Legi de conservare (2)

Fiecare proprietate (p_n) a unui corp  natural (P)  poate fi reprezentatã sau conceptualizatã printr-o anumitã funcţie de de stare, F = F_{i│ 1 ≤ i ≤} n. Fiecare valoare alui F este o stare conceptibilã a corpului natural relativ la mediul/cadrul dat. Fiecare corp natural are propriul spațiu de stare. Suma tuturor stãrilor de acest fel este numitã spațiul de stare conceptibil. Fiecare corp natural îşi are propriul spațiul  de stare conceptibil, respectiv, legic,  fig.2.a-b. Teoria auto(electro)convergenţei corpurilor naturale se referã la crearea, interacţiunea și transformarea claselor de  corpuri naturale ca fundament al (orto)existenţei și idealului. Presupoziţiile teorie sunt urmãtoarele: a-corpul natural definește „locul”/spaţiul din Univers, și, b -curbiliniul mișcãrii corpului natural personalizeazã local cadrul spaţiu –timp.

 

 Fig.3. Paradigma (auto)electroconvergenţei corpurilor naturale.[8 ]

Generarea sensibilului (respectiv, a mişcǎrii consecutive mãsurabile) are la bazã apariția curbiliniului care ataşeazǎ "locului" un parametru de stare şi anume  densitatea s≡ρ. Densitatea este caracteristica locului care dã consistențã formei/locului/ volumului. Aceastã proprietate este determinantã pentru apariția celorlalte funcții de stare specifice corpului micro/macroscopic natural, F= ‹F_{i│ 1 ≤ i ≤} n › fiind totodatã  parte  definitorie al  structurii  cadrului de mãsurare spațiul – timp. Descrierea procesului de creaţie/transformare a corpurilor naturale din Univers presupune construirea unui program de observare directã/indirectã. Anvergura heuristicã aferentã paradigmei utilizatã la costrucţia experimentului, colectarea datelor și analiza rezultatelor dau mǎsura/limitele programului de observare. Omul poate modela și intelege creaţia/transformarea observatǎ în naturã numai printr-o euristicã  adecvatã a structurii, organizãrii și funcţiilor intra/extra atribuite corpului natural observat în conformitate cu schema: structurã + organizare + functii = produs/efect. Euristica cercetãtorului este limitatǎ de:
- nivelul dezvoltare și de cunoaștere  al domeniului cercetat (fondul informaţional general al domeniului cercetat , respectiv, propriu /al cercetatorului, 
-de nivelul de cunoaștere al demersurilor, tehnicilor și metodelor de stimulare a proceselor de intelegere din domeniul inventicii/performanticii/“creatologiei” cât și de
-calitãţile heuristice native ale cercetatorului.
Limitele euristicii se regǎsesc în modul în care se construiesc experimentele, se colecteazǎ datele de observare și se  interpretezǎ rezultatele. De-a lungul timpului, așa cum am exemplificat mai sus, au fost experimente ce evidenţiau o  discrepanţǎ ori devierea rezultatelor de la  regulile stabilite, tendinţã, ori model. Asa cum vom vedea mai jos experimentele efectuate cu pendululul evidenţiazã parametrii de mișcare  care nu-și gǎsesc explicaţii în actualele teorii (anomalii). Concordanţa dintre predicţia teoriei/paradigmei și efectul observat la transformarea corpului natural este criteriul de confirmare al veridicitãţii constructului/modelului, fig.1. Paradigma electroconvergenţei corpurilor naturale unifică cele două direcții de cercetare (democriteanã, respectiv, platoneanã) prin definirea corectă a conceptului de ”matrice a corpului  natural” și a mecanismului interacţiunilor acestuia. (Crivoi D. 2005, Convergenţa si divergenţa materiei, s.a.). A fost necesar sã definesc noi constructe care permit înţelegerea mai aproape de adevãr  a interacţiunilor în spaţiul și timpul terestru așa cum sunt acestea  evidenţiate în rezultatele mãsurãtorilor cu pendulul. Corpul natural P_(n) - itemul factual/ lucru  care personalizeazã (meta)fizic orice pereche  (σ),  [“loc”, eon”], respectiv, [ spaţiu,  timp] a mulţimii tuturor claselor de corpuri  (Σ) din Univers.  Analiza corectã a proprietãţilor corpului natural pe diferite paliere al (orto) existenţei este posibilã cu ajutorul funcţiei: P:ΣxS→ R, unde S este mulţimea tuturor sistemelor scalã cum-unitate conceptibile ((“marime”, “cantitate”). Corpul natural nemasic/”loc” natural neentropic - itemul factual al emergenţei structurale, organizaţionale și funcţionale al clasei corpurilor naturale geentropice în care fenomenele de transformare masice nu sunt definitorii/preponderente (orthoexistenţa). Corp natural masic/emergenţa entropicã a locului - obiectul fizic cu  masa, care defineşte  palierul entropic al universului fenomenologic. Generarea sensibilului (respectiv, a mişcarii consecutive mãsurabile) are la bazã apariția curbiliniului care ataşeaza "locului" un parametru de stare şi anume  densitatea s≡ρ. Matricea entropica a corpului  masic - spațiul de manifestare  a potențialitãții cauzale şi a potențialitãți de întâmplare a corpului natural. Matricea  entropică constitue sediul transformărilor substanţiale şi energetice care personalizează interacţiunile  interne, respectiv, externe  ale  corpului  natural masic pe care îl înglobează. Etherul este corpul natural fãrã matrice entropicã.  Corp natural de influențã preponderentã - corpul natural a cãrui matricea  maximizeazã potențialului causal şi/ori potențialul de întâmplare a corpului natural cu care interacţioneazã.

Vezi, Optica electromagnetica- Mediul optic/system optic/,...,

 Scris de gafiteanu Astazi la 16:06


Noi impreuna cu Pamantul suntem propulsati de eter...Dar nu stim inca cum sa schimbam traiectoria. Inertia este o forma de propulsie perpetua cu eter.

Cercetati matricea de interactiune [structura, organizare, functii] a corpului natural (,..., meteorit, satelit, planeta, stea,...,) influentati-o  prin mijloace adecvate (corp/flux/zona de influenta care sa impacteze MATRICEA) si astfel, cu interactiuni modificate ale acesteia ii schimbati parametrii "inertiei".
Vedeti "propulsia diamagnetica"/EUGEN/INVENTATORI- care aplica electroconvergenta pentru "miscare".

 Scris de gafiteanu Astazi la 00:47


Ce ar fi daca ai citi mai intai cartea ? Iar daca ai si intelege ceva, ar fi si mai bine.

Este o vorba celebra: "esti singurul care ai inteles, DAR AI INTELES GRESIT". O spun eu care am  structurat cartea (cu titlul initial "Spre viteza luminii") si am  adaugat autoconvergentei  /electrizarii  panzei  continue cilindrice  ejectate in medii compresibile (atmosfera) fazele de plasmatizare/,..., care in final se regasesc in produsul/efectul  interactiunii unui corp natural/MATRICE cu forme/efecte/produse de miscarea a materiei cunoscute ( cuantice, de impuls, electrice, EM, masice/chimice, presiune/mecanice,termice), vezi mai jos extras din CONVERGENTA si DIVERGENTA MATERIEI, Crivoi D

3.2. Electroconvergenţa corpurilor masive entropice Palierul de interacţiune gravitaţional/neutronoc este palierul fundamental ”static” în matricea căruia au loc procesele dinamice ce conduc la transformarea materiei din zona energetică entropică în care ste înglobat orice corp din Univers.Caracteristicile fizice fundamentale ale spaţiului etheronico-neutronic din Univers (temperaturi apropiate de 0 K0) dau suprafluiditatea şi supraconductivitatea materiei macroscopice. Neutronii, ca entităţi primare masice de interacţiune gravitoelectrică din universul observabil se bi-polarizează electric şi transmit (înglobaţi fiind în spaţiul energetic etheronico-neutrinic), prin efectul de electroconvergenţă, fluctuaţiile corpurilor masive masice (vezi cap.2).Neutronii din zona entropică a corpului masiv se polarizează permanent, şi se grupează radial, funcţie de volum,în jurul corpului masiv, faza1. Materia structurată a corpului masiv şi zona sa entropică (corpurile din structură) plasată în cămpul gravitoelectric al corpului de influenţă interacţionează pe toate palierele formelor de mişcare a materiei conjugate. Fluxurile emise de corpul masiv de influenţădeformează anvelopa entropică funcţie de palierul interacţiunilor. Precizăm căinteracţiunea gravito electrică este determinantă în declanşarea proccesului de apariţie a fenomenelor entropice în Univers- matrice de evoluţie a corpului masiv. Într-un corp masiv sunt definitorii următoarele fenomene: 1.Întreţinerea fenomenului de transmutarea (reacţii nucleare) a elementelor în interiorul corpului masiv propriu-zis de către palierul Universal al fluxului neutrinico-neutronic (neutrinii/neutronii emişi de corpurile masive, respectiv, undele de joasă frecvenţă din Univers care nu sunt ecranate) [117]; 2.Declanşarea şi întreţinerea fenomenului de electroconvergenţă a neutronilor liberi, respectiv, a neutronilor din nucleele atomice a elementelor chimice constituiente ale corpului masiv la/sub impactul continuu al fluxului neutrinico-etheronic rezultat în urma fenomenului de transmutare a elementelor. De precizat că fenomenul de transmutare a elementelor poate avea loc (în anumite condiţii de spaţiu de reacţie, natura corpurilor reactante, etc.) şi în urma

Capitolul 3 - Electroconvergenţa Pământului proceselor de fuziune/fisiune nucleară la rece cu emitere de flux de neutrini/neutroni [29]. 3.Apariţia (micro)stress-ului/presiunii (magneto-electrice) din materia corpurile supuse fluxului neutrinic emis de corpul masiv care electroconverge neutronii şi bi-polarizează electric (micro)centrele masice de gravitare (proton, atom, moleculă, complex molecular), stress care se manifestă la scară macroscopică în atracţia materiei (de) către centrul gravito-electric al corpului masiv[29, 36]; 4.Înterferarea fluxului neutrinic generat de corp cu fluxul neutrinic din Univers care stă la baza procesului entropic din zona din jurul corpului masiv. Astfel, în matrice funcţională spaţială a înteracţiunilor gravito-electrice, funcţie de parametrii fluxurilor de neutroni emişi, respectiv, receptaţi (din Univers) apar zone în (jurul) corpul(ui) masiv de deformare a stress-ul gravito-electric al materiei (vezi, capitolul 2). 5.Declanşarea proceselor entropice propriu-zise în matricea gravitoelectrică a corpului masiv şi apariţia palierelor de interacţiune electrică (electromagnetică), chimica, şi respectiv, de presiune (mecanică) a materiei (vezi, capitolul 1); 6.Polarizarea gravito-electrică a structurilor neutronice (şi generarea) structurii anvelopei entropice (structura internăşi externă acorpului) pe baza fluxului neutrinic de al corpului propriu-zis, fig. III. 2. a; 7.Deformarea câmpului gravitaţional şi a anvelopei entropice în care este înglobat corpul de (către ) fluxul neutrinic al corpului masiv de influenţă preponderentă; 8.Apariţia fenomenului de electroconvergenţă a corpului masiv, fig. III. 2. b.; 9.Generarea materiei/corpurilor prin electroconvergenţă; 10.Apariţia fenomenului de gravitare a corpurilor masive în jurul corpului de influenţă, şi anume: cometă- stea, stea –planetă (cu sateliţii naturali), stea- centru neutrinic galactic, ..., ş.a. Neutronii şi entităţile (micro)masice gravitante din jurul centrului de masăal anvelopei entropice (în care este înglobat corpul propriu-zis) sunt atrase la distanţe diferite de suprafaţa solidă a corpului masiv funcţie de masă/volum: cei mai voluminoşii la distanţa mai mică iar cei mai mici la distanţe mai mari. Polarizaţi fiind ei vor răspunde diferit la câmpurile gravito –electrice/electromagnetice din mediu. Asfel că în zona entropică are loc o curbare a câmpului gravitaţional şi electric; Vectorul atractiv îşi schimbă parametrii astfel încăt, la o anumită distantă specifică fiecărui corp masiv devine tangent la sfera de atracţie (generând macrovortex-uri în jurul corpului, pulsatorii funcţie de fluxurile de impact generatoare de câmpuri electromagnetice). Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă

Capitolul 3 - Electroconvergenţa Pământului o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2 . Fig. III.3. Distribuţia materiei şi câmpurilor corpurilor masive a- corp masiv ce interacţionează preponderent cu neutrini din Univers; b,c,d,e,f - corpuri masive gravitate; Urmare a interacţiunilor formelor de mişcare predominant neutronico-electrică a materiei din corpul entropic cu cele din mediu (SE) se dezvoltă energia subsistemelor corpului anvelopă plasmatică (M) care asigură prin procese entropice (T) conversia/ transferul energetic către vortexurile (peri)corpului masiv (O.L.) care asigură transformarea şi/sau prelucrare materiei ce are loc la nivelul (peri)corpului (P) ca produs al interacţiunii cu mediul universal, respectiv corpul de influenţă preponderentă. Modelarea unui sistem fizic/natural trebuie să evidenţieze transmiterea energiei şi să asigure prin mecanisme specifice de genul mişcării cu d a f e b c

Capitolul 3 - Electroconvergenţa Pământului expansiune –contracţie (OC) pierderile minime de energie de transformare a materiei (produsul- P). Pe acest model se analizează interacţionile Pământului.

Crivoi D a scris:Pt. d-l Virgil 48:
Rachete de calibru mic folosesc motoare racheta cu combustil chimic solid cu o configuratie a bastonaselor(cilindrica, rotunda, poligonala,...,) care sa asigure o  suprafeta de ardere corespunzatoare debitului (vitezei de ardere) necesar (proiectata) . Stabilizarea rachetei este giroscopica (inclinarea cu un anumit unghi fata de axa a ajutajelor de reactie). Imprastierea rachetelor este mult mai pronuntata decat a proiectilelor (probabilitate de lovire a tintei mai scazuta). De aceea la rachetele (balistice,...,) se folosesc dispositive de dirijare/ghidare care inbunatatesc precizia ffffmult.

D-l Gafiteanu
1.Oare pe Tesla nu cumva l-ar fi costat energia care o baga in transformatorul lui exact cat se consuma in final?   Oare nu cumva mai e ceva ce nu stim si nu intuim ?

Energia unui system se modifica (si in mod natural) prin (extras, Electroconvergenta Pamantului):

• Lucru generalizat de deformare a unui sistem
  În general, energia unui sistem fizic, poate fi modificată prin trei  modalităţi
  fundamentale de interacţiune şi anume:
  1 - prin transfer de lucru între corpuri, dar şi cu câmpuri prin intermediul
  forţelor mecanice (în particular, de presiune), forţelor electrice, magnetice, electromagnetice, etc.  notate prin Y, astfel  că ;
  2– prin transfer de căldură (entropie - probabilitate) între corpuri aflate în contact direct -prin conducţie şi convecţie termică, sau de la distanţă prin radiaţie termică în care intervine temperatura absolută, T, în calitate de parametru intensiv de tip Y, şi atunci ;

3- prin transfer de masă între corpuri sau părţi ale aceluiaşi corp în care intervine potenţialul chimic, φ, în calitate de parametru intensiv de tip Y astfel încât , [104].

          Aceste interacţiuni ale sistemului cu exteriorul prin intermediul lucrului  se concretizează în ”deformarea ” în sens generalizat a învelişului acestuia care se traduce prin modificarea energiei corespunzătoare formei de mişcare considerate. Prin această extindere a conceptului de «  lucru » şi asupra transferului de căldură în calitate de « lucru termic » de deformare entropică-probabilistică şi transferului de masă ca « lucru chimic »  se ajunge la relaţia:

 

                       dU =∑ δL_def = _j dX_j, ,                                  (1.2)

 

conform căreia modificarea energiei interne, U, a unui sistem termodinamic este consecinţa ” deformării generalizate infinit mici”, dX, a acestuia sub acţiunea forţei generalizate Y [105]. Pentru studiul energiei corpurilor masive este important de ştiut că  lucrul efectuat de corpuri sau câmpuri exterioare asupra sistemului  este pozitiv şi conduce la creşterea energiei sale interne şi devine negativ dacă este exercitat de sistem asupra mediului exterior, determinând scăderea energiei acestuia. Există o excepţie la această regulă şi anume sistemele cu suprafaţa de control deformabilă, pentru care lucru efectuat este pozitiv (dV>0) iar cel consumat devine negativ (dV<0).

 

1.2. Energia corpului masiv din Univers. Anvelopa entropică

 

          Termodinamica generalizată  ne permite să determinăm corect energia unui corp din univers. Energia corpurilor din univers este rezultatul interacţiunii pe palierul micro şi macro al formelor de energie conjugate (din corp şi, respectiv, din mediu) [29,30, 105]. De exemplul, structura energiei interne a  sistemului Pământ - anvelopă plasmatică  este dată de suma diferitelor tipuri de energie (cum ar fi: energia oscilaţiei gravito-electrice/electomagnetice/,..., pe palierul efheronic şi micromacro corp, respectiv, energia mişcării de vibraţie a neutronilor, energia electronilor în mişcare de translaţie, energia electronilor gravitaţi; energia nucleară ; energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia  de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe) în timp ce microcorpurile (sistemele fizice primare  ale palierul etheronic, respectiv neutronic) stau la baza transmiterii şi generării interacţiunii / formelor de mişcare a materiei  din univers.

          Fie un corp masiv caracterizat prin toate formele de mişcare caracteristice materie (electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune).

           Dacă se notează cu:    ;  , vitezele de deplasare în unitatea de timp a coordonatelor generalizate, X, respectiv Y, rezultă că puterea generalizată de interacţiune a corpului masiv cu mediul poate fi exprimată în două moduri şi anume:

                                    =Y==               (1.3)

unde, n,  în calitate de exponent politropic generalizat caracterizează intensitatea interacţiunii considerate [99,100].

 Personalizăm calculul  a variaţiei energiei (puterii de interacţiune)  unui corp masiv luând în considerare interacţiunile specifice unui corp masiv entropic natural/planeta , respectiv cele ale Pământului. Pentru  corpul masiv  luat în calcul (caracterizat prin formele de mişcarea a materiei electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune ) specificate atrag atenţia fluxurile din mediu de deplasare (sarcină) generalizată şi de forţă (intensitate) generalizată  preponderente, astfel:

·          Fluxul de sarcini electrice local din mediul :

                                                                 (1.4)

 

·        Fluxul de substanţă local sub forma debitului masic:

 

                                       (1.5)

 

·        Flux de entropie (din anvelopa plasmatică şi globul terestru)



                       (1.6)

 

 

·        Fluxul de  impuls mecanic care nu reprezintă altceva de cât forţa de inerţie:

                                           (1.7)

 

 Pe baza celor patru tipuri de interacţiuni fundamentale prin intermediul  fluxului de impuls mecanic ( = m . a), electric ( ), masic ( şi entropic, , se poate obţine exprimarea generalizată a puterii de interacţiune a ansamblului Pământ anvelopă –  entropică.

 

 

Crivoi D a scris:1.2. Energia corpului masiv din Univers. Anvelopa entropică
 Termodinamica generalizată  ne permite să determinăm corect energia unui corp din univers. Energia corpurilor din univers este rezultatul interacţiunii pe palierul micro şi macro al formelor de energie conjugate (din corp şi, respectiv, din mediu) [29,30, 105]. De exemplul, structura energiei interne a  sistemului Pământ - anvelopă plasmatică  este dată de suma diferitelor tipuri de energie (cum ar fi: energia oscilaţiei gravito-electrice/electomagnetice/,..., pe palierul efheronic şi micromacro corp, respectiv, energia mişcării de vibraţie a neutronilor, energia electronilor în mişcare de translaţie, energia electronilor gravitaţi; energia nucleară ; energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia  de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe) în timp ce microcorpurile (sistemele fizice primare  ale palierul etheronic, respectiv neutronic) stau la baza transmiterii şi generării interacţiunii / formelor de mişcare a materiei  din univers.

D-l Virgil 48
Daca consideri materia formata din particule infinit de mici, adica
divizarea/compunerea nu se opreste niciodata avansand in universul
mic, atunci vei observa ca apropierea de care vorbesti poate fi
intima, prin intermediul unor particule atat de mici, incat acum nici
nu visam la ele.

"Apropiere" de care se vorbeste nu tine doar de corpul natural/ particula "in sine" ci de parametrii locali ai mediului (si ai)"particulei" la un moment dat; Tressider arata ca un corp nu prea dur/compact aruncat cu o anumita viteza este capabil sa penetreze blindaje  care theoretic sunt inpenetrabile cu respectivul corp. Modificarea structurii locale la impact este cauza "efectului" observat. Palierul de interactiune al corpurilor este determinat. in principal de geometria/volumul acestuia. Nu poti vorbi de ciocnire "plastica" la corpuri naturale MICRO a caror comportare /proprietati este data de interactiuni ale formelor de miscare a materiei conjugate (,..., electric, electric, magnetic-magnetic,...,).