Curiozitate

Scris de **curiosul** Sam 14 Sept 2013, 11:42

Mi-am amintit o chestie pe care am observat-o aseară.
Eram la etajul 10 al unui bloc, iar în depărtare, e vorba de vreo 10 km, se vedeau luminile dintr-un sat.
Dar luminile licăreau, păreau a fi intermitente.
Care să fie explicația ?
Inițial mă gândeam că se datorează copacilor mișcați de vânt, dar nu cred că era asta pentru că eram la o înălțime suficient de mare, iar satul era destul de coborât, într-o vale cumva.
După care m-am gândit că, într-o imagine de ansamblu, luminile locuințelor se aprindeau și se stingeau.
Oare asta să fie explicația ?

Scris de **omuldinluna** Sam 14 Sept 2013, 12:05

Neomogenitățile din atmosfera terestră refractă lumina, creând senzația de licărire. Exact din același motiv clipesc stelele.

Edit: Poate am fost puțin prea expeditiv, așa că revin cu o explicație ceva mai mănunțită.

Toată lumea știe că dacă punem un creion într-un pahar cu apă, acesta pare ”frânt” la frontiera dintre aer și apă. Asta se datorează până la urmă faptului că lumina are viteza diferită în cele două medii. Nu vreau să vă încarc aici cu relații exacte, că le găsiți în orice manual de școală sau liceu.

În orice caz, atmosfera terestră nu este un mediu cu indice de refracție (deci viteză a luminii) constant. Există variații ale densității, datorate atât gravitației planetei (atmosfera e mai densă aproape de sol) cât și datorită circulației maselor de aer. Astfel, indicele de refracție este variabil în atmosferă, iar pe distanțe suficient de mari, pentru surse slabe de lumină, această refracție dinamică duce la fenomenul observat de curiosul.

Scris de **Razvan** Sam 14 Sept 2013, 13:08

E vorba de fenomenul de scintilaţie produs de turbulenţele atmosferei terestre.
Prin schimbările sale de densitate, datorate temperaturilor diferite ale straturilor de aer, indicele de refracţie al atmosferei variază, ducând la licărirea obiectelor vizibile.
Pentru a înlătura acest efect al atmosferei terestre, în astronomie se foloseşte optica adaptivă, un procedeu prin care sunt măsurate perturbaţiile atmosferice cu ajutorul unei raze laser, apoi geometria oglinzii este fin modificată, pe baza unui algoritm rezultat din această măsurătoare.
Efectul se vede mai ales la puteri mari de mărire ale telescoapelor terestre de amatori, de aceea un grosisment de peste 300 - 400 de ori devine ineficient pentru observaţiile astronomice, mai ales pentru astrofotografie, unde sunt folosite perioade lungi de expunere.

Iată mai jos un exemplu:

Spoiler:

Scris de **curiosul** Sam 14 Sept 2013, 16:52

Ok, am înțeles.
Și cred că asta este și explicația.
Mulțumesc pentru răspunsuri.

Scris de Continut sponsorizat

Curiozitate

Curiozitate

Re: Curiozitate

Re: Curiozitate

Re: Curiozitate

Re: Curiozitate