Acta - pro sau contra?

Am votat împotrivă! Personal, sunt adeptul liberei circulaţii a informaţiei.
Sub o lege care se doreşte pentru protecţia drepturilor de autor se ascunde o "portiţă" ilegală care permite accesul la informaţii personale şi cenzura acestora. Spun ilegală, deoarece accesul la informaţii personale este protejat de altă lege şi nu poate fi făcut decât prin ordin judecătoresc.
Mai este şi problema dreptului de autor. Până unde merge acest drept? Dacă cineva compune o melodie, iar aceasta este promovată de un post de radio, sau ascultată într-o cârciumă, atunci consider că, mai degrabă, autorul ar trebui să fie cel care plăteşte pentru promovarea produsului şi reclamă. Dacă vrea bani, nu are decât să o cânte în concert şi să vândă bilete.
Dacă muzica, filmele, sunt considerate creaţii artistice, implicit ar trebui să fie disponibile publicului larg, gratuit, la fel precum sunt expuse tablourile sau sculpturile. Dacă un colecţionar doreşte să achiziţioneze un film sau o melodie doar pentru el, nu are decât să-i plătească autorului şi să le ţină în colecţia particulară fără a le pune la dispoziţia publicului.
Mai este problema drepturilor asupra publicaţiilor: scriitorii ar trebui să primească bani doar pentru prima publicare a unei opere. După ce a fost publicată odată, aceasta să poată fi considerată ca aparţinând patrimoniului universal, orice editură putând să o retipărească pentru profitul propriu. Desigur, asta nu-l opreşte cu nimic pe autor să-i ceară unei edituri republicarea, pe banii săi personali, caz în care vor împătţi profitul.
Altfel, pentru a fi corecţi, ar trebui, conform legii dreptului de autor, să-i plătim lui Pitagora ceva bănuţi ori de câte ori desenăm câte un triunghi, sau lui Galilei de câte ori calculăm viteza unui mobil şi aşa mai departe!
Sunt împotriva doar a plagiatului. Asta înseamnă să-ţi însuşeşti produsul intelectual al altcuiva semnându-te cu numele tău. Pe scurt - furt!

Abel Cavaşi a scris:Sunt pentru îngrădirea accesului la informaţia piratată, ilegală [...]

Da, dar ACTA crează oportunitatea de a se îngrădi tocmai accesul şi la libera informaţie. Mai mult decât atât, sub pretextul acuzării de piraterie informatică îţi poate fi urmărită activitatea pe internet. Cum rămâne cu prezumţia de nevinovăţie?
Dacă cineva distribuie softuri piratate poate fi supus unei anchete, pe baza unor probe şi nu oricum şi oricând, iar printr-un ordin judecătoresc să poată fi accesate informaţiile sale personale şi doar acelea care fac obiectul anchetei.
Iar despre drepturile de autor... odată ce ai distribuit pe piaţă un produs intelectual sau creaţie artistică, rămâne discutabil cui mai aparţin acestea.
Cum rămâne cu produsele freeware sau open-source? Autorii lor de ce nu au pretenţii materiale? Sunt o "specie" mai aparte?

Abel Cavaşi a scris:Tocmai asta era, că nu se puteau obţine probe. Acum se creează posibilitatea obţinerii probelor.

Probe se puteau obţine şi înainte, pe baza unui ordin judecătoresc, în urma unui act de acuzare înaintat de procuror, consecinţă a unei plângeri făcute de cel ce se consideră păgubit.
În cadrul ACTA plângerea nu mai devine necesară, toţi suntem priviţi ca şi posibili infractori. Prezumţia de nevinovăţie dispare. Cum ţi-ar plăcea să mergi pe stradă, să fi oprit de organele de poliţie şi percheziţionat, doar aşa, fără nici o plângere împotriva ta, ci pentru că "aşa a vrut muşchii lor"?
Dacă japonezii vor o astfel de lege, n-au decât să o facă la ei acolo!