CARE ESTE ROSTUL VIETII

[Provine din topicul „Ganduri, cugetari, idei...”]

Care este rostul vietii ?

Mai intai trebuie sa-ti raspunzi la intrebarea; ce este viata?
Viata este o forma superioara de existenta a materiei.
Cum universul poate exista si cu noi si fara noi, inseamna ca viata nu are nici un rost, dar daca vrem sa ne umflam in pene, vom raspunde ca viata reprezinta posibilitatea materiei de a evolua in forme capabile sa se cunoasca pe sine, avand drept ultim scop, apropierea si unificarea cu D-zeu.

Rostul vietii fiecaruia trebuie sa il intuiasca doar fiecare in parte si doar pentru el insusi! Insa as intreba si eu, tot retoric, dar mai scurt ca tine: Care este rostul?

Eu cred ca rostul vietii este acela de-a depasi stadiul de masina condusa, de robot si de-a lua fraiele in propriile maini, sa te conduci singur, in comuniune cu Universul, cu Natura, sa te descoperi pe tine insuti. Esti cel mai mare mister. Nu e important ce facem, ci cum facem, nu adevarul in sine e important ci intelegerea lui. Am mai spus-o ca suntem dovada VIE a inteligentei cosmice, eu cred ca totul e informatie, accesezi ceea ce doresti, Universul se ofera. Cand spun informatie ma refer inclusiv la informatia pe care ti-ar putea-o da un porumbel la geam, sau un copac de exemplu, daca stii si vrei ca s-o primesti. Cred ca asta-i rostul vietii. Sau poti sa alegi sa traiesti toata viata ca un robot.

Rostul vietii, este depasirea obsesiei si temeiurilor fiecaruia.
A ta este a numerelor prime!

Este pentru prima data cand te destainui si ne spui mai detaliat ce te framanta!
Ti-ai pus insa problema daca punctul tau de plecare nu este gresit ?
Sigur numerele prime nu pot fi factorizate ,pentru ca prin definitie sunt acele numere distincte din infinitatea numerelor care au o anumita proprietate si nu le au pe celelalte.(sunt singulare, de aceea sunt prime)
Alaturi de numarul 1 (care stii ca are o semnificatie filozofica aparte) reprezinta numerele fundamentale-prime.(caramizile)
Cred ca stii ce vreau sa zic.
Esenta acestori numere trebuie sa o cauti in alta parte si sa-ti reorientezi gandirea....

Curiosule, lasa odata si odata numerele prime la oparte (macar pe o bucata de timp)!


Am sa spun un lucru interesant.

Cind am discutat cu V.Suceveanu, aveam si eu ceva intrebari incilcite, dumnealui m-a intrebat: "Stii cine a fost L.Euler". Eu am raspuns, da.
El a spus.
L.Euler a fost o persoana foarte smechera. El avea un stil foarte smecher (destept) privitor la cercetari si rezolvarea problemelor.
EL NICIODATA NU SE OPREA LA PROBLEMA LA CARE NU STIE RASPUNSUL! Daca ceva nu stia indata lasa problema, pleca mai departe, apoi se reintorcea, o rezolva, si earasi pleca.

Sa analizam acesta tactica.
Intradevar, perzind (tot timpul) la o problema (care crezi ca e primordiala in un anumit domeniu), ai marele risc sa perzi tot timpul in zadar. Insa , lasind-o pe o perioada de timp, te poti reintoarce chiar cu alte mecanizme (mai bune).

Numerele prime, presupun ca nu sunt buricul matematicii [teorii numerelor] (in viitor, la general). Pentru inmultire/putere (acum), da. Mai departe (in viitor), nu. Mai departe sunt altfel de "numere prime", etc.

Oricite intrebari si probleme nu ai rezolva, permament vor aparea altele.

virgil, sadang, bordan, cadi, meteor

Parerea mea este ca nu exista un rost universal.
Acest rost este creat de noi.


Asa ca mai dam inainte cu numerele.
In realitatea conventionala actuala ele sunt fundamentul.

Pana nu mai imi vin alte idei, bineinteles.

Când eram adolescent mi-am pus şi eu această problemă şi am ajuns la concluzia că scopul suprem al oricărei fiinţe este acela de a-şi rezolva toate problemele.

Asa ca mai dam inainte cu numerele.
In realitatea conventionala actuala ele sunt fundamentul.

Evident, dar ai grija de numerele prime, sunt mai speciale, nu se lasa impartite cum vrei tu. Sugerez ca in loc de numere sa folosesti bani, si atunci totdeauna ai sa-i imparti fara sa-ti ramana rest.

curiosul a scris:virgil, sadang, bordan, cadi, meteor

Parerea mea este ca nu exista un rost universal.
Acest rost este creat de noi.


Asa ca mai dam inainte cu numerele.
In realitatea conventionala actuala ele sunt fundamentul.

Pana nu mai imi vin alte idei, bineinteles.

Tu crezi ca Dumnezeu face lucrurile fara rost?

Salut,
"Care este rostul vieții ?"
Întrebare grea: pusă de părintii noștri, bunicii, străbunicii și asa mai departe, nu vom știi răspunsul în această lume. Sunt o mie și una de ipoteze; științifice, religioase, doar ipoteze...
Un rost are, viul nu a apărut întâmplator, nimic nu este întâmplator, de ce viața ar fi?

nic a scris:nu vom știi răspunsul în această lume. Sunt o mie și una de ipoteze; științifice, religioase, doar ipoteze...

Poţi demonstra asta sau este doar o ipoteză de-a ta? Eu am dat deja un răspuns pe care îl consider corect. Ai găsit vreun cusur al său, încât să nu-l poţi considera bun?

Abel, raspunsul tau corect pare a fi, si universal valabil, insa constientizezi tu, eu, noi care sunt adevaratele probleme pe care trebuie sa le rezolvam? Cat de adanc cercetam si intelegem manifestarea, realitatea si rolul acestor probleme? Exista ele cu adevarat, sau sunt doar manifestari exterioare ale propriei noastre lupte si dezordini?

Nic, raspunsul in aceasta lume il putem afla, si el doar in noi, in fiecare din noi salasluieste, nu in carti, citate, postulate, sau invataturi intelepte, sau alte informatii extrioare, scrise de-a lungul vremurilor. De noi, de fiecare depinde cat de adanc sapam in sufletele noastre, pentru a scoate la lumina acest raspuns.

sadang a scris:Abel, raspunsul tau corect pare a fi, si universal valabil, insa constientizezi tu, eu, noi care sunt adevaratele probleme pe care trebuie sa le rezolvam?

Sunt de acord că problema „Care sunt problemele pe care trebuie să le rezolvăm?” are o importanţă aparte, doar că ea nu trebuie confundată cu problema „Care este rostul vieţii?”. La prima problemă nu am răspuns încă, dar la ultima am dat răspunsul. Rostul vieţii este acela de a ne rezolva toate problemele, indiferent care sunt acelea. Să facem distincţie clară între cele două.

Încerc un răspuns şi la prima întrebare. Consider că trebuie să ne concentrăm mai mult pe două chestiuni foarte importante pentru umanitate: avansul tehnologic şi avansul spiritual. Aceste chestiuni ne-ar ajuta să atacăm „rostul vieţii” din două direcţii: primul ne ajută să rezolvăm toate problemele care ne trec prin cap, iar al doilea ne ajută să reducem numărul de probleme la care să ne aplecăm mintea.

Cat de adanc cercetam si intelegem manifestarea, realitatea si rolul acestor probleme?

Cât de adânc ne duce mintea, fără oprelişti. N-avem de ce să ne impunem limite aici.

Exista ele cu adevarat, sau sunt doar manifestari exterioare ale propriei noastre lupte si dezordini?

Existenţa problemelor se confundă cu existenţa fiinţei. Numai fiinţele au probleme, numai ele sunt conştiente de problemele pe care le au. Acoperişul unei case nu este conştient de vulnerabilitatea sa în faţa unei tornade, aşa că nu va lua niciodată măsuri pentru a-şi rezolva „problema” care l-ar putea distruge definitiv. El nu are nici măcar vreo identitate la care să „ţină” pe care să şi-o manifeste. Şi, desigur, atitudinea acoperişului (dacă putem vorbi de atitudine în acest caz) nu este una dezirabilă pentru noi.

Altfel spus, există probleme cu care nu merită să ne batem capul.

I
,, Un joc de sah e viata
Destinul insu-si joaca
Vrand de urat sa-i treaca!
Iar noi suntem pionii...
Un timp ne muta inca,
Apoi, in cutia neantului
Ne-arunca! "




Omar Khayyam- Catrene

Abel Cavaşi a scris:

nic a scris:nu vom știi răspunsul în această lume. Sunt o mie și una de ipoteze; științifice, religioase, doar ipoteze...

Poţi demonstra asta sau este doar o ipoteză de-a ta? Eu am dat deja un răspuns pe care îl consider corect. Ai găsit vreun cusur al său, încât să nu-l poţi considera bun?

Este o părere personală. Omul are limite în cunoaștere oricât am vrea să credem altfel.
Dintr-un alt punct de vedere pot spune ca OMUL exista pe aceasta lume pentru iubire:
iubire pentru soție, părinti, frați, pentru tot ce ne înconjoară viu și ne viu, pentru munca pe care o facem, pentru tot ce ne înconjoară. IUBIREA este esența vieții spirituale, ura este o autodistrugere.

Sunt mai mult ca convins ca nimeni (in deosebi eu), nu te intelege prin ce inseamna viata spirituala, spirit etc.
Sincer sa fiu, nici citus de o mica definitie superficiala, eu nu i-mi pot face.

Se lucreaza, (si mai sunt rezultate bune [ ideea fundamentala consta in aceea ca totul depinde de simturi, memorie, comparatie. Cine e foarte atent, va observa caci omul in totalitate chind se naste, este deja programat], dar cui trebue..), in care cercetatorii doresc sa elaboreze roboti cu inteligenta artificiala.
Aceasta, cred, ca va fi odata si odata finalizat, si prezentat frumos.

Din ce cauza unii oameni stau zile intregi aprofundati in stiinta?!
Pentru aceea ca:
1)Sa faca viata mai usoara(rezolvind unele probleme).
2)Sa capete reputatii.
3)Pur si simplu e o ocupatie indragita.

Dar, ce credeti ca cei din 1) si 2) punct vor obtine progrese?!
Nu nicidecum nu.

[off topic]
Ce este bine si ce este rau, este o mare incurcatura.
Exista in popor o vorba foarte desteapta:
"E rau cu rau, dar este mult mai rau fara rau."
Fie luam 2 frati gemeni (fie ca ar fi absolut identici).
Unul va trai in o familie, in care nu va cunoaste ce este greul, lucrul, neajunsul, sfada etc.
Al doilea va trai in o familie, in care va cunoaste numai greu, lucru, neajuns, etc.
Daca, ii vom schimba familiile celor doi, cine va supravetui?!
[off topic]


Ca sa nu cad in virtejul filozofiei filozofiei filozofiei etc.
La intrebarea lui curiosul i-as raspunde (ma starui) cit mai simplu (raspunsul clar la intrebarea data, cred si eu ca nic, ca nimeni nu il are. Insa o remarca e bine de facut. Dogma si dogmaticile sunt lucruri de care trebue sa fim foarte atenti. Omenirea a mai comis acesta gresala grava nu de o singura data, si se intimpla foarte des si in ziua de astazi: Cind cineva indrazneste sa dea explicatii altuia, in ceea ce priveste despre credinta, religie etc. Raspuns, spre exemplu in contextul dat, trebue sa-l dea numai divinitatea. Pentru aceasta greseala omenirea a platit scump, exemplu: papalitatea, catolicismul in evul mediu, etc.):
Unul din rostul vietii e sa lasi urmasi, sa intemeez o familie sanatoasa, sa fii constient ce va fi cu tine si cu apropiatii tai in ziua de miine.

Se poate filozofa pe aceasta tema o vesnicie. Viata inseamna zadarnicie. Este dreptul materiei de a se organiza din materia nevie in materia vie. Viata inseamna o etapa din evolutia materiei. Intrebarile, de ce, sau ce este viata, sunt intrebari fara sens, in jurul carora fiecare croseteaza o dantela de justificari dupa cat il duce mintea. Viata doar trebuie traita, cu cat mai mult cu atat mai bine. Trebuie sa fim constienti ca asa cum a disparut omul de neanderthal si am evoluat noi, tot asa vom disparea noi si va aparea o alta specie. Nici o specie nu este vesnica.

Toti aveti dreptate.
Pentru ca rostul vietii depinde de noi.
Pentru ca noi dam un sens vietii.
Si intradevar, putem filozofa o vesnicie, cum spune virgil.
Pentru ca ne putem intreba continuu:

Dar daca...?

Dezvoltand raspunsurile intrebarilor noi, apare...NOUL.
NOUL apare din curiozitate.
Mai profund, curiozitatea apare din nevoie.
Din nevoia de cunoastere.
Pentru ca nevoia de cunoastere este un reflex neconditionat,inconstient, determinat de instinctul de supravietuire.
Acesta este motivul principal pentru care specia exista si se perpetueaza.

Ca sa intelegem existenta instinctului de supravietuire, trebuie sa intelegem ...VIATA.
Viata se adapteaza mediului, se transforma dupa conditiile de mediu, urmand acest "instinct de supravietuire".

De fapt, intrebarea importanta este:

Ce este, cum s-a format si cum se dezvolta instinctul de supravietuire ?

Pentru ca nu este doar o problema ce priveste ratiune umana, fiinta umana, ci o problema care priveste VIATA insasi.

Acest aspect ma face sa cred ca viata nu este intamplatoare. Ma refer, generalizat, la orice fiinta.

Instinctul de supravietuire e o problema generala, a materiei in general.
Undeva, filozofic, este o nevoie de a exista.
La fel cum exista si o nevoie de a distruge.
Ceea ce incearca sa distruga, reprezinta de fapt, cauza existentei si a nevoii de a exista.
YIN si YANG.
Nu se poate distruge ceva ce nu exista, si ceva nu poate exista fara a putea fi distrus.
Insa din prisma ratiunii noastre, echilibrul care se mentine, este secretul.

Dar filozofic, ca si sens al vietii, de ce este nevoie de un echilibru ?

Oare viata ar putea exista si fara sa existe niciun fel de echilibru ?
Si...DACA DA...cum ar fi ?
Si ce sens ar avea aceea viata ?
Raspunsurile intrebarilor construiesc realitatea.
Sa nu uitam ca pe zi ce trece gasim noi raspunsuri, noi realitati, noi sensuri ale vietii.
Adica putem filozofa o vesnicie.
Adica...INFINIT !

Asta este cheia !
INFINITUL.
Pentru ca el nu limiteaza nimic.
Probabilitatile posibilitatilor sunt infinite.
Cauza pentru care in orice moment suntem ...ZERO.

Universul si numerele

Facand o analogie intre teoria numerelor si univers,
putem construi o logica de fundamentare a universului.

In teoria numerelor,
sunt x afirmatii demonstrabile,
sunt y ipoteze,
iar prin teorema de incompletitudine,
sunt z afirmatii nedemonstrabile,
dintr-un numar n de afirmatii posibile.

Matematica, in esenta ei,
este fundamentata cu anumite "conventii",
carora le atribuim statutul de adevar matematic.

Adica, conventional de altfel,
sunt anumite relatii unice, de genul:
-exista numai si numai 3 valori a,b,c, astfel incat a+b=c
-intre doua valori a si b diferite, fie a>b, fie a< b.
Ele nu pot fi adevarate simultan.
-orice numar are o factorizare unica,
-etc.

Ceea ce vreau sa subliniez mai exact,
este faptul ca propozitiile matematice sunt sau nu demonstrabile,
in functie de aceste adevaruri care fundamenteaza matematica.
Daca numarul acestor fundamente este finit,
in conditiile in care pot fi formulate o infinitate de propozitii matematice,
o parte din ele sunt nedemonstrabile.

Afirmatia de mai sus, se demonstreaza pe baza numarului acestor fundamente matematice.

Sa presupunem ca sunt un numar de m adevaruri matematice fundamentale:
A(1), A(2), A(3), A(4),..., A(m). (A este initiala de la Adevar)
Pot fi formulate m propozitii matematice care se demonstreaza doar cu ajutorul unui singur adevar,
propozitii care se demonstreaza cu ajutorul a doua dintre acestea,
etc.

Ajungem la un numar finit de m' propozitii matematice, care se pot demonstra cu ajutorul acestor adevaruri fundamentale
Daca se pot formula un numar de n afirmatii, n>m', atunci diferenta este reprezentata de afirmatii care nu se pot demonstra.

Acum, si cel mai important, este analogia cu universul.

Ideea este ca oricum ar fi, interpretam universul cu aceeasi logica cu care interpretam matematica.
Cu alte cuvinte, sunt adevaruri fizice (conventionale sau nu) asa cum avem adevaruri matematice:
legea de conservare a energiei, a atractiei universale, forte nu mai stiu de care, etc.

Acestea sunt intr-adevar adevaruri.

Dar ele sunt insuficiente pentru tot ansamblul fizic-matematic.
Dumnezeu, Bing-Bang, Teoria stringurilor,structura tetraedrica a vidului etc, sunt propozitii/teorii pentru care nu se poate stabili valoarea de adevar.

Trebuie sa ACCEPTAM faptul ca putem formula propozitii care nu se pot demonstra.
In niciun fel si oricat ne-am stradui.

Cercetarea fizica este echivalenta cu cea matematica.
Astazi mai demonstram o teorema-echivalent cu-
astazi mai gasim o particula.

Maine mai formulam o ipoteza, atat in fizica cat si in matematica, pentru care ne mai chinuim cateva sute de ani s-o intelegem macar.

De aceea vom rataci in intuneric pentru totdeauna.

Rostul vietii este doar spiritual.
Insa aceasta latura spirituala construieste atat matematica cat si fizica.
Pentru ca dorinta de cunoastere este un aspect spiritual.
Fizica, particulele, matematica, numerele sunt abstractiuni care construiesc spiritul uman.
Spiritul se formeaza si se dezvolta la randul lui, prin cunoasterea si intelegerea a lumii in care traim.

Rostul vietii?
Prin noi materia se studiaza pe ea insasi.
Se spune ca Omul este in general o fiinta curioasa si
cercetatoare:
adica cum a spus si curiosul :a+b = c
curioziotate + cercetare=cunoastere.
Fiinta si constiinta!
Suntem din ce in ce mai constiienti de noi si natura
inconjuratoare.Datorita cercetarii Universului atat la nivel micro cat si la nivel
macrocosmic avem din ce in ce mai multe cunostiinte.
Cateodata ma gandesc ca prin noi (fiintele constiente), Dumnezeu se observa pe el insusi....

Analogia pe care ai facut-o cu Dumnezeu, o accept.
O furnica este la fel de curioasa ca un leopard.
La fel de curiosa ca o vrabie, la fel de curioasa ca un om.
Omul nu este decat una din modalitatile prin care materia, Dumnezeu, se analizeaza pe el insusi.
Cadi a scris:
"Suntem din ce in ce mai constiienti de noi si natura
inconjuratoare"
Ba deloc, indraznesc sa spun.
Suntem din ce in ce mai constienti doar de ceea ce percepem. Realitatea care exista pentru noi este doar realitatea pe care o percepem, o gandim, o intuim.
Atat.
Si cu aceeasi logica matematica cu care am creeat a+b=c.

Insa problema este ca realitatea noastra nu poate fi alta.
Daca ar exista alta, privita cu o alta logica si cu alte modalitati de perceptie, constiente sau nu, in aceea logica, realitatea ar fi identica cu aceasta, fundamentata pe aceea logica, dar prin corespondenta logicii, este aceeasi.
Cu alte cuvinte, in orice logica este privita realitatea, ea este aceeasi.
Este ca si cum ai analiza numerele in baza 2 sau in baza 10. Structurile numerice sunt diferite, dar relatiile intre numere pastreaza aceeasi logica.
Similar, in cazul realitatii principiul este acelasi.
Deci nu este gresita cu nimic nici logica calculelor lui virgil,nici ale tale, nici ale lui Abel, mm,eugen Razvan, sadang, george nici teoria lui Haramein, nici a lui Einstein, Maxwell etc.
Insa privita prin aspectele de mai sus, realitatea este relativa.
Constientul este relativ.
Viata este relativa.

In orice directie, PRINCIPIUL LOGIC NU ESTE RELATIV.
Nici macar nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun.

Iar rostul vietii depinde de acest principiu logic.
Pentru ca fiecare dintre noi, ajunge la alta concluzie, insa prin acest principiu logic universal.

E greu de inteles, pentru ca nu am putut fi nici suficient de explicit.

Adica cum nu suntem din ce in ce mai constienti de noi si natura inconjuratoare?
Esti cam pesimist!
Cunoasterea duce la avans tehnologic (si spiritual pe de alta parte) si deci la confort.
Nu asa se intampla lucrurile in realitate?
Cred ca maine poimaine peste 1000 de ani vom fi si noi in stare sa construim OZN-uri si sa strabatem gauri de vierme...

CAdi a scris:Adica cum nu suntem din ce in ce mai constienti de noi si natura inconjuratoare?
Esti cam pesimist!

Scuza-ma, ai dreptate .
De fapt,

Suntem din ce in ce mai constienti ca realitatea este din ce in ce mai complicata.

Inteleg de ce ai folosit cuvantul confort, doar daca te referi la sensul fizic.

Da m-am referit la confortul fizic pentru ca la cel intelectual...
,,Realitatea este din ce in ce mai complicata...''am putea sa spunem si asa ,pentru ca ne dam seama ca nimic nu este in acest Univers atat de simplu :
exista o legatura intre lucruri si totul are o inlantuire logica !
(Sau noi ordonam logic Universul ? )
(Insa am descoperit si noi legi dupa care este alcatuit acest Univers)

salut,
... și totuși, viata pe aceste Pământ a avut un anumit scop și apariția ei nu este întâmplatoare. Cred în evoluția a activității omului, în creativitatea lui, în cunoașterea și realizările tehnologice într-o creștere exponențială. In acest context omul în forma lui actuala are limitele lui peste care nu poate trece. Cum un câine învață 20-100 cuvinte o pisica la fel, o insecta deloc asa și omul are limitele lui de a învață, înțelege și depășii un anumit prag.
Tot ce este viu aparține acestui pământ, ne facem iluzii ca putem prin expansiunea tehnologica depăși anumite limite...

..educatia invinge inteligenta, sau inteligenta invinge educatia..

Salut,
... educația este învățată din familie, societate, mediul în care trăiești.
... inteligenta, este din naștere. Ia poate fi limitata fără educație.

Ce crezi, un super genial copil (cu capacitati fenomenale), fiind educat contra adevar (cu toateca este o greseala colosala cind spun aceasta. Adevarul si falsul (binele si raul, etc.) nu au definitii).
Va fi el capapil vreodata sa-si dea seama, ca educatia lui era(este) falsa?!

....asta e o varianta dea mea, ce spune din ce cauza propavaduesti (neincrezator) existenta divinitatii. Probabil te temi, ca (majoritatea) cu inteligenta nu prea super, cindva sa nu o ea pe alta cale.

meteor, chiar nu înțeleg ce vrei sa spui...

meteor a scris:Ce crezi, un super genial copil (cu capacitati fenomenale), fiind educat contra adevar (cu toateca este o greseala colosala cind spun aceasta. Adevarul si falsul (binele si raul, etc.) nu au definitii).
Va fi el capapil vreodata sa-si dea seama, ca educatia lui era(este) falsa?!

....asta e o varianta dea mea, ce spune din ce cauza propavaduesti (neincrezator) existenta divinitatii. Probabil te temi, ca (majoritatea) cu inteligenta nu prea super, cindva sa nu o ea pe alta cale.

Nu poate sa fie educat contra adevarului .
Exista o constiinta de sine si una morala in fiecare om care este data.
Te nasti cu ea.Astfel sintagma ,,sa nu faci rau aproapelui tau'' devine lege, ca vrei sau nu vrei!
Cel putin asa imi place sa cred...