Luna... privita altfel

Rezumarea primului mesaj :

Salut,
Oamenii de știință ai lui ,,peste'' contemporani aduc alte ipoteze de doi bai privind LUNA .
http://www.301.ro/pamantul-a-avut-candva-doua-luni
Cu stimă Marcu

Da, sunt si exceptii, in functie de provenienta lor si de structura interna. de exemplu Io are o activitate vulcanica foarte puternica.
Un extras din Wikipedia spune:

Dintre satelitii carora le sunt cunoscute perioadele rotatiilor, numai Phoebe si Hyperion nu se rotesc sincron.

De aceia am spus principalii sateliti, si in paranteza am scris ; daca nu toti, deoarece, chiar nu m-au interesat satelitii lui Marte, in studiul meu.

Pun aici doua articole ale lui Tesla, carora eu le dau muuuuuult mai multa crezare decat multor altor articole oficiale actuale:

- 1919.02 - Electrical Experimenter - Nikola Tesla - Famous Scientific Illusions
"In aceasta discutie originala si revolutionara, Nikola Tesla ne ofera ceva cu totul nou la care sa ne gandim. Prima - Se roteste Luna pe axul sau? A doua - Este paratraznetul lui Franklin corect in teorie si functionare? A treia - Semnalele wireless se deplaseaza intradevar prin spatiu prin intermediul asa ziselor unde hertziene in eter, sau sunt acestea propagate prin Pamant la viteze enorme, prin intermediul oscilatiilor Pamantului? Acestor intrebari carora li s-a raspuns in multe feluri, de catre unii dintre cei mai mari savanti, reprezinta faimoase enigme ale lumii. Dr. Tesla explica aceste trei erori stiintifice predominante intr-un mod magistral, astfel incat oricine le poata intelege."

- 1919.04 - Electrical Experimenter - Nikola Tesla - The Moon's Rotation
"Daca inca mai crezi ca Luna se roteste pe axa sa, uitate la aceasta schita, si urmareste atent pozitiile succesive luate de bila M, in timp ce este rotita de o spita a rotii. Inlocuieste spitele cu gravitatia, iar analogia rezolva enigma Rotatiei Lunii "

Incerc sa aduc aceasta discutie de pe alt topic pe acesta dedicat Lunii si "naravurilor" acesteia. Si in masura timpului liber, voi incerca sa fac traducerea integrala a acestor articole.

Salut sadang,
Nu am timp să citesc cele expuse de tine, vreau să-ți spun părerea mea înainte de a citi materialul, voi reveni după sărbătoririle pascale.
Îmi vine să cred că Luna nu este cea ce credem noi oficial; o sferă care întâmplator se învârtește în jurul axei sale, astfel să-i vedem doar o fată...
Pentru mine este o neînțelegere, chiar și pătratele Luni, în viziunea Științei contemporane este o enigmă.
Voi reveni....

Revin cu traducerea partiala a primului articol scris de Tesla, denumit "Iluzii Stiintifice Faimoase". Pentru acest topic am facut doar traducerea primului punct din acest articol, si anume "Iluzia Rotației Axiale a Lunii".

"Este foarte bine cunoscut încă de la descoperirea lui Galileo că Luna, în deplasarea acesteia prin spațiu, întoarce întotdeauna aceiași față către Pământ. Aceasta se explică prin afirmația că la o rotație completă în jurul planetei mamă, globul lunar realizează doar o singură mișcare de revoluție în jurul propriului ax. Mișcarea de rotație a unui corp ceresc trebuie neapărat să suporte modificări de-a lungul timpului, fiind ori încetinită de rezistențe interne sau externe, sau accelerată datorită contracției sau altor cauze. O viteza de rotație nealterată de-a lungul fazelor evoluției planetare, este în mod evident imposibilă. Ce minune, atunci, face ca în orice moment al lungii lui existențe, satelitul nostru să se rotească exact la fel, nici mai repede nici mai încet. Mulți astronomi au acceptat ca o realitate fizică, că o asemenea rotație are loc. Aceasta nu are loc, ci doar apare ca având loc; este o iluzie, una foarte surprinzătoare, de asemenea."
Voi reveni cat de curand si cu traducerea celui de al doilea articol "Rotația Lunii", articol publicat de Tesla in revista Electrical Experimenter din Aprilie 1919.

Tesla a fost un mare savant caruia ii datoram multe dar ca ori ce om a dat si el cu nuca in perete de multe ori.Luna datorita modului de formare are centrul de masa deplasat fata de centrul geometric si asta o transforma intr-un fel de hopamitica.

Articolul publicat de Tesla in revista Electrical Experimenter din luna Aprilie a anului 1919, ca raspuns la discutiile provocate de articolul precedent:

"De la apariţia articolului meu, intitulat “Iluzii Ştiinţifice Faimoase” în numărul din Februarie al revistei tale, am primit un număr de scrisori care critică viziunea pe care eu am exprimat-o în legătură cu rotaţia axială a Lunii. Acestora le-am răspuns parţial prin afirmaţia mea din data de 23 februarie din publicaţia New York Tribune, din care îmi permit să citez: ..."

Am sa revin in zilele urmatoare si cu traducerea articolului din publicatia New York Tribune pentru a intregi aceasta demonstratie a lui Tesla.

Discutii intre Immanuel Velikovski si Einstein.

http://bibliophyle.wordpress.com/2009/07/11/immanuel-velikovsky-%E2%80%93-1-date-biografice/

Einstein n-a fost in masura sa explice rolul fortelor magnetice si electrice in sistemul solar. Si nu-s explicate nici azi!

http://www.cesc.net/adobeweb/climate/velikovsky.pdf

Traducerea articolului din New York Tribune din data de 23 Februarie, nu mai este necesara, deoarece aceasta se afla in integralitate in traducerea articolului din Electrical Experimenter din Aprilie 1919, articol intitulat "Rotatia Lunii".

Redau mai jos inceputul si sfarsitul articolului din New York Tribune:

"În articolul tău din 2 Februarie, Dl. Charles E. Manierre, comentând despre articolul meu din Electrical Experimenter din Februarie, care a apărut în Tribune în 26 Ianuarie, sugerează să dau o definiţie a rotaţiei axiale.

---

Dl. Manierre greşeşte în presupunerea lui, referitoare la ce s-ar putea întâmpla dacă Pământul ar fi brusc eliminat. Să presupunem că aceasta s-ar întâmpla instantaneu, atunci când Luna se află in opoziţie. Atunci aceasta va continua pe calea ei eliptică în jurul Soarelui, prezentând acestuia mereu faţa care a fost expusă şi Pământului. Dacă, pe de altă parte, Pământul ar dispărea la momentul conjuncţiei, Luna se va legăna treptat până la 180o, apoi după un număr de oscilaţii, se va răsuci din nou cu aceiaşi faţă către Soare. În fiecare caz, nu vor exista schimbări periodice, ci zile şi nopţi eterne, respectiv pe faţa întoarsă înainte şi înapoi faţă de Soare."

Articolul original se gaseste aici:
- 1919.02.23 - New York Tribune - Tesla Answers Mr. Manierre and Further Explains the Axial Rotation of the Moon

Interesante link-urile Bordan. Am sa le acord timpul necesar, mai ales daca dezbat problema magnetismului.

Acutalmente, unul din domeniile stiintei, si anume Astronomia, ne invata ca Luna face o rotatie completa in jurul propriului ax, intr-o perioada fix egala cu perioada de revolutia a acesteia in jurul Pamantului (27,322 zile), teorie ce explica astfel faptul ca noi, cei de pe Pamant, vedem mereu aceiasi fata a Lunii. Dar oare chiar asa sa fie? Si pentru ca mie imi place sa scormonesc, mai ales acolo unde am dubii, sau simt ca este ceva ce nu-i "coser", hai sa facem o analiza suplimentara, fata de articolele lui Tesla, referitoare la Rotatia Lunii!

Sa definim pentru inceput ce inseamna rotatie axiala proprie si ce inseamna rotatie de revolutie, functie de referentialul folosit. Rotatia axiala proprie are loc cand punctul de referinta se afla in interiorul obiectului fizic, iar rotatia de revolutie, sau orbitala are loc atunci cand punctul de referinta este situat inafara obiectului fizic.

In cazul sistemului Pamant-Luna, avem centrul de referinta Pamantul, iar pentru ca vorbim de deplasarea circulara, nu liniara a Lunii in jurul Pamantului, este firesc sa facem aceasta analiza considerand ca sistem de referinta Pamantul. In cazul unor deplasari liniare, putem alege care sisteme de referinta dorim, functie de numarul obiectelor analizate (caz ireal deoarece nu exista nicaieri deplasare liniara), insa in cazul deplasarii circulare, e musai sa ne raportam la sistemul de referinta care il reprezinta punctul de referinta mai sus definit.

In cazul atractiei gravitationale, putem simula rotatia de revolutie a Lunii in jurul Pamantului printr-un experiment banal, asa cum sugereaza si Tesla. Infingem un cartof intr-un bat, apoi ne rotim cu el, noi fiind Pamantul. Se roteste cumva cartoful? Este imposibil, deoarece e infipt in bat! Vedem aceiasi fata a lui mereu? O vedem! In sistemul eu cartof, cine are miscare de rotatie axiala proprie si cine miscare de revolutie? Raspunsul imediat este ca eu (Pamantul) am miscare de rotatie axiala proprie, iar cartoful (Luna) miscare de revolutie. Care este punctul de referinta (centru gravitational) in sistemul cartof-eu? Eu, bineinteles, caci eu am miscare de rotatie axiala proprie! Argumentul ca Pamantul face o rotatie axiala proprie in 24 de ore este irelevanta in discutia de fata, deoarece studiem influenta atractiei gravitationale care nu are legatura cu viteza rotatiei axiala proprie.

Si totusi stiinta ne invata ca luna are rotatie axiala proprie! Viteza acestei rotatii fiind egala cu a unei revolutii complete a acesteia in jurul Pamantului. Si asta pentru a putea explica de ce vedem aceiasi fata a Lunii. De ce fac asta? Pentru ca confunda schimbarea secventiala a pozitiei cartofului in deplasarea circulara a acestuia in jurul meu, cu miscarea de rotatie axiala proprie a acestuia. Este doar o iluzie, creata de faptul ca privesc sistemul cartof-bat-eu din afara acestuia. Exact ce afirma si Tesla in exemplul cu roata, spitele si bila M.

Sa exemplificam grafic cele expuse plastic mai sus.
Schita 1
Definim sistemul Pamant-Luna, in care Luna se roteste pe o orbita aproximativ circulara in jurul Pamantului. Marcam punctul A pe suprafata Lunii, ca fiind un punct de referinta caruia ii asignam valoare de 0o, si fata de care vom face analiza miscarii ulterioare a Lunii.

Schita 2
In aceasta imagine incepem sa analizam iluzia miscarii de rotatie axiala proprie a Lunii, in timpul orbitarii in jurul Pamantului. Am deplasat pozitia Lunii cu 45o pe orbita acesteia. Punctul B reprezinta deplasarea cu 45o a punctului A fata de tangenta la orbita in punctul initial A. Observati ca punctul A are aceaisi valoare de 0o fata de Pamant. Nu uitati ca deplasarea sau calea curbata, se datoreaza atractiei gravitationale a Pamantului, care afeceteaza deplasarea liniara a Lunii, prin curbarea traiectoriei acesteia, nu prin rotatia ei.

Schita 3
In aceasta imagine putem face analiza punctului A in cazul unghiurilor de 90o, 180o si 270o, respectiv punctul B pt. 90o, punctul C pt. 180o si punctul D pt. 270o, toate aceste puncte fiind permanent tangente la orbita. Astefl am inchis cercul orbital. Matematica e simpla! Daca la 90o Luna ar face o rotatie completa in jurul propriului ax, atunci intr-o miscare completa de revolutie in jurul Pamantului, s-ar roti in jurul propriului ax de 4 ori. Daca ar face o rotatie axiala proprie la 180o, ar face 2 asemenea rotatii axiale proprii in cadrul unei reotatii de revolutie. Daca ar face la 270o, ar face in cadrul unei rotatii de revolutie o rotatie axiala proprie si ceva. Din acest exemplu, putem observa clar ca punctul A nu face nici o miscare de rotatie in jurul Lunii, ci doar in jurul Pamantului. Punctul A isi mentine permanent orientarea perpendiculara fata de tangenta la orbita Lunii.

Acestea fiind zise, consider ca explicatiile aduse sunt suficiente pentru a declara ferm ca Luna nu are miscare de rotatie axiala proprie. Daca cineva cunoaste vre-un exemplu de experiment practic, sau o alta formulare teoretica, prin care sa poata demonstra contrariul, este invitatul meu sa le faca publice aici pe acest forum.

Si un comentariu de final. Aceasta este o demonstratie facuta utilizand argumentele stiintei oficiale. Insa nu aceasta este realitatea dimanicilor. O analiza prin prisma dinamicilor fundamentale vortexiale, schimba totul.

P.S.
Argumentul adus de Cris, cum ca Luna are centrul de gravitatie deplasat cu aprox 2Km, ar trebui sa complice si mai mult lucrurile. Pentru ca el nu a specificat faptul ca acest centru este pozitionat catre fata nevazuta a Lunii.

Si ar mai fi de discutat si despre aparitia mareelor, diametral opus pe suprafata Pamantului, fenomen caruia stiinta nu-i poate aduce nici o explicatie, insa despre asta documentati-va individual!
------------
Am inlocuit cuvantul "spin" cu fraza "rotatie axiala proprie", in urma sugestiei primite, pentru a elimina eventualele confuzii.

Razvane poate nu ai sesizat tu, dar am explicat clar: rotatia de spin are loc atunci cand punctul de referinta se afla in interiorul obiectului fizic, care este exact acelasi lucru cu rotatia in jurul propriului ax, nu rotatia in jurul unei axe, exterioare. Aia se cheama miscare de revolutie, sau orbitala. Exact ce scrie si pe wikipedia.

Iar ce iau sau nu de bune, este decizia mea. Comenteaza te rog la subiectul prezentat cu argumente contra sau complementare.

Gata Razvane, am inlocuit cuvantul "spin" cu fraza "rotatie axiala proprie". Asa cred ca este mai lesne de inteles. Insa aceasta schimbare de termeni, nu schimba cu nimic rezultatul analizei. Astept cu interes urmatoarele comentarii, ale tale sau ale altora.

Sa luam drept reper Soarele. Daca Luna nu are nici o miscare de rotatie in jurul axei proprii, atunci ea prezinta aceiasi fata catre Soare pe o perioada scurta de o luna de zile. In aceste conditii de pe Pamant vom vedea toate fetele Lunii. Dimpotriva daca Luna prezinta aceiasi fata spre Pamant, ea este luminata pe rand pe toate fetele de catre Soare, pe perioada de o luna de zile. Deci Luna se roteste.

Nu Virgil. Ceea ce expui tu se cheama relativitatea sistemelor de referinta. Iar aici este marea capcana. Am specificat acest lucru. Analiza sistemelor de referinta circulare se face din interiorul sistemului, in cazul nostru de pe Pamant, pentru ca el este centrul de referinta al sistemului Pamant-Luna, centru care are miscare de rotatie in jurul propriei axe, si care conditioneaza Luna, prin intermediul gravitatiei sa aibe miscare de revolutie in jurul Pamantului. In cazul sistemului Pamant-Luna, Luna nu executa miscare de rotatie in jurul propriului ax in raport cu Pamantul.

In cazul sistemului Soare-Luna, Luna va fi luminata pe toate fetele de catre Soare, nu pentru ca are miscare de rotatie axiala proprie, ci pentru ca se roteste in jurul Pamantului, intr-o perioada de o luna.

Ea face o miscare de revolutie in jurul unui centru de referinta, care este Pamantul in cazul nostru. Pentru a intelege mai bine aceasta dinamica, am putea considera sistemul Pamant-Luna ca un corp comun (pentru a translata miscarea de revolutie a Lunii in jurul Pamantului, in miscare de rotatie axiala proprie a noului sistem-cilindru, prin integrarea centrului de referinta in interiorul cilindrului), un cilindru transparent de exemplu, pe care marcam doua puncte, unul central fiind Pamantul, iar la exterior Luna. Acest cilindru are acum miscare de rotatie in jurul propriului ax, iar raportat la Soare, acesta va lumina toate fetele cilindrului, si deoarece acesta este transparent va lumina si toate fetele punctului denumit Luna, in timp ce acest punct executa miscarea de revolutie fata de Pamant, sau fata de centrul de referinta, si totodata face parte integranta din miscarea de rotatie axiala proprie a sistemului Pamant-Luna, denumit arbitrar si exemplificativ de mine cilindru. E cam multa balbaiala, dar cred ca se intelege.

Practic se transfera/transforma miscarea de rotatie axiala proprie a Pamantului, intr-un raport mai mare sau mai mic, ca centru de referinta aflat in interiorul obiectului fizic, in miscare de revolutie a Lunii, ca centru de referinta aflat in exteriorul obiectului fizic.

In cazul ananlizei, dintr-un referential extern sistemului Pamant-Luna, acesta poate fi considerat ca un tot unitar, avand miscare de rotatie axiala proprie, exact pe principiul descris mai sus.

Ca sa concluzionez: In cazul sistemului Soare-Luna, aceasta din urma poate fi luminata pe toate fetele in doua cazuri:
1. - daca are rotatie axiala proprie
2. - daca are rotatie de revolutie in jurul Pamantului
3. - daca are atat miscare de rotatie axiala proprie cat si miscare de revolutie in jurul Pamantului.

Conform celor explicate in posturile anterioare si coroborate cu cele explicate mult mai eficient de Tesla in articolele publicate in revista Electrical Experimenter, traduse si expuse de mine aici pe forum, cazul 2 este cazul real. Celelalte doua sunt doar iluzii de interpretare.
Efectul este acelasi, va prezenta toate fetele catre Soare.

Aceiasi iluzie creata de confundarea pozitionarii succesive in spatiu a unui corp aflat pe o traiectorie curba, deci a miscarii de revolutie in jurul unui centru de referinta, cu miscarea axiala proprie a acestuia.

Si totusi ceva nu-i clar cu mecanica cereasca. Eu vad totusi aceiasi fata a Lunii, pentru o durata de timp cat Luna face o rotatie completa in jurul Pamantului, adica o luna. Fata care este luminata de Soare. Aceiasi! Pentru o luna! Si mai sunt si fazele lunare! Ceva imi scapa! Totusi rationamentul e corect! Cum vi se pare? Unde gresesc?

Aproape toti satelitii din sistemul nostru solar prezinta aceiasi caracteristica, aceia de a avea miscari de rotatie sincrone cu miscarea de revolutie in jurul planetei respective. Faptul ca satelitul se comporta ca un hopa-mitica fata de planeta pe care o orbiteaza, face ca viteza unghiulara de rotatie sa fie egala cu viteza unghiulara de revolutie. Dar nu poti nega ca exista o viteza unghiulara de rotatie in jurul propriei axe, indiferent de cauza care o produce.

Inainte de orice comentariu dati-mi voie sa fiu sceptic in primul rand cu asa zisa aselenizare din 1969, cu argumente care ar putea umple volume. Dar nu cred ca-si au rostul argumentele sa demonstrez, …ce? O minciuna! Daca lucrul asta era adevarat nu cred ca mai lasa loc la interpretari. Acelasi lucru se intampla si cu rotatia Lunii in jurul axei sale, daca era adevar azi nu mai vorbeam cu “daca”, era clara treaba. Deci pentru mine, fara sa mai caut dovezi, treaba e clara!

Candva am aruncat ciocanul, pana l-am eliberat din mana ma uitam dupa el cum se roteste, nu i-am vazut decat aceeasi “fata”! Aruncati si voi, macar cu privirea, sa vedeti ce se vede! Si ca sa-i vezi “fazele”, Sadang, gandeste-ti ca ai un far pe nocturna stadionului care lumineaza dintr-o parte, si-o sa-i vezi aceeasi fata la bila dar luminata in functie de pozitia ta fata de far.

O activitate vulcanica “neobisnuita” pe fata nevazuta a Lunii. De ce ar fi numai pe “fata nevazuta”?

http://www.2012en.ro/2011/07/nasa-a-descoperit-vulcani-neobisnuiti-pe-fata-nevazuta-a-lunii/
Mecanica cereasca, ca si stiinta oficiala si religia pierd din putere! La viitoarele “alegeri” castiga opozitia!

Si “Sfatul batranilor”!

“Nu stiu luna pe cer merge
Or dorul baditei trece
Nu stiu luna s-a ascuns,
Or badea nu-mi da raspuns.”

Ehe! Alta viata acum dupa cateva ore de somn, altfel vad luna! As' noapte nu prea am dormit si eram cam nauc azi dimineata, cand am postat ultimul post. Ramane valabil rationamentul si faptul ca Luna nu are rotatie axiala proprie!

Virgil, in sistemul Pamant-Luna, noi raportam miscarea Lunii la Pamant. Corect? In acest caz, daca Luna prezinta o singura fata catre Pamant, atunci e firesc ca aceasta sa nu aibe miscare de rotatie axiala proprie ci doar miscare de revolutie in jurul Pamantului. Ia doua mere, doua pere, doua nuci, sau ce apuci... , fa-o una centru de referinta iar pe cealalta marcheaza o linie reper (asa cum am facut eu in desenele expuse) apoi roteste-o in jurul celeilalte, pastrand acea linie reper permanent perpendiculara la Pamant, si vei vedea ca aceasta din urma nu va face nici o miscare de rotatie in jurul propriului ax, ci doar in jurul centrului de referinta. E multa balbaiala, cand un exemplu practic poate lamuri mult mai usor totul.

Din contra vei vedea ca in cazul in care Luna ar face o miscare de rotatie in jurul propriului ax, pe durata unei rotatii de revolutie in jurul Pamantului, atunci ar trebui sa vedem si fata nevazuta a Lunii. Incearca practic, daca mental nu iese!

Specific din nou. Se confunda pozitionarea spatiala consecutiva pe o traiectorie curba a unui obiect ce orbiteaza in jurul unui centru de referinta, cu miscarea de rotatie in jurul propriului ax a obiectului ce orbiteaza. Este o iluzie demonstrata foarte bine de Tesla.

Multumesc Bordane de sprijin. Acuma vad si fazele. Azi dimineata nu le mai vedeam, ca eram chiaun de somn.

Razvane, dimineata eram obosit, acuma nu mai sunt. Eu am doua mere aici pe masa in fata mea. Si este asa cum a zis Tesla si sustin si eu. Daca vrei filmez cu telefonul mobil si pun filmul pe youtube. Si ca sa nu mai discut in contradictoriu cu voi, astept propunerile voastre experimentale, practice, pe care eu sa le fac si sa tragem in comun concluziile. Astept.

Într-o primă aproximaţie, Luna nu are mişcare de rotaţie proprie dacă luăm ca reper suprafaţa Pământului. Tocmai de aceea trebuie să fim atenţi ce reper luăm. Mişcarea de rotaţie nu este o mişcare absolută, cu aceeaşi valoare faţă de orice reper. Faţă de un reper solidar cu Soarele Luna are şi moment cinetic propriu şi moment cinetic orbital, dar faţă de un reper solidar cu Pământul Luna nu are nici moment cinetic propriu, nici moment cinetic orbital.

dar faţă de un reper solidar cu Pământul Luna nu are nici moment cinetic propriu, nici moment cinetic orbital.

Din moment ce Luna orbiteaza Pamantul, are moment cinetic orbital; Ho=2pi x masa Lunii x viteza pe orbita x Raza orbitei;
Are si moment cinetic propriu;
Hp=2pi x masa Lunii x viteza periferica a Lunii x raza Lunii;
Viteza periferica a Lunii este egala cu viteza pe orbita inmultita cu raza Lunii si impartita la Raza orbitei Lunare.
Daca pe orbita Lunii ar fi un tun laser indreptat spre Pamant, pentru ca acesta sa tinteasca tot timpul Pamantul, ar trebui ca tunul sa-si sincronizeze miscarea de rotatie in jurul axei proprii cu miscarea de revolutie in jurul Pamantului.
Miscarea unghiulara a tunului = Miscarea unghiulara pe orbita; sau omega tun=omega o; Din moment ce exista un vector ""omega tun"", exista miscare in jurul axei proprii.
Acestea sunt notiuni de mecanica sau mecanisme diferentiale (precum mecanismele diferentiale de la masina, ale caror pinioane se mai numesc si sateliti).
Probabil Tesla nu a invatat aceste mecanisme pentru ca nu ar fi pus problema asa.

virgil a scris:Din moment ce Luna orbiteaza Pamantul, are moment cinetic orbital

Există două repere distincte în studiu: un reper solidar numai cu centrul Pământului dar faţă de care Luna se roteşte şi un reper care este solidar nu doar cu centrul Pământului, ci chiar şi cu centrul Lunii. Faţă de al doilea reper Luna nu are nici măcar moment cinetic orbital. Aşadar, trebuie să fim atenţi la ce repere ne referim.

Daca pe orbita Lunii ar fi un tun laser indreptat spre Pamant, pentru ca acesta sa tinteasca tot timpul Pamantul, ar trebui ca tunul sa-si sincronizeze miscarea de rotatie in jurul axei proprii cu miscarea de revolutie in jurul Pamantului.

Dacă imprimi o anumită mişcare de rotaţie corespunzătoare tunului în jurul axei sale proprii, atunci rotaţia tunului se va menţine din inerţie şi nu va mai trebui întreţinută.

şi un reper care este solidar nu doar cu centrul Pământului, ci chiar şi cu centrul Lunii

Acest lucru ar fi valabil numai daca Luna si Pamantul ar forma un singur corp, insa in aceasta situatie Luna ar trebui sa orbiteze Pamantul in 24 de ore.
Sa calculam energia cinetica a Lunii; Ec=1/2 m*v^2; in care viteza pe orbita a Lunii este; v=2pi*R/t;, in care ""t"" este perioada de rotatie a Lunii si ""R"", este raza orbitei in jurul Pamantului.
Deci inlocuind viteza putem scrie;
Ec=1/2(2pi*m*v*R)/t; sau notand paranteza cu ""h"", adica momentul cinetic, obtinem o relatie asemanatoare din fizica atomica pentru energie; Ec=1/2*h/t; in care t=1/f; sau Ec=1/2 h*f; in care ""f"" este frecventa de rotatie a Lunii.
Iata ca energia cinetica a Lunii este egala cu semiprodusul dintre momentul cinetic si frecventa de rotatie a acesteia.

In mod asemanator pornind de la momentul de inertie, se poate arata ca energia de rotatie a Lunii ""Er"", poate fi exprimata tot in functie de momentul cinetic orbital si frecventa de orbitare cu urmatoarea relatie;
Er=1/5(r/R)^2 (h*f);

Si care ar fi factorii care ar genera, ca aceasta miscare lenta de rotatie a majoritatii satelitilor in jurul propriei axe, sa coincida cu perioada de revolutie a lor in jurul planetelor mama ?
(mi se pare foarte curios fenomenul )

virgil a scris:

şi un reper care este solidar nu doar cu centrul Pământului, ci chiar şi cu centrul Lunii

Acest lucru ar fi valabil numai daca Luna si Pamantul ar forma un singur corp, insa in aceasta situatie Luna ar trebui sa orbiteze Pamantul in 24 de ore.

Vorbeam de un reper solidar cu centrele celor două corpuri, nu cu suprafaţa Pământului.

Dar, hai s-o luăm altfel. Eşti de acord că este important faţă de care reper vorbim?

Stie cineva ?:
Care ar fi factorii care ar genera, ca miscare lenta de rotatie a majoritatii satelitilor in jurul propriei axe, sa coincida cu perioada de revolutie a lor in jurul planetelor mama ?
Am sa va explic mai tarziu in ce consta curiozitatea!

Am facut experimentele sugerate de Razvan. Momentan pun doar pozele, filmuletele pt cele doua experimente le voi pune maine.
1. Miscarea orbitala a Lunii, cu fata N permanent spre Pamant

Voi continua in urmatorul post cu pozele care arata cazul in care aceasta isi arata toate fetele Pamantului, adica face o rotatie completa in jurul propriului ax, pe durata unei revolutii complete in jurul Pamantului.

Astept comentariile voastre legate de cele expuse. Din aceste poze, din experimentul practic si din realitatea de pe teren (Luna cu fata permanent catre Pamant), rezulta ca Luna nu are miscare de rotatie in jurul propriului ax. Astept argumentele contra, teoretice si/sau practice.