Memoriile nu sunt stocate in creier

Rezumarea primului mesaj :

Memoriile nu sunt stocate in creier. Si ca sa va dovedesc: Il stiti pe Constantin Ilie ?

Tu ai citit ce-am scris ? Nu e vorba de a stii o informatie. E vorba de a stii ca nu o stii. Iar asta se face instant, desi ar trebui sa dureze timp pana sa iti dai seama c-o stii sau nu.

Asta nu înseamnă neapărat cu nu are o explicație concretă.
Lucru care are o legătură și cu modul în care memorăm lucrurile.
Atemporalitatea de care vborbești indirect n-are treabă.
Raportat la "instant", vorba lui Einstein, timpul trece mai repede în prezența unei "bunăciuni"!
Știa el ce știa!

Îți vorbesc așa pentru că tu ești tânăr și în mod normal ar trebui să te preocupe asta mai mult decât conștiința care "marchează" peste tot în ceea ce ne definește pe noi ca oameni.

Carevasăzică, percepția asupra trecerii timpului la nivel mental nu poate reprezenta un argument decisiv și hotărâtor.
Mintea generează continuu informații noi, pe care multe nici nu le conștientizăm. Doar avem impresia că le-am gândit sau și nici măcar.

În altă ordine de idei, pare că tu nu ai deschis subiectul pentru a afla alte păreri, ci pentru a ți le spune pe ale tale, dirijate de anumite convingeri, iar orice altă părere care nu "bate din palme", n-are cum să fie una corectă, în viziunea ta.

Eu am spus multe, s-au înțeles puține, tocmai din același motiv.
Pentru că fiecare este dirijat de propriile convingeri.
Dar dacă dă naiba să te întrebi, oare de ce am eu convingerile pe care le am, ai belit-o!
Dai bună dimineața la rățuște, vorba lui Doru, deși pare că este chiar politicos să saluți rățuștele.

Nici n-are rost să mai continui, să-ți mai spun de ce consider eu că nu este prea clar fundamentat, dar aș fi dirijat de aceeași tipologie a relativității propriilor convingeri.
Așa că...fă ce vrea mușchii tăi...crede ce vrea scoarța ta...
Ai dreptul!
Ai dreptul să te și înșeli în egală măsură!

Pai da o explicatie pentru cum de stim instant ca nu stim ceva.

Forever_Man a scris:Pai da o explicatie pentru cum de stim instant ca nu stim ceva.

Asta este o impresie a ta. Nu stii instant, este numai o speculatie
fara suport. Daca nu stii, asta se poate exprima mai repede fiindca
nu implica sa exprimi ce stii.
La întrebarea "il stii pe X? " poti raspunde lafel de repede si da si
nu. Ba chiar mai repede daca il stii. Depinde de ce fel de om esti.
Daca esti unul serios, nu te grabesti sa dai raspunsuri "instant" .

Ba instant e. De exemplu te intreb: "Ai fost vreodata pe Everest ?". Fie ca esti om serios fie ca nu, raspunsul il vei da instant.

Tu vorbești serios? Ce înseamnă „instant”? Cum poți stabili că ai răspuns instant?

Forever_Man a scris:Ba instant e. De exemplu te intreb: "Ai fost vreodata pe Everest ?". Fie ca esti om serios fie ca nu, raspunsul il vei da instant.

Cu toate aceste speculatii, lamureste-ma si pe mine: când scrii
"memoriile" te referi la niste carti de memorialistica ce ar putea
sta pe un raft de biblioteca, sau la memoria fiintelor, despre
care noi, cei neinitiati consideram ca sunt in creier ?
Si daca este vorba de memorie, ar putea fi localizata in cloud ?
Adica google drive sau one drive ?

Forever_Man a scris:Pai da o explicatie pentru cum de stim instant ca nu stim ceva.

Oamenii nu gandesc in cuvinte, ci in actiuni de imagini, asa cum sunt si visele. De aceia pare ca dai raspunsuri instant, ce cuprind o multime de cuvinte exprimate atunci cand iti expui o idee. Vorba aia "o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte"

Abel Cavaşi a scris:Tu vorbești serios? Ce înseamnă „instant”? Cum poți stabili că ai răspuns instant?

Ti se pare ca atunci cand raspunzi la intrebarea "Ai fost pe Everest ?" stai vreo clipa sa te gandesti "Ia stai ma asa... oi fi fost pe Everest sau nu ? Hmmm..." ?

Plus de asta, insasi stocarea memoriilor se face instant. Urmatoarea conversatie ilustreaza asta:

The imaginary conversation below illustrates some of the many ways in which prevailing dogma about brain memory storage fails. It's the kind of conversation that might occur if memories were formed according to the "brain storage of memory" dogmas that currently prevail among neuroscientists.

Costello: Alright, guy, I'm now going to teach you an important geographical fact: which city is the capital city of Spain.
Abbott: Go ahead, I'm all ears.
Costello: Okay, here it is. The capital city of Spain is Madrid.
Abbott: Okay, I'll try to remember that.
Costello: So what is the capital city of Spain?
Abbott: I haven't formed the memory of that yet. It takes time. I'm still synthesizing the proteins I need to strength my synapses, so I can remember that.
Costello: So try hard. Remember, Madrid is the capital city of Spain.
Abbott: I'm working on forming the memory.
Costello: So do you remember by now what the capital city of Spain is?
Abbott: Don't ask me too soon. It takes minutes to synthesize those proteins.

Deja subiectul a devenit unul de cursuri de engleză!
Ți-am mai spus, nu mă dai pe spate cu engleza ta, nici pe mine, nici pe cei care preferă totuși limba asta română, deși nu-i internațională!

În schimb, pe undeva ai dreptate!
"Stocarea" memoriilor se face instant.
Dar nu pentru că există vreun "sertar" în creier pe care-l trage cineva cu viteza luminii, bagă informația acolo și-l închide instant la loc.
Dacă ar fi așa, cine-l deschide?
Eu aș zice că explicația-i alta!

În "viziunea" mea, lucrurile stau așa!

Cald, roșu, dulce, parfumat, eu, eu sunt așa, alea sunt așa, toate sunt senzații, percepții.
Dincolo de conștiința care trage și închide sertarul în care sunt depozitate amintirile, logica interpretării fenomenologiei determinante ar spune că fără existența locului de procesare nu există nici măcar conștiința.

Sunt complet de acord cu faptul că lucrurile în natură comunică între ele într-un fel sau altul, aș zice că la baza acestei conexiuni stă principiul fizicii cuantice, acel etanglement cuantic, și care și explică indirect anumite aspecte care din perspective boolene par iraționale.

Dar, o plantă, vorba lordului Q, are memorie?
Pare că da, pentru că la un moment dat, demult, vorbeam de un experiment pe care ni l-a povestit profesoara mea de bilogie când habar nu aveam pe ce lume trăiesc, din care reieșea că plantele au o formă de memorie.

În sfârșit, acum, în ce privește capacitatea de memorare, cum sunt memorate detaliile?

Întrebarea-i alta, Forever Man!

Dintr-o multitudine de detalii, de ce reții doar o parte din ele?
Pentru că exact în aceleași condiții, două persoane diferite memorează și detalii diferite?
Au conștiințe diferite?
Nicidecum, Man!

Lucrurile au o altă explicație. Una mai booleană!

Dar ți-o voi spune și detalia, așa cum o văd eu, în momentul în care ai să-ți dorești să înțelegi, nu să fii înțeles!

curiosul a scris:Ți-am mai spus, nu mă dai pe spate cu engleza ta, nici pe mine, nici pe cei care preferă totuși limba asta română, deși nu-i internațională!

Ti-am mai spus: nimeni nu pune citate in engleza ca sa te enerveze pe tine, ci pur si simplu pentru ca asa e natural sa pui citate in engleza. Stii cum esti tu ? Ca un copil de 1 an care inca n-a invatat sa vorbeasca care e suparat pe parintii lui ca vorbesc si considera ca parintii lui vorbesc ca sa ii faca lui in ciuda. Sau ca un om care n-are bani de mancare si zice ca ceilalti oameni mananca ca sa ii faca lui in ciuda, nu pentru ca pur si simplu e natural sa mananci.

curiosul a scris:
Dintr-o multitudine de detalii, de ce reții doar o parte din ele?
Pentru că exact în aceleași condiții, două persoane diferite memorează și detalii diferite?
Au conștiințe diferite?
Nicidecum, Man!

Eu cred ca retinem totul. La partea de aducere aminte intervin diferentele. Si nu stiu ce anume cauzeaza diferentele. De exemplu in cazuri de near-death experience multa lume relateaza ca isi vad toata viata in fata ochilor. Deci toata viata e memorata undeva, doar ca in conditiile normale ale vietii de om pe Pamant nu avem si abilitatile necesare pentru a accesa acele memorii cand vrem noi. Si mi s-a intamplat si mie odata intr-o zi sa inceapa sa imi apara fel si fel de amintiri din senin in timp ce eram prin oras. Si cand am ajuns acasa am facut intuneric in camera, m-am pus in pat, si am lasat amintirile sa vina. Si am inceput sa cer anumite amintiri. Mi-am dorit sa vina din copilarie si au inceput sa vina super detaliate. Apoi mi-am dorit sa vina din vise si au inceput sa imi revina vise de le-am avut poate la 10 ani, vise pe care dupa ce le-am avut atunci, a doua zi de dimineata le si uitasem. Dar in starea aia in care intrasem aveam acces la ele cat se poate de usor si clar. Deci toate momentele vietii, cu cele mai mici detalii, sunt pastrate in memorii. Iar asta e universal valabil pentru toate constiintele. Toate constiintele retin instant totul si cu cea mai mare usurinta. La accesarea memoriilor apar diferentele.

Eu cred ca se spune corect "stocarea memoriei".  Sau "localizarea memoriei". Sau "stocarea informatiilor". Sau "memorarea informatiilor".  In nici un caz "memorarea memoriilor".
Parca ceva ma zgarie pe "memorii".
Cine-si mai scrie memoriile sau amintirile ? Daca aveti multe carti de memorii, le puteti stoca la mine intro magazie adecvata, pana cineva se va arata interesat, daca se va arata. Cred ca primii care se vor arata interesati vor fi soriceii.
Memoriile unui vajnic forumist de pe ""Forum pentru cercetare."

La partea cu engleza, n-ai nimerit-o!
Tendința ta de a expune lucruri în engleză este una care, crezi tu, te-ar face mai doxa un pic, n-are treabă cu copilul care n-a învățat să vorbească sau cu banii de mâncare.
Psihologic vorbind, aspectele pe care decidem inconștient să le menționăm sunt aspectele care și fundamentează "problemele" care ne preocupă.
De asta le-am și bolduit mai sus.

În cealaltă parte, în mesajul ulterior, lucrurile nu stau chiar așa, ci cam așa.

Cu lipsă de modestie, observ faptul că ai o tendință de a copia comportamente. Motiv care și justifică menționarea copilului din mesajul anterior. Ai cam rămas la faza de copil.
Tu nu realizezi nici măcar libertatea pe care ți-ai deprins-o în a te exprima dezinhibat, cel puțin din modul în care i-ai vorbit lui Răzvan, mod de manifestare pe care nu-l aveai inițial.
Au cam început să apară cam de când am început eu să-mi bag plua.
Știu că aceste concluzii indică o oarecare supraestimare a capacităților mele de interpretare, dar eu ți le spun "fără mănuși" și fără modestie.

Tu încă ești în faza în care cauți modele, în care copiezi fără să-ți dai seama comportamente.
Mă abțin să comentez mai profund cauzalitatea.

Mă rog, dacă revenim la memorie, vrei să știi părerea mea mai clară despre modul în care sunt memorate informațiile?
Zi sincer DA!
Pentru că dacă zici NU! înseamnă că am avut dreptate!
Tu nu cauți să înțelegi, ci să fii înțeles!
Motiv care și justifică reacțiile tale.

Hai, zi.

Forever_Man a scris:Hai, zi.

Nu așa, se zice da, mă interesează părerea ta.
"Hai, zi." este un altfel de a spune că este egală cu zero și nu o iei în calcul.
Ceea ce m-ar face să cred că îmi consum timpul degeaba să-ți explic concluzii la care eu am ajuns în urma unui anumit timp de meditație asupra subiectului, desigur, în maniera în care am fost eu capabil și pe care mi-o pot modifica în timp în funcție de ce alte informații mai asimilez ulterior.

Deci,
se zice..."Da, vreau să ascult părerea ta!", nu "Hai, zi."

Hai, zi.

Păi o să-ți zic exact ceea ce consider că merită "Hai,zi."
Eu sunt cel care are dreptate!

Cum vrei. Am o varsta, nu mai imi arde de circ. Daca ai ceva de zis zici, daca nu nu. Viata merge mai departe.

Forever_Man a scris:Cum vrei. Am o varsta, nu mai imi arde de circ. Daca ai ceva de zis zici, daca nu nu. Viata merge mai departe.

Ai o vârstă...
Deja te consideri suficient de înțelept!
Nu te îngrijora, și eu sunt la fel!
Și eu am o vârstă, dar nu consider că dacă am această vârstă este imperios necesar să fac ceva dat dreacului de inovativ astfel încât să nu mă facă să cred că am această vârstă degeaba!
Complet de acord!
Problema se pune, însă, indiferent de vârstă, la nevoia de a afla informații sau la nevoia de a le expune!

Uite, și eu am o vârstă, fiecare are o vârstă, dar asta nu înseamnă că dacă ai o vârstă, trebuie să pari deștept, cultivat, înțelept, inteligent, ci din contra, dacă "ai o vârstă" ar trebui să te doară-n pluă de tot și să-ți trăiești viața.
Dar pare că cu cât înaintăm în vârstă cu atât ne întrebăm mai mult "Ce dreacu am făcut eu în viața mea?"
Dar ce, dacă ai făcut ceva ar fi schimbat lucrurile?
Nu, forever, nicidecum!
Nemulțumirea față de tine însuți nu se reflectă în ceea ce n-ai făcut, ci în modul în care l-ai înțeles tu pe forever man!
Nu te strofoca prea mult, că n-ajungi nicăieri, nu vei rezolva problemele tale mai profunde în niciun caz!

Problemele tale nu sunt cele legate de conștiință, ci de conștientizare a lor!

Mai Curiosule, problema este ca tu faci cam multe analize psihologice si
bati multa apa in piua care ne indeparteaza de subiectul topicului.
Dar nu numai pe topicul acesta dar si pe alte topice (cum ar fi contraziceri cu Negativ etc.)
De la o vreme vrei sa fii si administrator si liber ...parca traiesti intr-un delir!
Ar trebui sa te calmezi , parca ai intrat in fibrilatie.
Fa o pauza de cateva zile (saptamani) de pe forum, pana iti revii.
( la acel Curiosu de acum cateva luni)
Parca ziceai ca ti-ai propus sa postezi numai sambata?

Prostul moare de grija altuia!
Evident, despre mine vorbesc!

Pe topicul acesta a scris cineva care ar fi alternativa pentru stocarea
memoriilor(memoriei?) fiintelor ?

Dar ce, a cerut cineva vreo părere?

Nu-mi amintesc, off, memoria asta, să fi spus cineva "Care este părerea voastră?"

curiosul a scris:Prostul moare de grija altuia!
Evident, despre mine vorbesc!

Evident!

curiosul a scris:Dar ce, a cerut cineva vreo părere?

Da. Eu zic ca am cerut ! Dar nu mi se pare ca erai vizat tu.

Re: Memoriile nu sunt stocate in creier
Scris de virgil_48 la data de Vin 22 Mar 2019, 07:18
@Forever_Man a scris:
Ba instant e. De exemplu te intreb: "Ai fost vreodata pe Everest ?". Fie ca esti om serios fie ca nu, raspunsul il vei da instant.

Cu toate aceste speculatii, lamureste-ma si pe mine: când scrii
"memoriile" te referi la niste carti de memorialistica ce ar putea
sta pe un raft de biblioteca, sau la memoria fiintelor, despre
care noi, cei neinitiati consideram ca este in creier ?
Si daca este vorba de memorie, ar putea fi localizata in cloud ?
Adica google drive sau one drive ?

[quote="virgil_48"]
@Forever_Man a scris:
Ba instant e. De exemplu te intreb: "Ai fost vreodata pe Everest ?". Fie ca esti om serios fie ca nu, raspunsul il vei da instant.
[quote]
Corect! Sigur că îl vei da aproape instant!
Dar nu pentru ceva a fost sau nu "stocat" undeva!
De fapt, ia răspunde tu la întrebarea "De ce te-ai duce pe Everest?"
Vei observa că răspunsul nu este instant. Sau aproape instant, mă rog.
Dar dacă vei fi întrebat a doua oară, de către altcineva, răspunsul va fi, într-adevăr, aproape instant.
Există vreo diferență între primul "instant" și cel de-al doilea "instant"?
Normal că există!
De aia și dai un răspuns instant la întrebarea "Ai fost vreodată pe Everest?" !
Exact condiționat de aceeași implicație logică!

Edit:
Pentru CAdi, că tot sunt la modă pe forum titlurile respective, pentru forever, pentru curiosul, pentru greuceanu, dragnea si dancilă.
Hoțule, te-ai prins că m-am referit la tine când am zis că prostul moare de grija altuia.
Chiar nu mă gândeam că ai să te prinzi!
Te-am subestimat, mânca-te-ar grija de alții!

Pana acum nu credeam dar  Negativ are dreptate !
Nici mie nu  imi pare rau daca ai fi fost banat pentru o perioada.
Ne faci portrete psihologice la toti si ne dai in plua ta?
Eu nu am facut decat sa-ti atrag atentia cum se vad postarile tale din afara.
Asta-i multumirea ta? Multumesc.

curiosul a scris:"De ce te-ai duce pe Everest?"

Intrebarea asta nu implica in mod direct memoriile, ci necesita apelarea si a altor facultati de judecata, si asta va lua timp.

Forever_Man a scris:Tocmai ti-am demonstrat. Daca erau in creier dura o anumita perioada pana sa stii ca nu stii niciun Ilie. Dar tu stii asta instant. Deci nu sunt in creier.

Am gasit unde este localizata memoria fiintelor dupa Forever. Oriunde dar in
in afara creierului, nici el nu stie precis.  Pregateste terenul pentru un cloud al
constiintei.
Sper ca a scris "memoriile" din greseala si de fapt se referea la memorie,
fiindca asa nu mai inteleg nimic.