Legi de conservare (1)

Scris de Vizitator 1 Vin 11 Noi 2016, 10:38

Rezumarea primului mesaj :

Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 07:13

Orice corp, care contine electroni liberi (precum metalele), daca este antrenat in miscare de rotatie, produce un camp magnetic, datorita sarcinilor electrice care se rotesc odata cu corpul. Cum planetele contin printre altele si metale in stare topita, (deci multi electroni liberi) acest lucru duce la aparitia campului magnetic al acestora. Factorul determinant in aparitia campului magnetic al corpurilor consta in orientarea electronilor liberi atunci cand sunt pusi in miscare, cu spinul opus directiei de deplasare. Acesta este un fenomen fizic care desi observat in experimentele de abateri de la conservarea paritatii, este neglijat pana acum. Din cauza aceasta numai electronii antrenati intr-un curent electric produc campuri magnetice in jurul conductorilor, in timp ce electronii din corpurile incarcate cu campuri electrostatice nu sunt inconjurate de camp magnetic. Simpla prezenta a electronilor lipsiti de miscare orientata pe o directie anume, nu produce camp magnetic. Insasi curentul alternativ care inseamna deplasarea succesiva a electronilor cand intr-o directie, cand in cealalta, va produce un camp magnetic alternativ cu schimbarea polaritatii cu aceiasi frecventa.

Scris de crivoi d Joi 15 Mar 2018, 09:11

Acesta este un fenomen fizic care desi observat in experimentele de abateri de la conservarea paritatii, este neglijat pana acum.

Cititi cu atentie ce am aratat/scris mai sus, renuntati la unele din cele "stiute" (spuse, mai putin in "profunzime") si veti "intelege" /"vedea" altfel ceea ce se intampla cu adevarat in Natura. Altfel, se "debiteaza" niste fraze cu putin inteles. Nici eu n-am scris "tot" din motive lesne "de inteles" dar ceea ce am scris este "inteligibil".
Se pot stabili relatii intre momentele unghiulare (M) si cele magnetice (P=Po+Ps+Pv) ale Pamaintului . Compunerea lor si precesia lor sunt absolut anloage cu cele "evidentiate" de structura fina si hiper fina a miscarii intraatomice (sa nu uitam ca observarea, prin fluxurile aparatului "excita"/influenteaza "obiectul"/ "datele").

Scris de crivoi d Joi 15 Mar 2018, 09:36

1.Orice corp, care contine electroni liberi (precum metalele), daca este antrenat in miscare de rotatie, produce un camp magnetic, datorita sarcinilor electrice care se rotesc odata cu corpul. Cum planetele contin printre altele si metale in stare topita, (deci multi electroni liberi) acest lucru duce la aparitia campului magnetic al acestora.
2.Factorul determinant in aparitia campului magnetic al corpurilor consta in orientarea electronilor liberi atunci cand sunt pusi in miscare, cu spinul opus directiei de deplasare.
3.Acesta este un fenomen fizic care desi observat in experimentele de abateri de la conservarea paritatii, este neglijat pana acum. Din cauza aceasta numai electronii antrenati intr-un curent electric produc campuri magnetice in jurul conductorilor, in timp ce electronii din corpurile incarcate cu campuri electrostatice nu sunt inconjurate de camp magnetic.
3.Simpla prezenta a electronilor lipsiti de miscare orientata pe o directie anume, nu produce camp magnetic. Insasi curentul alternativ care inseamna deplasarea succesiva a electronilor cand intr-o directie, cand in cealalta, va produce un camp magnetic alternativ cu schimbarea polaritatii cu aceiasi frecventa.

1. Cine/cum il angreneaza? Lucrurile sunt mult mai coplexe (decat cum le reproduceti dvs. conform fizicii) si cum le-am prezentat eu mai sus (din diverse motive). Insa mecanismul de miscare (rotatie, translatie) a corpurilor natural este legat de interactiunile complexe dintre forma- flux (de impuls, electric, masic, entropic). Mecanismul de interactiune fiind pulsatoriu (datorita confinarii locale a "plasmei " locului) are loc generarea vortexurilor /campurilor electromagnetice.
2. Cine/cum orienteaza spinul corpului natural (,..., neutron, electron,...,). Potrivit electroconvergentei -tot interactiunea, pe diferite paliere, a corpurilor natural, cu fluxurile sus mentionate in sistemul "reactant" (matricea entropica a corpului masiv masic).
3. Dupa cum vedeti nu a fost neglijat ! Si aici este valabila zicerea "daca miscare/flux nu e nimic nu e". Exista o relatie bine inteleasa (conform, electroconvergentei) intre campul electrostatic si campul electromagnetic (ca de alt fel cu toate "campurile" induse de fluxurile sus mentionate care toate au la baza electroconvergenta corpului natural pe un anumit palier). Si aici este valabila zicerea "daca miscare/flux nu e nimic nu e".

Convergenta si divergenta materiei, ed. Performantica, Iasi, 2007 (extras)

2.4.1. Electroconvergenţa electronului şi fenomenul de mişcare inerţială

Electroconvergenţa micro/macrocorpurilor natural determină apariţia formei de mişcare electrice predominante prin câmpurile electromagnetice de intensitate magnetică H₁ şi respectiv H₂continuu crescătoare.Suprafaţa de control a sistemului creşte prin includerea în sistem a volumului în care se manifestă câmpurile EM generate de mişcarea în mediu a neutronului devenit acum particulă încărcată electric (electron). Astfel prin interacţiunea cu formele de mişcare electrice de impact se modifică pulsatoriu parametrii (de volum, geometrici, cinetici, etc.) vortexului   fapt ce conduce şi la creşterea/modificarea simultană intensităţii H_2,, Modificarea parametrilor vortexului accentuează dezechilibrele spaţiale din zonă. Astfel, se modifică parametrii fenomenului de transport care generează/întreţin/modifică (în sensul creşterii ) parametrilor geometrici, cinetici şi electrici ai vortexului   (interior lui şi de sens contrar acestuia), respectiv, valoarea intensităţii acestuia, H₁. Astfel, particula pe traiectorie se energizează funcţie de parametrii locali de interacţiune a formelor de mişcare electrice conjugate (din sistem şi, respectiv, mediu/ centru energetic) şi funcţie de parametrii săi cinetici şi geometrici. Pe traiectorie, funcţie de tăria interacţiunilor, entitatea enegetico- informaţională apărută emerge către următoarele situaţii :
        - dezintegrare, eveniment caracterizat, în esenţă, de fenomenul de disiparea a
         componentei ondulatorii (emiterea de neutrini, fotoni de diferite categorii,...,) şi revenirea   la poziţia de   neutron (particula cu proprietate de interacţiune electrică foarte scăzută-          suport al interacţiunilor de tip gravitaţional);
- transmutarea în alt corp electric prin parametrii de volum corespunzător
   inversării sensului vortexurilor interioare, respecti exterior (pozutron);
- continuarea existenţa pe traiectul unei unde suport prin mecanismul de
   autoreglare a volumului de control propriu (mişcare pulsatorie), sau
     - să fie captat şi să graviteze în jurul unui centru energetic local.
          Pe măsura apropierii de sursa de perturbaţii parametrii vortexu-rilor se modifică pe baza fluxurilor de interacţiune din mediu/emise de nucleu. Totodată, pe măsura apropierii de centru de forte (cum ar fi un corp masiv dielectric, nucleul atomic,...), entitatea energetico-informaţională sesizează din ce în ce mai pregnant prezenţa undelor electomagnetice progresive şi staţionarea a acestuia. În urma interacţiunii simultane cu undele progresive, p, şi cu undele staţionare, s, (a căror putere de interacţiune, prin intermediul vortexului,, este continuu crescătoare) apare o dezaxare cu un unghi, , a direcţiei de acţiune forţei, faţă de direcţia de deplasare iniţială (centru de forţe -neutron), evitându-se coliziunea cu nucleul, fig. II.8. (Putem spune, pe intelesul tuturor, ca matricea entropica se comporta ca o "carma" actionata/rezultata/"deformata" urmare a interactiunii acesteia cu undele progressive)
Fig. II.8. Electroconvergenţa materiei şi fenomenul de gravitare inerţială a electronului.

1- particula în contact cu zona undelor staţionare; 2 – particula gravitată;

3 – unda staţionară de cuplaj/traiectoria; N – neutron; P-pozitron

Această dezaxare este datorată gradientului de difuzarea al liniilor de câmp ale sursei electrostatice (nucleului), respectiv, ale liniilor de câmp în zona de impact cu mediu al electronului. Puterea de interacţiune al electronului cu mediul este dată de relaţia:
                                 =Y==                  (2.12)
Pentru interacţiunea formelor de mişcare electrică conjugate (predominante) electron - mediul ( nucleu) puterea de interacţiune electrică (undele staţionare, s, respectiv, progresive, p) la un moment dat , observând că coeficientul politropic, n = 0, rezultă din relaţia de forma:
       (2.13)

care exprimă legăturile în domeniul izotermic dintre sarcina electrică a nucleului şi tensiune cu mediul (electronul).

          2.5. Electroconvergenţa materiei şi generarea /propagarea undelor electromagnetice

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 10:36

daca vi se pare ca teoria dvs. este buna, demonstrati matematic cum ajungeti la ; [size=19]Momentul magnetic, este înclinat făţă de axa de rotaţie a Pământului cu valori de până la 23⁰40^ll, fig. III. 14 şi fig. III.14. .[/size]

Scris de crivoi d Joi 15 Mar 2018, 13:23

Corpul de influenta preponderenta asupra pamantului este (matricea entropica a) Soare(lui) dar nici influenta celolalti astrii nu trebuie neglijata.

Hiparh, care a pus bazele astronimiei stiintifice de observatie, a descoperit comparand propriile masuratori cu masuratorilor lui Aristill si Timobaris effectuate cu 150 de ani inainte, ca longitudinile acelorasi astri cresc systematic cu 50,3 sec in fiecare an (aceasta viteza se modifica usor in decursul mileniilor). Prin urmare , linia echinoctiilor se roteste in planul eclipticii in intampinarea Soarelui (in sensul acelor de ceasornic), cu viteza de circa 50,3 sec pe an , adica cu un grad la 72 de ani si efectueaza o rotatie complete in 26 de ani. Newton a aratat ca aceasta rotire a liniei echinoctiilor este legata de modificarea directiei axei de rotatie a Pamantului. Mentinand o inclinare de 66grade si 20 minute in rapot cu ecliptica, axa de rotatie a Pamantului-respective, momentul unghiular M, legat solidar de acesta axa- executa efectiv o miscare de precesie in jurul unei axe perpendicular pe planul eclipticii, adica descrie un con cu o raza geometrica de 23 grade si 40 minute in jurul acestei axe (fig. cu Ps, Po, Pv, momentele Mo, Ms, si altele, de mai sus).

Este exact miscarea ceruta de compunerea momentelor planetare (Mspin +Momagnetic =M, compunerea si precesia lor sunt analoage cu cele revelate de structura fina si hiperfina a miscarii untraatomice) conform electroconvergentei globului terestru inglobat in matricea entropica ce interactioneaza cu matricele entropice ale astrilor de influenta.

Insa, cred ca este prea "abrupta" implicarea dvs. in intelegerea electroconvergentei planetare, numai in baza "putinului" ( legat de electroconvergenta corpului natural) pe care l-am publicat pe forum. In orice caz, intrebarea este indreptatita si este pe deplin 'explicabila" in cadrul teoriei "electroconvergentei planetare".
Multumesc pentru intrebare!
Nu stiu daca o sa fiti multumit si de raspuns. Mai trebuie studiat fondul de informatii ale domeniului pentru a usura conexiunile.

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 16:37

Fara un calcul matematic, teoria ramane doar o matrice entropica a fenomenului.

Scris de **gafiteanu** Joi 15 Mar 2018, 17:32

Daca exista matrice entropica, trebuie si perechea ei, matricea extropica (sau negentropica).
Dar scuzati Coane Fanica, ce e aia matrice entropica ?
Eu stiam ca, entropia creste cand se dezorganizeaza sistemul. Adica ceva fierbe si ia foc. Iar la extropie, se organizeaza. Adica norii se fac ca ploua. Sau se aduna in bidoane, suvoaie, paraie, fluvii, oceane.
Domnu specialist virgil ne poate face un calcul matematic al fenomenului de ploaie. Asta ca sa nu facem doar teoria lingvistica a apei de ploaie.
Maximum de negentropie e in gaura neagra, cea mai concentrata si organizata forma de materie.

Scris de crivoi d Joi 15 Mar 2018, 19:20

Virgil 48:
Fara un calcul matematic, teoria ramane doar o matrice entropica a fenomenului

Corect! De asemenea, in figura lipsesc reprezentarile (compunerea) momentelor unghiulare/magnetice, si altele care ar fi facut de inteles raspunsul la intrebare. Calculul il am insa e prea mult de spus ca sa intelegeti , intr-un 'raspuns" fenomenul (cu atat mai mult atunci cand nu se vrea a fi inteles). daca sunteti curios faceti calculul si o sa vedeti ca am perfecta dreptate. Va vine usor, avand in vedere anologia facuta in teoria dvs. cu mecanica cuantica. Totu-i sa vreti. Pot sa va "ghidez" cu cateva formule:

Influenţa câmpului electromagnetic, , a fost determinantă în procesul formării şi desprinderii planetelor din plasma protosolară (ca câmp de dipol) cât şi la inducţia curenţilor de convecţie care din timpul pregeologic au dus la formarea scoarţei terestre, fig. III.20. În timp, această interacţiune cu interiorul Pământului a câmpului electromagnetic, s-a stabilizat. Corelată cu interacţiunile celorlalte două câmpuri electromagnetice, , , şi în acord cu parametrii electrici ai mediului de mişcare al ansamblului Soare - Pământ care sunt variabili (funcţie de poziţia de moment în cadru galaxiei) interacţiunea câmpul poate conduce la schimbarea semnificativă a înclinării axei de rotaţie ( fig. III.20.).

Fig. III.20 Fazele succesive de convecţie în etapa timpurie a dezvoltării Pământului (după L.U.De Sitter, 1969)

Interacţiunea ansamblului plasmatic din partea de noapte a Pământului cu câmpul electric solar variabil (funcţie de activitatea solară) se regăseşte şi în variaţia vitezei de rotaţie şi revoluţie ( interacţiunile complexe cu mediul, stând la originea acestei mişcări), , fiind un câmp indus în forma tronconică plasmatică din partea opusă deplasării Pământului. Fenomenul mişcării cu expansiune-contracţie a Pământului şi anvelopei plasmatice, relevă încă o dată în plus existenţa acestor câmpuri care confinează plasma funcţie de transferul energetic Soare (mediul) - Pământ. Astfel, pe suprafaţa Pământului, adică într-un referenţial care se roteşte odată cu acesta în jurul axei sale, observatorul va înregistra direct numai câmpul magnetic reprezentat de şi (, numai în parte de noapte) deoarece câmpul , nu se resimte decât în referenţiale care nu participă la rotaţia diurnă a Pământului. În figura V.10. a. se observă cu câtă nesiguranţă sunt trasate sensurile liniilor de câmp magnetic măsurate, în partea de noapte şi care sunt de neînţeles fără a luarea în considerare a interferenţei celor trei câmpuri , şi .
În sistemul de coordonate geografice vectorul moment magnetic rezultant al Pământului =+ are exact valoarea = = 7,9 .10²⁵ gauss ´ cm³, iar direcţia sa face cu direcţia axei de rotaţie (D₁) a lui un unghi de 11⁰50’; el este identic cu momentul magnetic dipolar Gauss (câmpul magnetic principal al Pământului) fig. V.9. a, b, c şi d.
          Dacă se plasează, în spaţiul circumterestru, un satelit, într-o poziţie fixă în raport cu dreapta care uneşte în orice moment Soarele cu Pământul , atunci, observatorul ar înregistra compunerea vectorială completă a acelor două momente magnetice, P₀ şi P_s ( - este prezent numai în partea de noapte a Pământului).

                                (3.12)

unde j este unghiul dintre cei doi vectori P₀ şi P_s, iar P_s=P₀ , [97].
          Ţinând cont de faptul ca atat momentele magnetice cat si momentele cantitatii de miscare sunt marimi aditive, se poate scrie pentru intregul corp simetric aflat in rotatie in jurul axei z, urmatorul raport:

                                                                                              (3.13)

unde, Ms =2prwr³drdz – momentul cantităţii de mişcare a Pământului ( nucleu al vortexului generator de câmp EM , =7,9 .10.exp25 gauss cm exp3 si actioneaza in referentiale care nu participa la miscarea de rotatie a Pamantului.) în jurul axei de rotaţie D₁, c – viteza luminii iar G – constanta gravitaţională, rezultă :

                                                (3.13)
             Raportul
                                                         (3.14)

este g=2 pentru j =0 (într-un referenţial care nu participă la mişcarea de rotaţie diurnă a Pământului, reprezentând un moment de spin sui generis ) şi g=1, într-un referenţial terestru. În zona de noapte a Pământului interfernţa liniilor câmpului (electro)magnetic, ,cu cele ale câmpurilor (electro)magnetice, şi , influienţează parametrii vectorului rezultant, , în sensul creşterii (scăderii) valorii în emisfera nordică (sudică) simultan cu modificarea direcţiei acestuia.
          Înclinarea axelor de rotaţie ale planetelor (Mercur <7⁰, Venus =2⁰7’, Pământ = 23⁰40’, Marte = 24⁰, Jupiter = 3⁰4’, Saturn =26⁰45’, Uranus = 98⁰, Neptun 26⁰ ) ne duce la concluzia că valoarea coeficientului g în mişcarea planetară variază între 1 şi 2 şi că ea poate fi calculată cu uşurinţă pentru fiecare caz în parte [97].
          Rezultă, din cele prezentate, că:

          1. Variaţia energiei sistemului Pământ - anvelopă plasmatică este urmare a interacţiunilor formelor de mişcarea a materiei din interiorul sistemului cu cele similare extrasistemice, cât şi a interacţiunilor dintre/în formele de mişcare ale materiei subsistemelor (geosferelor) .
          2. Câmpul (electro)magnetic rezultant al Pământului are trei componente, corespunzătoare câmpurilor( electro)magnetice de moment magnetic:
- Stabil, generat de interacţiunea corpuscul –câmp electric în cavitatea rezonantă ce o constituie centura de radiaţie exterioară fixă a Pământului (centura exterioară“Van Allen”) şi întreţine vortexul ce are ca nucleu Pământul (centura de radiaţie interioară Vann Allenn şi care realizează efectiv transferul energetic din mediu/Soare către Pământ. Acesta este câmpul (electro) magnetic care se măsoară efectiv la suprafaţa planetei (Pământului).
  - Instabil, legat de câmpul (electro)magnetic, şi funcţie de parametrii fizici ai materiei prin care se face transferul energetic din exteriorul către interiorul Pământului. Câmpul este detectat în referenţiale care nu participă la mişcarea de rotaţie a planetei.
- Câmp generat de mişcarea vortexiană   a plasmei din cilindrul laminat în materia corpusculară   de pe traiectul Pământului. Este câmpul prin intermediul căruia se alimentează energetic continuu cavităţile rezonante (geosferele) cu particulele şi câmp (microunde) din mediu; este întreţinut astfel, în cavitatea rezonantă determinată de centura exterioară de radiaţii (care nu se roteşte cu Pământul dar are distanţa variabilă faţă de Pământ ca urmare a interacţiunii electrostatice cu scoarţa terestră) un continuu transfer particulă - câmp necesar realizării vortexului ce are ca nucleu Pământul.
Magnetismul terestru apare datorită interacţiunii Pământului (ecran sferic) cu câmpul solar, fiind variabil funcţie de parametrii de moment ai mediului şi de parametrii de mişcarea a planetei;
          3. Există permanent un cuplaj electromagnetic “negravitaţional” între Pământ şi Soare, care împreună cu interacţiunea de natură electrostatică determină parametrii de mişcare ai Pământului căruia îi sunt proprii vectori magnetici , şi , cu valori corespunzătoare.. Orice fenomen perturbator din sistemul solar (erupţie solară, eclipsă, schimbarea parametilor fizici ai mediului penetrat de Pământ, furtuni magnetice, etc.) are efecte la nivelul subsistemului Pământ (inclusiv spaţiul periterestru) manifestate prin interacţiuni adeseori neliniare, cu efecte sinergetice, de natura mişcărilor seismice, furtuni magnetice, creşteri bruşte ale mareelor terestre şi ale geosferelor periterestre, etc..
[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*] Sistemul solar alcătuieşte o unitate funcţională; interdependenţa dintre
subsistemele sale se reflectă adeseori prin procese ce nu pot fi explicate de teoriile actuale de gravitaţiei.

[/list]

Precizari:
Am modelare matematica (FORMULE) la tot ce doriti in legatura cu interactiunea "matricei entropice- Ps, Ms, Po, Mo, ,...," a Pamantului si interactiunile acestora.

D-l gafiteanu:
Miscarea netermica specifica Universulului (zone cu temperaturi apropiate de 0 grade) este caracterizata prin o mare ordine/coerenta/constanta a "schimbului" fapt reflectat si de proprietatile de suprafluiditate/supraconductivitate a acestor zone "support". Acestea sun zone geentropice (vezi, "material/energia/GA/GN INTUNECATA/"neagra" numite asa de fizicieni care nu cunosc natura adevarata a interactiunilor/structura/organizare). Cum apar aceste zone? Este in legatura directa cu electroconvergenta.

Miscarea termica este specifica zonelor (matricelor entropice ale corpurilor massive) de impact al undelor progressive urmate de transferal energetic catre undele stationare. Aceasta este o zona cu variatie/conversie a "schimbului' urmare a disipatiei fluxurilor (de impuls, electric, masic) si generarii Fluxului entropic care este la baza "conversiei". Astfel, daca palierul profund de interactiune al corpurilor naturale este caracterizat de geentropie, palierele de interactiune ale corpurilor cu functii utile superioare sunt caracterizate printr-u grad mai mare de entropie/dezordine.

Scris de **virgil_48** Joi 15 Mar 2018, 20:16

crivoi d a scris:
Virgil 48:
Fara un calcul matematic, teoria ramane doar o matrice entropica a fenomenului
Corect! De asemenea, in figura lipsesc reprezentarile (compunerea) momentelor unghiulare/magnetice, si altele care ar fi facut de inteles raspunsul la intrebare. Calculul il am insa e prea mult de spus ca sa intelegeti , intr-un 'raspuns" fenomenul (cu atat mai mult atunci cand nu se vrea a fi inteles). daca sunteti curios faceti calculul si o sa vedeti ca am perfecta dreptate. Va vine usor, avand in vedere anologia facuta in teoria dvs. cu mecanica cuantica. Totu-i sa vreti. Pot sa va "ghidez" cu cateva formule:
tpie/dezordine. . . . .

D-le Crivoi, când se citeaza spusele cuiva, este bine sa se prezinte
ce a spus el.
Dar desi nu folsesc notiunea de matrice entropica, se pare ca se
potriveste intentiei mele. Asta daca citatul are vreo legatura cu
raspunsurile mele din topicul Lucrul mecanic- definitie si exemple
pag. 25. Le aveti cu analiza matematica ca sa putem incropi o
formula impreuna pentru epuizarea momentului cinetic ?
Vi se pare viabila matricea entropica a subiectului ?

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 20:42

Din Wikipedia rezulta;

Guvernul canadian a mai făcut de atunci și alte măsurători, care arată că Polul Nord Magnetic se deplasează continuu către nord-vest. În 1996, o expediție i-a certificat poziția cu ajutorul teodolitelor și a magnetometrelor la 78°35.7′N 104°11.9′V.^[8] Poziția estimată în 2005 era la 82.7°N 114.4°V, la vest de Insula Ellesmere din Canada.^[9] În secolul al XX-lea, el se deplasase 1.100 km, iar din 1970, viteza sa de deplasare a crescut de la 9 km/an la aproximativ 41 km/an, sau 1,3 mm/s (media pe 2001–2003). Dacă și-ar mențin e viteza și direcția de deplasare actuale, va ajunge în Siberia în aproximativ 50 de ani.
Această mișcare generală se suprapune peste o altă variație zilnică, prin care Polul Nord Magnetic descrie o elipsă, cu deviația maximă de 80 km față de poziția medie.^[10] Acest efect este cauzat de perturbațiile câmpului geomagnetic de particulele încărcate electric venit de la Soare.

Polul Nord Magnetic ^[9]	(2001) 81.3°N 110.8°V	(2004 est) 82.3°N 113.4°V	(2005 est) 82.7°N 114.4°V
Polul Sud Magnetic ^[11]	(1998) 64.6°S 138.5°E.	(2004 est) 63.5°S 138.0°E

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 20:55

Dupa cum se vede mai sus migrarea polului magnetic se face cu o viteza care nu depinde de legatura cu Soarele. Deci problema nu trebuie complicata fara nici un motiv. Deasemenea vantul solar reprezinta doar un transport de particule barate din calea lor de campul magnetic al Pamantului. O parte din aceste particule se regasesc in centurile Van Allen care nu au nici un rol in producerea campului magnetic, doar evolueaza in acest camp. Desigur aceste centuri au un camp magnetic propriu, deoarece sunt formate din curenti de sarcini electrice, dar acest camp este limitat si nu cred ca influienteaza campul Pamantului.
Dupa cum se stie din masuratori polii magnetici nu se afla pe o axa care sa treaca prin centrul Pamantului, avand decalaje diferite fata de polii geografici. Deci totul depinde de maruntaiele Pamantului si de nimic altceva.

Scris de **gafiteanu** Joi 15 Mar 2018, 21:23

Nu polul Nord Magnetic o ia la sanatoasa, ci chiar scoarta subtire a Pamantului se deplaseaza. Deoarece ea pluteste pe acel miez imens topit, care reprezinta peste 90% din masa/greutatea Pamantului. Si-si pastreaza pozitia datorita inertiei mult mai mari.
Atatia mari si geniali savanti are Pamantul si doar unul stie asta.
S-a constatat ca polul sud nu se plimba. Deoarece sta acolo mult mai bine inghetat.
Odata la multe milioane de ani polii isi schimba locurile. Simultan si Estul devine Vest si viceversa. Adica Pamantul se va invarti invers.

Scris de **virgil** Joi 15 Mar 2018, 21:37

Odata la multe milioane de ani polii isi schimba locurile. Simultan si Estul devine Vest si viceversa. Adica Pamantul se va invarti invers.

Nu incurca polii magnetici cu polii geografici care sunt pe axa de rotatie a pamantului.

Scris de **gafiteanu** Joi 15 Mar 2018, 22:47

Nimic nu stii virgile. Exista doaua axe de rotatie. Una este cea magnetica a miezului ce da magnetismul, iar cealalta e cea geografica a scoartei. Intre ele este un lubrefiant topit, care din cand in cand mai rabufneste in afara. Cel mai mult conteaza miezul magnetic, caci prin el se cupleaza cu restul fortelor din Sistemul Solar si din Univers. Miezul magnetic este rotorul, ca o colivie de motor electric. Campul magnetic invartitor al statorului vine din exterior, o parte de la Soare, alta din Galaxie.
Ai sa te convingi de aste adevaruri dupa ce te va duce acolo Aghiuta.

Scris de crivoi d Joi 15 Mar 2018, 23:01

D-l Virgil:
" O parte din aceste particule se regasesc in centurile Van Allen care nu au nici un rol in producerea campului magnetic, doar evolueaza in acest camp"

Precizari:
1. Documentati-va! Dar nu cu ce gasiti pe Wikipedia. Va recomand GRAVITATIA, I.N. Popescu, care contine o multitudine de "contributii" /date foarte actuale (in concordanta cu datele de observatie si teoriile modern din domeniul).
2. Centurile exterioare Van Allen sunt cavitati rezonante (confocale) in care se genereaza vortexul /campul EM ,Po. In consecinta, centurile au un rol determinant in "producerea campului magnetic" (component al campului EM, Po-periterestru).

3.Inversarea "polilor" magnetici este bine "inteleasa" in paradigm electroconvergentei de interactiune. De asemenea precesia periodica(diurna,...,) a momentelor magnetice, ...,

As putea continua cu "lamuriri" dar , se pare, ca nu suntem sufficient de pregatiti pentru a o face. Problematica geofizicii este prea complexa pentru a o intelege apeland la surse de pe NET.

Scris de **virgil** Vin 16 Mar 2018, 08:02

2. Centurile exterioare Van Allen sunt cavitati rezonante (confocale)

Cu astfel de afirmatii doriti ca sa explicati campul magnetic al Pamantului?
.................................................................................................................

Extras din Wikipedia;

Descoperirea efectivă a centurilor de radiații i se datorează însă lui James Van Allen. Acesta, prelucrând datele transmise de unii dintre primii sateliți artificiali ai Pâmântului, Explorer 2 și 4, a stabilit existența a două zone de radiații, situate la altitudini diferite (1958). Dintre acestea, centura internă de radiații se întinde între 1.000 și 6.000 km altitudine și este compusă în special din protoni de mare energie (10—200 megaelectronvolți), iar centura externă de radiații se întinde între 15.000 și 25.000 km și este compusă în special din electroni de mare energie (1—200 kiloelectronvolți).

În afară de aceste două centuri, a fost descoperită, în 1963, o a treia centură de radiații, compusă în special din electroni și situată la altitudini de peste 7.000 km.

Studiul centurilor de radiații și explorarea ulterioară a magnetosferei — regiune a spațiului periterestru în care se manifestă cu preponderență acțiunea câmpului geomagnetic

Aceste centuri de particule sunt o consecinta a campului magnetic al Pamantului, si nu o cauza a acestuia.

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 09:26

D-l Virgil:
"Cu astfel de afirmatii,..."

Da! Centurile exterioare Van Allen sunt (se constituie structural in) cavitati rezonante (confocale).
Cand analizam un effect (de expl. efectul magnetic terestru) trebuie sa avem in vedere structura, organizarea si functiile LOCULUI unde se manifesta EFECTUL. Masuratorile confirma efectul, aplicarea schemei de mai sus permite descrierea procesului de generare a EFECTULUI.
(Vezi, stiinta club/dumitru- Variatia energiei Pamantului, unde este data sumar ceea ce am scris mai sus). Trebuie sa fiti familiarizati cu teoria si proprietatile plasmei!

Revenim la FORMULE:
Deoarece directia lui Ps (care coincide cu directia momentului unghiular Ms) este diferita de cea a lui Po, asupra sa se va exercita un cuplu,
t= Ps x Hs
Acest cuplu, t, va tinde sa-l aduca pe Ps parallel cu campul H, adica perpendicular pe ecliptica. Dar Pamantul este un "giroscop", el are un moment cinetic unghiular, Ms, de valoare considerabila, care se va opune tendintei de aliniere. Cuplul/interactiunea magnetica dintre Po si Ps a celor doua component ale momentului geomagnetic P nu va putea provoca alinierea "brusca" a "giromagnetului" si rezultatul va fi o miscare mecanica de precesie a momentului unghiular Ms in jurul directiei medie a axei de rotatie a Pamantului , "delta"1, datorita cuplului:
t = omegap x Ms
unde omega p este viteza unghiulara a precesie mecanice.
Din egalitate cuplurilor, se deduce viteza unghiulara omega p a precesie lui Ms. Introducand valorile cunoscute, rezulta pentru omega p= 5,3. 10.exp-15 rad/s, valoare care raportata la secol se obtine, delta "teta' = 3,6sec/ secol. Valoarea trebuie , usor corectata deoarece am neglijat termenii H exp 2, din teorema lui Larmor; rezulta delta "teta"= 3,8 sec/secol (viteza de rotatie suplimentara a periheliului globului terestru/avansul de periheliul). Areloc de fapt precesia planului ecuatorului terestru in raport cu planul eclipticii.
Deocamdata atat -FORMULE.

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 09:46

Crivoi, D.
Divergenta si convergenta materiei (extras), ed. Performantica, Iasi, 20

Modelul de interacţiune trebuie să evidenţieze funcţia, F, structura, S, organizarea, O, şi efectele sistemului, E, în conformitate cu formula ( specifică unui sistem tehnic) şi anume:

Funcţia + Structura + Organizarea = Efectele sistemului

Pentru sinteza modelului de interacţiune a corpului masiv este necesară identifcarea a celor patru părţi care să îndeplinească funcţiile sistemului natural corp masiv: motor -M, transmisia -Tr, organul de lucru -OL şi organul de conducere -OC.

Fig. III.1Elementele unui sistem tehnic/natural

Forţa motrice (M) nu trebuie confundată cu sursa de energie - SE (se suprapun, dar nu întotdeauna), energia putând fi un rezultat al interacţiunii cu exteriorul sistemului ( transmisă şi din afară) şi să se transforme în forţă motrice ca o necesitate pentru sistemul modelat. Rezultatele interacţiunii se regăsec în produsele/transformarea materiei corpului entropic, P. Aplicarea acestei legi permite negreşit determinarea elementelor fundamentale de interacţiune ale unui corp masiv.

3.2. Electroconvergenţa corpurilor masive entropice

Palierul de interacţiune gravitaţional/neutronoc este palierul fundamental ”static” în matricea căruia au loc procesele dinamice ce conduc la transformarea materiei din zona energetică entropică în care ste înglobat orice corp din Univers. Caracteristicile fizice fundamentale ale spaţiului etheronico-neutronic din Univers (temperaturi apropiate de 0 K⁰) dau suprafluiditatea şi supraconductivitatea materiei macroscopice. Neutronii, ca entităţi primare masice de interacţiune gravitoelectrică din universul observabil se bi-polarizează electric şi transmit (înglobaţi fiind în spaţiul energetic etheronico-neutrinic), prin efectul de electroconvergenţă, fluctuaţiile corpurilor masive masice (vezi cap.2).Neutronii din zona entropică a corpului masiv se polarizează permanent, şi se grupează radial, funcţie de volum,în jurul corpului masiv, faza1. Materia structurată a corpului masiv şi zona sa entropică (corpurile din structură) plasată în cămpul gravitoelectric al corpului de influenţă interacţionează pe toate palierele formelor de mişcare a materiei conjugate. Fluxurile emise de corpul masiv de influenţă deformează anvelopa entropică funcţie de palierul interacţiunilor. Precizăm că interacţiunea gravito electrică este determinantă în declanşarea proccesului de apariţie a fenomenelor entropice în Univers- matrice de evoluţie a corpului masiv.

Într-un corp masiv sunt definitorii următoarele fenomene:

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]

Întreţinerea fenomenului de transmutarea (reacţii nucleare) a elementelor în interiorul corpului masiv propriu-zis de către palierul Universal al fluxului neutrinico-neutronic (neutrinii/neutronii emişi de corpurile masive, respectiv, undele de joasă frecvenţă din Univers care nu sunt ecranate) [117];

[*]

Declanşarea şi întreţinerea fenomenului de electroconvergenţă a neutronilor liberi, respectiv, a neutronilor din nucleele atomice a elementelor chimice constituiente ale corpului masiv la/sub impactul continuu al fluxului neutrinico-etheronic rezultat în urma fenomenului de transmutare a elementelor. De precizat că fenomenul de transmutare a elementelor poate avea loc (în anumite condiţii de spaţiu de reacţie, natura corpurilor reactante, etc.) şi în urma proceselor de fuziune/fisiune nucleară la rece cu emitere de flux de neutrini/neutroni [29].

[*]

Apariţia (micro)stress-ului/presiunii (magneto-electrice) din materia corpurile

supuse fluxului neutrinic emis de corpul masiv care electroconverge neutronii şi

bi-polarizează electric (micro)centrele masice de gravitare (proton, atom,

moleculă, complex molecular), stress care se manifestă la scară macroscopică

în atracţia materiei (de) către centrul gravito-electric al corpului masiv[29, 36];

[*]

Înterferarea fluxului neutrinic generat de corp cu fluxul neutrinic din Univers care stă la baza procesului entropic din zona din jurul corpului masiv. Astfel, în matrice funcţională spaţială a înteracţiunilor gravito-electrice, funcţie de parametrii fluxurilor de neutroni emişi, respectiv, receptaţi (din Univers) apar zone în (jurul) corpul(ui) masiv de deformare a stress-ul gravito-electric al materiei (vezi, capitolul 2).

[*]

Declanşarea proceselor entropice propriu-zise în matricea gravitoelectrică a corpului masiv şi apariţia palierelor de interacţiune electrică (electromagnetică), chimica, şi respectiv, de presiune (mecanică) a materiei (vezi, capitolul 1);

[*]

Polarizarea gravito-electrică a structurilor neutronice (şi generarea) structurii anvelopei entropice (structura internă şi externă acorpului) pe baza fluxului neutrinic de al corpului propriu-zis, fig. III. 2. a;

[*]

Deformarea câmpului gravitaţional şi a anvelopei entropice în care este înglobat corpul de (către ) fluxul neutrinic al corpului masiv de influenţă preponderentă;

[*]

Apariţia fenomenului de electroconvergenţă a corpului masiv, fig. III. 2. b.;

[*]

Generarea materiei/corpurilor prin electroconvergenţă;

[*]

Apariţia fenomenului de gravitare a corpurilor masive în jurul corpului de influenţă, şi anume: cometă- stea, stea –planetă (cu sateliţii naturali), stea- centru neutrinic galactic, ..., ş.a.

Neutronii şi entităţile (micro)masice gravitante din jurul centrului de masă al anvelopei entropice (în care este înglobat corpul propriu-zis) sunt atrase la distanţe diferite de suprafaţa solidă a corpului masiv funcţie de masă/volum: cei mai voluminoşii la distanţa mai mică iar cei mai mici la distanţe mai mari. Polarizaţi fiind ei vor răspunde diferit la câmpurile gravito –electrice/electromagnetice din mediu. Asfel că în zona entropică are loc o curbare a câmpului gravitaţional şi electric; Vectorul atractiv îşi schimbă parametrii astfel încăt, la o anumită distantă specifică fiecărui corp masiv devine tangent la sfera de atracţie (generând macrovortex-uri în jurul corpului, pulsatorii funcţie de fluxurile de impact generatoare de câmpuri electromagnetice).

Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2

[/list]

Urmare a interacţiunilor formelor de mişcare predominant neutronico-electrică a materiei din corpul entropic cu cele din mediu (SE) se dezvoltă energia subsistemelor corpului anvelopă plasmatică (M) care asigură prin procese entropice (T) conversia/ transferul energetic către vortexurile (peri)corpului masiv (O.L.) care asigură transformarea şi/sau prelucrare materiei ce are loc la nivelul (peri)corpului (P) ca produs al interacţiunii cu mediul universal, respectiv corpul de influenţă preponderentă. Modelarea unui sistem fizic/natural trebuie să evidenţieze transmiterea energiei şi să asigure prin mecanisme specifice de genul mişcării cu expansiune –contracţie (OC) pierderile minime de energie de transformare a materiei (produsul- P). Pe acest model se analizează interacţionile Pământului.

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 10:00

(continuare)

3.3. Interacţiunea gravito-electrică a Pământului

Pământul face parte din categoria corpurilor masive gravitate de o stea, respectiv, Soarele - corpul entropic de influenţă preponderentă [29,117, 116].

Fluxurile emise de corpul masiv de influenţă – Soare reconfigurează anvelopa entropică matrice a Pământului. Precizăm că interacţiunea gravito electrică este determinantă în declanşarea proccesului de apariţie şi declanşare fenomenelor entropice terestre şi periteretre .

Şi Pământului – planetă caldă cu atmosferă îi sunt caracteristice următoarele fenomene care îl definesc în timp:

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]

Întreţinerea fenomenului de transmutarea (reacţii termonucleare) a

elementelor în interiorul Pământului şi în zona periterestră (entropică) de către fluxul palieruluineutrinico-neutronic Universal ce penetrează sistemul solar (neutrinii/neutronii emişi de corpurile masive, respectiv, undele de joasă frecvenţă din Univers neecranate de/în anvelopa sistemului solar [117, 116];

[*]

Declanşarea şi întreţinerea fenomenului de electroconvergenţă a neutronilor

liberi, respectiv, a neutronilor din nucleele atomice a elementelor chimice constituiente ale corpului masiv la/sub impactul continuu al fluxului neutrinico-etheronic rezultat în urma fenomenului de transmutare a elementelor ce are loc, în principal, în interiorul Pământului ( dar nu e neglijabilă nici influenţa reacţiilor nucleare la rece ce au loc în atmosferă şi centurile de radiaţii ale Pământului) [29].

[*]

Apariţia/menţinerea (micro)stress-ului/presiunii (magneto-electrice) din

neutroni şi(micro)entităţile masice gravitate (proton, atom, moleculă, complex molecular) poziţionate în anvelopa entropică a Pământului, stress care se manifestă la scară macroscopică în agregarea/atracţia materiei de/in către/jurul centrul gravito-electric al Pământului [29, 36]. Interferarea fluxului neutrinic generat de Pământ cu fluxul neutrinic din Soare care stă la baza procesului entropic din matricea spaţială entropică aferentă interacţiunii. Astfel, în matrice funcţională spaţială a înteracţiunilor gravito-electrice, funcţie de parametrii fluxurilor de neutroni proprii emişi, respectiv, receptaţi de la Soare apare anizotropia gravitaţională a Pămâtului. Masurătorile terestre confirmă o reducere a atracţiei gravitaţionale terestre în lungul axei Pământ – Soare cu 7% faţă de celelalte zone.

[*]

Declanşarea proceselor entropice care conduc la intensificarea procesului de

schimb substanţă – câmp matricea gravitoelectrică a Pământului şi apariţia /menţinerea palierelor de interacţiune electrică (electromagnetică), chimica, şi respectiv, de presiune (mecanică) a materiei (vezi, capitolul 1). Interacţiunea de polarizare este specifică dielectricilor din componenţa Pământului şi zona (periterestă) care sunt capabile să se polarizeze temporar[

[*]

Polarizarea gravito-electrică a structurilor neutronice şi generarea structurii

anvelopei entropice (structura internă şi externă acorpului) pe baza fluxului neutrinic al corpului propriu-zis;

[*]

Deformarea câmpului gravitaţional şi a anvelopei entropice în care este

înglobat corpul de (către fluxurile ) fluxul neutrinic al corpului masiv de influenţă preponderentă;

[*]

Apariţia fenomenului de electroconvergenţă a corpului masiv;

[*]

Generarea materiei/vortexurilor câmpurilor, Ps, Po, Pv/Pvprim aferente, prin electroconvergenţă;

[*]

Fenomenului de gravitare a Pământului în jurul Soarelui.

3.3.1. Electroconvergenţa Pământului

Pământul (sferă neutronico- dielectrică) plasat în anvelpa gravito –electrică cvasistatică a Soarelui îşi deformează matricea entropică corespunzător fluxurilor gravito-electrice locale. Astfel din materia dielectrică din matricea gravitţională a Pământului se polarizează temporar pe ansamblu, pozitiv, (+), pe emisfera fluxului de impact de moment a Soarelui şi, negativ, (-), tot temporar, pe emisfera de noapte, fig. III. 2. a. La rândul său, suprafaţa terestră polarizată temporar prin influenţă electrostatic de Soare şi prin staţionarizarea undelor progresive de impact, energizează o parte din neutronii (perechile de electroni tip Cooper) din zona de influenţă periterestră, astfel încât entropia zonei creşte. Prin decuplare acestora, rezultă particulele izolate cu caracter de fermioni. Particulele rezultate din perechile de electroni Cooper (având capacitatea de interacţiune electrică mai ridicată prin creşterea masei/suprafeţei de control), se energizează, structurează şi poziţionează funcţie de tăria interacţiunilor electrice cu Pământul (corpul masiv de influenţă cel mai apropiat), vezi cap.2. Astfel, sunt reţinute şi se structurează sub influenţă electrostatică, în zona periterestră (corespunzătoare emisferei terestre pozitive) un mediul plasmatic polarizat/de sarcini negative, (-), şi respectiv pozitive, (+), în zona emisferei de noapte. Rezultă astfel o structură macroscopică plasmatică în jurul Pământului, fixată şi structurată gravito-electric/electrostatic. Măsurătorile efectuate au confirmat existenţa unor structuri macroscopice periteresre cunoscute sub numele de centuri de radiaţie ale Pământului (de ex. centura Vann Allenn exterioară), fig.II.1. Literatura de specialitate confirmă că ”Orice bucată de materie neutră, în sensul clasic, deci inclusiv planeta Pământ, posedă o sarcină electrică intrisecă, e_o=, unde m reprezintă masa bucăţii de materie considerată”[102]. Astfel, suprafaţa de control a Pământului creşte prin includerea în sistem şi a anvelopei plasmatice ce îl înconjoară prin care se realizează practic interacţiunile Pământului cu mediul (Soarele) [35]. Interacţiunea anvelopei plasmatice pe de o parte cu mediul (Soarele) iar pe de altă parte cu Pământul este foarte complexă şi se concretizează, din punct de vedere electric, în final, în apariţia şi menţinerea unei diferenţe de potenţial electric între Pământ /suprafaţa terestră şi această structură plasmatică. Câmpul electrostatic dintre Pământ şi anvelopa sa plasmatică este generat de sarcini/entităţi macroscopice electrice în echilibru electric. Câmpul electric, Maxwell - Legi de conservare (1) - Pagina 25 XX9uSGaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwU+ICCKxwgsJpkaaTkiKeACTiwnQmDL+zjHk4BwGFCYMgMTI0bo0ZwyY2ZHtNVEDdvPljRRTI7maGLKEYUsQAgAOw==

, dintre Pământ (suprafaţa Pământului) şi anvelopa sa plasmatică (centura de radiaţie exterioară) este rezultatul unui fenomen complex, fiind generat de două surse diferite şi anume [29-30]:

[/list]

Componenta electrostatică / “legată”, A, generată de dipolii neutronici ca suport al interacţiunii gravitaţionale şi centurile de radiaţie exterioară. Aceste sarcini electrostatice macroscopice pot fi considerate a fi în echilibru electric relativ stabil. Măsurătorile efectuate confirmă faptul că centura de radiaţie exterioară înglobează în masa sa Pământul şi îl însoţeşte în mişcarea sa de revoluţie, neparticipând la mişcarea sa de rotaţie, şi.

Componenta electromagnetică / “liberă” ,a, generată de interacţiunile dintre particulele/structurilor corpusculare electrice periterestre (e^-) aflate între centura de radiaţie exterioară şi suprafaţa terestră (atmosfera terestră, ionosfera, etc.). Aceste structuri participă la mişcarea de rotaţie ca părţi ale vortexului care are ca nucleu Pământul, apărut urmare a procesului de interacţiune substanţă/corpuscul – câmp/undă din cavitatea plasmatică rezonantă confocală / toroidală   delimitată de centura de radiaţie externă, A, fig. III.4 [29].

Entităţi neutronice-suport de semnal

-+

-+

Fig. III.4. Schema cu interacţiunile electrostatice (forţele de legătură) dintre Soare şi Pământ [34]

S - Soare ; P- Pământ; A -Centura de radiaţie exterioară; a - Centura de radiaţie interioară; atracţie ( ); respingere ( ).

Mediul de separaţie dintre Pământ şi Soare (corpul masiv de influenţă) este un mediul în care predominantă este forma de mişcare electrică /radiaţia electromagnetică şi corpusculară) a materiei [50, 55, 70, 111, 112]. Interacţiunile formelor de mişcare a materiei din sistemul Pământ - anvelopă plasmatică cu formele de mişcare a materiei din mediul (Soare) stau la baza tuturor proceselor macroscopice şi microscopice ce au loc în sistemul Pământ – anvelopă plasmatică.

3.3.1.1 Intracţiunea electrostatică

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 11:10

Pt. d-l Virgil 48.
Ar trebui sa folositi alt concept cel de (inter)actiune; va da un exemplul, neutronul in miscare are functiile utile corespunzatoare electronului. Electronul interactioneaza cu formele de micare electrice (EM), neutronul mai putin. Orice corp natural are functii de interactiune date de formele de miscare conjugate ale materiei (electric-electric, mecanic-mecanic, magnetic-magnetic,...,). Odata SPATIUL fizic "aparut" el nu mai este "liber" fiind legat intrisec de corpul natural (cu functiile lui conform palierului de existenta) si Timpul "locului". Dumnevoastra "lucrati" cu spatiul "absolut" /liber si cel "fizic" la "gramada". Lucrati si cereti in conformitate cu un singur concept definit correct. Tineti cont si de "conversii" ale energiei/masei aferente fluxului entropic local.

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 11:15

Scris de virgil Astazi la 10:42

Întrebarea mea ar fi :
Abaterea(curbarea) traiectoriei inertial-rectilinii a unui corp aflat intr-un
spatiu fara alte interactiuni(liber), se poate pretinde ca intr-o anumita
situatie se produce fara un aport exterior de energie ?

Nu!

Pe măsura apropierii de sursa de perturbaţii parametrii vortexu-rilor se modifică pe baza fluxurilor de interacţiune din mediu/emise de nucleu. Totodată, pe măsura apropierii de centru de forţe, entitatea energetico-informaţională sesizează din ce în ce mai pregnant prezenţa undelor electomagnetice progresive şi staţionarea a acestuia. În urma interacţiunii simultane cu undele progresive, p, şi cu undele staţionare, s, (a căror putere de interacţiune, prin intermediul vortexului, Maxwell - Legi de conservare (1) - Pagina 25 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwVBICCOo0Ge54E+QesGKprKp0nfeI5vb0DcglGjQPuJLMbTIwZ4EFEJxihAeyWVOkACoRvoljlB69TIAhbmLMQcCwEAOw==

, este continuu crescătoare) apare o dezaxare cu un unghi, Maxwell - Legi de conservare (1) - Pagina 25 XWaIiIBbMwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwUoICACQnCISjIW4wIg4zCKrMjM5KzM0Tkao0rANRKIKgQHLhII1EqqEAA7

, a direcţiei de acţiune forţei, faţă de direcţia de deplasare iniţială (centru de forţe -neutron), evitându-se coliziunea cu nucleul, fig. II.8.

Maxwell - Legi de conservare (1) - Pagina 25 GcIANiwARBI0GDBgQkPKkTosCFEhhIXUnwoMWJFjBYzTtzoUSPIjiE5kvwo8mTJkSZTolzpUiXMljFZ0nwp82bNmTZz4tzpUyfQnkF5Ev0pFFtAADs=

Fig. II.8. Electroconvergenţa materiei şi fenomenul de gravitare inerţială a electronului.

1- particula în contact cu zona undelor staţionare; 2 – particula gravitată;

3 – unda staţionară de cuplaj/traiectoria; N – neutron; P-pozitron

Scris de **virgil_48** Vin 16 Mar 2018, 17:07

crivoi d a scris:. . . . .

Pe măsura apropierii de sursa de perturbaţii parametrii vortexu-rilor se modifică pe baza fluxurilor de interacţiune din mediu/emise de nucleu. Totodată, pe măsura apropierii de centru de forţe, entitatea energetico-informaţională sesizează din ce în ce mai pregnant prezenţa undelor electomagnetice progresive şi staţionarea a acestuia. În urma interacţiunii simultane cu undele progresive, p, şi cu undele staţionare, s, (a căror putere de interacţiune, prin intermediul vortexului,, este continuu crescătoare) apare o dezaxare cu un unghi, , a direcţiei de acţiune forţei, faţă de direcţia de deplasare iniţială (centru de forţe -neutron), evitându-se coliziunea cu nucleul, fig. II.8.
Fig. II.8. Electroconvergenţa materiei şi fenomenul de gravitare inerţială a electronului.

1- particula în contact cu zona undelor staţionare; 2 – particula gravitată;

3 – unda staţionară de cuplaj/traiectoria; N – neutron; P-pozitron

Puteti sa-mi explicati si mie intr-o maniera mai elemenara
si pe scurt, schita aceea si sustinerea ideii de gravitatie inertiala?
Este o notiune care nu-mi este apropiata, dar poate imi
schimb parerea. Eu gravitatia electronilor o vedeam produsa
tot de FOIP, lafel ca gravitatia corpurilor.

Scris de crivoi d Vin 16 Mar 2018, 19:04

D-l virgil:
1.Puteti sa-mi explicati si mie intr-o maniera mai elemenara
si pe scurt, schita aceea si sustinerea ideii de gravitatie inertiala?
2.Este o notiune care nu-mi este apropiata, dar poate imi
schimb parerea.
3.Eu gravitatia electronilor o vedeam produsa
tot de FOIP, la fel ca gravitatia corpurilor.

1. Da, cu conditia sa -mi spuneti ce "credeti" referitor la INERTIE:
           A - Inertia este a REPAUSULUI, ori
             - Inertia este aferenta MISCARII?
           B - GRAVITATIA este o "stare" a corpului natural masic (care "depinde"/variaza ) functie de
                  parametrii de miscare (,...,    Aristotel,...,), ori
               - Gravitatia este o FUNCTIE (de atractie) a corpurilor masice (,..., Galilei, Newton,...)?
2. Aveti dreptate! Parerea nu trebuie sa v-o schimbati (decat doar, daca nu are la baza ei "raspunsul" correct la intrebarile de mai sus). Ati vazut cate (teorii ale) GRAVITATIEI sunt; trebuie vazut care sunt "limitele" fiecarei!
3. Electronul are masa si sarcina. Interactiunea electrica este mai "tare" decat cea masica (GRAVITATIA). Dupa cate am inteles FOIP converge spre centru masic (nu are unde stationare "rotative"). Care ar fi "functia" FOIP care ar "roti"/ gravita? electronul?

Scris de **virgil_48** Sam 17 Mar 2018, 07:47

crivoi d a scris:
1. Da, cu conditia sa -mi spuneti ce "credeti" referitor la INERTIE:
A - Inertia este a REPAUSULUI, ori
- Inertia este aferenta MISCARII?

Cu toate ca eu nu-mi fac astfel de probleme de "adancime",apreciez
ca inertia este in mod prioritar a MISCARII. Cu inertia repausului am
unele indoieli, fiindca aceasta ar depinde mai mult de sistemul
de referinta. Nu-mi este foarte clar, dar nici nu ma impiedica.

           B - GRAVITATIA este o "stare" a corpului natural masic (care "depinde"/variaza ) functie de
                  parametrii de miscare (,...,    Aristotel,...,), ori
               - Gravitatia este o FUNCTIE (de atractie) a corpurilor masice (,..., Galilei, Newton,...)?

Am raspuns.

2. Aveti dreptate! Parerea nu trebuie sa v-o schimbati (decat doar, daca nu are la baza ei "raspunsul" correct la intrebarile de mai sus). Ati vazut cate (teorii ale) GRAVITATIEI sunt; trebuie vazut care sunt "limitele" fiecarei!

Nu am inteles unde anume considerati ca am dreptate.

3. Electronul are masa si sarcina. Interactiunea electrica este mai "tare" decat cea masica (GRAVITATIA). Dupa cate am inteles FOIP converge spre centru masic (nu are unde stationare "rotative"). Care ar fi "functia" FOIP care ar "roti"/ gravita? electronul?

Interactiunea electrica o consider o ramificatie care face parte din
interactiunea mecanica. Nu exista "actiuni la distanta fara suport
material solid", toate sunt impingeri produse de particule
cu impuls si functioneaza dupa modelul push gravity, chiar si in
microcosmos. Fiindca particulele sunt divizibile la infinit.
Deocamdata mai am probleme cu aplicarea acestei regului numai
la respingerea magnetica(N - N si S - S).

Scris de crivoi d Sam 17 Mar 2018, 09:13

Scris de virgil_48 Astazi la 07:47

crivoi d a scris:
1. Da, cu conditia sa -mi spuneti ce "credeti" referitor la INERTIE:
           A - Inertia este a REPAUSULUI, ori
             - Inertia este aferenta MISCARII?
Cu toate ca eu nu-mi fac astfel de probleme de "adancime",apreciez
ca inertia este in mod prioritar a MISCARII. Cu inertia repausului am
unele indoieli, fiindca aceasta ar depinde mai mult de sistemul
de referinta. Nu-mi este foarte clar, dar nici nu ma impiedica.
           B - GRAVITATIA este o "stare" a corpului natural masic (care "depinde"/variaza ) functie de
                  parametrii de miscare (,...,    Aristotel,...,), ori
               - Gravitatia este o FUNCTIE (de atractie) a corpurilor masice (,..., Galilei, Newton,...)?
Am raspuns.
2. Aveti dreptate! Parerea nu trebuie sa v-o schimbati (decat doar, daca nu are la baza ei "raspunsul" correct la intrebarile de mai sus). Ati vazut cate (teorii ale) GRAVITATIEI sunt; trebuie vazut care sunt "limitele" fiecarei!
Nu am inteles unde anume considerati ca am dreptate.
3. Electronul are masa si sarcina. Interactiunea electrica este mai "tare" decat cea masica (GRAVITATIA). Dupa cate am inteles FOIP converge spre centru masic (nu are unde stationare "rotative"). Care ar fi "functia" FOIP care ar "roti"/ gravita? electronul?
Interactiunea electrica o consider o ramificatie care face parte din
interactiunea mecanica. Nu exista "actiuni la distanta fara suport
material solid", toate sunt impingeri produse de particule
cu impuls si functioneaza dupa modelul push gravity, chiar si in
microcosmos. Fiindca particulele sunt divizibile la infinit.
Deocamdata mai am probleme cu aplicarea acestei regului numai
la respingerea magnetica(N - N si S - S).

1.Puteti sa-mi explicati si mie intr-o maniera mai elemenara
si pe scurt, schita aceea si sustinerea ideii de gravitatie inertiala?
2.Este o notiune care nu-mi este apropiata, dar poate imi
schimb parerea.
3.Eu gravitatia electronilor o vedeam produsa
tot de FOIP, la fel ca gravitatia corpurilor.

1. Teoriile de interactiune sunt construite functie de criteriile de la punctual 1. Ati vazut cum a aparut teoria impetusului/inertiei (Anexa 1_ Corp natura, timp si spatiu/impetus).
Conform anticilor/Aristotel, miscarea corpului natural (care presupe , in viziunea sa, schimbarea "locului", schimbarea calitatii, schimbarea cantitatii) are la baza 4 cause (Anexa-2). Daca ne referim la "schimbarea locului" in Univers, in esenta, el sustine ca acest lucru n-ar fi posibil decat in urma "interactiunii" cu mediul natural.

Referitor la schita "aceea" am prezenta, tot in esenta, interactiunea intre un "ecran sferic" dielectric intr-un camp electric.
Pentru a spori gradul de generalizare, m-am folosit de undele progressive (singurele "purtatoare" de energie) si de undele "stationare" (ale matricei nucleului, respectiv, ale matricei "electronului") generate de fluxul emis de cele doua microcorpuri, pentru modelarea fizica a interactiunii. Nu m-am folosit de interactiunea formelor de miscare conjugate specific corpului natural cu o functie utila preponderenta (,...,electri-electric, magnetic-magnetic,...,) intrucat am vrut sa cresc gradul de generalizare a interactiunilor (micro, macro corp). Avand matrice/volum, nemaifiind considerate "puncte de concentrare a masei") interactiune undelor cu suprafata MATRICEI "deformeaza"si genereaza ASIMETRIA in zona de interactiune (volumul matricei entropice) astfel, corpul efectueaza lucru mechanic functie de parametrii geometrici ai matricei rezultati in urma impactului ("deltaV>0, "delta"V<0). Astfel se "vectorizeaza' miscarea corpului natural (directie, sens, marime). Trebue tinut cont ca "mediul" de intractiune nu este "separat" in sensul ca o "parte"/zona apartinand stric undelor stationare, o alta parte strict celor "progressive ci exista un gradient specific celor doua matrici in interactiune, astfel incad traiectoria "dipolului" respective, al electronului, in timp, pe masura stabilizarii "schimbului" cu centru energetic, se stabilizeaza (elipsa). Desigur, ca sunt si cazuri, pentru alte corpuri ccare nu vor fi "captate"/"gravitate". Atentie: asta nu inseamna ca nu exista si corpuri naturale care pot "efectua" o miscare "grava"/liniara CADERE catre centru de forte si intr-un anumit spatiu.

Concluzie:
Pe scurt, in ipoteza/paradigm electroconvegentei, nu exista inertie a corpului natural decat in REPAUS. In consecinta, miscarea lor (si parametrii de miscare) se datoreaza interactiunilor cu MEDIUL (in sens, larg).
Gravitatia este o "calitate"-stare a a fiecarui corp natural (restul comentariului in legatura cu acest aspect nu-l mai fac, las la aprecierea dvs. avand in vedere complexitate structurii, organizarii, functiilor corpurilor naturale MASICE massive si MISCAREA/formele de miscare a acestora).

2. Orice ce "parere" se poate schimba, ori, consolida functie de concordanta predictiilor teoriei cu datele de observatie

3. Faceti "expunerea" si o analizam!

Scris de crivoid d Sam 17 Mar 2018, 12:22

D-l V.48:
" voi incerca sa aflu ce lucru mecanic produce rotatia
acestui corp, dupa ce a fost decuplat de la mecanismul de
antrenare.

Incercati sa calculati simultan si "energia" coerspunzatoare parcursului luat in calculul lucrului mecanic! S-a pierdut ceva? Ce anume?

Scris de crivoi d Dum 18 Mar 2018, 10:09

Convergenta si divergenta materiei (Partea I a- Electroconvergenta corpurilor natural din Univers), ed. Performantica, Iasi, 2007. (extras)

3.3.1.1 Intracţiunea electrostatică

În schema din fig. III.4. sunt prezentate interacţiunile electrice de atracţie (dintre structurile macroscopice electrice de semn contrar ale Soarelui şi Pământului) şi de respingere (dintre structurile macroscopice de acelaşi semn). Prezenţa sarcinilor pozitive şi negative concentrate în volume imense în interiorul, pe suprafaţa şi zona imediat apropiată corpurilor masive (adevarate "conductoare operatoare" ) fac posibile interacţiuni complexe (pe palierul gravitaţional şi electric) care se regăsesc, în final, în rezultanta forţelor de atracţie şi respingere dintre acestea (forţa atracţie –centripetă/de ,,gravitaţie” şi respectiv de respingere – centrifugă din teoria newtoniană). Energia sistemului Pământ-anvelopă entropică este rezultatul interacţiunii formelor de mişcarea a materiei predominant electrice a acestuia cu forma de mişcare electrică a materiei din mediul (matricea entropica a Soarelui-corpul de influenta preponderenta asupra matricei entropice a globului terestru). Interacţiunea de tip electrostatic/gravito-electrica este palierul/suportul pe care are loc interacţiunea electromagnetică cu mediul (Soarele). Această interacţiune de tip electric dintre corpurile cereşti este posibilă datorită mediului electric de separaţie care permite interacţiunea dintre formele de mişcare a nateriei predominant electrice conjugate [29,105, 117]. De remarcat faptul că dezvoltarea istorică a planetei Pământ trebuie privită prin prisma individualizării Planetei ca un corp cosmic angrenat într-un sistem energetic şi cinematic propriu, dar în relaţie (gravito-electrică) cu alte corpuri din Univers. Etapa de formare a componenţilor chimici care definesc planeta calitativ şi cantitativ nu poate fi separată de formarea învelişurilor interne şi externe care îi definesc structura organizare şi relaţiile (functiile intra si extrasistemice). Se poate, astfel evidenţia natura electrostatică a forţei de atracţie dintre corpuri ca un rezultat al diferenţei de sarcină dintre diferitele particule elementare grupate în structuri macroscopice, fapt întrevăzut de către Lorentz [99].
         Fizicianul Van Allen (S.U.A,) a identificat , în anul 1958, două centuri de radiaţie în zona ecuatorială a atmosferei înalte, la care, cercetări ulterioare au adăugat a treia centură, fig.III.2. Ulterior s-au evidenţiat şi alte structuri (electrice) macroscopice ce înconjoară Pământul (şi în general, orice corp masiv) [116,117].

           Prima centură se află la altitudinea de 500 km pe faţa dinspre Soare a Pământului şi la 1500 km pe faţa opusă, pe o grosime de 6 000 km. Este compusă din protoni cu sarcini pozitive şi are o energie de peste 100 megaelectronivolţi.A doua centură de radiaţie se află la înălţimea de 10-11 mii de km (spre Soare) şi 40-6000 mii Km (pe partea opusă, la periheliu) având densitatea maximă la înălţimea de 20 000 km. Configuraţia şi compoziţia asimetrică a centurilor de radiaţie se datorează interacţiunilor complexe intra şi extrasistemice. Centura interioară înconjoară Pământul între latitudinea de 35^o nord şi sud, iar a doua centură este plasată deasupra latitudinii terestre de 55-65^o nord şi sud, fig. III.5.



Fig. III .5. Centurile de radiaţii Van Allen (după C. Popovici, ş. a., 1977)

        În conformitate cu principiul independenţei acţiunii (superpoziţiei) forţelor, fiecare sarcină {q_i|i =1…n} din structurile macroscopice aferente Pământului (învelişuri, straturi, formaţiuni independente nepermanente, etc.), acţionează cu o forţă independentă de prezenţa celorlalte sarcini, iar rezultantă, F, care acţionează asupra sarcinii q_o este egală cu suma vectorială a forţelor individuale, :

             .                              (3.1)

        Sarcinile din sistemele macroscopice terestre şi periterestre fiind distribuite

într-o regiune de volum, V, suprafaţa, S, sau conturul, C, forţa de acţiune asupra

unei sarcini, q_o, se calculează astfel:

[list="list-style-type: decimal; direction: ltr;"]
[*]
Pentru o distribuţie continuă volumică de sarcină,

                                                 (3.2)

[*]
Pentru o distribuţie continuă superficială de sarcină,

                                                   (3.3)

[*]
Pentru o distribuţie continuă liniară de sarcină,

                                                      (3.4)

        Intensitatea câmpul electrostatic determinat de n sarcini punctiforme ale structurilor terestre electrizate se obţin cu relaţia, în care se raportează forţa la sarcina considerată punctiformă, q₀:

                                           (3.5)

[/list]

Energia asociată câmpului electrostatic al Pământului

          Capacitatea diferită de interacţiune electrică a (suprafeţei) globului terestru faţă de cea a centurii de radiaţie externă conduce (funcţie de formele de mişcarea a materiei conjugate în interacţiune) la acumularea unor cantităţi de sarcină electrică inegale în cele două subsisteme. Această diferenţă de sarcină electrică dintre suprafaţa terestră şi anvelopa sa plasmatică (centura de radiaţie externă) este variabilă la nivel global (funcţie de activitatea solară, poziţia pe traiectorie, etc.) cât şi la nivel local (funcţie de poziţia locului, partea de zi sau noapte, apă sau uscat, volumul /masa dipolilor macroscopici liberi interpuşi, etc.). Considerând sistemul de două conductoare operatoare constituit de centura de radiaţie externă şi de scoarţa/suprafaţa terestră alimentate continuu şi diferenţiat cu radiaţie corpusculară şi ondulatorie din mediul penetrat (Soare) se poate calcula energia asociată câmpului electrostatic. Considerând Pământul în echilibrul electrostatic, cu sarcina electrică repartizată pe suprafaţa conductoarelor (A)- centura de radiaţie exterioară având sarcina (+q), iar conductorul (suprafaţa terestra , B) Pământ (-q), potenţialul conductorului A -(centura de radiaţie exterioară) într-un punct oarecare M, poate fi calculat din relaţia:

         V₁ = ,           (3.6)

în care q_Ai şi q_Bisunt sarcinile electrice ale elementelori corespunzătoare suprafeţelor conductoarelor A şi B, iar r_Ai şi r_Bisunt distanţele dintre punctul M şi centrele suprafeţelor pe care sunt plasate sarcinile q_Ai şi q_Bi,fig. III.6.

Fig. III.6

         În mod analog, se determină potenţialul conductorului B (suprafata terestra) într-un punct N. Diferenţa de potenţial dintre cele două conductoare (B- Pământ, A-centură exterioară de radiaţie) devine:

              V₁-V₂= (3.7)

Multiplicarea de n ori a sarcinilor electrice q_Ai şi q_Bi(urmare a activităţii solare variabile), determină multiplicarea sarcinilor(+q) şi (- q), precum şi a potenţialelor V₁ şi V₂ cu acelaşi factor.

     S     A                                      P              P                                         A   S




Fig. III .7. Schema electrică echivalentă corespunzătoare interacţiunii dintre ansamblul Pământ – anvelopă plasmatică şi mediul (Soare) [29]

S – micro/macro vortex - urile de cuplaj ( de transport substanţial şi ondulatoriu) ;

A –centura de radiaţie exterioară (placa mobilă a condensatorului Pământ – structură plasmatică ), Ra – Rezistenţa electrică a mediului plasmatic, a- vortexul cu nucleu globul terestru/conponenta "libera "; P- suprafaţa terestră (placa fixă a condensatorului) ; Rp – Rezistenţa electrică a Pământului

Se obţine astfel o nouă stare de echilibru cu sarcinile globale (+n.q) şi (-n.q), potenţialele n.V₁ şi n.V₂ şi cu diferenţa de potenţial n. (V₁-V₂). Sistemul de două conductoare apropiate constituie un condensator   astfel că se poate determina capacitatea condensatorului format de cele două conductoare A şi B (pe axa Soare- globul terestru) cu formula:
                                C =                                        (3.

Scris de crivoi d Dum 18 Mar 2018, 13:15

Precizari:
- Soarele emite sub forma de radiatii 3,86 . 10exp33 erg/s, din care prin sectiunea transversala a magnetosferei (diametru 15-20 raze terestre, parte din matricea entropica a globului terestru), in planul perpendicular pe linia Pamant - Soare, globul terestru-nucleu al vortexului Po (componenta electrica ,a, "legata" a matricei) receptioneaz efectiv, aprox. 1,5. 10 exp.17 erg./sec. In felul acesta (matricea entropica a ) globul(ui) terestru primeste efectiv sufficient flux(de impuls, masic,electric, entropic)- energie "negravitationala" de la (matricea entropica a ) Soare(lui), pentru a suferi dinamica "negravitationala" aratata de teoria electroconvergentei (Pamantului/planetara. Acesta este de altfel insusi mecanismul "exportului" de moment cinetic al Soarelui/matrice, prin care se explica actuala repartitie a momentului cinetic in interiorul sistemului solar, export "postulat" de teoriile cosmogonice ale lui Alfven, Hoyle, s.a.
Datorita cuplajului electromagnetic spin- vortex/Po (generat de fluxul receptat de la Soare), filmul evolutiei in timp si spatiu al Pamantului (informatia) ar trebui sa fie efectiv pastrat in produsele , P (lumea vie si nevie), rezultate in urma acestei interactiuni.

De exemplul, aurorile polare (- rezultat al dinamicii componentei legate, a) sunt consemnate sunt consemnate in scrierile vremii pe o perioada de peste 2500 ani (ca fapt "divers"; aurorile polare din anii 505 i.H si cea din 37 d.H. au fost atat de intense, incat locuitorii din Roma au crezut ca orasul Ostia a luat foc si au trimis ostasi pentru a ajuta la stingerea incendiului).

Scris de crivoi d Dum 18 Mar 2018, 13:21

- Soarele emite sub forma de radiatii 3,86 . 10exp33 erg/s, din care prin sectiunea transversala a magnetosferei (diametru 15-20 raze terestre, parte din matricea entropica a globului terestru), in planul perpendicular pe linia Pamant - Soare, globul terestru-nucleu al vortexului Po (componenta electrica ,a, "legata" a matricei) receptioneaz efectiv, aprox. 1,5. 10 exp.20 erg./sec. Scuze!

Scris de crivoi d Dum 18 Mar 2018, 16:18

Corectie:
Po (componenta electrica ,a, "libera/dinamica/"nelegata" a structurii electrice a matricei)

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 07:31

Convergenta si divergenta materiei, ed. Performantica, Iasi, 2007.(extras)

Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2

c

b

a

f

d

e

.

Maxwell - Legi de conservare (1) - Pagina 25 Z

Fig. III.3. Distribuţia materiei şi câmpurilor corpurilor masive

a- corp masiv ce interacţionează preponderent cu neutrini din Univers;

b,c,d,e,f - corpuri masive gravitate;

Urmare a interacţiunilor formelor de mişcare predominant neutronico-electrică a materiei din corpul entropic cu cele din mediu (SE) se dezvoltă energia subsistemelor corpului anvelopă plasmatică (M) care asigură prin procese entropice (T) conversia/ transferul energetic către vortexurile (peri)corpului masiv (O.L.) care asigură transformarea şi/sau prelucrare materiei ce are loc la nivelul (peri)corpului (P) ca produs al interacţiunii cu mediul universal, respectiv corpul de influenţă preponderentă. Modelarea unui sistem fizic/natural trebuie să evidenţieze transmiterea energiei şi să asigure prin mecanisme specifice de genul mişcării cu expansiune –contracţie (OC) pierderile minime de energie de transformare a materiei (produsul- P). Pe acest model se analizează interacţionile Pământului.

3.3. Interacţiunea gravito-electrică a Pământului

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 07:46

Convergenta si divergenta materiei (extras):

..........................................................................................................................................................

Se obţine astfel o nouă stare de echilibru cu sarcinile globale (+n.q) şi (-n.q), potenţialele n.V₁ şi n.V₂ şi cu diferenţa de potenţial n. (V₁-V₂). Sistemul de două conductoare apropiate constituie un condensator astfel că se poate determina capacitatea condensatorului format de cele două conductoare A şi B cu formula:
                                C =                                        (3.
Starea de echilibru /(relaxarea) dintre cele două structuri macroscopice Pâmânt – anvelopă plasmatică este una relativă. Gradientul longitudinal al câmpului electric din anvelopa plasmatică stratificată ce înconjoară Pământul (dintre plăcile condensatorului Pământ-anvelopă plasmatică, fig. III.7.) este variabil şi depinde de intensitatea câmpului electric solar (activitatea solară), de masa, natura substanţei şi presiunea din învelişuri/strat, care, toate împreună, au influenţă asupra lungimii parcursului mijlociu al particulei încărcate. Pe măsură ce creşte presiunea în strat (învelişuri externe şi interne), gradientul câmpului creşte. Dar creşterea densităţii este însoţită de creşterea temperaturii (ce influenţează la rândul său densitatea), astfel că gradientul longitudinal al câmpului scade. Dacă ţinem cont de mişcarea generală continuă spre Pământ a particulelor (subcuantice, cuantice, elementare, etc) sub influenţa diferenţei de potenţial electric între Pământ şi anvelopa sa plasmatică (datorită capacităţii diferite de interacţiune a acestor subsisteme cu mediul/Soarele), gradientul de presiune şi densitate continuu crescător spre Pământ are o explicaţie de natură gravito-electrică. Funcţie de tăria interacţiunilor locale stratificarea atmosferei gazoase din jurul Pământului prezintă discontinuităţi şi neomogenităţi (Anexa nr. 3). Apariţia unui dipol plasmatic, între între Pământ şi cenura de radiaţie externă determină o redistribuire a sarcinilor electrice libere (cu masa mai mică) atât la suprafaţa Pâmântului cât şi în învelisul/stratul de influenţă, componenta dinamică, a fig. III.4.
+ + + + + + + + + +                                    + + + + + + + + + + +

                                                                            - - - - - - -
                                                                         - - -
E                                                            E

   - - - - - - - - - - - -                                      + + + + + + + +
         a) În calotele senine                                b) Sub dipolul noros.

Fig. III.8. Imaginea convenţională a câmpului geoelectric

          Pe ansamblu există o diferenţă de potenţial electric între Pământ- anvelopă plasmatică şi mediu (Soare), între Pământ şi aceste structuri macroscopice corpusculare externe (geosfere) iar, local, între geosfere şi formaţiunile masice cu comportare electrică diferenţiată faţă de cea a mediului de separaţie. În fig. V.8. se prezintă imaginea convenţională a câmpului electric la interfaţa dintre Pământ şi atmosferă. Gradientul câmpului electric pe direcţia (Pământ - structuri plasmatice) este dat în principal de valoarea locală a densităţii mediului.
Energia sistemului Pământ - anvelopă plasmatică este rezultatul interacţiunii predominant electrice de tip electrostatic (capacitiv) dintre Pământ şi mediul (Soare) peste care se suprapune interacţiunea prin radiaţie (electromagnetică şi corpusulară) cu mediul (Soarele). Minimul energiei electrice (de natură potenţială) a sistemului Pămănt – anvelopă plasmatică, corespunde unei stări de echilibru stabil al acestuia, exprimată prin egalizarea potenţialelor geosferelor care compun sistemul, conform relaţiei:

                           W_min =   =,                             (3.9)

unde: -    q = q₁+ q₂+…+ q_n, reprezintă cantitatea de sarcină repartizată pe cele n
                 invelişuri/straturi;

C_ech – capacitatea electrică echivalentă acelor , n, geosfere şi învelişuri interne (centura de radiaţie externă, centura de radiaţie externă, atmosfera terestră…învelişurile interne, nucleu) de raze r₂, r₃, … r_i

_, -permitivitatea absolută, respective, relativă.
Energia câmpului electrostatic, înmagazinată într-un condensator (înveliş
intern, respectiv geosferă) depinde de cantitatea de sarcină electrică dispusă pe armăturile condensatorului. Calculul variaţiei cu înălţimea, h, a intensităţii câmpului electric E este dat de relaţia aproximativă:

                                                                                 (3.10)

unde: - densitatea superficială de sarcină electrică la nivelul Pământului (inclusiv atmosfera) iar - densitatea de volum a sarcinii electrice în centura de radiaţie exterioară. Relaţia de mai sus scoate în evidenţă faptul că, la distanţe mici deasupra Pământului, intensitatea câmpului electrice este determinată în primul rând de sarcina electrică superficială a acestuia, iar la înălţimi mari influenţa sarcinii spaţiale devine importantă. Variaţia energiei potenţiale, dW, a sistemului Pământ – anvelopă plasmatică - sistem format din două armaturi, Pământul încărcat cu sarcina electrică (-q), şi, respectiv, centura de radiaţie externă, cu sarcina (+q) - fiind funcţie de interacţiunile pe care le realizează corespunzător formelor de mişcare a materiei electrice din interiorul şi exteriorul sistemului , se poate calcula cu relaţia :

                           dW =dv                                              (3.11)


           Din punct de vedere practic, al identificării mecanismul de apariţie a mişcărilor seismice, prezintă interes:

cunoaşterea repartiţiei sarcinilor electrice pe suprafaţa conductoarelor macroscopice interne şi externe (invelişurilor interne şi externe), precum şi a factorilor care o determină;

mecanismul de apariţie a conductoarelor operatoare locale terestre si periterestre;

interacţiunile extra şi intrasistemice ale conductoarelor operatoare care conduc la variaţia bruscă (locală, globală) a energiei care stă la baza apariţie mişcărilor seismice.
           În cazul Pământului, conductor sferic încărcat şi izolat electric de învelişul gazos/plasmatic, configuraţia câmpului electric al acestui sistem de sarcini ar trebui să prezinte o simetrie sferică radială, insa masuratorile nu confirma aceasta ipoteza (vezi , fig. cu configuratiile campurilor diferitelor corpuri ceresti; pulsar-simetrie, cele gravitate-asimetrie). În cazul general, se poate demonstra că densitatea superficială de sarcină, σ_f, pe suprafaţa unui corp conductor încărcat cu sarcină electrică, este invers proporţională cu raza de curbură a suprafeţei în punctul considerat [29,62].

Scris de Continut sponsorizat

Legi de conservare (1)

Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Paradigma electroconvergentei

(2.13)

Re: Legi de conservare (1)

Electroconvergenta-paradigma moderna de cercetarea a interactiuniii corpurilor naturale

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Electroconvergenta-paradigma moderna de cercetarea a interactiuniii corpurilor naturale

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Din Wikipedia rezulta;

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Divergenta si convergenta materiei

Paradigma electroconvergentei

Paradigma electroconvergentei

Legi de conservare

Re: Legi de conservare (1)

Fundamente ale fizicii corpului natural

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Paradigma electroconvergentei

Coretare text precedent

Corectie

Paradigma electroconvergentei

Paradigma electroconvergentei

Re: Legi de conservare (1)