STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Ce parere aveti, s-ar putea stabili o relatie de calcul a vitezei de rotatie a planetelor in jurul propriului ax? Datele actuale se fac prin observarea perioadelor de rotatie, si masurarea optica a diametrelor planetelor. Eu ma gandesc la o relatie de calcul in functie de parametrii planetei ca; masa, sarcina gravifica, pozitia pe care o ocupa in sistem, si densitate.

Un rationament mort din fase, o intrebare pe masura....
Care este sistemul analizat si care este reperul unghiular de care vorbesti?.....

Stiinta, plecand de la rationamente ILOGICE, bate campii!
Stiinta NU POATE RASPUNDE LA MULTE INTREBARI pentru ca rationamentul din spate....este TOTAL ILOGIC!
A crea un raspuns corect este obligatoriu ca intrebarea sa fie pusa ....corect!
Nu-i vina ta, virgil, stiinta bate campii!....tu nu ai nici o vina!....

Un rationament mort din fase, o intrebare pe masura....

Tu stii sa deosebesti ziua de noapte?
Daca stii inseamna ca intelegi ce inseamna perioada de rotatie a unei planete, si de aici viteza de rotatie.

Am sa atasez un exemplu pentru a fi inteles mai bine despre ce este vorba.
Viteza de rotatie a unei planete, sau viteza periferica notata cu "Vp", este proportionala cu radacina patrata din raportul dintre numarul de sarcina gravifica "Z" si coeficientul de corectie "fi" al planetei respective. Acest raport se amplifica cu un coeficient "Fi"; relatia este;
Vp=Vo*(Fi*Z/fi)^1/2;
Stim ca pentru Pamant; Z=12.22; fi=18.19; Vo=90; Fi=44; Inlocuind in relatie de mai sus rezulta;
Vp=90*(44*12.22/18.19)^1/2=465.74 m/s; ceia ce coincide cu viteza de rotatie masurata a Pamantului.

Un alt exemplu, sa luam planeta Jupiter;
Z=5388; fi=12.06; Vo=90; Fi=44; inlocuim in relatie;
Vp=90*(44*5388/12.06)^1/2=12618 m/s; ceia ce coincide cu viteza periferica de rotatie a planetei Jupiter;

Aceasta relatie nu da valorile foarte exacte ale vitezei pentru toate planetele, dar este prima relatie matematica de acest gen in astronomie, care poate determina aceasta viteza.

Viteza de rotatie a pamantului, fata de satelitul geoostationar in care ma aflu, ca un fin observator, .....este NULA!
La fel si rationamentul tau...ESTE MORT DIN FASA!
Este aberant.....
NEINTELEGEREA... ESTE FUNDAMENTALA!

Woody, esti un [...], asa ca te invit sa nu mai postezi pe topicul meu.

Este in regula.

Afisez mai jos graficul cu momentul cinetic unitar pentru sistemele de sateliti ai principaleleor planete, despre care am vorbit la inceputul topicului. Se vede clar ca acest moment este crescator odata cu cresterea vitezei planetei care este de fapt nucleul sistemului respectiv. Dupa cum se vede in stanga sunt planetele mari care au viteze mici pe orbita Soarelui, iar in dreapta este Pamantul, care are viteza mai mare. Din inclinarea graficului rezulta clar necesitatea introducerii unui coeficient de viteza notat cu "fi".

Atasez aici o poza cu doua galaxii reprezentative. De remarcat frumusetea artistica, cat si stiintifica a acestora. Intrebarea mea este; ce fenomen natural stabileste organizarea materiei in atomi si apoi in galaxii.
Daca dimensiunile atomului sunt de 10^-10m, galaxiile au un diametru de 10^20m, iar raportul maselor este de; 10^-27kg, pentru proton, in timp ce pentru o stea din nucleu este de 10^33kg, adica tot de 10^60 ori.

Ce fenomen fizic poate produce aspectul de spirala a miliarde de stele care se comporta ca un fluid? Se observa ca este o corelare intre miscarea de rotatie a nucleului fata de stelele care graviteaza in jurul lui. Se pare ca nucleul contine doua entitati care produc si guverneaza cele doua brate spirale. La imaginea de jos se observa ca unul din brate la un moment dat se bifurca ceia ce inseamna ca fenomenul de bifurcare este repetabil, si nu apartine numai nucleului.

Iata aici un fenomen unic, ciocnirea a doua galaxii;




Se observa cum galaxia din stanga absoarbe unul din bratele galaxiei din dreapta, fenomen care se petrece destul de lent, fara sa se vada explozii stelare datorate ciocnirilor.

virgil a scris:ce fenomen natural stabileste organizarea materiei in atomi si apoi in galaxii

Părerea mea este că un rol esenţial în această organizare o are faptul că triedrele lui Frenet sunt recursive pe orice traiectorie, indiferent cât de complexă ar fi ea. Mai precis, orice traiectorie nu este altceva decât o elice (de ordinul n) înfăşurată în jurul unei alte elice (de ordinul n-1), elicea de ordinul 0 fiind o dreaptă.

virgil a scris:Ce fenomen fizic poate produce aspectul de spirala a miliarde de stele care se comporta ca un fluid?

Cred că spirala se vede doar ca proiecţie pe un plan perpendicular pe axa elicei parcurse de materia din stele. Deci, cu alte cuvinte, spirala observată este, de fapt, o elice.

De asemenea, mai cred că nu toate galaxiile observate sunt galaxii, ci unele pot fi sisteme planetare foarte tinere aflate în evoluţie în jurul stelei centrale.

In cazul galaxiilor, cred ca este vorba de o spirala. Aceasta spirala se poate obtine atunci cand nucleul se roteste in jurul propriei axe, si in acelasi timp are loc o eruptie lenta in planul ecuatorial al nucleului, dupa care poate avea loc o cadere gravitationala libera. Efectul este o spirala in planul ecuatorial.

Unei planete asa mare ca Jupiter ce credeti s-ar putea stabili o relatie de calcul a perioadei de rotatie in jurul propriei axe in functie de parametri planetei?

Cred ca planetele formate din acumulari de gaze cum este cazul lui Jupiter se comporta ,,altfel'' in astfel de cazuri.Nu stiu precis,ai incecat sa o calculezi?

Cred că pentru toate planetele se pot stabili relaţii suplimentare, necunoscute încă. Aceasta deoarece planetele descriu elici în jurul Soarelui şi se deplasează odată cu Soarele în jurul Galaxiei. De asemenea mai cred că nu doar viteza lor areolară se conservă, ci şi viteza volumică, ceea ce face să existe relaţii noi între parametrii planetelor. Ar fi interesant de stabilit ce torsiune are traiectoria fiecărei planete, presupunând că pentru perioade de timp suficient de mici Soarele se deplasează şi el rectiliniu cu o anumită viteză.

Conform graficului atasat mai sus in data de 22 ian. rezulta cu unele exceptii ca ar exista o dependenta clara intre parametrii planetei si energia de rotatie in jurul propriei axe. Alta data voi atasa niste exemple mai graitoare privind perioadele respectiv vitezele de rotatie a planetelor mari, pentru care am stabilit niste relatii de calcul.

Ar fi interesant de stabilit ce torsiune are traiectoria fiecărei planete, presupunând că pentru perioade de timp suficient de mici Soarele se deplasează şi el rectiliniu cu o anumită viteză.

Stim ca Soarele are viteza de deplasare de peste 100 km/s, ceia ce face ca traiectoria planetelor (a caror viteza pe orbita este mult mai mica), prin galaxie odata cu Soarele sa arate ca niste sinusoide asimetrice. Asa ca nu stiu de ce consideri ca ar fi vorba de o torsiune a traiectoriei.

Stiinta, pe care o blamezi tu, ti-a pus mausul in mana, si calculatorul prin care comunici.
Atasez mai jos un extras din lucrare din care rezulta atat relatia de calcul a vitezelor periferice ale planetelor mari, cat si calculul acestora.


Din ultimile doua coloane din tabel rezulta ca viteza calculata cu relatia mea, coincide destul de bine cu viteza reala a planetelor. Mentionez ca este singura formula matematica de calcul a vitezelor periferice ale planetelor mari. Planetele mici nu respecta aceasta relatie.

Calculul momentului cinetic al sistemului Pamant -Luna notat cu; H(P,L);

H(P,L)=2pi x (masa Lunii) x (viteza Lunii) x (razaorbitei); adica; H(P,L)=2pi x (7,349*10^22) x (1032) x (3.844*10^ = 2 pi x 2.91*10^34 [J.s]

Sa exprimam acelasi moment cinetic, in functie de "fi" si de constanta momentului cinetic unitar "Ho", pentru familia sistemelor de sateliti;
Ho=2pi x [m] x Vo x Ro= 2pi x 90 x 2.5*10^8
Ho=2pi x2.25*10^10 [j.s];

H(P,L)= 2pi x (masa Lunii) x (Zp*Vo) x (fi*Ro/Zp); adica,
H(P,L)=2pi x (7,349*10^22) x (11.22*90) x (18.19*2.5*10^8/11.22)= 2pi x 3.00*10^34[J.s];

sau; H(P.L)=2pi x (m L) x fi x Ho= 2pi x (7,349*10^22) x18.19 x 2.25*10^10= 2pi x 3.00*10^34 [j.s]

Din calculul de mai sus rezulta ca momentul cinetic al sistemului Pamant-Luna, ca de altfel la toate sistemele de sateliti, poate fi determinat ca fiind produsul dintre constanta momentului cinetic unitar(Ho)si coeficientul de corectie (fi) inmultit cu masa satelitului. Coeficientul de corectie (fi) se refera la viteza planetei care este nucleul sistemului.

Ce parere aveti, s-ar putea stabili o relatie de calcul a vitezei de rotatie a planetelor in jurul propriului ax?

Ca raspuns la aceasta intrebare am postat din nou graficul de mai jos, de unde rezulta o anumita regula de variatie a energiei de rotatie a planetelor.

In continuare atasez relatia de calcul a vitezei periferice de rotatie la principalele corpuri ceresti din sistemul Solar;

Iata mai jos tabelul cu calculul vitezelor periferice ale marilor corpuri ceresti din sistemul Solar, folosind relatia de mai sus. Comparand ultimele doua coloane se poate vedea apropierea valorica a acestora.

Aceasta relatie este valabila doar pentru corpurile ceresti mari (Soare, planete mari), care dealungul miliardelor de ani nu au suferit ciocniri majore, care sa le modifice starea energetica. Din pacate, in cazul planetelor mici aceasta formula da alte valori diferite fata de vitezele reale, ceia ce presupune ca in evolutia lor au suferit cataclisme, ciocniri majore care au modificat viteza de rotatie si chiar traiectoria acestora. De altfel se vede ca numarul cuantic principal al planetelor mici ca mercur, Venus, Pamant, Marte, nu este un numar intreg cum ar trebui sa fie, ci au abateri fata de orbita teoretica.
Inelul de asteroizi dintre Marte si Jupiter, ne demonstreaza clar ca in sistemul nostru solar au existat catastrofe cosmice care sigur au influientat traiectoriile planetelor mici. Nu degeaba Venus se rostogoleste parca, pe orbita sa.

In continuare doresc sa arat o noua relatie, din care rezulta o proprietate a corpurilor ceresti, aceia de a
modifica proprietatile spatiului inconjurator corpurilor prin actiunea campului gravitational;
Relatia de calcul a pulsatiei spatiale din jurul corpurilor ceresti este;
t=Ct*(V^1.5/M^2);
Perioada pulsatiei spatiale, este data de rel de sus, in care valoarea constantei Ct pentru planete are valoarea; Ct=1.784*10^49;
V- este viteza planetei pe orbita.
M- este masa planetei.
Daca veti inlocui masa Pamantului M=5.94*10^24 kg;
Viteza V=2.98*10^4m/s;
se obtine ; t=2.574*10^4 sec. =29.79 zile; ceia ce corespunde cu perioada de rotatie a Lunii.
Este un caz fericit pentru ca Luna se afla chiar pe orbita fundamentala a Pamantului.
In cazul lui Jupiter, care are o masa de o mie de ori decat a Pamantului, perioada pulsatiei spatiale este de 7.4 secunde, iar satelitii lui Jupiter se afla incepand cu orbitele n=18, si ajunge la ultimii sateliti la n=200.

Astept parerile voastre in acest sens.

t=Ct*(V^1.5/M^2);

Analizand aceasta relatie, constanta Ct este acesiasi pentru toate planetele indiferent de sistemul din care face parte. Se constata ca, daca doua planete cu aceiasi masa se afla pe orbite diferite avand viteze diferite, perioada pulsatiei spatiale este mai mica la planeta cu viteza mai mare. Adica satelitii aflati pe prima orbita vor gravita mai aproape de planeta cu viteza mai mare. Acest fenomen este specific tuturor sistemelor cosmice, de-a se concentra atunci cand se deplaseaza cu viteze mai mari. Si doua galaxii cu aceiasi masa, dar care au viteze de deplasare diferite, galaxia cu viteza mai mare, va avea un diametru mai mic decat galaxia cu viteza mai mica.

De ce nu publici observatiile si formulele gasite de tine intr-o revista de specialitate?
Ct. pentru planete de unde ai luat-o?
(sau cum ai calculat-o?.Evidentiaza pentru Marte de exemplu)

P.S.
Formulele si calculele nu poti sa le evidentiezi altfel?
(asa cum se scriu in mod normal)
Imi este greu sa le urmaresc asa cum le-ai postat

Este un calcul care nu poate fi inteles partial, iar lucrarea are vreo 80 de pagini. Acest forum nu permite afisarea in pdf. As putea posta toata lucrarea ca un serial, dar este destul de greoi. Am sa afisez o pagina cu acest capitol dar nu este suficient.

Nu inteleg expresia :
pulsatie propie a campului gravitational!
Credeam ca acest camp nu are pulsatie sau daca are de ce factori ar depinde?
De fapt intensitatea campului gravitational scade cu patratul distantei fata de centrul Planetei.Vrei sa spui ca totusi ea este variabila ?(pulsatorie)

Din moment ce campul gravitational curbeaza spatiu-timp, inseamna ca exista o pulsatie a acestuia deoarece intervine timpul. Nu este vorba de o variatie a acceleratiei campului gravitational ci de o pulsatie a spatiu-timpului. Oricum pulsatia acestuia in cazul Pamantului are o perioada de o luna si nu este perceptibila, asa cum sunt pulsatiile zodiacale.
Cred ca m-am exprimat gresit in lucrare, si va trebui sa corectez.