Entanglementul cuantic

Vă spun sincer că nu m-am prins exact care-i șmecheria cu etanglementul ăsta cuantic, deși ceva, ceva am înțeles eu.
Din informațiile disponibile pe internet eu am ajuns la concluzia că particulele interacționează nedeterminist între ele.
Adică modificarea proprietăților uneia determină inexplicabil modificarea proprietăților celeilalte particule!
În mare, cam asta am înțeles eu!
Dacă nu-i bine ce-am înțeles, nu mă deranjează să mă corectați!
În sfârșit, ideea subliniată și exemplificată cam peste tot se rezuma doar la spinul particulei, deși eu mă duc mult mai departe cu interconectarea asta cuantică bizară.
Eu m-aș duce chiar și spre comportamentul de undă sau particulă în imaginația mea.

Adică, dacă ceva modifică, de exemplu, lungimea de undă a unui foton, un foton "conectat" cu acesta își va modifica în consecință lungimea de undă.
În aceeași ordine de idei, dacă o particulă devine undă dintr-o cauză sau alta, atunci particula "conectată" își va schimba starea în undă. Ș.a.m.d.
Zic și eu.

Problema-i alta!
Dacă tot ceea ce înseamnă și implică "conectare" cuantică se transmite de la o particulă la alta până în cel mai mic detaliu asta ar duce la câteva concluzii, cred eu.
Voi menționa acum doar unul dintre ele, deși cel mai important, aș zice eu, este altul.
Și anume.

Mai citesc pe ici pe colo că noi percepem, de fapt, cu cuvintele mele, o stare trecută a materiei.
Adică, de exemplu, lumina pe care o primim de la Soare cică este imaginea Soarelui de acum vreo 8 minute. Sau câte or fi ele, ideea e alta.
Din cauza, sau datorită, etanglementului cuantic, fotonii pe care îi recepționăm sunt de fapt conectați cu...Soarele.
Și pentru că toate modificările particulelor de acolo sunt transmise instantaneu fotonilor pe care îi recepționăm, înseamnă că noi vedem de fapt un prezent continuu.
În orice moment vedem cum este Soarele în acel moment, nu cum era acum vreo 8 minute.
Și chestiunea asta mi se pare justificată și de alte aspecte corelate cu ideea de timp, în principal.

Dar, care-i șmecheria mai exactă cu etanglementul ăsta cuantic?
Fără linkuri, vă rog, explicați cu cuvintele voastre ceea ce ați înțeles voi că înseamnă și implică etanglement cuantic.
Vă povestesc alte nebunii din imaginația mea după ce-mi povestiți voi care-i treaba mai exactă cu etanglementul ăsta.

.  Interesant subiect!  Inteleg de aici ca un foton oarecare, aflat "in deplasare", ramane legat de sursa ce l-a emis? Adica in sens general orice foton este legat de "suportul" eteric pe/prin care circula. Sursa fiind inclusa in "suport".

.  Aflandu-ma ocupat cu textele mishiniene, am in minte date recente despre fotoni. Si reactionez la problema foton-antifoton. Fotonul are spin "1", ceea ce inseamna 90:90. Grade sexagesimale. Electronul are spin 1/2 = 90:45. Adica un punct de pe tor, la electron, are viteza" de circulatie (de-a lungul covrigului, v_c) egala cu viteza de rasucire [infasurare, v_r] a aceluasi covrig. Extrapoland la foton, nu se poate decat daca v_r= 0. Voi prezenta un desen; deocamdata lucrez la el. Deci fotonul are numai "o viteza" - de circulatie. Mezonii au si ei numai "o viteza" -- de rasucire. Asa rezulta din "Roza mishiniana".
.  Aceasta introducere permite avansarea ipotezei ca fotonul, avand o singura rotire, in doua sensurii posibile, poate fi foton si antifoton.

Spinul se masoara in unitati de moment cinetic h/2pi, (notat cu h barat). Astfel toti leptonii si barionii au spinul +/-1/2(h/2pi), in timp ce fotonii au spinul +/-1(h/2pi). Astfel daca comparam orbitarea unui electron in jurul nucleului, cu rotatia lui in jurul axei proprii, in primul caz momentul cinetic se masoara in unitati intregi ale constantei lui Planck h, in timp ce in al doilea caz momentul cinetic este mai mic si se masoara;
 (1/2).(1/2pi).h=1/4pi.h ; in care h=2pi.m.v.r ;
Acest spin ne da indicatii despre energia de rotatie a particulei care a fost pusa in evidenta experimental prin observarea despicarii spectrului la sodiu supus unui camp magnetic.http://brahms.fizica.unibuc.ro/atom/atom/Anexa_4.pdf

curiosul a scris:Vă spun sincer că nu m-am prins exact care-i șmecheria cu etanglementul ăsta cuantic ...

Dacă tu nu te-ai prins exact care-i jmecheria cu entanglementul ăsta cuantic, eu pot să zic că nu m-am prins deloc care-i treaba cu întreaga fizică cuantică ...

Pe cînd am crezut cît de cît să dibuiesc cam ce-s particulele, apare decretul că ʺfiecare particulă are antiparticula eiʺ! Că lumea asta e duală am văzut și am perceput mai demult, că există zi-noapte, cald-rece, plus-minus, bărbat-femeie ... dar ca bordan să aibă după el sau în el un anti-bordan nu mi-am putut imagina. Adică bipolaritatea e o regulă nu o excepție, normalitatea e nebunia, după decretul ăsta. Bărbați femei și femei cu barbă ce mai contează, dacă fiecare particulă are antiparticula ei ... Numai că ăsta nu-i cel mai mare bai ...

Se zice că în fizica cuantică nu vorbim de lucruri numai de stări, de o infinitate de posibilități. Odată ce bordan își îndreaptă privirea spre o anumită stare, din infinitatea aia de unde sau gînduri, sau ce-o fi probabilitățile, posibilitățile sau potențialitățile alea, se prăbușește sau colapsează în ceva real. Sau crede el că-i real, fiindcă dacă vrea să-i măsoare poziția îi fuge printre degete metru, dacă vrea impulsul îl ia anti-bordan la 11m.

Tot aici putem vorbi și despre universuri paralele (ne putem apuca de ele că pe al nostru l-am terminat de învîrtit), spații multidimensionale cu tot felul de corzi, materii și energii întunecate, sau inseparabilitatea asta cuantică la care nu i-ai prins tu șpilu.

Putem vorbi vorbe destule, dar ar trebui să începem cu nimicul  ... la început a fost un nimic, care apoi a explodat ... entanglementul ăsta cuantic îi musai să se țină de ... nimic .. sau poate că noi ar trebui să ne ținem de vîrtejurile lui Abel, care ne spune că lumea asta e compusă dintr-o infinitate de nimicuri ...

1000 de ani, Curiosule!!

virgil a scris:

De fapt nimicul nu exista in adevaratul sens al cuvantului, atat timp cat spatiul este plin de fotoni, bosoni, particule si combinatiile lor. noi consideram ca nimicul se afla acolo unde nu mai percepem materia sub nici o forma. experimentele fizice ne-au demonstrat ca fiecare particula are si antiparticula ei, insa inainte de a fi particule impreuna insemnau nimicul. 

Adica (+1)+(-1)=0; asta este doar expresia matematica a nimicului care in realitate reprezinta o suma sau un cuplaj dintre materie si antimaterie pe care omul nu-l poate pune in evidenta. De fapt nimicul este o expresie fara acoperire in fizica ce inseamna ca omul nu poate patrunde mai departe.

...NU POATE PATRUNDE MAI DEPARTE ACUM !!!
Doar nu-i obligam pe urmasii nostri sa nu mearga mai departe.

Ce porcarie este asta? dupa ce scriu o jumatate de ora, mi se cere sa arat ca nu sunt un robot, si s-a dus tot mesajul despre entanglementul cuantic.

Un articol succint dar edificator despre entanglementul cuantic;https://www.stiintaonline.ro/inseparabilitatea-cuantica-si-actiunea-ciudata-la-distanta/
In acest articol se arata cum se obtin cei doi fotoni legati cuantic.
"Pentru obţinerea fotonilor aflaţi într-o stare de inseparabilitate cuantică se utilizează un cristal de borat de bariu deoarece anumite structuri cristaline cresc şansele ca fotonul incident să se dividă în doi fotoni, ambii având o lungime de undă mai mare decât a fotonului iniţial. O lungime de undă mai mare înseamnă o frecvență mai mică și, în consecinţă, o energie mai mică. În conformitate cu principiul conservării energiei, energia totală a celor doi fotoni rezultaţi trebuie să fie egală cu energia fotonului emis inițial de dispozitivul laser."

Daca a fost deja deschis un topic cu acest titlu de ce trebuie sa mai deschidem altul?
Ca sa ne aflam in treaba?
De ce nu continuam acel topic, altfel exista riscul sa ne repetam cu aceleasi intrebari si raspunsuri.

CAdi a scris:Daca a fost deja deschis un topic cu acest titlu de ce trebuie sa mai deschidem altul?
Ca sa ne aflam in treaba?
De ce nu continuam acel topic, altfel exista riscul sa ne repetam cu aceleasi intrebari si raspunsuri.

Nici mie nu-mi place dezordinea asta. Pune un link cu primul
topic, ca sa-l rugam pe Abel sa le adune la un loc.

Păi unde-i lincu' ăla?
Eu nu am o problemă cu contopirea subiectelor și nici chiar cu ștergerea acestuia, eu vreau doar să înțeleg mai exact pe ce lume trăiesc!
Până la urmă, care-i treaba cu etanglementul ăsta?
Fără matematică, fără filozofie, fără spectatori care scuipă semințe!

1000 de ani Bordane!
Și 1001 de nopți!
Dar n-am înțeles exact care-i treaba cu etanglementul cuantic!

O fi doar ceva care este sesizat doar în laborator sau un comportament "natural" al materiei?
Așa...la prima strigare, eu aș înclina să cred că șmecheria asta neînțeleasă are un sâmbure de adevăr.
De ce, nici eu nu știu de ce gândesc așa, poate doar este ceva din mine care-mi spune că fiecare colțișor din univers este conectat cu toate celelalte colțișoare!
Aș numi-o ... intuiție... dar poate doar am eu mintea în colțuri.

În sfârșit, pare că materia-i și undă, și particulă, când undă, când particulă...
Etanglementul ăsta cuantic, până acum, pare să se refere doar la starea de particule, dar cum îi când îi undă?
Dar de ce-i undă când îi undă?

Nu-mi vorbiți de matematică, de pachetul de Broglie și alte naționalități științifice, eu vreau băbește, cuvinte, nu ecuații, să înțeleagă tot prostul din mine care-i jmenu cu etanglementul ăsta!

Ca să știu și eu ce "ecuații" să fac în mintea mea!
Nu din alea cu x, y, z, firește, ci doar cuvinte cu x, y, z, să am și eu habar de ce a ales natura varianta asta!
Eu cred că ecuațiile e pentru cei cu viziuni științifice, cuvintele e pentru ca să înțelege și ăia mai proștiii!
Și mai cred că tot ce poate fi pus într-o ecuație trebuie să poată fi și explicat în cuvinte!
Deci, cuvinte vă rog!

Secretul legaturii cuantice consta in modul de producere al fotonilor. Deci un laser emite un foton de mare energie (nu stiu cum face de emite doar un foton) ce cade pe un cristal de borat de bariu. In acest moment energia unui atom ce a absorbit fotonul a crescut ceia ce a facut ca o pereche de electroni sa sara de pe orbita lor pe alta superioara, dupa care la revenire, fiecare electron sa emita cate un foton cu energia la jumatate, adica impreuna cei doi fotoni emisi in acelasi timp au energia fotonului incident. Pana aici totul este logic, insa de aici incolo cei doi "fotoni frati" sunt legati la propriu printr-un camp comun, asa cum sunt si electronii aflati pe aceiasi orbita care care i-au emis. Mai departe, fotonii acestia se transmit prin fibre optice din aproape in aproape, aparent prin reflexie si transparenta, dar eu sunt inclinat sa cred ca sunt absorbiti si apoi emisi de fiecare atom intalnit in drumul lor, asa ca la capatul fibrei optice avem un alt foton de aceiasi frecventa, emis de ultimul atom pe care l-a intalnit pe drum. Legatura cuantica la sute de km ramane un mister pe care eu il pun pe seama campului gravitational care cu usurinta se manifesta la distante cosmice.
De altfel ciudata este si comportarea fotonilor emisi de un Laser, deoarece ei sunt emisi simultan de un numar foarte mare de atomi stimulati dintr-un cristal de rubin, sau alt mediu specific. Cum are loc aceasta descarcare simultana a milioane sau miliarde de atomi ai caror electroni au fost stimulati cu energie? Inca de aici exista o legatura cuantica intre acesti fotoni.

ENTANGLEMENTUL CUANTIC (2013)
Scris de virgil in Fizică cuantică :

https://cercetare.forumgratuit.ro/t1105-entanglementul-cuantic?highlight=entanglementul+cuantic

CAdi a scris:ENTANGLEMENTUL CUANTIC (2013)
Scris de virgil in Fizică cuantică :

https://cercetare.forumgratuit.ro/t1105-entanglementul-cuantic?highlight=entanglementul+cuantic

Scris de virgil la data de Dum 29 Noi 2015, 21:26

@CAdi a scris:Inainte de a intra in filozofie ,eu pun problema si altfel :
De unde stiu cercetatorii ca numai 2 particule sunt in entanglement cuantic ,
stii cumva Virgil ?

"Nu stiu, si eu mi-am pus intrebarea asta, mai ales cand este vorba de fotoni. Probabil sunt reactii de dezintegrare in urma carora se nasc doi electroni in aceiasi stare energetica simultan."
Acum insa cand am informatii noi, raspunsul meu a fost;
"Secretul legaturii cuantice consta in modul de producere al fotonilor. Deci un laser emite un foton de mare energie (nu stiu cum face de emite doar un foton) ce cade pe un cristal de borat de bariu. In acest moment energia unui atom ce a absorbit fotonul a crescut ceia ce a facut ca o pereche de electroni sa sara de pe orbita lor pe alta superioara, dupa care la revenire, fiecare electron sa emita cate un foton cu energia la jumatate, adica impreuna cei doi fotoni emisi in acelasi timp au energia fotonului incident. Pana aici totul este logic, insa de aici incolo cei doi "fotoni frati" sunt legati la propriu printr-un camp comun, asa cum sunt si electronii aflati pe aceiasi orbita care care i-au emis."

virgile, apreciez în primul rând implicația ta în subiect. Nu numai a ta, ci și a lui mm, Bordan și chiar și CAdi.
N-am cum să nu fiu pe post de Gică contra dacă încerc să validez accepțiunile mele până în punctul în care nu mai apar întrebări fără răspuns.
Încercând să fiu la fel de imparțial, mă gândesc totuși că acei oameni, cu matematica lor cu tot, care au fundamentat și experimentat mecanica cuantică n-au fost proști, idioți, incompetenți.
Ceva, ceva a fost în capul lor, și mă gândesc că întrebări pe care eu mi le ridic acum, și le-au pus și ei.
Dar cel mai probabil, mă gândesc și eu, ei au fost dirijați de matematica teoriei și convingerile lor puternice, care au făcut, oarecum, ca obiectivitatea lucrurilor să aibă mai degrabă un fundament teoretic, decât unul practic.
Dar eu zic ce zic fără să am habar de obiectivitatea experimentelor pe care le-au realizat.
Mi-e mie ușor să fiu spectatorul care judecă din tribună.
Nu vreau nici să mă las condus de o oarece tendință conspirativă, că nu-i greu să crezi nici asta, că lumea "de sus" complotează împotriva adevărului doar de dragul de a ascunde fără motiv un alt adevăr.
Mă rog, mă pierd în detalii pentru care nici măcar nu vreau să-mi consum energia gândindu-le.

Dacă totuși, presupunem, că ceva scârție în teoria cuantică, eu vreau să cred că motivul nu este de tipul "MI6, CIA, Mossad sau SRI", ci pur și simplu că pentru faptul că nu au fost luate în calcul anumite detalii care reies din anumite întrebări actuale.

Pe de altă parte, dacă mă pun în locul lor și reproduc experimentele de tipul
"Young", ăla cu fantele, nu aș ajunge la aceeași concluzie?
Că lumina se comportă ca undă?
Ba da!
Dar s-ar putea doar să acceptăm această concluzie prea repede, fără să luăm în calcul, din necunoștință de cauză cel mai probabil, și alte posibile explicații.
Le-am luat de bune inițial, le-am transmis din aproape în aproape astfel încât ele sunt astăzi o legendă adevărată.
Dar dacă lucrurile nu stau așa?
Dacă vorbim totuși de o altă cauzalitate care produce dungile?

În schimb, faza asta cu etanglementul ăsta cuantic o accept!
Numa' așa de-a naibii!
Pentru că rezonează foarte profund cu alte (ne)simțiri de-ale mele!
E ceva acolo, când mă gândesc ce dreacu e acolo, dincolo de ce gândesc eu, și cred că există un... continuu inseparabil, dar dirijabil.
Cam asta-i părerea mea.
Cel puțin pentru moment.
Iar explicațiunile științifice actuale despre etanglementul ăsta, cu dovezi cu tot, mi se par o frecție la un picior de lemn.
Cel puțin din punct de vedere logic.
Dar poate mă cred eu prea deștept și prea încrezător în propriile capacități de deducție logică, motiv pentru care încă privesc cu brațele deschise noi explicații.

Că pe de altă parte, virgile, dacă ne imaginăm un alt scenariu, dăm din umeri și din coate.

Să presupunem că sunt "etanglați" trei fotoni, împerecheați (normal, câte doi).
Logic, "deschizând" cutia lui Dirichlet, unul dintre ei trebuie să este foton comun.
Dacă ceilalți doi au spin diferit, ce spin are fotonul comun "etanglat" cu oricare dintre ceilalți doi cu care face pereche în etanglement?

Edit:
prin spin zic și eu sens de rotație, chiar dacă a explicat mm mai clar care-i treaba cu spinu ăsta.

Comportamentul celor doi fotoni entanglati (legati cuantic pe romaneste) porneste de la legatura dintre cei doi electroni aflati pe prima orbita a oricarui atom. De ce numai doi? pentru ca lungimea orbitei este egala cu 2pi R, si este egala cu o lungime de unda. Dar cei doi electroni trebuie sa aiba diferit spinul, adica unul cu +1/2 si celalalt cu -1/2, altfel nu functioneaza atomul, adica distanta minima pe orbita dintre cei doi electroni trebuie sa fie de minim jumatate de lungime de unda. Ceva asemanator si la fotonii legati cuantic, numai ca spinul lor este intrg. daca unul are spinul +1 celalalt trebuie sa aiba spinul -1. De ce asa? pentru ca asa functioneaza atomul cu electronii care au emis cei doi fotoni, tot aceiasi regula o aplica si fotonii produsi de acei electroni legati cuantic. Deci motivul pe care ii face pe cei doi electroni sa aiba spinul opus, tot acelasi motiv ii face si pe produsele lor fotonii sa respecte aceiasi regula.

Totdeauna cand un foton este sus, celalalt este jos, pentru ca ei sar coarda pe o unda. mai bine zis, pe aceiasi unda, oriunde s-ar gasi. Insa distantele pe care s-au facut masuratorile sunt prea mici ca sa putem spune ca informatia se transmite mai repede decat viteza luminii.

Daca este asa , dece nu este numit foton ansamblul celor
doua particule "etanglate". Sau cele doua particule "legate
cuantic". Se deosebeste comportarea acestora?
Cum poate omul sa cunoasca asemenea detalii inaccesibile
din microcosmos ? Sau acestea sunt modele izvorâte din
imaginatie ?

lungimea orbitei este egala cu 2pi R, si este egala cu o lungime de unda. Dar cei doi electroni trebuie sa aiba diferit spinul, adica unul cu +1/2 si celalalt cu -1/2, altfel nu functioneaza atomul, adica distanta minima pe orbita dintre cei doi electroni trebuie sa fie de minim jumatate de lungime de unda.

. Interesant! Dar se pune intrebarea: "electronul" cu spin -1/2 nu cumva se numeste pozitron?

mm a scris:  lungimea orbitei este egala cu 2pi R, si este egala cu o lungime de unda. Dar cei doi electroni trebuie sa aiba diferit spinul, adica unul cu +1/2 si celalalt cu -1/2, altfel nu functioneaza atomul, adica distanta minima pe orbita dintre cei doi electroni trebuie sa fie de minim jumatate de lungime de unda.

.  Interesant! Dar se pune intrebarea: "electronul" cu spin -1/2 nu cumva se numeste pozitron?

Pozitronul este antiparticula electronului, si are sarcina pozitiva, deci nu ar putea orbita in jurul nucleului atomic, care are sarcina pozitiva. La randul lui pozitronul poate avea spinul +/- 1/2. la fel ca electronul.

virgil_48 a scris:Daca este asa , dece nu este numit foton ansamblul celor
doua particule "etanglate". Sau cele doua particule "legate
cuantic". Se deosebeste comportarea acestora?
Cum poate omul sa cunoasca asemenea detalii inaccesibile
din microcosmos ? Sau acestea sunt modele izvorâte din
imaginatie ?

Sunt doi fotoni, emisi de doi electroni diferiti, dar si ei la randul lor sunt legati cuantic pe aceiasi orbita. Am citit ca s-au transmis fotonii legati cuantic la distante de cca 100km, unul fata de altul. Deci sunt fotoni diferiti, dar intre ei exista acea legatura tainica nedistructibila.

mm a scris:  lungimea orbitei este egala cu 2pi R, si este egala cu o lungime de unda. Dar cei doi electroni trebuie sa aiba diferit spinul, adica unul cu +1/2 si celalalt cu -1/2, altfel nu functioneaza atomul, adica distanta minima pe orbita dintre cei doi electroni trebuie sa fie de minim jumatate de lungime de unda.

.  Interesant! Dar se pune intrebarea: "electronul" cu spin -1/2 nu cumva se numeste pozitron?

Ba da este pozitron.
Insa entanglementul cuantic global se manifesta la toate particulele.
Deci daca vom avea in viitor si tehnologia necesara vom avea si  antiatomi .
Ce s-a obtinut cu fotonii etanglati a fost obtinut in conditii de laborator cu fotoni separati
 aflati la distanta unul de celalalt.
De altfel pe acest lucru se bazeaza si teleportarea cuantica a informatiei:
https://www.elforum.info/topic/51092-teleportarea-cuantica-a-informatiei/

CAdi a scris:

mm a scris:  lungimea orbitei este egala cu 2pi R, si este egala cu o lungime de unda. Dar cei doi electroni trebuie sa aiba diferit spinul, adica unul cu +1/2 si celalalt cu -1/2, altfel nu functioneaza atomul, adica distanta minima pe orbita dintre cei doi electroni trebuie sa fie de minim jumatate de lungime de unda.

.  Interesant! Dar se pune intrebarea: "electronul" cu spin -1/2 nu cumva se numeste pozitron?

Ba da este pozitron.
Insa entanglementul cuantic global se manifesta la toate particulele.
Deci daca avem tehnologia necesara vom avea si  antiatomi .
Ce s-a obtinut cu fotonii etanglati a fost obtinut in conditii de laborator cu fotoni separati  aflati la distanta unul de celalalt.
De altfel pe acest lucru se bazeaza si teleportarea cuantica a informatiei:
https://www.elforum.info/topic/51092-teleportarea-cuantica-a-informatiei/

Nu cred ca doar spinul face ca un electron cu spinul -1/2 sa se numeasca pozitron. Pozitronul trebuie sa aiba sarcina pozitiva, spre deosebire de electron care are totdeauna sarcina negativa. Orice electron trebuie sa poata avea spinul +/- 1/2, in functie de pozitia pe care o ocupa pe o orbita in atom.

virgil a scris:
Nu cred ca doar spinul face ca un electron cu spinul -1/2 sa se numeasca pozitron. Pozitronul trebuie sa aiba sarcina pozitiva, spre deosebire de electron care are totdeauna sarcina negativa. Orice electron trebuie sa poata avea spinul +/- 1/2, in functie de pozitia pe care o ocupa pe o orbita in atom.

Nu vreau sa deviem discutia dar eu cred ca spinul da sarcina unei particule fie ea electron, pozitron,
proton , antiproton,neutron, antineutron,quarc, antiquarc ...
(ca tot s-a pus problema mai de curand  intr-un topic ce este sarcina)
Este aceeasi energie manifestata pe invers in antiparticule datorita spinului...
Nu sunt doua energii diferite ca structura.

CAdi a scris:

virgil a scris:
Nu cred ca doar spinul face ca un electron cu spinul -1/2 sa se numeasca pozitron. Pozitronul trebuie sa aiba sarcina pozitiva, spre deosebire de electron care are totdeauna sarcina negativa. Orice electron trebuie sa poata avea spinul +/- 1/2, in functie de pozitia pe care o ocupa pe o orbita in atom.

Nu vreau sa deviem discutia dar eu cred ca spinul da sarcina unei particule fie ea electron, pozitron,
proton , antiproton,neutron, antineutron,quarc, antiquarc  ...
(ca tot s-a pus problema mai de curand  intr-un topic ce este sarcina)
Este aceeasi energie manifestata pe invers in antiparticule datorita spinului...
Nu sunt doua energii diferite ca structura.

Despicarea liniilor spectrale la Sodiu cat si la alte metale aflate intr-un camp magnetic a demonstrat clar ca electronii au spinul +sau- 1/2.

virgil a scris:
Despicarea liniilor spectrale la Sodiu cat si la alte metale aflate intr-un camp magnetic a demonstrat clar ca electronii au spinul +sau- 1/2.

Mi se pare corect :
Yin si Yang cand sunt impreuna.
Dar un AntiSodiu cum ar fi ?
Stii cum se obtine antimateria?

,,Antimateria poate fi produsă pe Pământ:

1) în acceleratoare de particule, fie prin ciocnirea unor fascicule de particule subatomice
cu ținte fixe, sau cu alte fascicule de particule, fie prin ciocnirea materiei și antimateriei
(protoni cu antiprotoni sau electroni cu pozitroni);
2) prin descompuneri radioactive de nuclee atomice.
Un astfel de nucleu este folosit pentru tehnica de imagistică medicală denumită scanare PET
sau tomografie cu emisie de pozitroni;
3)când particule cosmice de înaltă energie (asemenea celor provenind de la Soare care se numesc vânt solar)
se lovesc de nuclee din atmosfera Pământului.
Ele se anihilează foarte repede cu particulele de materie din jurul lor, rezultând noi particule sau lumină.''

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie

CAdi a scris:

virgil a scris:
Despicarea liniilor spectrale la Sodiu cat si la alte metale aflate intr-un camp magnetic a demonstrat clar ca electronii au spinul +sau- 1/2.

Mi se pare corect :
Yin si Yang cand sunt impreuna.
Dar un AntiSodiu cum ar fi ?
Stii cum se obtine antimateria?

,,Antimateria poate fi produsă pe Pământ:

1) în acceleratoare de particule, fie prin ciocnirea unor fascicule de particule subatomice
cu ținte fixe,  sau cu alte fascicule de particule, fie prin ciocnirea materiei și antimateriei
(protoni cu antiprotoni sau electroni cu pozitroni);
2) prin descompuneri radioactive de nuclee atomice.
Un astfel de nucleu este folosit pentru tehnica de imagistică medicală denumită scanare PET
sau tomografie cu emisie de pozitroni;
3)când particule cosmice de înaltă energie (asemenea celor provenind de la Soare care se numesc vânt solar)
se lovesc de nuclee din atmosfera Pământului.
Ele se anihilează foarte repede cu particulele de materie din jurul lor, rezultând noi particule sau lumină.''

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie

Da, dar nu spinul transforma o particula in antiparticula sa.

Dar ce ?