Despre cartea "Fizica povestită" a domnului Cristian Presură

Domnul Cristian Presură, administrator al saitului stiinta.info, absolvent al facultăţilor de electrotehnică şi de Fizică pregăteşte o carte ce se anunţă a fi preocupată de esenţele Fizicii, carte numită „Fizica povestită”. Am avut ocazia să răsfoiesc cuprinsul cărţii şi câteva extrase ale ei şi am fost foarte mulţumit de spiritul didactic ce transpare în lucrare. Din câte am observat eu, autorul este un om serios, profund, preocupat de esenţele Fizicii. Este deschis la nou şi nu respinge amatorii care vin cu idei năstruşnice pe forumul său. Puteţi găsi amănunte despre carte scrise tocmai de domnul Cristian Presură pe saitul stiinta.info.

Am spicuit din paginile repective si recunosc un foarte placut vorbitor in acele pagini. Si un fizician, fara indoiala.
Continutul este bazat pe istoria stiintei/fizicii iar pentru cei interesati poate fi o lectura placuta, instructiva.

Din pdv al cercetarii stiintifice, daca nu se supara d-l Presura, nu stiu care este semnificatia cartii, eu as fi preferat si prezenta unor indoieli serioase asupra tuturor teoriilor si conceptiilor stiintifice prezentate (deoarece este absolut sigur ca stiinta/fizica este extrem de partiala, in evolutie -si schimbare- continua, in sensul clar ca ce a fost valabil ieri nu mai este si azi). Probabil in alte capitole, autorul va prezenta si miile de cercetatori si descoperirile lor (neconforme cu T. conservarii energiei, cu TR si cu fizica "oficiala" in general).

Din pdv. filozofic, parca percep tendinta ca Dumnezeu sa fie inlocuit de Stiinta. In acest sens, nu merg pe ideea ca omul, speriat de complexitatea mediului, l-a inventat pe Dumnezeu deoarece este usor constatabila experimental prezenta Divina, o manifestare inteligenta careia i s-a dat un nume.

Cred ca s-ar fi putut da mai multa atentie relatiei matematica-realitate. Spatiu si realitate, ziceai tu, Abel, intr-o postare recenta. Am inceput sa vorbim pe aici despre interactiunea materiei cu spatiul. Intr-un anumit cadru terminologic se poate trata subiectul si asa. Dar, daca nu ne intereseaza cum ii zicem pe nume unei realitati -eterice-, spatiu sau eter sau altfel, caci ne intereseaza doar interactiunea, intr-un alt context va trebui sa facem diferentierea intre ceva inexistent -spatiul geometric- si realitatea nastrusnica.
Desigur, o discutie mai profunda, la alt nivel de decizie si structura, ar fi cercetarea ideii daca matematica -indiferent cat de exotica si indepartata de realitate- poate /sau nu/ sa inventeze ceva ce nu exista in realitate! Caci daca matematica ar fi o multime/sistem/ inclusa in realitatea fizica, atunci tot ce poate inventa matematica exista undeva in realitatea fizica. Da' eu nu cred.

D-l Presura face referire la afirmatii ce nu pot fi declarate nici false si nici adevarate. Exista lumi intregi -in afara celei in care ne aflam- despre care nu putem afirma nimic deoarece o anume lipsa de interactiune le face incerte.
In privinta aceasta cred ca mai degraba poate fi invocata matematica lui Galois, o matematica a sistemelor de sisteme (cred eu), in care, din pricina relatiilor de subordonare, un subsistem -relativ izolat- nu poate emite nici un fel de pareri/referiri la celelalte subsisteme aflate pe acelasi "palier" (ierarhic) deoarece acestea au legaturi numai cu sistemul ierarhic superior, nu si intre ele. Evident ca si mai putin poate acelasi subsistem sa spuna ceva cert despre subsisteme de ranguri mult superioare, din acelasi sistem/INTREG/, ori despre intregul insusi.
Aceste "adevaruri", ce nu pot fi declarate nici false nici adevarate, sunt o realitate banala: incertitudinea. E posibil ca aspectul cert-incert sa fie legat de afirmatia regasita in principalele religii: ca lumea noastra fizica e iluzie, maya. Cred ca mai sunt si alte interpretari pornind de la notiunea de informatie.