APARAT PENTRU DETERMINAREA VITEZEI PĂMÂNTULUI

APARAT PENTRU DETERMINAREA VITEZEI PĂMÂNTULUI
Invenţia se referă la la  un aparat pentru determinarea vitezei Pământului.
Este cunoscut un aparat pentru determinarea vitezei Pământului in mişcare, cu care s-a realizat experienţa lui Michelson, care prezintă inconvenientul că foloseşte metoda de măsurare a vitezei luminii prin “dus şi intors” care s-a dovedit inadecvată pentru această determinare.
Problema pe care o rezolvă invenţia este de a construi un aparat capabil să măsoare viteza luminii “ dintr-o singură parte,” şi  să pună in evidenţă efectul de deviere inerţială a luminii.
Invenţia rezolvă această problemă, prin construcţia unui aparat capabil să determine efectul de deviere inerţială a luminii, măsură complementară măsurării vitezei luminii “ dintr-o singură parte”.
Avantajele folosirii aparatului conform invenţiei, constau in:




Determinarea efectului de deviere inerţială a luminii pe Pământul in mişcare care  face posibila măsurarea vitezei Pământului in mişcare şi  dirijarea computerizata a aparatelor spaţiale.
Determinarea vitezei Pământuli, folosind metoda de măsurare a vitezei luminii, dintr-o singură parte,demonstrează că Teoria Relativitaţii care s-a bazat pe măsurarea vitezei luminii prin metoda –dus si intors-este gresita.  
Se demonstrează ca invariantul einteinian a aparut dintro greşala de simulare a schemei experienţei lui Michelson.
    Construcţia aparatului de măsurare a efectului de deviere inerţială, a dat posibilitatea folosirii unor sceme mai simple si a unor dimensiuni mai redue  fata de un aparat construit pe baza măsurării luminii dintr-o singura parte.
-
In continuare dam mai jos un exemplu de realizare a inventiei cu referire la figurile 1 si 2, care reprezinta:
       Fig. 1  Schema principială a a aparatului pe baza măsurării vitezei luminii dintr-o singur[ parte.
      Fig. 2.  Schema principială a aparatului pe baza măsurării efectului de deviere laterală inerţiala.

Aparatul conform invenţiei constă dintr-un dusc 1 fig. 1. ,care se poate rotii in jurul unui ax 2 şi dintr-o lampă laser 3,care emite o rază de lumina 4,care se se propagă cu viteza c [m/s]-,pe direcţia E_V,către un ecran E unde formeaza o pată luminoasă,5..
Cand discul se roteşte cu 90g direcţia de propagare a razei devine N-S.
Dacă in locul razei de lumină, ar fi un vector viteză a unui mobil, care se deplasează cu viteza V [m/s] pe un spaţiu L[m], pe o plută in mişcare cu viteza v[m/s].se observa ca în timp ce mobilul se deplasează cu viteza V pe o distantă L[m].pluta se deplasează cu viteza v pe o distanta  ἐ [m]       t = L/V = ἐ /v      ἐ = L v /V [m] Când V are acelaşi sens cu v,distanţa totala parcursă de mobil, va fi ;  L + L v/V [m]. Când V are sens contrar lui v,distanţa totală parcursă de mobil , va fi L – Lv/V [m] Există mişcări in care viteza v, este viteză de transport,, şi atunci, viteza totală devine V +v,când V are acelasi sens cu v, şi V-v, când V are sens cotrar lui v.Măsurarea vitezei de la Vest la Est, sau de la Est la Vest,, se numeste “măsurarea vitezei dintr-o singură parte”.
In cazul deplasării de laV la E , timpul de deplasare  t1 = [L + Lv/V]/ V + v [s] = L/V [s]
      In deplasarea de la E la V,      t2 = [L- Lv/V] / V – v [s] = L/V [s]
      In deplasarea de la N la S, sau dela S la N, t = L /V [s] Se observă ca in orice sens ar fi realizată vom avea.  t1 = t2 = t3  = t4.
Există şi miscări in care  viteza  v, nu se aduna la viteza totala,.deci v nu mai apare la numitorul fracţiei in formula timpului.. In acesasta situaţie, in deplasarea  spre Est, va fi:                    :t1 = [L + L v /V] /V {s] când V are aceasi sens cu v
In deplasarea spre V:         t2 = [ L – L v,/V [s] .când V are sens contrar lui v.
t1≠ t2
In deplasarea spreN:           t3 = L /V [s]
In deplasarea către S:          t4 = L / V [s]
    t1≠ t2 ≠ tŹ3                   t3 = t4
Nici viteza luminii c,  nu se adună cu viteza de transport v., deci v nu apare in formula timpului,la numitor.In aceste condiţii, propagarea luminii in apaţiul L va fi:
La propagarea către E: t1 = [ L + v /c] /c [s] când c are acelaş sens cu v.
La propagarea către V: t2 = [L – L v/c] /c [s] când c are sens contrar lui v
La propagarea catre N; t3 = L /c [s]
La propagarea catre S: t4 = L /c [s]
t1 ≠ t2 ≠ t3 [s]         t3 = t4
Toate măsurătorile s-au făcut prin metoda, “ dintr-o singură parte.”
Există şi metoda de măsurare a vitezei luminii in sistemul “dus şi intors”,care constă intr-un drum –dus- al razei  la o oglindă indepartată, de unde se intoarcea prin reflecţie, pe un drum --intors-când se măsura timpul total de propagare. .Această metodă avea inconvenientul că, se măsura o singura data timpul de “ dus şi intors”, deşi drumul era format din doua segmente diferite, de “dus” si de “intors”In aceste conditii, timpul de propagare era:
- dus si intors pe direcţia E- V,.:  t1 = [ L+ L v/c + L – v/c] / c = 2L /c [s]
  - dus si intor pe direcţia N-S,:     t2 = [ L + L ] / c =   2L /c.[s]
- t1 = t2 .
 Experienţa lui Michelson, işi propunea să detremine mişcarea Pământului cu mijloace de laborator, şi pentru aceasta ar fi trebuit să măsoare viteza luminii prin metoda “dintr-o singură parte”.Măsurarea vitezei luminii prin metoda “ dus şi intors. “, nu permitea evidenţiera separată a celor două segmente, şi aşa nu s-a reusit determinarea vitezei Pământului.
   Albert Einstein, spune că nu s-a ghidat in conceperea Teoriei Relativităţii, după experienţa lui Michelson, deoarece era sigur că nu va reuşii,intrucât relativitatea clasică a lui Galilei,arăta că nici-o experienţa efectuata pe o corabie, nu va putea arăta dacă este oprită sau se deplasează cu viteză constantă.Dacă experienţele mecanice, executate in primul spaţiu inerţial,corabia lui Michelson, nu puteau dovedi mişcarea corabiei,s-a considerat că nici experienţele electrodinamice , deci experienţele cu lumina,nu puteau dovedii mişcarea Pământului. Dar experienţele de pe corabia lui Galilei, inglobau in viteza totala, şi viteza de  transport a corabiei, şi rezulta: tŹ1 = t2 = t3 = t4.
Iar experienta lui Michelson,  bazata pe metoda “ dus si intors”, avea acelaşi rezultat:
                                                 t1 = t2 = t3 = t4.
Transformarile lui Lorentz au dat formă matematica acestui rezultat, iar Einstein a acceptat ca valabile aceste valori.
In concluzie se poate spune că Teoria Relativităţii restrânse, s-a datorat erorii de a accepta ca valabilă măsurarea vitezei luminii prin metoda  “dus si intors”.
A mai existat şi o greşală de interpretare, inrucât in schema de simulare a experienţei, in loc sa considere Pământul in mişcare, schema propunea un spaţiu fix, in  care un mobil se deplasa odată in sensul vitezei apei şi odată in sens contrar. Rezultatul a fost  că :                                                             t1 = L / c-v + L / c+ v. = [2L /c ] / [ 1 – v2 / c2 ]  Am văzut mai sus că in cazul considerării Pământului ca un spaţiu mobil., rezultatul era: t1 = [L + L v/c + L – v/c] /c = 2L /c [s] . Din aceasta formula, lipseste termenul 1- v2 / c2 care inpreuna cu t2 = [ 1- v2 /c2]1-2 iar t1 / t2 = [ 1- v2 /c2 ] ne da invariantul einşteinian, care pentru un spaţiu mobil nu putea să existe.
Realizarea experienţei de măsurare a vitezei luminii, prin metoda :dintr-o singură parte,ar fi demonstrat existenţa spaţiului absolut, Newtonian, care ar fi invalidat Teoria Relativitatii restranse, cu toate conceptele relativiste ca : dilatarea timpului, contractia spatiului, relativitatea masei, si adunarea relativista a vitezelor, limitarea oricarei viteye la viteza luminii c.Mult timp masurarea vitezei luminii “dintr-o singura parte”, nu s-a putut realiza din cauza lipsei aparatelor de măsurare a timpului, si a unui spatiu necesar prea mare.
Masurarea vitezei luminii “dintr-o singura parte”poate fi inlocuita printr-o experienta de măsurare a efectului de deviere inerţiala a luminii,care se poate măsura cu unitătţi de lungime.[m] Se măsoară direct, diferenţa de drum la propagarea luminii, aratat mai sus.  
ἐ = L v/c [m]
Când raza de lumină se propagă către Est sau Vest, devierea are valoarea zero, iar când se propagă către N sau Sud, devierea se manifesta catre Vest, deoarece observatorul se deplasează odată cu Pământul către Est. Când devierea se realizează datorită vitezei de rotaţie, care este intodeauna către Est, devierea  se va face către Vest, iar când  devierea se realizează datorită vitezei de revoluţie,  vom avea in timpul zilei, când viteza este către Vest, devierea se face către Est, iar in timpul nopţii când viteza este către Est,devierea se face către Vest.
Un disc 1, fig2, se poate roti in jurul unui ax 2, şi conţine o lampă laser 3. ce emite o rază de lumina 4, care ajunge la o oglindă O1. şi formeaza o pată de lumina 5. Raza are o inclinatie fata de orizontala cu un unghi  Ө, şi realizează inpreună co o oglindă O2, un şir de pete de lumina cu pasul p. Se face etalonarea la zero, atunci când lumina se propaga catre Est.şirul de pete luminoase fiind perfect verticai, pe axa oglinzilor O1 si O2. Se roteşte discul cu 90g şi sensul propagării devine către Sud, vectorul c, devenind ┴ pe vectorul v.. După nişte reflecxi,  raza de lumină ajunge intr-un punct 6, aflat pe un ecran E al oglinzii O1.Devierea laterala inerţială, va fi,  ἐ = n L /c [m] Denumirea de deiere laterala inertiala,provine de la faptul ca raza de lumină, menţine inerţial drumul in linie dreaptă,in spatiu, pe cand observatorul de referinţă se deplaseayză odata cu Pământul.cu mărimea ἐ = n L / c [m]





                             R E V E N D I C A R I.
1 . Aparat pentru determinarea vitezei Pământului, caracterizat prin acea că, determină viteza Pământului, prin masurarea devierii laterale inerţiale, realizată de o rază de lumina, 4 emisă de o lampă laser,3, pe dircţia Sud, care datorită deplasarii  spaţiului cu viteza v,crează un semn care  rămâne in urma observatorului,cu o valoare ἐ = n L /c [m]
2 Aparat pentu determinarea vitezei Pământului,că la revendicarea 1, caracterizat prin acea că, foloseste măsurarea  vitezei luminii, prin metoda ‘dintr-o singura parte, prin măsurarea timpului in [s].
3. Aparat pentru determinarea vitezei Pământului, ca la revendicarea 1, caracterizat prin acea ca, masoara viteza Pământului şi a aparatelor spaţiale,făcând posibilă dirijarea computerizata a acestora.
4..Aparat pentru determinarea vitezei Pământului, ca la revendicare 1, caracterizat prin acea că, demonstreaza că Teoria Relativităţii restrânse,care se bazeaza pe măsurarea vitezei luminii prin metodă , dus şi intors, este greşită.


   APARAT PENTRU DETERMINAREA VITEZEI PAMANTULUI.

                                          Rezumat
Invenţia se referă la un aparat pentru determinarea vitezei Pământului. Aparatul cunform invenţiei,constă ditr-un disc (1) fig.2,  care se poate rotii in jurul unui ax (2) şi dintr-o lampă laser (3) care emite o raza de lumină (4), care formează niste pete de lumină  5, 6 .pe nite oglinzi O1 si O2,..
Metoda de determinare a vitezei Pământului se bazează pe măsurarea vitezei luminii dintr-o singură parte şi masurarea efectului de deviere laterală inertiala.
Revendicari 4
Fig. 2                                                

Se publica fig 2

Domnul Obislaveanu! Ai Facut aparatul de masurat viteza Pamantului? Ai facut masuratori cu el? Ce rezultate ai obtinut?. Eu am explicat rezultatul experientei lui Michelson foarte simplu prin cuplajul luminii cu campul electromagnetic al Pamantului. Am dedus ca exista cuplajul luminii cu campul electromagnetic intermolecular al substantei, cand am explicat formula lui Fresnel bazandu-ma pe structura dinamica a fotonului, fara sa fie necesara antrenarea eterului de mediul in miscare. Am inteles ca factorul negativ din formula lui Fresnel, se datoreaza cuplajului luminii cu campul electromagnetic terestru, pe cand factorul pozitiv se datoreaza cuplajului luminii cu campul intermolecular al mediului in miscare (al apei). Cuplajul cu campul electromagnetic terestru face ca lumina, trecand prin mediul transparent in miscare, nu preia tot impulsul cinetic al mediului in miscare (al curentului de apa).

Incerci sa realizezi un aparat care sa determine viteza absoluta
a Pamantului, indiferent din cate sisteme de referinta in miscare face parte?
Ai putea afla ca intr-o anumita directie viteza este zero, sau este
maxima?

Vă zbateți degeaba cu această deviere a luminii, domnule Obislăveanu.
Ea nu există !
M-am mai contrazis și eu cu cineva despre acest lucru, sau ceva asemănător, și aveam senzația că ceva este greșit, dar nu-i !

Atât timp cât analizați asta într-un sistem inerțial nu veți observa nicio deplasare sau deviere laterală a luminii !
Pentru că păstrează, la fel ca orice altceva, impulsul pe direcția de deplasare.

Spre exemplu, sunteți într-un TGV care circulă cu 200 pe oră.
Aruncați în sus corp.
Îl vedeți cumva deplasându-ze înapoi, suferind o deviere laterală ?
Nu, pentru că păstrează impulsul pe direcția de deplasare.

La fel se întâmplă și cu un fascicul de lumină analizat într-un sistem inerțial.
Chiar dacă fasciculul de lumină s-ar propaga prin eter, prin acel mediu propriu de propagare a luminii, acest eter nu frânează și nu modifică traiectoria luminii, ci doar ar fi un mediu prin care se propagă, dar fără să interacționeze în vreun fel cu lumina.
De aceea într-un laborator inerțial nu o să observați niciodată vreo deviere laterală.

Asta inerțial.
Lucrurile s-ar schimba în cazul devierii luminii,zic eu, și ar fi interesant de analizat practic, dacă experimentul de observare a vreunei devieri laterale a luminii s-ar realiza într-un laborator ce accelerează și experimentul se observă în timp ce laboratorul accelerează.

Atunci poate ați putea vorbi de vreun efect de deviere laterală.
Dacă se observă, atunci lumina, ca orice altceva, se supune principiului inerției.

Este ca și cum ați arunca în acel tren un obiect în sus, trenul începe să accelereze, dar corpul pare să se deplaseze în timpul zborului în sens invers, caz pe care l-am putea interpreta ca pe o deviere laterală.

Dar această deviere laterală se datorează accelerării, situație în care modificarea impulsului trenului în timpul accelerării nu se transmite și corpului în zbor, evident, ceea ce face ca impulsul corpului în cădere pe direcția accelerării trenului să fie același și nu modificat de accelerație.
De aia apare iluzia devierii laterale.

Situația este identică și cu lumina.
Într-un sistem inerțial nu se va observa niciodată vreo deviere laterală a luminii și a niciunui corp de altfel.
Totul se comportă ca și cum totul s-ar afla în repaus.

Dar mai interesant, ar fi acel sistem centrifugal de care vă vorbeam la un moment dat. Situația în acest caz este diferită și ceva mai interesantă, pentru că deși se va ajunge la un sistem inerțial care...nu mai este chiar atât de inerțial.