid de lucru cu forme de mişcare ale

materiei electrice, magmetice, termice, mecanice,etc. şi datorită configuraţiei de ejecţie (pânză) sunt capabile să realizeze interacţiuni cu forme similare de mişcare ale materiei din mediul de propulsie

A3B2C2D1 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 4 grade de  libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce

realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare) 

a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi  prin intermediul forţelor de presiune; este cazul rachetelor chimice care prezintă fenomenul de ionizare termică (proces endoterm), dispozitivele Laval nu realizează interacţiuni de natură electrică ia interacţiunile electrice cu mediul nu pot duce la sporirea forţei de tracţiune (datorită formei fluidului ejectat). Tema de proiectare ar putea avea în vedere soluţii pentru  înlăturarea efectului negativ al ionizării termice sau proiectării unui dispozitiv de evacuare care să realizeze şi interacţiuni electrice ; sunt sisteme de propulsie chimice ce vor utiliza pentru propulsie ejecţia pânzele continuie definite pe contur închis şi care vor realiza interacţiuni electrice cu mediul pentru creşterea forţei de tracţiune.  

A3B2C2D2 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 

 Soluţii compatibile

 

Sunt soluţiile care au în sistem fluid de lucru cu forme de mişcare ale

materiei electrice, magnetice, termice, mecanice,etc. şi datorită configuraţiei de ejecţie (pânză) sunt capabile să realizeze interacţiuni cu forme similare de mişcare ale materiei din mediul de propulsie

A3B2C2D1 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 4 grade de  libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce

realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare) 

a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi  prin intermediul forţelor de presiune; este cazul rachetelor chimice care prezintă fenomenul de ionizare termică (proces endoterm), dispozitivele Laval nu realizează interacţiuni de natură electrică ia interacţiunile electrice cu mediul nu pot duce la sporirea forţei de tracţiune (datorită formei fluidului ejectat). Tema de proiectare ar putea avea în vedere soluţii pentru  înlăturarea efectului negativ al ionizării termice sau proiectării unui dispozitiv de evacuare care să realizeze şi interacţiuni electrice ; sunt sisteme de propulsie chimice ce vor utiliza pentru propulsie ejecţia pânzele continuie definite pe contur închis şi care vor realiza interacţiuni electrice cu mediul pentru creşterea forţei de tracţiune.  

A3B2C2D2 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimic şi electric) ce

realizează interacţiuni mecano-entropice-electrice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se va realiza şi prin intermediul forţelor electrice.

Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul atât pentru accelerarea pe bază electrică a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru interacţiunea electrică a ansamblului pânză-rachetă şi mediul de propulsie.

A3B2C2D3 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de  libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice  în  dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor magnetice.

Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile magnetice  cu mediul atât pentru accelerarea pe bază magnetică a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru interacţiunea magnetică a ansamblului pânză-rachetă cu mediul de propulsie pentru realizarea mişcării.

A3B2C2D4 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor electromagnetice.

Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul atât pentru accelerarea pe bază electromagnetică a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru interacţiunea electromagnetică a ansamblului pânză-rachetă cu mediul de propulsie pentru realizarea mişcării.

A3B2C2D5 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 4 grade de libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropice în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi

prin intermediul undelor progresive.

Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul atât pentru accelerarea pe bază undelor progresive a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru interacţiunea  a ansamblului pânză-rachetă şi mediul de propulsie.

A3B2C2D6 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 4 grade de  libertate (termo-mecano- chimico-electrice) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice)  în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin conducţie şi convecţie termică (la contact direct mediu-corp rachetă) sau prin transfer de de căldură (entropie) prin radiaţie termică  pentru corpurile aflate la distanţă .

 Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul

 atât pentru accelerarea pe baza imploziei  a pânzelor continuie definite pe contur închis cât şi pentru răcirea sistemului de propulsie în zona depresionară (vidată) realizată la fundul dispozitivului de evacuare, sau pentru încălzirea combustibilului.

Poate fi folosită pentru rezolvarea unei temei de proiectare, în sensul răcirii sistemului de propulsie chimic astfel încăt să nu mai fie posibil procesul endoterm de ionizare termică a produselor de ardere

          A3B2C2D8 – sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere caracterizat prin 4 grade de  libertate (termo-mecano- chimico-electric) ce realizează interacţiuni mecano-entropico-electrice în

dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din

 mediul se realizează şi prin intermediul tranferului de masă cu mediul în care

 intervine potenţialul chimic φ ca parametrul intensiv.

 Sunt sisteme de propulsie chimice care vor folosi interacţiunile cu mediul atât pentru creşterea debitului pânzei cât şi pentru obţinerea unor reacţii chimice endoterme a produselor disociate.

 

Soluţii aparent incompatibile

 

A2B2C2D3 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor magnetice. Soluţie incompatibilă (nu există forma de mişcare magnetică în pânză)

A2B2C2D4 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul forţelor electromagnetice. Soluţie incompatibilă (nu există forma de mişcare electrică în pânza ejectată).

A2B2C2D5 –sistem de propulsie cu fluid de lucru în camera de ardere

 caracterizat prin 3 grade de libertate (termo-mecano- chimic) ce realizează interacţiuni mecano-entropice (termice) în dispozitivul de accelerare (evacuare)  a pânzei  iar transferul energetic din mediul se realizează şi prin intermediul undelor progresive.  Soluţie incompatibilă (nu există în fluidul ejectat forma de mişcare conjugată electrică). 

 

Notă

Soluţiile sunt aparent  incompatibile  deoarece se pot găsi soluţii pentru

 configurarea corespunzătoarea a produselor de ejecţie şi folosirea impulsului total al particulelor ejectate în mediul pentru  crearea formelor de mişcare electrice, magnetice, etc. în pânză capabile de interacţiuni cu formele conjugate de mişcare din mediu şi astfel să fie poşibil creşterea puterii sistemului.     Se poate opta pentru o variantă care să realizeze  interacţiunile cu mediul de propulsie corespunzătoare formelor de mişcare a materiei fluidului  din sistemele de propulsie chimice (chimică, termică, mecanică, electrică) având în vedere criteriile obţinerii unui impuls specific cât mai mare, preţului de cost şi al gabaritului cât mai mic.