Discutii Libere despre Stiinta si Constiinta

O ecuație matematică de fapt, în realitate, nu reprezintă nimic, fiindcă în realitate nu există egalitate și apare timpul. Ca să nu mai vorbim de subiectivismul observatorului. 

Bordan a scris:Acum 8000 de ani, pe aceste meleaguri, nici nu era conceptul de proprietate materială. În Civilizația Cucuteni, mortul era ars cu casă cu tot, ca să dispară orice urmă de materie și legătură materială cu lumea asta. Multe aspecte nici nu sunt înțelese.

virgil a scris:sau bacteriile saprofile

SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.

virgil a scris:.. poate omul redestepta aceste mijloace de hrana?

Eu nu-ți spun ție că poate sau nu poate, dar îți spun altceva.

Am mai zis că am crescut în lumea satului, în lumea magiilor și miracolelor. Țăranul ăla atît cît era de încult, în aparențele exterioare, atît era de cult în interior. Ori poate nu zic bine cult, e mai potrivit ocult. Cît era de dur și de bădăran în aparență, atît era de moale și milostiv în profunzime, viața și prioritățile lui fiind pe ultimul loc în societate.

Tu poate n-ai prins, n-ai văzut și n-ai trăit, un răsărit de soare la coasă, pe vremuri, nu acuma. Eu îți spun ție că l-am prins, și acum parcă e din altă lume. Să vezi patru bărbați în toată firea, în genunchi, plîngînd, și cerîndu-și iertare IERBII și rugînd-o și implorînd-o să-i ierte. Dar pentru unii, ce-s și prostiile astea? Să-ți ceri iertare la o buruiană ... dar de te uiți puțin mai atent e o întreagă filosofie. Pentru a fi totul trebuie să fii nimic!

Întrebarea pe care ți-ai pus-o tu mi-am pus-o și eu. Dacă iarba aia, pe prima treaptă a lanțului trofic, după socoata noastră, se hrănește cu apă și soare, noi, dacă suntem așa de evoluați, de ce trebuie s-o mîncăm pe ea. Unde e evoluția atunci? Unde e evoluția ʺbădăranuluiʺ care își cere iertare ei, față de ʺevoluațiiʺ care se cred zei? Să mai zic și de daci, singura societate antică care nu a cunoscut nici o formă de sclavagism? Sau credința lor în nemurire? Oare nu-s destule argumentele astea pentru a ne întreba, măcar, așa deștepți suntem?

Am fugit și eu din lumea aia, ca să mă fac domn, dar țăranul din mine refuză și a refuzat această domnie. Din lumea ʺdură, impulsivă și agresivăʺ a țăranilor, dar cu sufletul lor în care intra tot Universul, am aterizat într-o lume exact pe dos. ʺSă încerci să vorovești și tu pă domnește, o zîs mama cînd m-am dus, să nu ne faci de mninone, p-acolo!ʺ Am încercat, și tot încerc, dar ...

Țăranul din mine a aterizat într-un institut de cercetare și proiectare, într-un colectiv de 12 ʺcercetașiʺ. În prima dimineață i-am salutat frumos, m-am prezentat, am dat mîna cu fiecare, cred că și cu un cîine dădeau laba mai frumos, și mi-am luat locul la birou și la planșetă, așteptînd planul de bătaie. O liniște de mormînt, nici musca nu mișca, printre 12 ʺmorțiʺ. ʺA murit cineva?ʺ, am întrebat eu. ʺTovarășe, aici suntem într-un institut de cercetare și proiectare, nu într-un birt! E clar?ʺ ... E foarte clar, rămîneți voi și cercetați, io n-am ce ... și m-am tăt dus ... pă cîntec de fus ..

Să nu vă mai spun că am refuzat un post universitar chiar la facultatea de fizică, că ar fi prea-prea mult pentru unii. Dar tot țăranul din mine mi-a spus că n-am ce căuta acolo, nu e locul meu acolo, mai ales după experiența cealaltă cu cercetarea și proiectarea. Probabil dacă nu găseam firma asta la care lucrez de vreo 20 de ani, eram la coarnele plugului cu tata, unde și acum m-aș duce dacă nu m-ar strînge și pe mine materia asta, nevastă, copii ..

Dar țăranul tot țăran rămîne, atît sunt domn cît dorm, și cîteva zile pe an.

Exteriorul fiecăruia reflectă întotdeauna interiorul, în Univers totul fiind personal, lucru pe care ni-l spune și fizica cuantică, care ne scapă din vedere sau nu vrem să-l acceptăm. ʺNemurireaʺ dacilor era proiectată în Univers, în veșnicia și nemărginirea lui, inclusiv prin trăiri spirituale, nu într-un spaţiu terestru restrâns. Oamenii sunt liberi să creadă ceea ce vor să creadă, iar Universul le va pune mereu la dispoziție dovezi pentru a le întări credințele oricare ar fi acestea.

Unii cred în mizerii, scîrbă și ură, e exact reflecția lor interioară, credință pe care exteriorul le-o va întări. Alții cred într-o lume mai bună, o lume a miracolelor, universul le-o pune la dispoziție, fiindcă posibilitățile cîmpului cuantic sunt nelimitate. Dacă crezi, sau dacă nu crezi, tu ai dreptate, nu o să găsești dreptatea numai la tine, cum ieși afară te papă virușii.

Și-atunci, Virgile? Ce să mai zic ... mai bine tac, c-am cîrîit bugăt ... da să nu crezi că-s așa de slobod. De mîine cobor iar la domni, și coordonez lucrări, prin munți și văi, de cîteva milioane de euro, iar domnii îmi pun o singură întrebare: ʺCînd facturăm?ʺ Altceva nu mă mai întreabă, nici unde mă duc, nici ce fac, nici cum fac, numai atît ... da-i bugăt, nu?

Io v-am spus că n-aveți numa o șansă din două cu mine, o mă pușcați, o sîntem frați ... api, de-aci încolo, ajute-vă Domnu! Batăr 1000 de ani!

Țăranu tăt țăran rămîne .. cine vrea țăran ca mine să vină fără de rușine, care vré să fie domn să se uiteʼon mnez lʼon pom, care zîce căʼi neom .. da șiʼn pom e un atom, același careʼi în om, șiʼn țăran da și în domn .. ia aminte om neom, cît îi fi de mare domn, plin de scîrbă și palate, la atom le dai pe toate, și te'ntorci la rădăcină, dezumflat ca o .. rășină .. fîsîind ca o .. fîșină ...  fîîss ..

Pacalici a scris:

virgil a scris:sau bacteriile saprofile

Draga virgil, corect este : saprofit

SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.

gafiteanu a scris:A scris corect saprofile, fiind pro-sapro, adica pro-petrol, pro-putred.  Bacteriile care fac petrol cand urineaza sau fecaleaza.
Un pro-rus sau pro-american se cheama rusofil sau americanofil, fiind pupatori in fund acesti "fili". Ambii, si rusii si americanii fiind niste saprofili, niste putregaiuri sociale, producatori mondiali de petrol.
"Saprofil" inseamna ca produce putregaiuri. Iar "Saprofit" inseamna ca mananca deseurile pe care le lasa altii.
Oamenii sunt si saprofiti si saprofili.

virgil a scris:Multumesc, am corectat; daca asta a fost singura ta remarca, sa inteleg ca in rest totul este ok?

Bordan a scris:

virgil a scris:.. poate omul redestepta aceste mijloace de hrana?

Eu nu-ți spun ție că poate sau nu poate, dar îți spun altceva.

Am mai zis că am crescut în lumea satului, în lumea magiilor și miracolelor. Țăranul ăla atît cît era de încult, în aparențele exterioare, atît era de cult în interior. Ori poate nu zic bine cult, e mai potrivit ocult. Cît era de dur și de bădăran în aparență, atît era de moale și milostiv în profunzime, viața și prioritățile lui fiind pe ultimul loc în societate.

Tu poate n-ai prins, n-ai văzut și n-ai trăit, un răsărit de soare la coasă, pe vremuri, nu acuma. Eu îți spun ție că l-am prins, și acum parcă e din altă lume. Să vezi patru bărbați în toată firea, în genunchi, plîngînd, și cerîndu-și iertare IERBII și rugînd-o și implorînd-o să-i ierte. Dar pentru unii, ce-s și prostiile astea? Să-ți ceri iertare la o buruiană ... dar de te uiți puțin mai atent e o întreagă filosofie. Pentru a fi totul trebuie să fii nimic!

Întrebarea pe care ți-ai pus-o tu mi-am pus-o și eu. Dacă iarba aia, pe prima treaptă a lanțului trofic, după socoata noastră, se hrănește cu apă și soare, noi, dacă suntem așa de evoluați, de ce trebuie s-o mîncăm pe ea. Unde e evoluția atunci? Unde e evoluția ʺbădăranuluiʺ care își cere iertare ei, față de ʺevoluațiiʺ care se cred zei? Să mai zic și de daci, singura societate antică care nu a cunoscut nici o formă de sclavagism? Sau credința lor în nemurire? Oare nu-s destule argumentele astea pentru a ne întreba, măcar, așa deștepți suntem?

Am fugit și eu din lumea aia, ca să mă fac domn, dar țăranul din mine refuză și a refuzat această domnie. Din lumea ʺdură, impulsivă și agresivăʺ a țăranilor, dar cu sufletul lor în care intra tot Universul, am aterizat într-o lume exact pe dos. ʺSă încerci să vorovești și tu pă domnește, o zîs mama cînd m-am dus, să nu ne faci de mninone, p-acolo!ʺ Am încercat, și tot încerc, dar ...

Țăranul din mine a aterizat într-un institut de cercetare și proiectare, într-un colectiv de 12 ʺcercetașiʺ. În prima dimineață i-am salutat frumos, m-am prezentat, am dat mîna cu fiecare, cred că și cu un cîine dădeau laba mai frumos, și mi-am luat locul la birou și la planșetă, așteptînd planul de bătaie. O liniște de mormînt, nici musca nu mișca, printre 12 ʺmorțiʺ. ʺA murit cineva?ʺ, am întrebat eu. ʺTovarășe, aici suntem într-un institut de cercetare și proiectare, nu într-un birt! E clar?ʺ ... E foarte clar, rămîneți voi și cercetați, io n-am ce ... și m-am tăt dus ... pă cîntec de fus ..

virgil a scris: .. scrie volume de versuri, publica-le si ai sa ai si tu o pensie de la uniunea scriitorilor la batranete.

Nu tare-ai înțeles nici tu mare brînză din ce tot aiuresc io p-aici ... Smile) Măcar vezi diferența dintre materializarea ideilor și idealizarea materiei?

Bordan a scris:Deci e clar că evoluția de la pur și simplu la mizerii complicate, nu e soluția pe termen lung, nu? E clar că tehnologia a depășit capacitatea noastră psihică de asimilare, nu?