EMINESCU, Templu National

Rezumarea primului mesaj :

EMINESCU al nostru, merita un capitol special, un loc de cinste, pastrat cu sfintenie.
In curand, pe 15 iunie se vor implini 123 de ani de la Inaltarea lui Eminescu.
La 39 de ani, el parasea scena terestra, lasand in urma o Romanie sangeranda, ale carei rani nevindecate dor si azi.
Poate sufletul lui si-a gasit in sfarsit echilibrul in lumile tainice astrale, de unde ne priveste cu compasiune si ne vorbeste prin timp.
Sufletul lui, odata eliberat de lanturile prometeice ale carnii, sa se fi pornit ca Luceafarul?
Porni Luceafarul, cresteau in zari a lui aripe...
Este de datoria noastra sa ne incordam simturile adormite ale memoriei si sa discernem mesajele care vin spre noi: La steaua care-a rasarit, E-o cale-atat de lunga...

Mediul cultural romanesc a interpretat si interpreteaza in fel si chip fenomenul Eminescu. Asa cum in stiinta interpretam de exemplu fenomenul Tungusk.
La comanda politica comunista, scriitura romaneasca, de voie , de nevoie a slavit pe Eminescu ca poet si mai putin sau deloc , ca publicist.
Publicistica lui Eminescu, de exemplu articolele vremii de la Timpul-a fost ocolita cu grija, fiind socotita incorecta politic.
Virulenta cunoscuta a lui Eminescu fata de atmosfera politica putreda, contagioasa , cu care era contemporan, putea fi molipsitoare daca stiam de ea.
Asa ca scoala ne-a invatat -cum a putut si ea-despre romanticul Eminescu dar nu si despre realistul Eminescu care ar fi putut schimba un guvern peste noapte cu un articol bine tintit la Timpul.
Asa-zisul cult despre Eminescu-cel oficial, de suprafata, cenzurat- a fost sustinut in mod subtil pentru a preveni un cult national veritabil pro Eminescu.
Asa se explica de ce cenzura comunista a interzis publicarea unui volum din opera poetului, cu publicistica tenace a acestuia.
Se pare ca memoria noastra este inca in transa-anchilozata de tot felul de frici si complexe artificiale. Putini au curajul sa deschida acest subiect tabu, chiar printre literati. Ba unii dintre ei fac lucruri josnice, catalogandu-l pe Eminescu depasit.
Rusine lor, analfabetilor de lux, mancatori de paine romaneasca !
O atitudine perfida a circulat , afirmandu-se cinic ca scrierile publicistice ale lui au fost
scrise sub influenta unui pretins sifilis, care ar fi dat dereglari psihice.
Limpezimea de clestar cu care scria Eminescu arata un om perfect sanatos mintal si foarte lucid.
Sunt cunoscute masinatiunile de reducere la tacere a lui Eminescu, luat cu forta, declarat nebun si intoxicat sistematic cu mercur, poetul gasindu-si sfarsitul in final intr-un spital. Aici, la comanda oculta, nu i s-a facut diagnosticul real al cauzei mortii...
A murit la doar 39 de ani.
S-a dat vina pe acel sifilis , care chipurile ar fi dus la complicatii. Insa erau dovezi anterioare ca nici el nici rudele lui directe nu avusesera asa ceva. Era normal ca un om ca Eminescu, crescut la tara , sa aiba o constitutie robusta, lucru care a explicat rezistenta indarjita la mercur, in lupta trupului lui pentru viata.
A ramas expresia tipica: Asasinarea fizica si sociala a lui Eminescu.


In Biblie este cunoscut episodul uciderii pruncilor, in care regele Irod da comanda unui adevarat genocid, acela al uciderii pruncilor.
Intr-un fel, Eminescu a fost victima unei campanii tip Irod. Poetul, al carui suflet pur de copil-inger, merita alta soarta.
Dintr-o astfel de generatie de martiri au facut parte multi altii.
Cezar Ivanescu, un scriitor roman decedat cu cativa ani in urma,obscurizat de puterea veche si de cea noua, a aruncat manusa in curtea colaborationistilor, afirmand ceva de genul: Labis, Marin Preda au fost "ajutati" sa moara; mai aproape de noi, un poet foarte tanar, Gasparic, a murit in conditii suspecte la una din mineriadele de dupa 1989.
Colaborationistii au tacut.
Nu facem vanatoare de vrajitoare. Dar avem dreptul sa ne intrebam: Pe ce lume traim?

Sa revenim la Eminescu.
Iata ce declara poetul, unor membri Junimisti, nebanuind ce furtuni va atrage asupra sa:
Tot, tot este un sir neintrerupt de martiri...
Aprofundarea spiritului filosofilor germani m-a facut sa ma reorientez catre elaborarea unei filosofii practice , vizand scoaterea Romaniei din sub-istorie.
Interesul practic pentru istoria noastra ar consta cred in inlaturarea oricarei indreptatiri pentru importul necritic de institutii straine.


==================

In incheiere am putea zice:
Iarta-ne badie Mihai ca prea adesea te uitam.Ajuta-ne sa ne amintim de tine si sa ne amintim cine suntem. Tu ti-ai facut datoria. E randul nostru.
Fie ca prezenta ta sa fie vie in Templul Romaniei Spirituale !

Conceptia lui Eminescu despre Spatiu, Timp, Univers


http://www.icf.ro/individual/lab04/osiceanu/Eminescu_Studiu_Eedition.pdf
"Eminescu s-a înscris la Universitate doar pentru 3 semestre, iar în restul timpului audia cursuri şi participa la seminarii sau lucrări practice (disecţii pe cadavre) în totală libertate conform gusturilor si intereselor sale, fără presiunea exercitată de iminenţa examenelor sau a "deadline-urilor" impuse de profesori la cursuri si seminarii.

Eminescu a găsit o mare metropolă, Viena, ce respira un aer imperial şi prietenos în acelasi timp absorbind, dar şi iradiind stiinţa si cultura europeană în cea mai reuşită sinteză între Occident si Orient".

"...marele fizician austriac Ludwig Boltzmann. Aceste “Scrieri de popularizare” ale lui Boltzmann sunt destinate unui public larg şi conţin concluziile cercetărilor proprii de fizică, dar şi viziunea şi concepţiile sale în domeniul cunoaşterii umane cu deosebire faţă de problemele filosofiei şi biologiei. Contribuţiile sale fundamentale la termodinamica statistică (a introdus si interpretat conceptul fundamental al entropiei ca una dintre cele mai importante mărimi în descrierea proceselor naturale, inclusiv a proceselor din organismul viu şi a celor ce guvernează Universul) îl aşează între cei trei mari fizicieni ai epocii clasice alături de Isaac Newton si James Clerk Maxwell. Boltzmann a ocupat şi catedra de filosofie naturală la Universitatea din Viena. Este de presupus ca Eminescu nu a scăpat astfel de cărţi şi audierea unor astfel de cursuri.

Poetul a fost contemporan cu alţi mari fizicieni ai sec. XIX, care au dezvoltat electricitatea şi electrodinamica: Faraday, Maxwell si Hertz."

**********

"La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă,

Pe cînd totul era lipsă de viată şi voinţă,
Cînd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Si în sine împăcată stăpînea eterna pace!..

Dar deodat-un punct se mişcă...cel întîi si singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl... Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stapînul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fâşii,

De atunci răsare lumea, luna, soare si stihii...
De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Si în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru muşuroaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi; Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte;

Soarele, ce azi e mîndru, el îl vede trist si ros
Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoşi, Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvîrl rebeli în spaţi Ei, din frîiele luminii şi a soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie,
Si în noaptea nefiinţei totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...

...................................................
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate."

(Scrisoarea I, 1881)

......................................................

Manuscrise Eminescu, preocupari stiintifice

aleph500.biblacad.ro:8991/F/KJ8TURSAXLCLBL2S21FFA2ACX8RD9NKBQN493FMCRDHKMITH3H-36735?func=find-b&request=Eminescu+fizica&find_code=WRD&adjacent=N&local_base=IMG&x=0&y=0&filter_code_1=WLN&filter_request_1=&filter_code_2=WYR&filter_request_2=&filter_code_3=WYR&filter_request_3=&filter_code_4=WFM&filter_request_4=&filter_code_5=WSL&filter_request_5=

Exemplu:" Dispersarea centrului de gravitatie"


Alte lucrari:

Stii ce mi-a venit prima data in minte dupa ce ti-am citit postarea ?
Joules Verne!
Scriitorul francez , prin imaginatie si scris a devansat multe realizari stiintifice.
Poate la fel, poetii au devansat cate ceva din stiinta.
Eminescu frecventa liber cursuri, ca un " diletant" cum ar spune Eliade, avid de nou si cu imaginatia slobozita din rutinele obisnuite. Cu o acuitate superioara dogmaticilor.
Aceasta imaginatie slobozita din fricile de a nu gresi in fata stiintei corecte  " politic" s-a dovedit roditoare la marii ganditori.

Cu Rig Veda inspiratoare si Eminescu,imi vine in minte un mentor indian care a tinut conferinte prin New York, la care asistase si Tesla inainte de descatusarea lui prometeica...

Negativ,
Nu m-am referit la tine in exemplul cu Joules Verne.
Am vrut sa spun ca Joule Verne a fost un alt fel de Eminescu.
Cei doi au excelat la capitolul imaginatie creativa.
Imi cer scuze daca m-am exprimat nepotrivit.

eugen a scris:Negativ,
Nu m-am referit la tine in exemplul cu Joules Verne.
Am vrut sa spun ca Joule Verne a fost un alt fel de Eminescu.
Cei doi au excelat la capitolul imaginatie creativa.
Imi cer scuze daca m-am exprimat nepotrivit.

Nici unul nici altul nu au imaginat nimic. Au exprimat ceea ce era evident pentru ei cu cuvintele sau metaforele la indemâna.

negativ a scris:

Nici unul nici altul nu au imaginat nimic. Au exprimat ceea ce era evident pentru ei cu cuvintele sau metaforele la indemâna.

Imaginarul in flacari

Nu-mi pot imagina ca Eminescu a scris Luceafarul dupa dictare, sau ca imaginatia lui sa fi fost lenesa.
De ce sa ignoram efortul creativ ? Sa ne oprim numai la inspiratie?, la revelatie?
Degeaba vine inspiratia daca nu vine si transpiratia .
Fara imaginatie, creatia ar fi oarba, moarta.
Slefuirea cuvantului asemeni unei forme muzicale armonioase cere un temperament pasionat, imaginatie, inventivitate.
Din pacate si multa drama interioara din care scriitorii evadeaza in imaginar.
Eminescu n-a fost scutit de drame interioare.
Tocmai ca din prea multa imaginatie a fost incomod si pana la urma a murit tanar, asasinat lent.
Una din liniile lui de forta interioare- emanciparea Neamului Romanesc- presupunea ca imaginarul lui Eminescu era ceea ce in Biblie se numeste credinta, increderea neclintita in lucrurile spirituale care nu se vad.
De unde sa fi avut forta Eminescu sa slujeasca Neamului Romanesc daca imaginarul din fiinta lui nu era incendiat de pasiunea pentru ai lui ?

24 Ianuarie 1882:



Peste un an, in 1883 incepea prigoana impotriva lui Eminescu.

"Unirea Romanimei"

http://www.ziaristionline.ro/2017/01/24/documente-de-la-cernauti-si-viena-cum-era-urmarit-eminescu-pentru-franz-josef-dupa-ce-fondat-societatea-carpatii-de-mica-unire-pe-24-ianuarie-1882-facsimile/


"Prin nouri sparţi, prin umbra a oamenilor cari
Frământă lumea ‘ntreagă în visele lor mari,
Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint
Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind,
Lucind peste morminte cu faţa ei senină
Şi văd ca’n lumea asta fui umbra-i de lumin;
Acea stâncă sublimă ce stă cu capu’n cer
E-unirea Românimei… E visul meu de fier
Ce l-am visat o viaţa făr’ să-l pot ridica.
Azi sufletu-mi înceată, se stinge viaţa mea,
Dar las o moştenire ce-am scris-o cu-al meu sânge,
Las Românimii toate grozavul frumos vis
Ca’n fruntea ei senină etern să stee scris!
Ridic cupa de aur în sânta pomenire
Celui ce priceput-a înalta lui menire!”
Eminescu, Mira, Ms. Ac. Rom 2254 fol. 71 v."

Luceafarul- fragment

- "Hyperion, ce din genuni

Rasai c-o-ntreaga lume,

Nu cere semne si minuni

Care n-au chip si nume;

Tu vrei un om să te socoti,

Cu ei să te asameni?

Dar piara oamenii cu toti,

S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vint

Deserte idealuri
Când valuri afla un mormânt,

Rasar în urma valuri;

Ei doar au stele cu noroc

Si prigoniri de soarte,

Noi nu avem nici timp, nici loc,

Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieri

Traieste azi ce moare,

Un soare de s-ar stinge-n cer

S-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari,

Din urma moartea-l paste,

Căci toti se nasc spre a muri

Si mor spre a se naste. "

"La inceput a fost cuvantul"

Pe mine m-a impresionat mereu stilul slefuit pana la muzicalitatea cuvintelor simple , din poezia lui Eminescu.
Asa cum la Brancusi piatra a fost slefuita pana la extrema stilizare, la Eminescu cuvantul.
Cuvinte simple ce exprima  adancimi si inaltimi teribile, numai un artist genial putea sa emane.
Este pentru mine un exemplu de exprimare clara, care ar fi utila si in cercetare.
O exprimare sofisticata, pompoasa nu inseamna automat stiinta...

La multi ani EMINESCU !

Nu gasisem subiectul, nu stiam ca e bagat la cercetari filosofice, Daca poti, muta mesajul meu la locul sau.

ʺLimba românească este din cele cu dreaptă măsură: ea nu are consoane prea moi, nici prea aspre, nici prea lungi sau prea scurte, mai toate sunetele sunt medii și foarte curate".

ʺCelor ce vor o purificare absolută a limbii, le vom răspunde că acele vorbe pe care ei vor să le alunge sunt așa de concrete, așa încrescute în țesătura limbii române, încât trebuia să rupi țesătura toată ca să le scoți, și cum că toată limba se deșiră alungând vorbe de o iluzorie origine slavăʺ.
M. EMINESCU - ʺCugetăriʺ, p.354*

ʺBiserica a creat limba literară, a sfințit-o și a ridicat-o la rangul unei limbi HIERATICE și de statʺ.
M. EMINESCU - ʺTimpulʺ, 10.10.1881

„Trăiască naţia!“

15 Ianuarie 1850- Astazi se implinesc 171 de ani de la nasterea  poetului Mihai Eminescu.

15 ianuarie - 172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi Ziua Culturii Naţionale


"O gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atât cugetarea e mai clară."

( Mihai Eminescu )

De ziua lui Eminescu, recunostinta pentru un spirit seva a neamului romanesc.
Sau cum spunea Nichita Stanescu :" Inima inimii romanesti "!