Discuţie pe baza articolului din Physorg - viteza superluminică

Articolul de bază

"Time is measured from the (X,Y, Z) frame
with the variable T and from the (x, y, z) frame with the variable t."
(pag 4 din articolul original - pdf).

Nu înţeleg interpretatea timpului în cele două sisteme de referinţă. Sunt două SR-uri cu timpi proprii diferiţi, izolate cauzal, sau se referă la relativitatea percepţiei timpului dintr-un SR faţă de altul?

Din felul in care e construita formularea, cred ca se refera la faptul ca in fiecare sistem de referinta ai rigle si ceasornice diferite, deci da, ar fi vorba de timpul propriu masurat in fiecare sistem. Inca n-am apucat sa ma uit pe lucrare ca am o perioada destul de aglomerata.

OK! O vom discuta atunci când poţi. E totuşi interesant şi merită analizat.

Fara discutie! Doar ca lucrurile s-au potrivit de asa natura ca am un milion de lucruri de facut in momentul de fata . Abia astept sa am timp de el ca mi se pare si mie o idee fascinanta.

A trecut cam mult timp, dar era totuși momentul.  

Azi am apucat să parcurg introducerea și secțiunea 2 în care fac o trecere în revistă succintă a ideilor de bază din teoria relativității. Oamenii pornesc de la transformările Lorentz scrise pentru două sisteme de referință inerțiale cu axele paralele ce se află în translație uniformă cu viteza constantă v în direcția comună X-x și fac în primul rând o remarcă foarte intersantă, anume că pentru v=0, transformările Lorentz dintre sistemul S (coordonatele cu litere mari) spre s (coordonatele cu litere mici) și invers impun condițiile X=x și T=t. Ele par triviale acum dar o să vedem că există o implicație interesantă spre final.

Mai departe oamenii găsesc invariantul teoriei, anume intervalul relativist și legea de transformare a vitezelor U și u ale unei particule între cele două referențiale. Explicit, legea spune că viteza u din sistemul s este legată de viteza U din sistemul S prin formula , și interesant estă că în punctul în care teoria este singulară, anume în v=c, totuși această lege de transformare este bine definită, căci dă rezultatul . Acesta este și motivul pentru care oamenii propun ca legea de transformare să fie valabilă și în regimul v>c, cu condiția suplimentară ca în limita în care viteza relativă v devine infinită, cele două viteze să fie legate de formula , lucru care se vede imediat dacă înmulțim cu U și trecem la limită în rezultatul de mai sus.

Revenind la remarca de mai devreme, interesant e că se poate impune o altă condiție pentru situația v=0, care să fie compatibilă cu faptul că în acest context u=U, anume x=-X și t=-T. De aici se poate construi o teorie nouă a relativității, care să corespundă unei inversii spațio-temporale, dar motivul pentru care este scoasă din analiză ține de faptul că în limita vitezelor mici, transformările Lorentz trebuie să devină transformările Galilei, și de aceea această situație nu are semnificație fizică.

Urmează să trec la partea interesantă, să văd ce fac tipii în regimul v>c. Dacă vreți articolul sau aveți vreo nelămurire până aici și vreți explicații mai detaliate, scrieți.

Posteaza te rog linkul articolului.
Ideea unui v mai mare decat c este prezenta si in Teoria Globala si printr-o simetrie se reduce la v mai mic decat c.As fi interesat sa vad cum au gandit-o altii.

Link nu există că în secolul XXI cercetarea făcută pe bani publici e ținută în spatele unui zid de plată de editori care trebuie și ei să trăiască din ceva nefăcând nimic. Din fericire, există metode ”alternative” . Lasă-mi o adresă de e-mail pe pm și ți-l trimit.

Bun, am reușit să parcurg și partea în care fac extensia propriu-zisă în regim supraluminal. Va trebui să diger informația o vreme, dar sunt câteva lucruri pe care le pot spune acum.

Construcția propriu-zisă se bazează pe faptul că transformarea vitezelor este bine definită pentru v=c și pe impunerea condiției ca în limita unei viteze relative infinite, vitezele din cele două referențiale să fie legate de formula uU=c^2. De aici rezultă relații asimptotice între coordonatele (X,T) și (x,t) care sunt folosite pe post de condiții inițiale pentru a rezolva sistemul de ecuații diferențiale care în regimul subluminal furnizează transformările Lorentz. În cazul nostru, rezultă două transformări posibile și există argumente (nu foarte convingătoare) în sprijinul oricăreia dintre ele ca baza unei teorii fizice în regim supraluminal.

Deci din punct de vedere matematic totul e corect, dar nu există nici un indiciu momentan dacă și are vreo relevanță fizică. Urmează capitolul în care este studiată dinamica în acest regim.

Deci din punct de vedere matematic totul e corect, dar nu există nici un indiciu momentan dacă și are vreo relevanță fizică.

Daca ma gandesc bine, evolutia materiei presupune aparitia omului prin care materia se cunoaste pe sine. Prin om se realizeaza legatura de feed-back a naturii, insa viteza luminii ar limita posibilitatile de cunoastere a universului, asa ca filozofic vorbind, cred ca viitorul va gasi noi mijloace de cercetare, printre care si posibilitatea comunicarii cu viteze superluminice. In prezent noi cunoastem doar undele campului electromagnetic si viteza limita de propagare a acestora, dar nu cunoastem nimic despre undele gravitationale si nici despre viteza de propagare a lor.