Al doilea focar

Rezumarea primului mesaj :


Stim ca planetele in cadrul sistemului nostru solar se misca pe o elipsa in care intr-unul din focare se gaseste Soarele .
De ce se misca planetele pe o elipsa si nu se misca circular? Ce reprezinta al doilea focar in miscarea planetara?

virgil a scris:

eugen a scris:Virgil,
Ai pomenit de sistem oscilator.
Daca viteza unui corp ceresc este variabila, inseamna ca energia lui cinetica este variabila.
Creste sau scade, asa cum este in cazul particular pe o "elipsa".
Inseamna ca acel corp oscileza energetic , dar nu singur.
Trebuie sa existe o entitate care sa preia din energia cinetica si sa i-o cedeze inapoi, pentru a inchide un ciclu oscilant.

Propun sa va jucati putin la acest simulator si o sa vedeti ca se pot obtine orbite circulare sau eliptice variind parametri sistemului.
https://phet.colorado.edu/sims/html/gravity-and-orbits/latest/gravity-and-orbits_ro.html

Virgil, s-au efectuat observatii (Kepler si Observatoarele astronomice etc.)  si s-au constatat niste efecte ale miscarii unor corpuri ceresti.
S-au scris niste ecuatii in raport cu acele efecte.
Trebuie depistate cauzele nu efectele. Ecuatiile sunt scrise in raport cu ceea ce vedem, nu in raport cu cauzele.
Nu variatia vitezei determina traiectoria. Ce anume determina variatia vitezei? Cine trage obiectul in afara miscarii circulare?
Forta Coriolis? atractia dintre planete? Centrul de Masa Galactic?
Eugen are dreptate! Simularea de mai sus presupune niste ecuatii deja scrise in calculator, justificate prin calcule matematice.
Noi insa trebuie sa percem fenomenul fizic.
Ai vazut ca traiectoria ideala a unui obiect ceresc raportat la forta gravitationala a Soarelui este un cerc.
Dar noi suntem departe de traiectoria ideala. Poate ecuatiile ar trebui scrise altfel, in functie de alte forte pe care nu le cunoastem ,
si ar putea sa  dea rezultate mai precise decat cele actuale care sunt doar niste aproximatii vizuale matematice care justifica efectul.

CAdi a scris:

virgil a scris:

eugen a scris:Virgil,
Ai pomenit de sistem oscilator.
Daca viteza unui corp ceresc este variabila, inseamna ca energia lui cinetica este variabila.
Creste sau scade, asa cum este in cazul particular pe o "elipsa".
Inseamna ca acel corp oscileza energetic , dar nu singur.
Trebuie sa existe o entitate care sa preia din energia cinetica si sa i-o cedeze inapoi, pentru a inchide un ciclu oscilant.

Propun sa va jucati putin la acest simulator si o sa vedeti ca se pot obtine orbite circulare sau eliptice variind parametri sistemului.
https://phet.colorado.edu/sims/html/gravity-and-orbits/latest/gravity-and-orbits_ro.html

Virgil, s-au efectuat observatii (Kepler si Observatoarele astronomice etc.)  si s-au constatat niste efecte ale miscarii unor corpuri ceresti.
S-au scris niste ecuatii in raport cu acele efecte.
Trebuie depistate cauzele nu efectele. Ecuatiile sunt scrise in raport cu ceea ce vedem, nu in raport cu cauzele.
Nu variatia vitezei determina traiectoria. Ce anume determina variatia vitezei? Cine trage obiectul in afara miscarii circulare?
Forta Coriolis? atractia dintre planete? Centrul de Masa Galactic?
Eugen are dreptate! Simularea de mai sus presupune niste ecuatii deja scrise in calculator, justificate prin calcule matematice.
Noi insa trebuie sa percem fenomenul fizic.
Ai vazut ca traiectoria ideala a unui obiect ceresc raportat la forta gravitationala a Soarelui este un cerc.
Dar noi suntem departe de traiectoria ideala. Poate ecuatiile ar trebui scrise altfel, in functie de alte forte pe care nu le cunoastem ,
si ar putea sa  dea rezultate mai precise decat cele actuale care sunt doar niste aproximatii vizuale matematice care justifica efectul.

In acea simulare pe calculator sunt introduse ecuatiile matematice legate de gravitatie pentru ca nu s-a descoperit nimic mai mult ca sa se poata baga pe simulator. Daca grafic se obtin traiectorii elicoidale folosind cunostiintele actuale respectiv legile lui Newton, Kepler, fortele centrifuge, etc. de ce trebuie sa caut altceva ca sa justific orbitele elicoidale?
Am afirmat ca fiecare sistem cosmic este un oscilator armonic in care corpurile ceresti fac continuu schimburi energetice, folosind mereu procedeul transformarii energiei de miscare in energie de pozitie si invers. Fiecare corp ceresc oscileaza in raport cu celelalte cu atat mai pregnant cu cat corpurile din proximitate sunt mai mari, cum masa Soarelui este de un milion de ori mai mare decat masa Pamantului si de o mie de ori mai mare decat cea mai mare planeta din sistem respectiv Jupiter, este normal ca toate miscarile planetelor sa se raporteze fata de Soare. In orice pendulare gravitationala are loc apropierea periodica a cel putin doua corpuri cu viteze din ce in ce mai mari pana la o anumita limita determinand energia cinetica maxima, dupa care urmeaza indepartarea lor pana la o anumita pozitie determinand energia potentiala maxima, intr-un spatiu propriu creat de cele doua corpuri, numit camp gravitational. Liniile de camp gravitational reprezinta mediul elastic in care se desfasoara aceasta oscilatie continua, in consonanta cum campurile gravitationale a stelelor din jur si chiar a galaxiei.

Daca sunt luate in calcul toate fortele gravitationale cunoscute, nu mai este nimic de zis.
Dar observi ca am publicat o fotografie a traiectorilor reale ale catorva corpuri ceresti .
Ele sunt diferite in plan si au un anumit unghi de inclinatie .
Totusi este imposibil sa nu aiba o influenta si centrul de masa galactic, mai ales daca tinem cont de urmatoarele:

,,Mișcarea Soarelui față de centrul de masă al Sistemului Solar este foarte complexă datorită perturbațiilor planetare. Când Jupiter și Saturn (cele două planete cu cea mai mare masă) sunt de aceeași parte a Soarelui, centrul de greutate al Sistemului Solar este dincolo de suprafața Soarelui; atunci când sunt pe laturi opuse ale stelei și alte planete sunt pe orbitele lor, baricentrul poate fi foarte aproape de centrul Soarelui.[114] La fiecare 179 de ani (de nouă ori perioada sinodică a lui Jupiter și Saturn), modelul se repetă mai mult sau mai puțin, dar rotit cu aproximativ 24°.[115]''
Citat Wikipedia.


[img][/img]

Dupa cum se vede pe simulator sunt doar doua corpuri respectiv soarele si o planeta, sau trei corpuri precum Soarele, Pamantul si Luna. Nu intervine pe simulator alte campuri ale planetelor sau stelelor, si totusi se obtin acele traiectorii eliptice. Influientele altor campuri cosmice sunt sub forma de oscilatii gravitationale cu perioade diferite de ale sistemului solar, dar a caror influienta se poate observa in timp de miliarde de ani, nicidecum in mod imediat vizibil. Normal ca tot universul vibreaza aparent fiecare corp ceresc in felul lui, dar conform teoriei mele fiecare clasa de sisteme cosmice (sisteme solare, sisteme planetare, galaxii etc) este caracterizata e o constanta a momentului cinetic, si de o viteza maxima respectiv minima, limite intre care are loc oscilatia respectiva. Daca la o galaxie este o limita superioara a vitezei corpurilor este chiar viteza luminii, iar limita minima a vitezei este de 10^2 m/s, in cazul sistemului solar de exemplu limita maxima a vitezei planetelor este de
2.10 ^6 m/s; iar la sisteme de sateliti limita superioara a viteze lor orbitale este de 1,6.10^5 m/s. deci cine guverneaza aceasta ierarhie a momentelor cinetice si a vitezelor limite de miscare? evident acesta sunt cumulate in cuantele gravitationale la care energia lor se poate calcula tot cu celebra relatie a lui Einstein E=h.niu , proprie fiecarei clase e sisteme cosmice.

Dupa cum se vede nimic nu este intamplator desi la prima vedere asa apare. Nasterea unui sistem cosmic este determinata de aceste cuante gravitationale caracterizate de momrntul cinetic h, si frecventa niu, dar si de complexitatea interna a cuantei care la randul ei poate contine mai multe straturi imbricate ce pot genera corpuri ceresti aflate pe orbite diferite in acelasi timp aproximativ.

Comparati aceasta imagine ce reprezinta nasterea unui sistem solar cu imaginea inelelor de interferenta a unei unde laser, si veti intelege asemanarea dintre microcosmos cu macrocosmosul;

virgil a scris:Dupa cum se vede pe simulator sunt doar doua corpuri respectiv soarele si o planeta, sau trei corpuri precum Soarele, Pamantul si Luna. Nu intervine pe simulator alte campuri ale planetelor sau stelelor, si totusise obtin acele traiectorii eliptice.

Virgil,
nu am rabdarea sa verific calculele tale . Ar fi bine sa le explici si literar cum a facut Omuldinluna.
Dar in graficul luat de tine in considerare s-a variat numai masa Soarelui!
Numai daca marim masa Soarelui  avem traiectorie eliptica in grafic ! mi se pare absurd, pe ce baza ?
Pe baza formulelor! (Formula Baricentrului)
Chiar daca marim masa Soarelui orbitarea ar trebui sa fie tot circulara la o planeta daca actioneaza doar forta de gravitatie a acestuia.

CAdi a scris:

virgil a scris:Dupa cum se vede pe simulator sunt doar doua corpuri respectiv soarele si o planeta, sau trei corpuri precum Soarele, Pamantul si Luna. Nu intervine pe simulator alte campuri ale planetelor sau stelelor, si totusise obtin acele traiectorii eliptice.

Virgil,
nu am rabdarea sa verific calculele tale . Ar fi bine sa le explici si literar cum a facut Omuldinluna.
Dar in graficul luat de tine in considerare s-a variat numai masa Soarelui!
Numai daca marim masa Soarelui  avem traiectorie eliptica in grafic ! mi se pare absurd, pe ce baza ?
Pe baza formulelor! (Formula Baricentrului)
Chiar daca marim masa Soarelui aceasta ar trebui sa fie tot circulara la o planeta daca actioneaza doar forta de gravitatie a acestuia.

De ce ti se pare absurd, masa corpului central determina campul in care are loc oscilatia. De fapt ce parametri avem la dispozitie; masa Soarelui, masa planetei si viteza planetei. Iata ca in acest caz am redus putin viteza Pamantului si am pastrat constanta masa Soarelui.

Pentru ca gravitatia nu depinde de viteza.
Viteza variabila este o masura a acceleratiei data de o forta externa gravitatiei Soarelui.
La modul ideal viteza ar fi trebuit sa fie constanta.
In grafic viteza s-a redus iar traiectoria s-a dedus pe baza legii a 2-a a lui Kepler care e un postulat
Nu stiu de ce ti se pare normal.

CAdi a scris:Pentru ca gravitatia nu depinde de viteza.
Viteza variabila este o masura a acceleratiei data de o forta externa gravitatiei Soarelui.
La modul ideal viteza ar fi trebuit sa fie constanta.
In grafic viteza s-a redus iar traiectoria s-a dedus pe baza legii a 2-a a lui Kepler care e un postulat
Nu stiu de ce ti se pare normal.

Tot nu inteleg care este problema ta. Ti-am spus de fapt ca toate orbitele sunt mai mult sau mai putin eliptice datorita variatiei unor parametri ai sistemului considerat, Asa cum la atom sunt mai multe numere  cuantice, care descriu starea energetica a electronului, tot asa si la sistemele macrocosmice pot fi mai multe numere cuantice care descriu forma orbitei corpurilor. Eu am determinat doar numerele cuantice principale ale orbitelor planetelor. Confirmarea corectitudinii o am in corespondenta numerelor cuantice principale cu Sirul Titius- Boode.

Da bine, poate nu reusesc sa ma fac inteles.
Uite ce cred eu:

In mod normal planetele ar trebui sa se roteasca cu o viteza constanta in jurul Soarelui (deci sa aiba orbite circulare),
datorita fortei gravitationale exercitata de Soare.
Dar eu cred ca o influenta o are si centrul de masa galactic care atrage planetele spre exterior (+ forta Coriolis ).
Cum forta de atractie a centrului galactic este mai slaba decat a Soarelui (fiind mai departata de planete) acestea nu au forta
sa se se desprinda din sfera de atractie a Soarelui si sunt atrase din nou de acesta .
Unghiul de inclinatie al elipselor se datoreaza si fortelor de atractie gravitationale dintre acestea si de asemenea elipsa mai este influentata
si de alti factori (masa planetei, viteza de rotatie in jurul axei, distanta fata de Soare etc)

CAdi a scris:Da bine, poate nu reusesc sa ma fac inteles.
Uite ce cred eu:

In mod normal planetele ar trebui sa se roteasca cu o viteza constanta in jurul Soarelui (deci sa aiba orbite circulare),
datorita fortei gravitationale exercitata de Soare.
Dar eu cred ca o influenta o are si centrul de masa galactic care atrage planetele spre exterior (+ forta Coriolis ).
Cum forta de atractie a centrului galactic este mai slaba decat a Soarelui (fiind mai departata de planete) acestea nu au forta
sa se se desprinda din sfera de atractie a Soarelui si sunt atrase din nou de acesta .
Unghiul de inclinatie al elipselor se datoreaza si fortelor de atractie gravitationale dintre acestea si de asemenea elipsa mai este influentata
si de alti factori (masa planetei, viteza de rotatie in jurul axei, distanta fata de Soare etc)

Cred ca este mai complicat de atat, trebuie sa mai existe un camp pseudomagnetic la nivel macrocosmic, care influienteaza inclinarea planului orbital.

virgil a scris:In ultimele doua coloane din acest tabel au fost calculate de mine cele doua forte , forta centrifuga si forta de atractie si se vede ca sunt egale.

Pe mine ma pune pe ganduri un calcul " edificator" fara a lamuri detalii.
Nu pot inghiti "evidente" daca nu le diger.
De pilda cum au fost calculate masele planetelor ?
Sunt credibile ? De pilda Legile lui Kepler inteleg ca sunt criticate pentru exactitatea lor si totusi se folosesc la calcularea maselor planetelor...


https://socratic.org/questions/how-do-scientist-measure-the-mass-of-the-planets

https://plus.maths.org/content/origins-proof-ii-keplers-proofs

eugen a scris:. . . . .
Important este ca in ambele relatii de calcul a fortelor de atractie si respingere apare aceiasi masa a planetelor.
Deasemeni a fost hotarator in calculul maselor, determinarea experimentala a constantei de interactiune K, si a perioadelor de revolutie a satelitilor si a planetelor.

Legile acestea ale lui Newton si Kepler, te poti astepta sa dea
rezultate exacte si constante numai in cazul interactiunii a doua
corpuri.
Dar cum oricare doua corpuri fac parte din sisteme alcatuite
din multe corpuri, pentru precizie trebuie sa tii seama de
toate. Legile acelea aproximeaza situatiile, considerand numai
factorii majori. Pentru date precise, cine stie cat trebuie sa
calculezi !
Nota: Ne confunda forumul ! ? Sunt virgil_48

Forta produsa numai de gravitatia Pamantului, ar face ca Luna
sa se stabilizeze in timp pe o orbita perfect circulara. Fiindca
abaterile de la cerc sunt miscari alternative care se atenueaza.
(Nici nu va mai spun dece, ca v-ati plictisit sa auziti.)
Dar cum ele doua nu sunt singure, influenta Soarelui si a
celorlalte planete din sistemul solar, dezechilibreaza in anumite
situatii aceasta "convietuire" ce are tendinta de stabilizare.
Influenta Soarelui se manifesta nu numai gravitational si
previzibil ci si prin exploziile solare care produc fluxuri puternice
de respingere. Acestea induc impulsuri  corpurilor din
jur, in functie de pozitia in care se afla in momentul respectiv si
abat orbitele de la traseele obisnuite.
Alti factori care pot produce "dezordine" ar fi asteroizii, cometele,
in general coliziunile. O supernova mai apropiata in galaxie, ar
produce mari reasezari ale orbitelor in sistemul solar.

virgil a scris:

eugen a scris:. . . . .
Important este ca in ambele relatii de calcul a fortelor de atractie si respingere apare aceiasi masa a planetelor.
Deasemeni a fost hotarator in calculul maselor, determinarea experimentala a constantei de interactiune K, si a perioadelor de revolutie a satelitilor si a planetelor.

Legile acestea ale lui Newton si Kepler, te poti astepta sa dea
rezultate exacte si constante numai in cazul interactiunii a doua
corpuri.
Dar cum oricare doua corpuri fac parte din sisteme alcatuite
din multe corpuri, pentru precizie trebuie sa tii seama de
toate. Legile acelea aproximeaza situatiile, considerand numai
factorii majori. Pentru date precise, cine stie cat trebuie sa
calculezi !
Nota: Ne confunda forumul ! ? Sunt virgil_48

In postarea aceasta s-a intamplat ceva neprevazut. De fapt eu am dat raspunsul acela scris cu albastru  lui Eugen. ". . . . .
Important este ca in ambele relatii de calcul a fortelor de atractie si respingere apare aceiasi masa a planetelor.
Deasemeni a fost hotarator in calculul maselor, determinarea experimentala a constantei de interactiune K, si a perioadelor de revolutie a satelitilor si a planetelor."

virgil a scris:. . . . .
In postarea aceasta s-a intamplat ceva neprevazut. De fapt eu am dat raspunsul acela scris cu albastru  lui Eugen. ". . . . .
Important este ca in ambele relatii de calcul a fortelor de atractie si respingere apare aceiasi masa a planetelor.
Deasemeni a fost hotarator in calculul maselor, determinarea experimentala a constantei de interactiune K, si a perioadelor de revolutie a satelitilor si a planetelor."

Ma gandesc ca tu stii raspunsul la aceasta intrebare:
Acel al doilea focar de la care a pornit discutia, are
o miscare de rotatie ordonata si determinabila in jurul
focarului recunoscut ?
Banuiesc ca raspunsul il stie si Wikipedia. Sau este si
pe acest topic ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
In postarea aceasta s-a intamplat ceva neprevazut. De fapt eu am dat raspunsul acela scris cu albastru  lui Eugen. ". . . . .
Important este ca in ambele relatii de calcul a fortelor de atractie si respingere apare aceiasi masa a planetelor.
Deasemeni a fost hotarator in calculul maselor, determinarea experimentala a constantei de interactiune K, si a perioadelor de revolutie a satelitilor si a planetelor."

Ma gandesc ca tu stii raspunsul la aceasta intrebare:
Acel al doilea focar de la care a pornit discutia, are
o miscare de rotatie ordonata si determinabila in jurul
focarului recunoscut ?
Banuiesc ca raspunsul il stie si Wikipedia. Sau este si
pe acest topic ?

Cred ca se da prea multa importanta unui element geometric precum focarul al doilea al unei orbite eliptice.
Sa facem un experiment foarte simplu; de un elastic legam o greutate si incepem sa invartim greutatea. Vom observa cu usurinta ca greutatea in loc sa descrie un cerc, va descrie o elipsa, tocmai pentruca exista o legatura elastica intre centrul de rotatie care materializeaza un focar si greutatea care descrie elipsa. Gasiti in acest caz ca exista vreo relevanta in existenta teoretica a celui de al doilea focar ? Cauza orbitei eliptice trebuie cautata in suprapunerea campului gravitational cu simetrie sferica cu pulsatia acestuia care este specifica fiecarui corp ceresc si care se afla cu relatia determinata de mine;

virgil a scris:  
Cred ca este mai complicat de atat, trebuie sa mai existe un camp pseudomagnetic la nivel macrocosmic, care influienteaza inclinarea planului orbital.

Ar insemna ca acest "camp pseudomagnetic" interactioneaza cu corpul ceresc.
Iar in stabilitatea orbitei corpului ar intra in joc pe langa forta de gravitatie si forta centrifuga, o forta specifica acestui camp...

Daca ar exista doar campul gravitational static atunci prima orbita zis fundamentala ar fi oricare alta pentru ca nimeni nu ar ingradi aceasta. In realitate prima orbita a unui sistem cosmic este determinata de constanta momentului cinetic proprie sistemului respectiv si frecventa sau mai bine zis pulsatia campului central. In cazul sistemului Pamant-Luna se observa clar ca Luna se afla pe prima orbita a Pamantului si pulsatia campului central are durata egala cu perioada de orbitare a Lunii.

virgil a scris:Daca ar exista doar campul gravitational static atunci prima orbita zis fundamentala ar fi oricare alta pentru ca nimeni nu ar ingradi aceasta. In realitate prima orbita a unui sistem cosmic este determinata de constanta momentului cinetic proprie sistemului respectiv si frecventa sau mai bine zis pulsatia campului central. In cazul sistemului Pamant-Luna se observa clar ca Luna se afla pe prima orbita a Pamantului si pulsatia campului central are durata egala cu perioada de orbitare a Lunii.

Eu nu observ asa de clar ce afirmi despre Luna. Stiu ca acum
Pamantul are pe diverse orbite o multime de sateliti artificiali, o
statie orbitala si o gramada de deseuri spatiale. Daca nu cumva
si un autoturism lansat de Elon Musk.
Iar Luna, daca i-am putea modifica viteza, ar "sari" si ea pe alta
orbita.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Daca ar exista doar campul gravitational static atunci prima orbita zis fundamentala ar fi oricare alta pentru ca nimeni nu ar ingradi aceasta. In realitate prima orbita a unui sistem cosmic este determinata de constanta momentului cinetic proprie sistemului respectiv si frecventa sau mai bine zis pulsatia campului central. In cazul sistemului Pamant-Luna se observa clar ca Luna se afla pe prima orbita a Pamantului si pulsatia campului central are durata egala cu perioada de orbitare a Lunii.

Eu nu observ asa de clar ce afirmi despre Luna. Stiu ca acum
Pamantul are pe diverse orbite o multime de sateliti artificiali, o
statie orbitala si o gramada de deseuri spatiale. Daca nu cumva
si un autoturism lansat de Elon Musk.
Iar Luna, daca i-am putea modifica viteza, ar "sari" si ea pe alta
orbita.

Nu e vina mea ca tu nu observi esentialul. Un sistem natural cosmic (satelitii artificiali nu se incadreaza aici) este un oscilator armonic in care prima orbita inseamna starea fundamentala a sistemului. Dupa aceasta orbita pot urma si altele in care sunt de n^2 ori mai mare decat prima orbita, in care n=1 2 3 4..., iar viteza scade de n ori fata de viteza primei orbite. Sunt planetele mari precum Jupiter, Saturn, ... la care prima orbita are raza mai mica decat raza planetei pentru ca acestea sunt cu densitatea foarte mica si volum mare.
,
https://i.servimg.com/u/f46/19/62/07/09/grafic23.jpg

Se cauta sa se inoculeze ideea ca elipsa este orbita obisnuita a unei planete in jurul unei Stele supusa doar fortei de atractie a acesteia.
Daca printr-un mecanism invarti cu aceeasi intensitate (sinonima cu forta gravitationala) un obiect legat cu un resort elastic, el va descrie un cerc nu o elipsa,
atunci cand va atinge elongatia programata (nu se ia in calcul punctul de plecare din  pozitia de repaus)

CAdi a scris:Se cauta sa se inoculeze ideea ca elipsa este orbita obisnuita a unei planete in jurul unei Stele supusa doar fortei de atractie a acesteia.
Daca printr-un mecanism invarti cu aceeasi intensitate (sinonima cu  forta gravitationala) un obiect legat cu un resort elastic, el va descrie un cerc nu o elipsa,
atunci cand va atinge elongatia programata (nu se ia in calcul punctul de plecare din  pozitia de repaus)

Ai dreptate numai in cazul cand nu exista o pulsatie proprie a corpului central care introduce acea perturbatie ce transforma cercul in elipsa.

virgil a scris:
Ai dreptate numai in cazul cand nu exista o pulsatie proprie a corpului central care introduce acea perturbatie ce transforma cercul in elipsa.

Si acea pulsatie de cine ar fi data?

CAdi a scris:

virgil a scris:
Ai dreptate numai in cazul cand nu exista o pulsatie proprie a corpului central care introduce acea perturbatie ce transforma cercul in elipsa.

Si acea pulsatie de cine ar fi data?

Din relatia de calcul a acestei pulsatii, rezulta foarte clar ca este vorba de corpul central (Soare, sau planeta dupa clasa sistemului din care face parte corpul considerat).
Pulsatia este direct proportionala cu viteza de deplasare a corpului ridicata la puterea 3/2, si raportata la masa corpului ridicata la patrat. Totul se inmulteste cu o constanta ce caracterizeaza clasa sistemului.
Dupa parerea mea este vorba de o unda insotitoare a corpurilor macrocosmice respective aflate in miscare, asemanatoare cu unda de Broglie proprie particulelor elementare. Nu cunosc daca corpurile artificiale aflate in miscare s-ar bucura de aceiasi proprietate, ca am afla mai multe despre OZN.

As vrea sa aflu ce ganditi voi, in ce sistem de referinta se calculeaza parametrii planetelor din sistemul solar ?

eugen a scris:As vrea sa aflu ce ganditi voi, in ce sistem de referinta se calculeaza parametrii planetelor din sistemul solar ?

Intr-un sistem de referinta cu originea in centrul Soarelui ?

Sistemul de referinta este legat de corpul studiat, cat si de legatura acelui corp cu cele din jur. Cand studiezi sistemul Solar in ansamblu te raportezi la Soare, cand studiezi sistemul Pamant- Luna te raportezi la Pamant, cand studiezi sistemul de sateliti ai lui Jupiter, te raportezi la Jupiter. De altfel nu vad rostul acestei intrebari.

Sistemul de referinţă poate fi ales arbitrar, se schimbă doar ecuaţiile mişcării. Pentru simplificarea lor, cel mai uşor e alegerea sistemului de referinţă cu originea în centrul de masă comun. Nu în centrul de masă al Soarelui, al Pământului, al Lunii sau al galaxiei!

virgil a scris:. . . . .
Din relatia de calcul a acestei pulsatii, rezulta foarte clar ca este vorba de corpul central (Soare, sau planeta dupa clasa sistemului din care face parte corpul considerat).
Pulsatia este direct proportionala cu viteza de deplasare a corpului ridicata la puterea 3/2, si raportata la masa corpului ridicata la patrat. Totul se inmulteste cu o constanta ce caracterizeaza clasa sistemului.
Dupa parerea mea este vorba de o unda insotitoare a corpurilor macrocosmice respective aflate in miscare, asemanatoare cu unda de Broglie proprie particulelor elementare. Nu cunosc daca corpurile artificiale aflate in miscare s-ar bucura de aceiasi proprietate, ca am afla mai multe despre OZN.

Pulsatiile acestea in care observ ca ai incredere, sunt niste
variatii alternative ale carui parametru ? Adica ce variaza?
Energia interna, energia de miscare, pozitia, dimensiunea,
temperatura, viteza ?
Nu am avut contact pana acum decat cu pulsatiile mecanice,
oscilatii, miscari dus-intors. Ai remarcat ca acestora le atribui
un consum de energie primita din exterior daca sunt permanente.
Dar am impresia ca cercetarea ta vizeaza aspecte mai generale,
care imi scapa.

Repetare eronata

Razvan a scris:Sistemul de referinţă poate fi ales arbitrar, se schimbă doar ecuaţiile mişcării. Pentru simplificarea lor, cel mai uşor e alegerea sistemului de referinţă cu originea în centrul de masă comun. Nu în centrul de masă al Soarelui, al Pământului, al Lunii sau al galaxiei!

Din moment ce planetele ocupa mereu locuri diferite pe orbita lor, tinand seama ca au si mase foarte diferite, centrul de masa al sistemului solar se muta in fiecare moment, acoperind o anumita arie in jurul centrului de masa al Soarelui care este un punct fix. Tinand seama ca masa Soarelui este intre 10^3 -10^6 ori mai mare decat orice planeta, este nesemnificativ faptul ca localizezi sistemul de referinta in centrul de masa al soarelui, si nu in centrul de masa al sistemului care de fapt este mereu in miscare.