Gravitatia sub spectrul lui Einstein si Newton.Cine are dreptate?

Rezumarea primului mesaj :

Gravitatia este perceputa diferit de cei doi mari fizicieni.
In timp ce Newton o vede ca o forta de atractie descrisa de celebra formula G= k.(m1.m2)/R^2 ,
Einstein o vede ca o deformare a cuantumului spatiului - timp in jurul masei.

Cum vedeti problema? Cine are dreptate ?

curiosul a scris:Nu, FM, vorbim, deocamdată, de aspecte care pot fi corelate logic cu percepțiile,  nu de aspecte care pot fi interpretate după bunul plac sau după cum dă bine.

Timpul ESTE o perceptie. Citeste articolul meu The Quale of Time sa intelegi toate profunzimile.

Deși sunt de acord cu tine în ce privește "timpul este o percepție" (nu o realitate, o proprietate intrinsecă a naturii) prefer varianta "interactivă" pentru a se ajunge la această concluzie, nu una expusă pur și simplu.

Deci care este rolul timpului în natură?

curiosul a scris:Deși sunt de acord cu tine în ce privește "timpul este o percepție" (nu o realitate, o proprietate intrinsecă a naturii)  prefer varianta "interactivă" pentru a se ajunge la această concluzie, nu una expusă  pur și simplu.

Deci care este rolul timpului în natură?

Ca orice qualie, rolul sau e sa ofere avantaj evolutiv in competitia de supravietuire dintre constiinte.

A intreba care e rolul timpului "in natura" e ca si cum ai intreba care e rolul culorii rosii "in natura". Culoarea rosie nu exista "in natura", ci exista in constiinta ta, deci intrebarea corecta trebuie sa fie "Care e rolul culorii rosii in constiinta ?", iar raspunsul vine intelegand ca rolul la ceva anume este de mentinere in existenta. De ce are nevoie constiinta sa fie mentinuta in existenta ? Pentru ca alte constiinte ii ameninta existenta. Rosul si verdele au aparut astfel incat sa vezi fructele in copaci si astfel sa iti mentii constiinta in existenta. Similar pentru toate qualiile. Prin urmare, qualia de timp a aparut ca sa mentina constiintele in existenta in competitia lor cu alte constiinte.

curiosul a scris:Deși sunt de acord cu tine în ce privește "timpul este o percepție" (nu o realitate, o proprietate intrinsecă a naturii)  prefer varianta "interactivă" pentru a se ajunge la această concluzie, nu una expusă  pur și simplu.
Deci care este rolul timpului în natură?

Daca nu ar exista timpul, nu ar exista miscare, transformare,
evolutie, ce fel de lume ar fi aceea ? De neconceput.
Pentru noi timpul este si perceptie si realitate. Dece ar trebui
sa fie numai una dintre ele? Perceptiile oamenilor normali nu
reflecta realitatea ? Orice om incearca permanent sa perceapa
realiatatea. Cu exceptia celor care se indeparteaza de ea in
mod voluntar sau din anumite cauze specifice. Acestia au o
perceptie deformata si asupra timpului, sau o pierd complet.
P.S. Dar cum ... am ajuns sa purtam discutia aceasta aici ?

@virgil_48/P.S
Poți muta oricând discuțiile în alt subiect.

Deci timpul, în percepția noastră ca și proprietate intrinsecă a naturii este un fel de "motor" al naturii.
Fără timp, TOT ÎN PERCEPȚIA NOASTĂ, realitatea ar fi o "fotografie", nu un "film".
Corect?
Ești de acord cu această explicație?

curiosul a scris:Virgile, repet, cumva sunt de acord cu tine.
Adica mă  gândesc că "vedem" același lucru dar doar ne exprimăm diferit.
Eu cred că explicația cea mai plauzibilă este faptul că spațiul fizic "perceput" nu este euclidian, așa cum suntem "constrânși" de mici să îl vedem, așa cum ne este el prezentat pe tablă la școală.

Newton a gândit inerția raportată la un spațiu continuu, uniform și  comun oricărui sistem de referință.
Mi se pare normal și așa ar gândi oricine.

Totuși, se pare că ne putem imagina "scenarii" care cel puțin din  punct de vedere logic, distrug acest mit.
Și înclin să cred că pe bună dreptate.

Einstein a început cu relativitatea restrânsă, continuând cu cea generalizată, în care, sau din perspectiva căruia, spațiul nu este euclidian.

Deși ar putea părea că țin cu "dușmanii" din perspectiva unora, numai eu știu cât am contrazis principiul acesta al neuniformității spațiului, parându-mi-se un principiu irațional, înclin să cred că ceva nu e ok nici cu spațiul, nu numai cu timpul.

Timpul, dar doar în percepția mea, este o chestiune de percepție, nu de proprietate intrinsecă a naturii.
Adică în opinia mea nu există timp.
Sau cel puțin, pot fi dezvoltate niște percepții asupra ideii de timp, coerente logic, dar nu infailibile, recunosc, astfel încât ideea de timp să se fie o formă de percepție și nu o proprietate a naturii.
Bun.
Să spunem că ideea de timp ca proprietate a naturii aș putea s-o supun îndoielii prin intermedierea procesului percepției care deformează proprietățile intrinseci ale realității.

Dar nu m-am îndoit niciodată de spațiu!

Adică, în percepția mea, ar putea exista o versiune a realității necoordonată de către timp ca proprietate a naturii, dar niciodată nu mi-am putut imaginație vreo realitate fără spațiu.
Bine, conform unor teorii matematice, poate fi infinit de mic, dar suficient de mare și invers.
Dar nu mi-am putut imagina niciodată o acțiune fără un "decor" în care să se desfășoare.

Mai nou, s-ar părea că deși s-ar putea să existe într-o forma sau alta, și mai mult, aș putea dezvolta un raționament logic conform căruia chiar și legea atracției universale își poate avea explicația într-un spațiu dinamic, nu static, continuu și uniform, la fel de bine, ceva logic mă face să cred că însăși spațiul nu este o proprietate intrinsecă a naturii.

Știu, dă-te naibii, nici chiar așa, dacă neg existența timpului, mai supun îndoielii și existența spațiului, nu, la faza asta chiar ai cartonaș roșu!
Ar trebui să neg toată realitatea!

Răspuns final, DA!

Desigur putem renunta la timp, dar ar fi pacat, pentru ca este o notiune intrata in constiinta noastra. Bunaoara am putea spune in loc de timp, cate zile au trecut, sau cate primaveri au trecut de la un eveniment la altul. dar pentru ca vorbim despre fizica, trebuie sa luam drept etalon al succesiunii a doua evenimente, cu cea mai mica unitate de masura periodica ca fiind o orbitare completa a atomului de hidrogen, sau orice alta succesiune de evenimente periodice care se petrec in microcosmos. In acest caz viteza s-ar masura in metri parcursi de un corp atunci cand electronul face o orbitare completa in jurul nucleului. Tot mergand pe aceasta idee se pate ajunge la timpi de 10^-15 sec ca fiind o oscilatie completa a unei cuante de energie. Adica in loc de timp vom spune ca intre doua evenimente au trecut n oscilatii complete. Deci notiunea de timp poate fi eliminata, daca este inlocuita cu numerotarea unor miscari periodice luate drept etalon, ceia ce de fapt se practica la ceasurile atomice, doar ca se traduce in notiunea de timp.
Cat priveste spatiul, aparent reprezinta distanta dintre doua corpuri, comparata cu ceva cunoscut precum cotul, piciorul, prajina etc. Insa spatiul real reprezinta numarul de evenimente petrecute pe timpul deplasarii. Deci pentru a masura spatiul trebuie sa luam drept reper o unitate periodica drept comparatie. Cum orice corp este o aglomerare de atomi si respectiv de particule, iar toate acestea se rasucesc dupa anumite reguli, inseamna ca deplasarea unui corp prin spatiu se rezuma la insurubarea tuturor acelor particule si atomi prin acel spatiu. Astfel drumul parcurs este dat de numarul de rasuciri si de pasul inaintarii, asa cum infiletezi o piulita pe o tija filetata. Cu cat pasul filetului este mai mare cu atat distanta parcursa pe elicea filetului este mai mica. la viteze mici pasul filetului este mic si elicea filetului desfasurata este cu mult mai mare decat in cazul unui filet cu mai multe inceputuri care desi are pasul aparent destul de mic, pasul real este cu atat mai mare cu cat numarul de inceputuri este mai mare. In natura rolul pasului este dat de constanta lui Planck scrisa pentru viteza luminii, si anume; h=2pi.m.c.Lambda; in care "m" este masa particulei; iar lambda este lungimea de unda Compton. Energia unui foton este data de relatia ;Ec=h.niu ; Deci pentru o frecventa niu=1, rezulta cea mai mica energie posibila, in care fotonul elementar se rasuceste (oscileaza) o singura data dar se deplaseaza cu viteza luminii timp de o secunda pe o distanta foarte mare de 3.10^8 m. Adica Ec,min = 6,626 .10^-34 [J]. Insa la aceasta energie fotonul aproape ca nu pune particula in miscare, ceia ce inseamna ca va trebui sa avem un numar imens de fotoni elementari pentru ca viteza particulei sa poata fi pusa in evidenta. Acesti fotoni elementari interfereaza intuitiv spus, precum pasii filetului cu mai multe inceputuri. Aceasta teorie rezulta in mod indirect din referatul meu privind interpretarea vectoriala a masei relativiste.
https://drive.google.com/file/d/15OimwJgKn87ZWLBWU6uEatMDHaOz4jbS/view?usp=sharing

Sigur, virgil, ideea de timp este utilă în descrierea și înțelegerea modului în care percepem natura.
Fără doar și poate și nu contest în niciun fel asta.

Problema, însă, e una care, de fapt, se pare că duce la niște contradicții în ce privește obiectivitatea percepției asupra realității.
Și sunt doar aspecte care țin de faptul că anumite perspective prin care privim realitatea nu sunt tocmai corecte, nu că vreau să neg eu realitatea.

Ok.
În continuare, pe aceeași linie logică, dacă considerăm timpul ca un "motor" al naturii, concluzia imediat următoare este că timpul ar fi cel care întreține, de fapt, mișcarea, iar principiul inerției ar fi pur și simplu explicat doar de curgerea uniformă a timpului.
Ciudat, dar adevărat.

În schimb, mișcarea fiind legată intrinsec de niște  coordonate spațiale stabilite arbitrar, ciudățenia e și mai mare în ce privește existența obiectivă a unui spațiu fizic.

Firește, sunt necesare o grămadă de alte explicații "intermediare" care duc la această concluzie, dar eu aș vrea să se ajungă pas cu pas la aceasta.

Prin urmare, "vezi" relația dintre timp, sau curgerea lui uniformă, și  explicația inerției în condițiile în care timpul ar fi cel care DETERMINĂ mișcarea?

curiosul a scris:@virgil_48/P.S
Poți muta oricând discuțiile în alt subiect.

Deci timpul, în percepția noastră ca și proprietate  intrinsecă a naturii este un fel de "motor" al naturii.
Fără timp, TOT ÎN PERCEPȚIA NOASTĂ,  realitatea ar fi o "fotografie", nu un "film".
Corect?
Ești de acord cu această explicație?

Este adevarat ce ai scris, despre fotografie si film, dar:
Daca legi neaparat timpul de perceptia umana, atunci il faci
dependent de normalitatea perceptiei. Un om aflat la terapie
intensiva legat la aparatul acela, percepe o eternitate de timp
pana scapa. Daca mai este constient.
Mai bine ai lega timpul de pozitia Lunii pe orbita din jurul
Pamantului. Aceea marcheaza trecerea timpului foarte vizibil.
Poate ca ar trebui departajat timpul Universului/real, de timpul
omului/relativ (?)

Păi tocmai, virgil_48, modul la care ai pus problema dă mai mult credit timpului ca o formă de percepție și nu ca o proprietate intrinsecă a naturii.

Îmi sună în cap acum vorbele lui Einstein.
"Spațiul și timpul sunt moduri în care gândim, nu moduri în care trăim."
Sau mă rog, nu știu exact care este exprimarea mot-a-mot.
Ideea în sine mi se pare o constatare obiectivă.

curiosul a scris:Păi tocmai, virgil_48, modul la care ai pus problema dă mai mult credit timpului ca o formă de percepție și nu ca o proprietate intrinsecă a naturii.
Îmi sună în cap acum vorbele lui Einstein.
"Spațiul și timpul sunt moduri în care gândim, nu moduri în care trăim."
Sau mă rog, nu știu exact care este exprimarea mot-a-mot.
Ideea în sine mi se pare o constatare obiectivă.

Asta este deosebirea de perceptie ! Nu te ingrijoreaza faptul ca
iti suna vorbele lui A.E. in cap. ? Asta este curata autosugestie.
Primele doua randuri mi-au produs o oarecare surpriza. Nu a
fost intentia mea, dar...fiecare cu capul lui si cu sunetele care
prefera sa le auda.
Pentru noi, timpul depinde de perceptie. Eu percep cum il pierd.
Pentru natura/Univers, este o proprietate intrinseca, ca si spatiul.
Dar trebuie sa o consideri o parere. Nu stiu cat este de personala.

Virgil(48)
Eu nu neg ce spui, și ar trebui să faci abstracție de citatulul lui Nea, pentru că nu doresc implementarea subliminală a vreunor concepții și să continuăm în maniera noastră.
Și tocmai acesta este rolul discuțiilor, motiv pentru care am ales varianta interactivă.
Să vedem în ce măsură vorbim de niște proprietăți intrinseci ale naturii sau doar de niște forme de percepție.
În schimb, fără doar și poate, argumentele și contraargumentele vor trebui filtrate prin prisma logicii, pentru că caracterul de certitudine științifică poate fi determinat doar în urma unor raționamente logice.
S-ar părea...

Și atunci, încercând să urmez un fir logic care să ducă la oarece concluzii, mă simt nevoit să revin la întrebarea inițială:

Care este rolul timpului în natură ca și proprietate intrinsecă a acesteia?

Odată ce cădem de comun acord asupra acestei "axiome" putem dezvolta sistemul de implicații ulterioare.
Și o să îți arăt, scuză-mi nota de certitudine, că duce la contradicție, cel puțin din punctul de vedere al logicii cu care gândim.

Deci care este rolul timpului ca proprietate intrinsecă a naturii?

curiosul a scris:
Deci care este rolul timpului ca proprietate intrinsecă a naturii?

Stii cum esti tu ?

"Am vazut un unicorn! Oare in ce padure traieste ?"
"Stiu, dar ti s-a parut, a fost doar in mintea ta."
"Asa e, dar oare in ce padure traieste ?"

@Forver_Man,
Așa este!
Ce-i rău în a supune îndoielii tot ce ar putea fi pus la îndoială?
Chiar și propriile convingeri.

Forever_Man a scris:

curiosul a scris:
Deci care este rolul timpului ca proprietate intrinsecă a naturii?

Stii cum esti tu ?

"Am vazut un unicorn! Oare in ce padure traieste ?"
"Stiu, dar ti s-a parut, a fost doar in mintea ta."
"Asa e, dar oare in ce padure traieste ?"

Vezi că exprimarea ta și modul în care ai privit problema schimbă percepția asupra modului în care trebuie priviți "doctoranzii".
Ideea de unicorn poate transmite ideea de "iluzie", nu cea de "iluminare".

Așa că dă dovadă de om matur cu doctorat, nu de copil nematurizat care încă mai trăiește într-un...cum se spune...fairy tail.

curiosul a scris:
Vezi că exprimarea ta și modul în care ai privit problema schimbă percepția asupra modului în care trebuie priviți "doctoranzii".
Ideea de unicorn poate transmite ideea de "iluzie", nu cea de "iluminare".

Așa că dă dovadă de om matur cu doctorat, nu de copil nematurizat care încă mai trăiește într-un...cum se spune...fairy tail.

Faptul ca te astepti ca un om sa se comporte rigid, "ca la carte", arata ca nu esti dezvoltat emotional. Un om dezvoltat emotional e liber sa se comporte cum vrea el.

Deci in ce padure traiesc unicornii ?

Repet, așa este ai dreptate!
Putem trece la subiectul din topic?
Chiar dacă pare că îți copiez ideile...

curiosul a scris:Repet, așa este ai dreptate!
Putem trece la subiectul din topic?
Chiar dacă pare că îți copiez ideile...

Pai care subiect din topic daca timpul nu exista "in natura", ci exista doar in constiinta ? Si ti-am zis: rolul lui in constiinta e acela ca al oricarei altei qualii: sa ofere avantaj evolutiv.

Forever_Man a scris:

curiosul a scris:Repet, așa este ai dreptate!
Putem trece la subiectul din topic?
Chiar dacă pare că îți copiez ideile...

Pai care subiect din topic daca timpul nu exista "in natura", ci exista doar in constiinta ? Si ti-am zis: rolul lui in constiinta e acela ca al oricarei altei qualii: sa ofere avantaj evolutiv.

Am înțeles!
Mai așteptăm și alte păreri.
Adică și ceilalți s-ar putea să aibă puncte de vedere ceva mai demne de luat în calcul decât asocierea situației cu "unicorni" și "feți frumoși cu stea în frunte".

curiosul a scris:
Am înțeles!
Mai așteptăm și alte păreri.
Adică și ceilalți s-ar putea să aibă puncte de vedere ceva mai demne de luat în calcul decât asocierea situației cu "unicorni" și "feți frumoși cu stea în frunte".

Nu exista alte puncte de vedere din moment ce constiinta e tot ce exista.

Iti dau un exemplu din articol:



Let’s take another example and see how experiences that appear into the Now can already have retentional structures of durations of up to few seconds. This example was also presented in [1], so we’ll present a summary here. We’ll call it the Alice and Bob’s cocktail party effect. Let’s say that you are John and you are having a conversation with Alice at a party with lots of other people around. While you are having the conversation with Alice, the experiences in consciousness that you are having are hearing the words of Alice. Then let’s say that at the same time, there is Bob who tells to other people in the room: “Guess who I saw at this party? It’s our high school colleague, John!”. This situation has an interesting manifestation in consciousness. While Bob is yet to finish his sentences, you are not hearing anything from what he is saying, you are only hearing your conversation with Alice. Yet, when Bob utters your name, you not only hear your name, but you hear retrospectively the entirety of Bob’s sentences. This situation is illustrated in Figure 2.

In Figure 2 we can see on the lower part the events as they happen in the physical time, and on the upper part the events as they happen in the time of consciousness. We can see that the entire utterance of Bob takes place all at once in consciousness at the moment of physical time when Bob utters your name. So, we have an extended temporal unity in consciousness that takes place in an instant of physical time. The reason why it happens in an instant of physical time is that if it were to somehow be recorded somewhere and at the moment of uttering your name, it would have been played back to you, then in the time in which you would be hearing the playback of Bob’s utterance, you would become deaf to what Alice would continue to say to you. But there is no point in which your conversation with Alice is interrupted. Your conversation with Alice is continuous at all times. So, the entire Bob’s utterance can only take place at an instant of physical time.

One characteristic of the experience of hearing Bob’s utterance all at once in consciousness is that it has an “as if” component with reference to the past. In other words, you experience Bob’s utterance as if you were hearing it live as Bob was uttering it, which you didn’t, since your entire attention was focused on the conversation with Alice. So, the “as if” component with reference to the past is a structural element of the temporal unity that appears into consciousness all at once.

So, we can see that there are temporal events in consciousness that cannot be put on an axis of physical time, thus making physical time a suspicious concept, that was introduced in our physical theories from superficial looks at the experience of time in consciousness. But as we can see, if we look more carefully at the events that happen in the time of consciousness, we see that there can be no such thing as physical time where events are neatly happening successively. Furthermore, since temporal unities in consciousness happen in an instant of physical time, then temporality seems to be more like a static quality of a conscious state, rather than something that actually happens dynamically. Therefore, we begin to envision the fact that time is a quale no different than color red, the apparent dynamicity of time being just a quality in the same way that redness is the quality of red.

--------------------------------------------------

Pe scurt in romana: timpul, fiind o qualie, este o entitate unitara, daca vrei ca un film deja inregistrat. Si fiind unitar, poti experimenta intr-un moment instantaneu ceea ce pare a avea extensie temporala. Dar acea extensie temporala nu exista "in natura", ci e doar un continut al respectivei entitati unitare pe care o experimentezi in momentul prezent etern.

Nu imi transforma topicul intr-o discutie despre calitatea timpului in constiinta. Nu acesta este scopul lui.

Curiosul potrivit TRG timpul este ,,tiparit" in spatiu. Se deformeaza spatiul, se deformeaza si timpul.
Nu de alta dar iti trebuie un anumit timp ca sa strabati un spatiu si o cantitate de energie.

CAdi a scris:Nu imi transforma topicul intr-o discutie despre calitatea timpului in constiinta. Nu acesta este scopul lui.

Pai nu exista despre ce vrei tu sa vorbesti. Aaa... vrei sa vorbesti povesti ? Atunci da. Iar daca tot vorbim povesti, uite una si mai dificila: Cum are timp Mos Craciun sa ajunga la toti copiii intr-o singura noapte ?

Forever_Man a scris:

CAdi a scris:Nu imi transforma topicul intr-o discutie despre calitatea timpului in constiinta. Nu acesta este scopul lui.

Pai nu exista despre ce vrei tu sa vorbesti. Aaa... vrei sa vorbesti povesti ? Atunci da. Iar daca tot vorbim povesti, uite una si mai dificila: Cum are timp Mos Craciun sa ajunga la toti copiii intr-o singura noapte ?

Da, vreau povesti. Pentru ca si constiinta asta, este construita pas cu pas, nu este asa cum crezi tu: visezi si gata.

Forever_Man a scris:
Cum are timp Mos Craciun sa ajunga la toti copiii intr-o singura noapte ?

Inteleg ce vrei sa transmiti, iar raspunsul este : Simplu, prin constiinta ... (dar s-a muncit pentru asta)_

CAdi a scris:
Curiosul potrivit TRG  timpul  este ,,tiparit" in spatiu. Se deformeaza spatiul, se deformeaza si timpul.
Nu de alta dar iti trebuie un anumit timp ca sa strabati un spatiu si o cantitate de energie.

Eu sunt de părere că și în n TRR, nu în TRG, există o problemă de validitate.
Pentru că, și am mai spus asta, ajungi evident să stabilești o diferență de "metraj" doar dacă o fixezi pe cealaltă.
Adică poți stabili că spațiul are alte proprietăți în alt sistem de referință doar dacă "fixezi" timpul ca fiind același și comun ambelor sisteme de referință.
Și invers, stabilești că timpul curge diferit în alt sistem de referință doar dacă privești spațiul că fiind comun ambelor sisteme de referință.

Deci consideri spațiul ca fiind comun și determini o modificare temporală, după care consideri timpul curgând la fel în ambele sisteme de referință și ajungi să stabilești că apare, într-adevăr, o metrică diferită.
Iar aici nu e tocmai ok pentru a certifica concluziile.

În sfârșit, eu vreau să subliniez altceva, dar mă pot opri oricând.

TRG sustine deformarea efectiva, fizica, a spatiului nu doar o ,,cuantificare" conform sistemelor de referinta.
Daca nu ai urmarit vezi si topicele referitoare la relativitate  unde se explica cum se realizeaza acest lucru.

In plus timpul curge diferit in alte sisteme de referinta datorita gravitatiei.

CAdi a scris:
Da, vreau povesti. Pentru ca si constiinta asta,  este construita pas cu pas, nu este asa cum crezi tu: visezi si gata.

Da, este construita pas cu pas prin evolutie. "Legile fizicii" sunt adaptari pe care constiinta le-a facut pentru ea insasi. Am mai dat exemplul cu apa care isi mareste volumul cand ingheata si astfel viata poate fi mentinuta in oceane. Volumul apei inghetate nu deriva din proprietatile hidrogenului si oxigenului, ci deriva din dorinta constiintei de supravietuire. E ca atunci cand scrii un text. Daca esti materialist reductionist ai cauta sa intelegi sensul unui text pornind de la literele componente, si ai face tu acolo analize sofisticate, ca dupa litera X urmeaza mereu litera Y, ca bla-bla, dar lantul cauzal e invers: literele sunt doar caramizi pe care cuvintele le folosesc ca sa se exprime pe sine insele in mod formal, adica sa capete forma. Asa si oxigenul si hidrogenul din componenta apei... nu ele decid volumul apei inghetate, ci apa inghetata (care la randul ei e folosita de catre constiinta) se foloseste de oxigen si hidrogen pentru a isi manifesta proprietatile de crestere a volumului la inghetare pe care il cere constiinta.

Si sunt multe astfel de chestii. De exemplu clorofila functioneaza doar la radiatia care, misterios, se "intampla" sa treaca fix prin atmosfera Pamantului. Este clorofila o adaptare la fix radiatia care trecea, sau radiatia care trece este influentata de clorofila ? Mai degraba cauzalitatea in natura este holistica, nu reductionista.

@CAdi
Ok, CAdi, am înțeles.
Dar ai vrea să discutăm și despre raționamentele care duc la concluzia că timpul și spațiul nu sunt proprietăți intrinseci ale naturii, ci mai degrabă niște forme de percepție.

Dacă nu, și vrei să rămână așa cum sunt ele, nu am nimic împotrivă și ne oprim aici.

curiosul a scris:
Dar ai vrea să discutăm și despre raționamentele care duc la concluzia că timpul și spațiul nu sunt proprietăți intrinseci ale naturii, ci mai degrabă niște forme de percepție.

Sunt si una si alta. De pilda cercetatorii se intreaba si acum daca nu traim intr-un univers holografic :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_holografic
https://youtu.be/2NTtx9wIeRI?t=11
https://www.space.com/black-holes-holographic-projection-quantum-computing-study
si asta deoarece nu exista nimic ,,material " in materie ca sa zic asa, odata cu studiul  particulele elementare.Totul este format din energie si adaug eu si informatie.
Acum intelegi de ce Forever_Man atribuie totul constiintei ?

Eu înțeleg ce zice Forever_Man, că părerea mea despre mine este că parcă n-aș fi chiar atât de prost, dar încă nu-s de acord cu ideea de conștiință, deși s-ar putea să fie.

Eu încă merg pe principiul implicativ care duce, deocamdată, la ideea că timpul și spațiul nu pot fi proprietăți intrinseci ale naturii, ci forme de percepție.

Dar nu vreau să îi iau meritul lui Forever_Man.

Nu ii iei meritul , ca au fost altii si alte invataturi cu mult  inaintea lui ;
Milarepa, filozofia Indiei, vedele, upanisadele  si mai aproape de noi Hegel .
Oricum pentru el constiinta este doar un vis ceea ce nu este intru totul adevarat.
Iar timpul este intr-adevar o perceptie a miscarii, a evolutiei , nu este ceva material.
El este implicit atasat spatiului pentru ca mai babeste spus , pentru ca sa strabati un spatiu iti trebuie un anumit timp.
Daca spatiu se ,,deformeaza" si timpul se ,,deformeaza " in raport cu spatiul deformat
(liniile geodezice care respectiv definesc acel spatiu deformat , dau nastere la linii de timp geodezice )

Cam așa cumva...
Dar eu am vrut să arăt doar implicația, pe linie logică, care duce la contradicție.

Și deși știu că s-ar putea să para prea sâcâitoare, trebuie plecat de la întrebarea:

Care este rolul timpului în natură?

Odată ce stabilim de comun acord "ce face timpul", ca proprietate a acesteia, se poate dezvolta sistemul implicativ ulterior, care se pare că duce la contradicție.