Pendulul

Identificarea experimentala a pendulului in repaus:
Electric Pendulum Sensor (Experimental Identification of Pendulum at Rest)
Crivoi D. Dumitru, Olenici Dimitrie
European Journal of Applied Sciences Vol. 11 No. 4 (2023)
DOI: https://doi.org/10.14738/aivp.114.2023

Crivoi Dumitru a scris:Identificarea experimentala a pendulului in repaus:
Electric Pendulum Sensor (Experimental Identification of Pendulum at Rest)
Crivoi D. Dumitru, Olenici Dimitrie
European Journal of Applied Sciences Vol. 11 No. 4 (2023)
DOI: https://doi.org/10.14738/aivp.114.2023

Va reîntâlnim cu bucurie d-le Crivoi. Sa fie intr-un ceas bun !
Problema pendului aduce consecinte si in studiul gravitatiei.
Nu cred ca nu aveti dvs. si textul in româneste .

Pendulul sensor electric
(Identificarea experimentala a pendulului)
1Crivoi D. Dumitru
2Olenici Dimitrie

Summary: Background: Science works according to the scheme: hypothesis-prediction-deny-reject the hypothesis. The rejection of the hypothesis is based on direct observation data, respectively, experiment. In the case of experiments with the pendulum, an association is made between different astronomical events that take place during (around) the experiment (conjunctie, eclipsa, opozitie, etc.) and the unexpected results (“effects”), namely: the eclipse effect, the moon-solar effect, the Syzygy effect, etc.   Am construit experimente in perioada din preajma (durata) unor evenimente astronomice si in urma analizei datelor colectate s-au evidentiat si rezultate neasteptate (anomalii). Analiza sistemica a rezultatelor experimentelor a evidentiat trei subsisteme in interactiune ca parti a unui sistem complex care sa  usureaza identificarea experimentala a pendulului. Objectives: Identificarea structurii, organizarii si functiilor nongravitationale a pendulului. Method(s): Experimental identification. c) Results: Structura, organizarea si functiile nongravitationale ale pendulului Conclusion: Pendulul indeplineste si conditiile de un senzor nongravitational (electric, magnetic, electromagnetic,etc.).

Key words: pendulum, experiment, effect/anomaly, paradigm, system, perturbation.

1. Introducere
Cercetarea transformarii materiei din Univers are la baza programe de observare directã, respectiv indirectã (experiment). Obiectivele programelor de  observarea indirecta se realizeaza, de regula, cu ajutorul  unui  “ corp de proba”.  Proiectarea, colectarea datelor de observare cat si analiza rezultatelor testarii se face in baza paradigmei de interactiune a corpului de proba in acord cu scopul si obiectivele experimentului.. Un pendulul mecanic, organizarea si functiile sale prelucreaza diverse semnale, purtatoare de informatii. Informatiile referitoare la experiment sunt complexe si sunt stabilite, colectate si analizate potrivit paradigmei de proiectare (constructie) a experimentului. În fizica se numește oscilator un sistem fizic capabil să efectueze vibrații atunci când este îndepărtat din poziția de echilibru.  Astfel de sisteme fizice, sunt frecvent folosite in observarea indirecta (experiment), anume: în mecanică (oscilatorul mecanic), în electricitate (circuit RLC serie), în fizica stării solide (vibrația unui atom în reteaua cristalina) [1-3,5, 11-17,19-21, 23, 25-27, 30, 33-34]. For a "test body", any signal, other than the useful signal (expected according to the paradigm) represents an anomaly. As a rule, such a signal indicates that not all the information processed by the test body is found as part of the paradigm of construction, data collection and analysis of the experiment results.  
Pendul fiind un sistem fizic este un sistem cauzal. Analiza unui sistem se realizeaza cu ajutorul modelelor deduse si verificate prin incercari experimentale succesive. Se impune ca, pornind de la observatiile asupra sistemului mecanic de oscilator, sa se identifice un nou un model pe baza caruia se pot proiecta noi experimente care pot confirma sau infirma modelul. Niciun model, oricât de simplu sau sofisticat, nu este valabil decât dacă predicțiile sale sunt în concordanță cu datele de observatie directa, repectiv, indirecta (experimentale). Din acest punct de vedere, observatiile si incercarile experimentale sunt fundamentale in domeniul stiintelor naturale si tehnice
Prima etapa a identificarii structurii, organizarii si functiilor se refera la cunostintele dobandite de experimentator prin intelegerea fizica a procesului examinat. Scopul parcugerii acestei etape este conturarea unei structuri a modelului, ceea ce simplifica algoritmul de identificare. Informatiile apriorice sunt la baza stabilirii obiectivelor, scopurilor, strategiei proiectarii experimentului, colectarii datelor, analizei rezultatelor si validarii modelului identificat. Cu cat informatiile apriorice sunt mai putine cu atat riscul esecului in obtinerea unui model utilizabil este mai mare. Informatiile apriorice, completate cu cele dobandite pe baza unor experimente proprii, permit adoptarea unei anumite structuri pentru model care usureaza identificarea.

1.1. Paradigma newtoneano-kepleriana de constructie a experimentului cu pendulul
Costructia experimentelor, masuratorile, si interpretarea datelor de observatie directa, respectiv, indirecta se fac, de regula, in raport cu ipotezele stiintifice specifice recunoscute.In cadrul schitei sistemului solar (model matematic) propus de Kepler, Newton considers centrifugal forces as the effect of Earth's rotation in absolut space.  Intrucat in aceasta ipoteza forta centrifuga se identifica cu forta gravitatiei, anume:  Fcf = 〖m v〗^2/R  = G, iar v= Rω =R 2π/T , rezulta G = ct.m/R^2   si g = ct/R^2  , in care T este perioada de rotatie a unei planete in jurul Soarelui, iar R este raza traiectoriei (aproximata cu o circumferinta), v este  viteza de rotatie a planetei considerate iar g este acceleratia gravitationala.  

             Figura 1 a) Pendulul; b) Paradigma gravitationalade constructie a experimentului

Potrivit modelului newtoneano-keplerian, un punct material m se misca relativ la un sistem de
referinta care se afla in miscare accelerata sub influenta unei fortei F cu acceleratia relativa, arel.. Conform axiomei a doua a lui Newton, F = m.arel  rezulta relatia :

               marel = F + [--maA - mω ̇ x ρ -mω x (ω x ρ) – 2mω x vrel]                                        (1)

care evidentiaza  fortele fictive: - mωx(ωx ρ)  = -m (ω .ρ)ω + mω^2 ρ - forta centrifuga si -2mω x vrel – forta Coriolis. In conditiile in care un pendulul  (masa m, lungimea l, suspendat in punctul Pi  se misca    relativ la planul ( si in planul) discului care se roteste  cu ω = const.  in jurul lui C, rezulta:  acceleratia  discului aA =  0, acceleratia unghiulara ω ̇ = 0, ω .ρ = 0. Pentru unghiuri de lansare α≪l,  forta Coriolis  are modulul  mω^2 (R + l) cu componentele aferente. In ipoteza neglijarii greutatii masei m, atunci in ecuatia  (1) F reprezinta forta (tensiunea) din firul pendulului. Acceleratia relativa arel are componenta tangentiala lα. Din egalitatea momentelor din ambii termini ai relatiei (1) scrisa in raport cu punctul de suspensie Pi, rezulta ecuatia de oscilatie a masei pendulului  (concentrate intr-un punct material m) sub forma: ml2 α ̈ = mω^2[- (R + l) l α + l^2 φ] sau
                                         α ̈+ω_0^2 α = 0,                                                                             (2)

cu pulsatia proprie , ω_0 = ω√(R/l) [1].

1. 2. Colectarea si analiza rezultatelor masuratorilor
Stabilirea datelor care se colecteaza (prelucreaza) cat si interpretarea rezultatelor  masuratorilor  au la baza paradigma newtoneana  a experimentului cu pendulul.  Pentru rezolvarea  ecuatiei (2) se utlizeaza  metode de aproximare a parametrilor de oscilatie intr-un singur plan al pendulului in conditiile in care pendulul este considerat un system conservative. De exemplu, metoda micilor oscilatii foloseste dezvoltarea in serie Taylor a ecuatiei energiei  potentiale a pendulului Ep = mgz in jurul pozitiei de echilibru, 0 pentru aproximarea oscilatiilor. Prin aceasta dezvoltare se obtine  z≈ x2 /(2l) (termenul de ordinul doi al seriei Taylor) si apoi, din E = mgz, rezulta;
                                                    E_p≈(mgx^2)/2l                                             (3)                                                                                                  anume o dependenta parabolica (~x^2) a energiei potentiale a pendulului de elongatia orizontala, x=q (coordonata generalizata, x), fig.1.a [1].  Pendulul simplul este considerat  un  exemplu tipic de oscillator armonic   intrucat oscileaza nu  prea departe de pozitia de echilibru (α≪8 0 ). Daca  ecuatiei (2)  de tip q ̈+g(q, q ̇) = 0    nu i se poate asocia teorema conservarii energiei atunci inseamna ca intervine o amortizare datorita lui  q ̇ sau o excitatie sau o combinatie a celor doua. In cazul acesta q ̈+g(q, q ̇) = 0   se aproximeaza cu o  ecuatie  de forma  
                                               q ̈+g(q, q ̇) + ϵf(q,(q)) ̇ = 0,                                                            (4)    
unde,  ϵ  -parametru mic adimensional care poate fi introdus artificial. Solutiile ecuatii asociate (3) arata că ”efectele” neliniare asupra pendulului mecanic se manifestă dublu și, anume: a) ”anarmonicitatea potențialului generează armonici suplimentare și, b) non-izocronismul oscilațiilor pentru amplitudine nu foarte slabă” (A. Gibaud et M. Henry, Etude des effets non linéaires observés sur les oscillations d'un pendule simple. 1999). Metodele de aproximare a oscilatiilor, prin formalismul matematic utililizat, se inscriu in categoria formalismelor  geometrico-matematice folosite de-a lungul timpului pentru  salvarea modelelor recunoscute la un moment dat (formalismele geometrice  ale modelului geocentric al lui Ptolomeu  versus, modelul heliocentric/Aristarhs,  artificiul newtonean matematic F= G (M+m)/ m/ r2, versus, F=GM.m/r2 si altele aferente formalismelor teoriilor  moderne ale gravitatiei). Astfel, aproximand  solutii, se elimina  "anomaliile" iar  modelul este salvat prin aceste artificii matematice.
Pe de alta parte, unii cercetatori analizeaza rezultatele masuratorilor utilizand diferite ”efecte” recunoscute in stiinta. MauriceAllais a considerat cã rotația axei mari  A a elipsei de precesie cu un unghi (azimut) φ în raport cu direcţia Y (direcţia de lansare a masei pendulului) este cauzatã de efectul Airy  și efectul Coriolis, și anume
                            Ω=  (dφ Airy)/dt  +  (dφ Cor)/dt=∓p(1-a2/16l2)∙3/8∙A/l∙a/l-ω Earth∙sin⁡(L)                   (5)
unde, ω Earth- viteza de rotaţie a globului terestru, L- latitudinea locului pendulului, fig.3a. Avand in vedere unele  modificari de constructive (la suspensie,  lungimea mica a tijei, densitatea mare a masei bobului) ale pendulului paraconical, s-a considerat ca rotațiile axei mari A a elipsei de precesie se poate  atribui, numai efectului Coriolis (din considerente mecanice, fara o justificare stiintifica temeinica).  Conform lui M. Allais, in aceste conditii, viteza unghiulară a axei mari A se calculeaza cu relatia :  
                                         ω = dφ/dt≈ ω Cor ≈- ω Earth sin (L)                                                                    (6)
S-a apreciat ca rotațiile pendulului paraconical, evidentiaza ( mai ales în preajma/durata  de eclipsa) o viteză unghiulară  a planului de oscilaţie a pendulului ω mult mai mare decât anticipeaza  relatia (5), anume:
                        ω= ωCor + ωAllais = - ωEarth.sin (L) ± ksin[ 2 (ӽ -φ]                                                        (7)
unde ӽ-......;   φ- latitudinea, fig. 2a.  
Potrivit lui M. Allais, cresterea de vitezã unghiulara, ωAllais =± ksin[ 2 (ӽ -φ], s-ar datora “efectului de eclipsa”, fara a se preciza natura lui k (perturbatia). Pentru a explica valorile variabile ale azimutului măsurat Maurice Allais apelează la următoarele efecte: efectul Foucault, un efect de întoarcere datorat suspensiei, influenţa aleatoare a bilei sferice și  o influenţă periodică[“Doit-on reconsiderer les lois de la gravitation?”, Perspectives X,  1958]. Disturbantele pendulului sunt mai evidente dacă experimentul are loc in preajma, respectiv pe durata unor  evenimente astronomice.  Aceste rezultate neasteptate ( anomalii) sunt prezentate adesea ca "efecte" personalizate  ce au loc pe durata unor evenimente astronomice(de ex., efect luni-solar, effect de eclipsa syzygy effect,…,) [23, 25]. Literatura de specialitate, evidentiaza rezultate contradictorii pentru experimente cu pendulul; unele confirma prezenta “efectelor” alte experimente le infirma [ 21, 23]. Deși conțin informații cu cea mai mare consistență fizică, cel mai adesea, rezultatele neașteptate ale masuratorilor cu pendulul nu fac obiectul unei analize sistemice in scopul rafinarii modelului de oscillator mecanic (pendulul cu fir) analizat. Este surprinzator efortul mare depus pentru a descrie satisfacator “anomaliile” evidentiate  in rezultatele masuratorilor cu pendulul  si nu pentru a identifica adevarata structura, organizare si functii care  care sa expliciteze “ëfectele” observate la modelul oscilatorului mecaniic. [23 Munera]. The Van der Willingen judgment, “in experiments on the Foucault pendulum, at least in the experimental sphere people always stop precisely at the point that the real difficulties start." is as valid as ever.

1.3. Verificarea ”efectelor “prin experimente proprii
Experimentele efectuate in preajma (pe durata) unor evenimente astronomice in Romania (Horodnic de Jos, si altele )  respectiv, in strainatate (Turcia, Malaezia,…,) au confirmat  prezenta  unor “efecte” in dinamica pendulului [25- 26].  Incepand cu anul 2018 si la Voinesti s-au construit experimente cu pendulul in paradigma gravitationala cu scopul de verificare a”efectelor”  observate  si evidentiate in literature , fig. 1.b. Pendulul paraconical  (construit si donat de prof. Olenici) Olenici) are lungimea de 5, 24 metri,  masa de 7 (sapte) kilograme, cu planul de lansare  apropiat de planul meridianului (magnetic) de 80 [degree},  amplitudinea initiala de lansare este de 460 milimetrii ( unghi de lansare α=5,2 grade sexagesimale). O serie a experimentului are durata S= 35 minute si 5 (cinci) rezultate ale masurarii la interval de sapte minute(R1-R5), R0 =0 fiind valoarea de referinta in prelucrarea rezultatelor. Ora si minutul de final  a fiecarei serii de 35 minute sunt  prezentate pe abscisa graficului (timpul universal), iar pe ordonata sunt prezentate rezultatele masuratorilor azimutului in grade sexagesimale. Prezentam, din cele peste 1000 de ore de experimente, rezultatele  masuratorilor, figura 2-3

 Fig. 2. Diagrama cu variatia azimutului si pozitia corpurilor ceresti pe durata experimentului

.  

 Fig. 2. Diagrama cu variatia azimutului si pozitia corpurilor ceresti pe durata experimentului

Analiza  rezultatelor masuratorilor (R1,…,R5),  evidentiaza urmatoarele, anume:
a) magnitudinea azimutului axei mari a elipsei de precesie in raport cu directia de lansare prezinta variatii mari  pe durata si in preajma unor evenimente astronomice;
b) exista ocorelare  (in tipul universal) intre variatia magnitudinii azimutului si rotatia corpurilor de pe  sfera cereasca in miscare aparenta de de la est la vest fata de pozitia planului meridianului locului experimentului (vezi, Cybersky 5, 0.05.2023);  
c)schimbarea sensului planului  de oscilatie a azimutului in raport cu planul de lansare, in cadrul unei serii  si respectiv, intre serii (,…, 09h51m,…,07h14m,…,) pe durata experimentului” . Consideratii referitoare la cercetarea modelului pendulului
Tentativele de rezolvare a diferentei dintre predictiile teoriei gravitatiei si datele de observatie au constatat in folosirea relatiei (ärtificiu mathematic) F = G(M+m)m/r2 in locul legii de atractie gravitationala, F = GM.m/r2, fie in  verificari experimentale pentru puterea lui r (Cavendish, J.C. Maxwell, Plimpton si Lawton,1936 Willliams, Faller si Hill, 1971). Exponentul 2 care intervine  in relatia legii fundamentale a atractiei universal a fost stabilit  de Newton apeland la legea a treia a lui Kepler T2R2 =ct.,  rezultata in baza unui model mathematic, fara consistenta fizica [24]. In urma repetarii cu mai mare precizie a experientei lui Cavendish (care nu a publicat rezultatele) s-au stabilit aceste limite intre 2.00005 si 1.99995 (J.C. Maxwell). In 1971 Williams, Faller si Hill au precizat limitele 2.0000000000000003 si 1.9999999999999997, astfel ca s-a renuntat la corectarea exponentului cat si a modelului kepleriano-newtonean de interactiune.
Aceasta prima etapa premergatoare identificarii (referitoare la cunostintele dobandite de experimentator prin intelegerea fizica a procesului examinat) nu este complete daca nu are in vedere  si relatia  system versus, model.
Pendul fiind un sistem fizic (tehnic) este un sistem cauzal.  Prin sistem se intelege o grupare de specii de obiecte caracterizata de conexiuni multiple cu exteriorul si interactiuni intre partile componente. Din punct de vedere practic sistemele naturale si in special cele tehnice prezinta utilitate practica daca posed urmatoarele proprietati: stabilitate (revine la echilibru care a precedat perturbatia), controlabilitatea (fenomenele care au loc in sistem sunt determinate prin marimi cauze si pot fi observate prin marimi efecte), observabilitate (evolutia marimilor efecte este determinata de evolutia marimilor cauze), robustete (proprietatea de a-si conserva, in limite precizate, o anumita calitate atunci cand parametrii/sisau structura lui se modifica in limite admisibile), adaptibilitatea (proprietatea de a dobandi calitati noi prin modificari ale structurii si parametrilor) si, identificabilitate (proprietatea care permite, pe baza marimilor -cauze si a marimilor -efecte, determinarea structurii si parametrilor sistemului).
Niciun model teoretic, oricât de simplu sau sofisticat, nu este valabil decât dacă predicțiile sale sunt în concordanță cu datele de observatie directa, repectiv, indirecta (experimentale). Abundenţa unor anomalii/”efecte ” în diferite zone ale ştiinţei reflectă stadiul incipient de dezvoltare a acesteia sau faptul că cercetarea respectivă nu se desfăşoară la nivel interdisciplinar/transdisciplinar
Modelul oscilator mecanic este inteles ca o reprezentare a aspectelor esentiale ale unui sistem de mase in interactiune cu procese reversibile, conservative (izolat). Analiza sistemica (sumara) a rezultatelor experimentelor proprii respective, din literature ne conduce la concluzia ca sistemul oscillator mecanic nu indeplineste (cu strictete) conditiile de observabilitate respectiv, controlabilitate pe durata experimentului (daca ne referim doar la aceste proprietati observate si reclamate in literature). Proprietatile reclamate ca nonconforme sunt proprietati aferente unui  sistem deschis. In cadrul mecanicii energia a fost definita sub forma capacitatii unui sistem de a efectua lucru mecanic. Intr-un cadru mai larg, filozofia, considera energia ca o masura cantitativa a miscarii materiei. Orice sistem fizic poate fi cercetat si ca sistem termodinamic. Energia unui sistem termodinamic, cum ar fi cea a Pamantului, se modifica functie de transferul de impuls, electric, magnetic, masic, entropic din/cu mediul [ Basu, Crivoi ]. Analiza unui sistem se realizeaza cu ajutorul modelelor deduse analitic si verificate prin incercari experimentale Informatiile apriorice, completate cu cele dobandite pe baza unor experimente proprii, usureaza procesul de identificare experimentala prin adoptarea unei anumite structuri complexe pentru pendulul fizic, anume : subsistemul pendul S1, subsistemul Pi (zona experiment),  subsistemul perturbator S3 (sfera cereasca) [CD].

               
                    a)                                                                                         b)
Figura 4. a) Schita cu elementele constructive si de dinamica (elipsa de precesie) a pendulului; b) Schita cu subsistemele  pendul (1), locatia experimentului (S2) si respective, subsistemul mobil al sferei ceresti (S3) in interactiune nongravitationala

\

Se confirma, de asemenea, variatia perioadei de oscilatie  atat pe durata unei serii, cat si variatia acesteia pe toata durata experimentului [21].

2.Metoda
Se foloseste metoda experimentala de identificare a sistemului fizic complex pendul. Metoda permite alegerea unei strategii de cercetare, anume: a) analiza si verificarea prin experimente proprii a “efectelor” evidentiate in literatura de specialitate, (vezi, mai sus, 1.3). b) construirea de experimente in paradigma nongravitationala de interactiune care sa permita definirea precisa a sistemului fizic complex deschis pendul (frontierile, intrarilor, iesirilor, variabile,…,) si o formularea precisa a problemei anomaliilor nongravitationale observate. Obiectivul principal al metodei experimentale este acela de a evidentia perturbatiile (nongravitationale) ale pendulului in repaus, respectiv, in regim de oscilatie. Scopul metodei este de a identifica structura, organizarea si functiile nongravitationale ale pendulului in repaus respectiv, in oscilatie mecanic.

3.Identificarea experimentala a sistemului fizic pendul
Intr-o a doua etapa de identificare s-au construit experimente si in ipoteza de interactiune nongravitationala a pendulului (Voinesti - in zilele cu eclipsa din perioada 2021-1022) respectiv, Horodnic -in zilele de eclipsa din toamna anului 2022 si din data 05.05.2023). Obiectivul experimentelor a fost de a verifica ipoteza existentei unei legaturi intre dinamica pendulului (“efecte”) si situatia nongravitationala a celor trei susbsisteme ale pendulului complex rezultat in baza informatiilor apriorice [7, 13, 14]. La sintetizarea ipotezei de interactiune de mai sus s-a avut in vedere ca exista o impedanta comuna Z (fie ea o simpla portiune de conductor), o impedanta de transfer si un anumit tip de dipol ca elemente care permit si cuplajul prin conductie al pendulului , fig. 2 a, b [13,14, 22, 24, 28-30,32,35].

3.1.Paradigma moderna ( nongravitationala) de constructie a experimentului
In baza consideratiilor succinte de mai sus, am construit diverse experimente proprii (Voinesti, 2021-2023) inipoteza prezentei unei impedante comune Z intre “perturbator” (sfera cereasca), 1, si “perturbat” (pendul ), 2, fig. 4.

Fig. 4. Schita cuplajul prin conductie (galvanic) dintre doua circuite cu impedanta comuna
In paradigma de cuplaj nongravitational dintre subsistemul Pi, respectiv, pendul si subsistemul S# , un curent
I = -dq/dt (7)
creat de sursa de perturbatii (circuitul 1) produce pe impedanta comuna Z o cadere de tensiune care se suprapune peste semnalul util din circuitul 2, constituind elemental perturbator. Caderea de tensiune produsa de curentul I (pe rezistenta ohmica R si inductanta L a circuitului electric) se calculeaza in domeniul timp, anume:
U(t) =R i(t) +L di(t)/dt (5)
respectiv, in domeniul frecventei conform relatiei
U(ω) = ▁I(ω)Z(ω) (6)
unde, ▁I(ω) este valoarea efectiva complexa a marimii i.
In cazul unor puteri comparabile intre cele doua circuite, curentul din circuitul 2, poate provoca la randul sau o perturbatie in circuitul 1, fig. 4.
3.1.Colectarea si prelucrarea datelor
Potrivit principiului lui Mach s-au colectat atat date privind parametrii elipsei de precesie cat si date legate de interactiunea nongravitationala a pendulului. Potrivit scopului lucrarii se analizeaza doar rezultatele masuratorilor nongravitationale. Relaxarea dielectrica (dispersia) reprezinta raspunsul dinamic al materiei la aplicarea unui camp electric variabil E. Pentru un circuit serie RC este comod sa se foloseasca informatiile date de impedanda
I (ω) = V (ω)/ Z(ω) (7)
unde Z(ω)= 1/Y (ω) este admitanta. In consecinta, s-au colectat suplimentar doua variabile electrice, anume; tensiunea curentului continuu, U(t) si tensiunea curentului alternativ (de polarizarea) U(ω).
The pendulum and their installation (see OLENICI Appendix A for more details). Pentru masurare automata a tensiunilor sunt utilizate doua AMC legate in paralel la conductorul pendul cu impamantare. Experimentul a durat Sn serii fiecare serie cu o durata de 49minute (experiment Horodnic) respectiv, cu durata de 35 minute (experiment Voinesti). Rezultatele masuratorilor unei serii sunt mediate, succesiv la intervale de sapte minute (Rm1,, Rm7 ). Pentru fiecare parametru masurat se calculeaza diferenta dintre valorile mediate ale seriei (Rmi) si valoarea de referinta, Rref, anume: Rmi-Rref = Ri, i=1-7, unde Rref = R0 (tensiunea pendulului in a repaus la debutul seriei). Rezultatele prelucrate, (R1-/R7), sunt reprezentate pe ordonata diagramelor, corespunzator debutului fiecarei serii, in timpul universal, fig.5 a.b

3.3. Paradigma de analiza a rezultatelor
În raport cu scopul analizei, o anumită realitate poate cuprinde diverse sisteme (mecanice, electromagnetice, chimice,...), corelate sau nu. Atingerea scopului propus pentru sistem se realizează prin contribuția operatorului uman (ca parte a mediului) care lucrează cu diferitele componente ale sistemului. Conform ipotezei teoriei gravitaționale newtoniene, forța centrifugă este rezultatul rotației Pământului într-un spațiu absolut (fără materie). În mecanica newtoniană, transformările sunt conservatoare, reversibile, nepermițând transformări calitative ale corpurilor care interacționează. În conformitate cu structura (ipotetică) a sistemului fizic complex propus, este necesara nouă paradigmă care sa analizeze rezultatele măsurătorilor in acord cu scopul propus, anume: identificarea interacțiunilor non-gravitaționale. Mach considera ca unui loc din Univers ii sunt caracteristice legi fizice datorate interactiunii cu toata materia (corpurile) din Univers. Maxwell, pe de alta, optimizeaza consistenta fizica a paradigmei lui Mach prin ipoteza ca transmiterea interactiunilor electromagnetice s-ar datora unor tensiuni care nu sunt legate de deformatii ale substantei si care se pot propaga chiar si in spatiu liber (in vid). Completarea ecuatiilor lui Maxwell scrise sub forma scalara cu ecuatiile legilor materiei permit determinarea completa a unui "sistem electromagnetic"[]. Aceleasi efecte observate pot fi analizate fie considerand globul terestru fix iar sfera cereasca in rotatie de la est la vest, fie considerand sfera cereasca fixa iar globul terestru in rotatie. Paradigma analizeaza rezultatele in prima varianta (globul terestru fix respectiv, rotatia aparenta a sferei ceresti), fig.

3.3.1. Analiza rezultatelor in cazul pendulului in repaus
In acord cu structura sistemului fizic complex propusa analiza rezultatelor are la baza paradigma Mach-Maxwel de interactiune a corpurilor cu toata materia din Univers, in mod particular cu pozitia corpurilor (dipol electric) de pe sfera cereasca in miscare diurna de la est la vest.
Oscilatiile tensiunilor sunt caracteristice unui circuit electric cu curent nesinusoidal mixat cu relatia R< 2√(L/C) fapt cei permite oscilatii proprie. Tensiunea alternativa masurata indica prezenta unui circuit electric oscilant cu elemente de structura electrica echivalenta de tip RC, RL respectiv, RLC. Se observa o multiplicare a tensiunii de iesire cu factorul ν_0 anume, UE = ν_0 u_D care indica faptul ca pendulul poate fi asimilat unui amplificator de tensiune linear (sursa de tensiune comandata prin tensiune) [1]. Rezultatele masuratorilor tensiunii confirma regula cosinusului unghiului la locul experimentului dintre linia orizontului si linia corespunzatoare pozitiei diurne pe sfera cereasca a corpului ceresc de influenta (luminozitatii). Analiza rezultatelor masuratorilor confirma veridicitatea paradigmei propuse pentru experiment,anume folosirea impedantei Z ca variabila de intrare dependenta de situatiei electromagnetice a locului Pi pe durata experimentului. Astfel, rezultatele masuratorilor sunt in categoria rezultatelor predictionate (asteptate) in noua paradigma a experimentului, anume paradigma lui Mach-Maxwell, fig.4.

4.Discutii
a)În procesul de dezvoltare, testare și rafinare a modelului pendulului cu fir s-au cercetat “efectele” neglijindu-se problema ”perturbatiilor“ deoarece, potrivit paradigmei de constructie a experimentului, oscilatorul mecanic este considerat un sistem fizic izolat.
b) Pentru un circuit serie RC este comod sa se foloseasca impedanda I(ω) = V(ω)/ Z(ω) unde Z(ω)= 1/ Y(ω) este admitanta. Analiza rezultatelor masuratorilor tensiunilor in cazul pendulul in repaus evidentiaza:existenta unor zone cu proprietati fizice diferite (atmosfera -dielectricul aer respectiv, pamantul -conductor) in care sunt caderi de potential diferite datorate aceluiasi current I(ω) = (V(ω))/Z(ω)
c)Rezultatele masuratorilor tensiunilor indica prezenta unui circuit electric oscilant serie mixt (curent continuu respective, alternativ). Variatia voltajului V(ω)= Z(ω) I(ω) , unde
Z(ω) R=j(L ω-1/Cω
Evidentiaza curent alternativ in pendul fapt ce conduce la reprezentarea pendulului prin elemente echivalente mecanice m si respectiv elemente electrice , anume: rezistenta ohmica R, si rezistentele pasive inductanta L (bobina electrica) si capacitanta C capacitor).
Ciricuitul electric oscilant al pendulului in repaus se poate aprecia ca este linear compus numai din rezistente ohmice, inductivitati proprii si mutuale si capacitati constante sau proportionale cu valorile unui alt current sau altei tensiuni (surse comandate). Cu R, C, L = constant, ecuatile u=Ri, u= Cq Nϕ =Li sunt ecuatii liniare.
Oscilatia in regim permanent impune conditia de constanta a sarcinilor Lo=ct, C0=ct, Go =1/R =0 si o frecventa unghiulara ω0 bine determinate pentru un anumit interval de functionare a circuitului electric al pendulului.
Existenta oscilatiilor tensiunilor in gol indica un dispozitiv a carui caracteristica u-i este cu panta pozitiva (du/di= r >0) iar prezenta oscilatiilor in scurt circuit evidentiaza conductanta pozitiva a circuitului pendulului (di/du=g>0).
Pentru frecventa de rezonanta ω_0 =(LC)-1/2 impedanta este Z(ω_0 ) =R iar rezonanta de faza si modul apar aici simultan fapt characteristic circuitului oscilant electric RLC serie. Circuitul poate oscila liber cu ω_e= ω_0 √(1-CR^(2 )/(4L)). Aceasta valoare se abate fata de ω_0 cu atat mai multcu cat R este mai mare; pentru R>2 √(L/C) nu mai sunt posibile oscilatii propria.
Daca R< 2 √(L/C), la numite frecvente din mediu ( de cuplaj) este posibil ca |UL|>| U | respectiv |UC|>| U |. Acest effect se numeste rezonanta (rezonanta de tensiune). In cazul rezonantei ω= ω_0:
|UL|/| U | = |UC |/| U | =.√(L/C)/R
Masuratorile indica un regim nestationar de oscilatie a tensiunilor in relatie directa cu pozitia corpurilor ceresti de interactiune. In cazul rezonantei ω= ω_0:
|UL|/| U | = |UC |/| U | =.√(L/C)/R
Acest raport se numeste factor de calitate, Qr al circuitului oscilant serie; el arata cat de evidenta este rezonanta si prin aceasta cat de selectiv este circuitul oscilant. Valoarea lui inversa este factorul de pierderi, dr = 1/ Qr.
Pentru sistemele liniare se coonsidera ca raspunsul y(t) si stimulul x(t)sunt proportionale.
Thus, the measurement results are in the category of predicted (expected) results in the new paradigm of the experiment, namely Mach-Maxwell's paradigm.

b)Rezultatele experimentale evidentiaza faptul ca pendulul in repaus se arata a se comporta ca un system fizic deschis ce poate fi reprezentat prin elemente echivalente mecanice si electrice, anume: m-masa, R- rezistenta ohmica, L- bobina (inductanta), C- condensator (capacitanta). Teoremele electrostaticii permit analiza teoretica a interactiunii electrice ale pendulului in repaus in camp stationar (cazul theoretic ideal) , (cvasi)stationar si respectiv, nestationar, fig.6
Literatura de specialitate evidentiaza experimental variabilitatea curentului de conductie Jc, a curentului de deplasare, JD si a gradientului de potential, gradV, la suprafata terestra functie de timpul universal si locul masuratorii, fapt evidentiat si de rezultate experimentului analiza in lucrare, fig. 4, fig. 6 [10, 12, 7].

c) Rezultatele experimentale evidentiaza faptul ca pendulul in repaus se arata a se comporta ca un system fizic deschis ce poate fi reprezentat prin elemente echivalente mecanice si electrice, anume: m-masa, R- rezistenta ohmica, L- bobina (inductanta), C- condensator (capacitanta). Teoremele electrostaticii permit analiza teoretica a interactiunii electrice ale pendulului in repaus in camp stationar (cazul theoretic ideal) , (cvasi)stationar si respectiv, nestationar, fig.6
Literatura de specialitate evidentiaza experimental variabilitatea curentului de conductie Jc, a curentului de deplasare, JD si a gradientului de potential, gradV, la suprafata terestra functie de timpul universal si locul masuratorii, fapt evidentiat si de rezultate experimentului analiza in lucrare, fig. 4, fig. 6 [10, 12, 7].


Fig.6. a) Schema de calcul a legii lui Ampere, b) Circuitul oscilant electric RLC serie al pendulului;b) Schema electrica de calcul; d)Dependenta de frecventa a impedantei (d1), comportarea la rezonanta a curentului in circuitul seriei RLC de curent alternativ (d2) si variatia defazajului dintre curent si tensiune (d3)
Apar noi functii pentru pendulul cu fir datorate prezentei circuitului electric, anume: functiile de inmagazinare, multiplicare, conversie, comanda respectiv, receptie (transfer) din (catre) mediu a energiei nongravitationale (electrostatice, magnetice, electromagnetice, termice, …, electronooptice). Aceste noi variabile de intrare,\emph {x(t)} -iesire \emph {y(t)} din system (frecventa, tensiunea, intensitatea, impedanta, faza,, s.a. ) pot fi colectate si folosite la analiza rezultatelor masuratorilor. Orice "sistem electromagnetic" prin marimile electrice de material (conductivitate, permitivitate respectiv, permeabilitate) contine ca parte a sa si mediul (sursa a pertubatii). este strict determinat, putandu-se calcula marimile de iesire din system u, functie de un set oarecare al acestor marimi considerat ca marimi de intrare ((α,i), anume:
u = S (α,i)
d) Analiza sistemica a rezultatelor masuratorilor experimentelor ( proprii si din literature) in acord cu paradigma lui Mach de interactiune a corpurilor din Univers evidentiaza variatia parametrilor electrici (du/dt) respectiv, variatia parametrilor elipsei de precesie ai pendulului (azimuth, perioada) pe durata experimentului functie de, anume: a) coordonatele (geografice, magnetice) ale locului de amplasare a pendulului (emisfera, pol, …ecuator); b) pozitia corpurilor ceresti in raport cu locul experimentului (rasarit, transit, apus, zona de zi/noapte); c) pozitia relativa intre corpurile ceresti (eclipsa, conjunctie, opozitie, transit, …,); d) valoare unghiului de lansare, respectiv, de oscilatie pe durata experimentului, fig.5.

Incerc sa pricep ceva din textul de mai sus. Fara mari sperante.
Pendulare sau oscilare este acelasi lucru ? Daca NU, ce le deosebeste ?

Multe cunostinte la nivel postuniversitar care nu le pot descifra si
nici nu incerc. Retinand ca in timpul eclipselor pendulele au niste
comportari neconventionale, abateri bruste care dau de gandit
unora(ca Allais si urmasii) mi-am formulat (pentru mine) o
explicatie elementara privind implicarea gravitatiei.
Incerc o deparajare a efectelor celor doua ipoteze gravitationale:
1. Atractia ca forta fara suport material, conform TRG, datorata
campului gravitational.
2. Forta de impingere conform push gravity + FOIP.
- 1.Forta fara suport material dintre Pamant si Soatre, este modificata
de patrunderea Lunii intre cele doua. Efectul celor 3 corpuri se
compune linear, forta care influenteaza pendulul evolueaza treptat cu
progresul eclipsei, dar nu are motiv sa produca abateri bruste. Nu
exista cauze pentru manifestari care sa retina atentia.
- 2.Gravitatia ca push gravity, intre Pamant si Soare este produsa de
ecranarea partiala a particulelor FOIP, la care intervine si ecranarea
de catre Luna. Motivul abaterilor inexplicabile(Allais)  poate fi ca
fluxul ecranat care trece tangential cu conturul Lunii, poate in anumite
locuri sa ricoseze cu solul si sa aiba loc o mica oscilatie a fluxului
care ajunge pe Pamant, producand abaterile pendulului. Este vorba de
partea reziduala a fluxului, cea care reuseste sa treaca prin corpuri.
Poate aceasta explicatie sumara lipsita de precizie nu o poate intelege
altcineva decat mine si nici nu insist. Dar eu consider ca fenomenul
Allais este o confirmare pentru ipoteza push gravity.
P.S. Efectul Allais a constituit subiectul unui topic pe forumul acesta:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t2096-efectul-allais#70531
https://astronomy-links.net/Allais.html Traducerea este buna.

c) Analiza sistemica a rezultatelor masuratorilor experimentelor ( proprii si din literature) in acord cu paradigma lui Mach de interactiune a corpurilor din Univers evidentiaza variatia parametrilor electrici (du/dt) respectiv, variatia parametrilor elipsei de precesie ai pendulului (azimuth, perioada) pe durata experimentului functie de, anume: a) coordonatele (geografice, magnetice) ale locului de amplasare a pendulului (emisfera, pol, …ecuator); b) pozitia corpurilor ceresti in raport cu locul experimentului (rasarit, transit, apus, zona de zi/noapte); c) pozitia relativa intre corpurile ceresti (eclipsa, conjunctie, opozitie, transit, …,); d) valoare unghiului de lansare, respectiv, de oscilatie pe durata experimentului, fig.5.
d) Noua paradigma moderna Mach- Maxwel de constructie a experimentelor, colectare si analiza a rezultatelor face posibila evidentierea naturii perturbatiilor ((du/dt,…,) functie de evolutia starii electrocinetice a sistemului fizic pendul cuplat cu campurile variabile aferente rotatiei corpurilor sferei ceresti pe durata experimentului, fig 3-6..
5. Concluzii
Pendulul indeplineste conditiile unui “corp de proba” pentru prelucrarea semnalelor fizice (peri)terestre prin aceea ca :
a) fiind mic, prin prezenta lui se modifica cat mai putin starea care exista in lipsa acestuia in mediu;
b) plasat la interfata atmosferei cu suprafata terestra poate interactiona cu campurile din mediul (apropiat respectiv, indepartat) si evidentia cand apare o perturbare a echilibrului intre campurile cuplate (electric, magnetic, electromagnetic,...,);
c) in repaus evidentiaza campuri (electrice, magnetice,...,) “cuplate”, astfel incat energia stocata in aceste campuri variaza simultan (preponderent) cu pozitia unor parti mobile a sistemului fizic complex, anume: pozitia ( relativa dintre) locul(ului) experimentului Pi (ecuator, poli, pozitia pe emisfera) si pozitia diurna (zi-noapte, rasarit - apus; tranzit,...,) a corpurilor ceresti (respectiv, a sistemelor de corpuri ceresti in conjunctie, eclipsa, opozitie,..., de pe sfera cereasca ) pe durata expermentului;
d) in oscilatie mecanica, pendulul pune in evidenta campuri electrice sau magnetice “cuplate” astfel in cat energia stocata in aceste campuri variaza o data cu pozitia partilor mobile ale pendulului (fir, masa/bob) respectiv, pozitia corpurilor ceresti pe durata experimentului
e) are structura, organizarea si functiile unui sistem fizic de conversie electromecanica, anume; traductor electro-mecanic (regim de motor) si/ sau mecano-electric (regim de generator electric).

Pendulul în repaus îndeplinește condițiile unui „corp de testare” pentru procesarea semnalelor fizice (peri)terestre prin aceea că:
a) fiind mic, prezența lui modifică cât mai puțin starea care există în absența ei în mediu;

b) plasat la interfața atmosferei cu suprafața terestră, poate interacționa cu câmpurile din mediul înconjurător (aproape, respectiv, îndepărtate) și evidențiază atunci când există o perturbare a echilibrului între câmpurile cuplate (electrice, magnetice, electromagnetice) ;


c) în repaus evidențiază câmpuri „cuplate” (electrice,magnetice, electromagnetice,...,) astfel încât energia stocată în aceste câmpuri variază simultan (în principal) cu poziția unor părți mobile ale sistemului fizic complex și anume: poziția ( relativă între) locului Pi (ecuator, poli, poziție pe emisferă) și poziția diurnă (zi-noapte, răsărit - apus; tranzit,...,) a corpurilor cerești (respectiv, a sistemelor de corpuri cerești în conjuncție, eclipsă, opoziție, ...,) pe durata experimentului;

d) are structura, organizarea și funcțiile unui dispozitiv electronic de control (comanda) al interacțiunii nongravitaționale.


6. CONTRIBUȚIA AUTORILOR
Dumitru Crivoi: Proiectant al experimentelor în paradigma negravitațională și gravitațională, responsabil cu achiziția datelor electrice, responsabil cu analiza rezultatelor măsurătorilor și exploatarea globală a datelor, responsabil cu proiectarea și scrierea articolului.

Dimitrie Olenici: co-organizator de experimente, responsabil cu achiziția și analiza rezultatelor măsurătorilor în paradigma gravitațională, proiectant principal de proiectant de laborator și pendul.

7. DIRECȚII DE CERCETARE
Finalizarea identificării analitice a sistemului pendulul și construcția experimentelor de validare experimentală a noii paradigme de construcție a experimentelor cu pendulul.
8.ACKNOWLEDGMENTS
To Professor Olenici for the support given for the realization of the experiments in Voinesti (pendulum donation to Olenici), respectively, for the construction of the experiments in Horodnic.
To the electrical engineer Crivoi Danut and Sandu Vasile for the material and professional contribution to the realization of the device for measuring the electronic (electrical) parameters of the pendulum.
To Professor Maria Rediu for the editing support.


References
1. Ahrendts, J. and other - The engineer's manual, 29th edition, translated from German
1979: editura Tehnica, Bucuresti.
2. Allais, M. -The Allais Effect and my experiments with the Par. Pen. 1954-60, 1999: Memorandum for NASA
3. Baker, G.L. Blackburn J.A. -The Pendulum: A Case Study in Physics, 2005: Oxford University Press, Oxford
4. Belikovicha V. V. Ionospheric Response to the Partial Solar Eclipse of March 29, 2006, according to the Observations at Nizhni Novgorod and Murmansk, 2008 :Geomagnetism and Aeronomy volume 48, pages 98–103
5. Basu, S. and other IONOSPHERIC RADIO WAVE PROPAGATION, 1995:
https://www.academia.edu/25450997.
6. Bennett A. Measurement of Atmospheric Electricity During Different Meteorological Conditions A thesis submitted for the degree of Doctor of Philosophy Technique, 2011: Journal of Atmospheric and Oceanic Technology
7. Crozier, W. D.- Atmospheric electrical profiles below three meters 1965:
8. https://doi.org/10.1029/JZ070i012p02785.
9. Crivoi, D. -Electroconvergenta Pamantului, 2002, editura Performantica, Iasi
10. Crivoi, D. -About the Allais effect and Earth's electroconvergence, 2017:
https://hgim.tuiasi.ro/wp- content/uploads/2017/11/hi5-Crivoi.pdf
11. Fischbach, E. and other. - Reanalysis of the Eotvos Experiment,1986: Phys. Rev. Lett. 56, 1427
12. de Fonroque, N.D. Du pendule—Théorie de déplacements du plan d’oscillation } 1887: available at http://www.Allais.info.
13. Gavrila,Gh. - Bazele electrotehnicii, 1997: editura Academiei Tehnice Militare, Bucuresti
14. Gibaud, A. et Gibaud, H. - Etude des effects non linéairs observés sur les oscillations d’un pendule
15. simple. 1999 : arXiv:1911.11594
16. Goodey, T. and other. Confirmation of 24 h 50 min Lunar Periodicity, Apparently Inexplicable by
Classical Factors, in Precession of Allais Pendulum, January 2022, Journal of Modern Physics
13(12):1598-1634
17. Heck, A., The Paraconical Pendulum (Allais-Effect) reconsidered. Source:
http://www.goede-stiftung.org/en/images/IGF/Experiments/ Allais/E-Allais-Pendel-homepage-1.pdf
18. Iosif, Florin. Compatibilitatea electromagnetica in constructia mijloacelor radiotehnice, 1997, editura Academiei Tehnice Militare, Bucuresti
19. Munera A.H. and other - Should the Law of Gravitation be Reconsideration?, http:/redshift.vif.com/
20. Newton, J. -Principiile matematice ale filozofiei naturale, ed. Academiei, Bucuresti, 1956
21. Nicula, A, Puskas, F. - Dielectrici si ferroelectrici, 1982: Scrisul romanesc, Craiova.
22. Olenici, D. and other. - Short History o our Research into Allais’s and Jeverdan-Rusu-Antonescu’
Effects eclipse from 22 September

d-l Virgil 48:
"pendulare, versus oscilare)- vezi teoria oscilatorului mecanic, teoria oscilatorului electric, teoriile oscilatiilor campurilor atomului/nucleului atomic,..., si o sa vedeti evolutia consistentei fizice a constructelor la care va referiti in intrebare.
Fiecare intelege functiie de cate informatii are legate de subiectul in discutie. Aici informatiile ""ëlementare"" nu ajuta cu nimic. Abordarea interactiunilor nongravitationale ale pendulului in repaus (prioritate absoluta in domeniul ) are consecinte asupra teoriilor de interactiune a corpurilor din stiinta actuala (in principal a celor care abordeaza ""caderea corpurilor/gravitatie""). Lucrarile urmatoare vor clarifica dinamica pendulului pe durata experimentelor (pendulul in oscilatie(ii)).

Eterul poate fi chiar lumina - Lumina perturbatie LOCALA (EM, mecanica, ...,) a etherului.

Undele produc interferente. Experimentul cu fante demonstreaza acest lucru.

Daca n-ar fi fantele COERENTA a doua surse produce interferenta.

Atributele unui obiect sunt descrise prin intermediul ""parametrilor" si variabilelor.

Parametrii sunt atribute intriseci ale obiectelor.
Variabilele sunt atribute necesare pentru a descrie interactiunea intre obiecte.

Parametrii si variabilele permit descrierea Starii si Evolutiei unui sistem.

Parametrii si variabilele sunt elemente utilizate in diverse teorii (daca aceasta exista).

Cand nu exista teoria, variabilele si parametrii sunt cuvinte din limbajul natural, cu semnificaitii uzuale, prin intermediul carora se descrie sistemul.

Observatorul ca parte a realitatii stabileste (subiectiv) ce constituie (apartine) ""sistemul""ului si ce "mediului". Stabilirea frontieriei, , intrarilor, iesirilor ,..., sistemului (punctul - sistem fizic ?) depinde de scopul urmarit cat si de aspectele matematice ale modelarii.

Variabilele prin care mediul actioneaza asupra sistemului sunt marimi de intrare pentru sistem, Variabilele prin care sistemul actioneaza asupra mediului sunt marimile de iesire ale sistemului.

Sistem static- relatiile intre variabile sunt independente de timp
Sistem dinamic- timpul, ..., joaca un rol deosebit in descrierea variabilelor, s.a.m.d.

D-l Virgil 48:
Dar ideea este larg acceptata fiind o greseala care avantajeaza paradigma.

Biblio:
Vezi proprietatile corpurilor (nedeformabil, ...,) cu care a ""lucrat"" Newton si atunci o sa vezi ca definitia lucrului mecanic este conforma.

Crivoi Dumitru a scris:D-l Virgil 48:
Dar ideea este larg acceptata fiind o greseala care avantajeaza paradigma.

Biblio:
Vezi proprietatile corpurilor (nedeformabil, ...,) cu care a ""lucrat"" Newton si atunci o sa vezi ca definitia lucrului mecanic este conforma.

Proprietatea aceasta stie toata lumea ca este teoretica, pe hartie.
Eu m-am referit la consecintele deformabilitatii.
Si nu stiu daca Newton a lucrat pentru lucrul mecanic !?

Sistemele mecanice sunt sisteme izolate. Analiza sistemelor se face potrivit modelului pe care il folosesti. Modelul mecanic cu ale lui, modelul electromagnetic cu ale lui, s.a.m.d. Nu le amestecam. Daca un model produce rezultate neasteptate (anomalii), adoptam /folosism alt sistem (sau o combinatie de modele/teorii). Orice model are limite, asta nu inseamna ca isi face treaba in limitele sale (teoria mecanica, teoria electromagnetismului, s.a.m.d.). Sistemele mari (complexe) permit o strategie de cercetare mult mai larga, in care relatiile intra si extra sistem permit identificarea corecta a narturii perturbatiei ( astfel se elimina "anomaliile" dintr-um model- vezi mai sus -pendulul senzor eletric). Trebuie sa faci diferenta dintre ""anomalie"" (ca rezultat neasteptat in cadrul unui model/teorie) si ""perturbatie""( se stie natura /sursa
care o produce in cadrul modelului/teoriei). Studiati si nu veti "redescoperi"" ce este deja DESCOPERIT.

D-l Virgil 48:
Este clar ca Newton a gandit miscarea in conditiile nedeformabilitatii
corpurilor. Dar noi astazi stim ca la scara microscopica, in corpuri
fortele produc eforturi si deformari. Acelea sunt o reflectre a efectelor
macro si sunt echivalente fortelor si deplasarilor din fizica elementara.
Nu preluati in inventar aceste afirmatii fiindca nu sunt validate, dar
vor fi daca fizica va fi actualizata si antivirusata fara teama ochiului
magic.

Raspuns:
Sunt validate si rasvalidate (teoria micoundelor, electrono-optica,...,). Sunt identificate analitic si validate experimental. Trebuie doar sa accesati capitole legate de optica neliniara,...,

D-l Virgil 48:

1.Asta ma conduce spre ideea ca miscarea se poate masura adaugand la
cantitatea de impuls un anumit lucru mecanic produs de schimbarea
directiei. Dar cum anume ?

Raspuns:
- vezi "ïstoricul" definitiei construtului "impetus"/impuls de la Aristotel- Bacon (astazi) Legi de conservare (1)- Convergenta si divergenta corpurilor naturale din Univers
(miscarea naturala/ Aristotel , versus miscarea fortata/ versiunea actuala);
- nu numai a directiei (toti parametrii vectorului sunt afectati):
- Teoria sistemelor permite gasirea raspunsului, anume:
- pe baza informatiilor apriorice (studiind cat mai multe lucrari din domeniul analizat) identifici "problema" impulsului dupa care o rezolvi prin,
-identificare analitica a sistemului complex (teoretic);
- experimental (pt validarea teoriei , prin constructia de experimente in noua paradigma identificata teoretic)
Un exemplul de "" cum anume"" il gasiti mai sus- Pendulul senzor electric
Spor la munca!

D-l Virgil 48:

Ar fi necesara si utila pentru fizica o marime care sa masoare cantitatea
de miscare efectuata de un corp care parcurge un anumit traseu intre
doua puncte ? Curba, dreapta, elicoidala, spirala, din segmente, cu viteza
constanta sau variabila, indiferent cum ?
Deci care se deosebeste de impuls, m x v, care este cantitatea de miscare
instantanee .
Considerand cea mai simpla miscare, rectilinie uniforma, intre doua puncte
aflate la distanta d, marimea asupra careia atrag atentia mai sus, este:
m x v x t = m x d

Bibliografie
1. Teorema energiei electromagnetice
- puterea mecanica cedata de camp prin fenomenul de histeresis
2. Teorema energiei electromagnetice pentru medii imobile si fara histerezis
-raportul dintre scaderea energiei EM a domeniului si suma dintre puterea cedata corpurilor imobile din domeniu
3. Teorema energiei EM pentru medii imobile si liniare
cu,...,
4.Vectorul Poynting. Proprietati
5. Teorema lui Warburg
6. Teorema lucrului mecanic generalizat- Intr-o transformare ELEMENTARA care pastreaza fluxurile electric si magnetic constant lucru mecanic ELEMENTAR al fortelor electromagnetice este egal cu scaderea energiei electromagnetice.

Nu mai lasati ""aberatiile "" sa curga. Nu-i bine pentru noi si dvs.

Crivoi D a scris:D-l Virgil 48:

Ar fi necesara si utila pentru fizica o marime care sa masoare cantitatea
de miscare efectuata de un corp care parcurge un anumit traseu intre
doua puncte ? Curba, dreapta, elicoidala, spirala, din segmente, cu viteza
constanta sau variabila, indiferent cum ?
Deci care se deosebeste de impuls, m x v, care este cantitatea de miscare
instantanee .
Considerand cea mai simpla miscare, rectilinie uniforma, intre doua puncte
aflate la distanta d, marimea asupra careia atrag atentia mai sus, este:
 m x v x t = m x d

Bibliografie
1. Teorema energiei electromagnetice
- puterea mecanica cedata de camp prin fenomenul de histeresis
2. Teorema energiei electromagnetice pentru medii imobile si fara histerezis
-raportul dintre scaderea energiei EM a domeniului si suma dintre puterea cedata corpurilor imobile din domeniu
3. Teorema energiei EM pentru medii imobile si liniare
cu,...,
4.Vectorul Poynting. Proprietati
5. Teorema lui Warburg
6. Teorema lucrului mecanic generalizat- Intr-o transformare ELEMENTARA care pastreaza fluxurile electric si magnetic constant lucru mecanic ELEMENTAR al fortelor electromagnetice este egal cu scaderea energiei electromagnetice.
Nu mai lasati ""aberatiile "" sa curga. Nu-i bine pentru noi si dvs.

Nu inteleg de unde ati tras dvs. concluzia ca "cercetarile" mele au
legatura cu domeniul electro... Mecanica este un domeniu independent
al fizicii care poate raspunde singur la intrebarile ce i se adreseaza, iar
aberatiile mele nu depasesc limita ei. Imi pare rau daca va deranjeaza.
De fapt parerea mea pe care nu incerc sa o impun, este ca toate celelalte
capitole ale fizicii sunt tot mecanica, privita din diferite unghiuri.

Imi cer scuze ca am luat in serios ceea ce scrieti pe forum. Succes!

Crivoi Dumitru a scris:Imi cer scuze ca am luat in serios ceea ce scrieti pe forum. Succes!

Amandoi am observat ca nu converg conceptiile noastre, de la
inceput ! Nu sunt necesare scuze, multumesc, succes si dvs !

D-l Virgil 48:
"N-am afirmat deloc ca FOIP ar avea vreun efect
asupra miscarii unui singur corp. Nici asupra vitezei sale ! El se
evidentiaza numai in relatiile dintre corpuri aflate in proximitate, din
cauza ca numai pe directiile care leaga corpurile este partial obturat,
producand forta gravitationala"

Comentariu:

Foucault observa ca "Efectele"" pendulului sunt mai pronuntate (planul de oscilatie urmareste corpul/se mentine pe directia CORPului) cu cat este lansat pe directia unui corp ceresc mai indepartat. Ambarbutian (nu-mi amintesc exact numele) foloseste acest ëfect pentru identificarea corpului ceresc spre care urma sa-si indrepte mai precis/usor aparatura de observare astronomica. In ce priveste ""efectul Allais" problema este mai complicata (dupa cum am aratat in articolul de mai sus). Prin noua paradigma de constructie si analiza a rezultatelor masuratorilor sunt identificate sursa/natura perturbatiei pendulului astfel ca nu mai sunt necesare ""EFECTE"" care sa ""justifice"" anomaliile evidentiate in urma analizei rezultatelor in paradigma gravitationala de interactiune a pendulului . In cazul modelului oscilatorului mecanic se considera ca fiind un sistem inchis, conservativ, rupt de legaturi cu mediul,..., sistem cu parametrii concentrati/puncte,...,etc. . In consecinta, nu poate justifica dinamica pendulului pe durata experimentului -ANOMALII>

SARBATORI FERICITE!

Curiosul:

""Am totuși o întrebare pentru tine, eugen, și probabil nu numai, ci și pentru ceilalți, desigur, oricine e binevenit în subiect, cu pareri pro șicontra.

Cum ai privi situația dacă aș afirma că la cel mai fundamental nivel al materiei, aceasta, ca și "substanță fizică" este construită din aceeași "substanță fizică" care fundamentează și mediul?""

Comentariu:
1.Procesul de dezvoltare, testare și rafinare a modelelor se numește metoda științifică.
Pe măsura acumulării de materiale experimentale/teoretice, oamenii de ştiinţă au căpătat posibilitatea de a încerca explicarea cauzelor unor fenomene/procese observate in natura.

2.Metoda folosita in analiza teoretica permite modelarea sistemului cercetat. Testarea presupune experiment cu un corp de "proba" care sa valideze ori nu modelul propus. Consistenta fizica optima a paradigmei de constructie a experimentului respectiv de analiza a rezultatelor masuratorilor evidentiaza caracteristicile sistemului analizat (,..., controlabilitate, identiicabilitate, robustete,..., s.a.). Daca consistenta fizica este redusa, analiza rezultatelor evidentiaza ""anomaliii"" (rezultate nesteptate conform teoriei folosite).

3. Spatiu si timpul sunt concepte "globale". Potrivit electroconvergentei aceste concepte nu pot fi intelese decat in legatura cu procesul de (auto) convergenta a corpului natural. Fiind cadru de masurare a evenimentelor atat timpul cat si spatiu sunt legate intrisec de evenimente ale corpului ( nemasic respectiv, nemasic). Masa ( ca parametru al unui corp) prin consistenta fizica redusa , in raport cu ceilalti parametrii a unui (sistem) /corp natural, nu poate modela interactiunea dintre sisteme de corpuri naturale, fapt de monstrat de anomaliile prezente in urma observarii/experimentelor.


4. Observatorul ca parte a mediului poate interveni in studiul realitatii apeland la diverse paliere de interactiune ale corpului natural (mecanic, termic, electric, magnetic,..., optic,....,).



5,,...,, Esența realitatii este natura cu substratul sãu \emph{corpul natural}. Corpul natural, potrivit \emph{sistemismului} este definit ca o grupare de obiecte fizice caracterizata de conexiuni multiple cu exteriorul si interactiuni intre partile componente. Sistemul se caracterizeaza prin aceea ca: datorita structurii dobandeste calitati noi (diferite de cele ale partilor componente), legaturi de cauzalitate intre marimile sistemului ( variabile) iar actiunea comuna a partilor sistemului asigura realizarea unei functii (scop)(Bunge). In raport cu scopul propus o anumita realitate poate sa cuprinda diverse sisteme (mecanic, electrostatic, magnetic, electromagnetic, chimic,...,), corelate sau nu intre ele. Realizare scopului propus pentru sistem se face prin contributia operatorului uman (ca parte a mediului ambiant) care lucreaza cu diferitele componente ale sistemului. Astfel, Newton are la baza teoriei gravitatiei ipoteza ca fortele centrifuge sunt o consecinta al rotatiei Pamantului intr-un spatiul absolut (fara materie). Pe de alta parte, Mach considera ca legile fizicii a unui corp sunt determinate de intreaga materie din univers. Modelul maxwellean al analogiei dintre fenomenele electromagnetice si cele mecanice da consistenta fizica paradigmei lui Mach. Completarea ecuatiilor lui Maxwell scrise sub forma scalara cu ecuatiile legilor materiei permit determinarea completa a unui "sistem electromagnetic" anume:


\begin{equation}
\overline{D}=\epsilon \overline{E},
\end{equation}

\begin{equation}
\overline{J}=\sigma_e\epsilon \overline{E}
\end{equation}

\begin{equation}
\overline{B}=\mu\ \overline{H}
\end{equation}


unde, D- inductia, J-curentul de conductie, $\sigma_e$ este conductivitatea electrica a mediului, iar $\epsilon$ si $\mu$ sunt permitivitatea electrica, respectiv, permeabilitatea magnetica. Prin introducerea legilor de material constructul "sistem electromagnetic" cuprinde ca parte a sa si mediul de propagare care impune in functie de proprietatile sale comportarea campului la locul si pe durata experimentului cu pendulul(). Caracterizarea sistemului pendul se face astfel pornind de la relatiile (4-6) scrise sub forma generala:




\begin{equation}
\overline{D}=\overline{D}(\overline{E})
\end{equation}

\begin{equation}
\overline{J}=\overline{J}(\overline{E})
\end{equation}

\begin{equation}
\overline{B}=\overline{B}( \overline{H}
\end{equation}

Astfel, orice "sistem electromagnetic" este strict determinat, putandu-se calcula marimile de iesire $\emph u$ functie de un set oarecare al acestor marimi considerat ca marimi de intrare anume

\begin{equation}
u = S(\alpha : i)
\end{equation}


Aceste interventii in calitate de observator (parte al mediului) au avut in vedere realizarea scopului lucrarii, anume acela ca actiunea comuna a partilor sistemului complex.....l(cu corespondent in mecanica, respectiv, electricitate) sa descrie o noua "realitate" care sa elimine "rezultatele neasteptate" observate.
Modelul analitic al sistemului ,....,trebuie sa fie realist iar parametrii sai sa fie optim estimati (experimental, observatii, metode de calcul) potrivit scopului.

Bună seara, Domnule Crivoi, sărbători fericite și la mulți ani!
Dacă m-ați citat înseamnă că v-am atras atenția.
Dar după cum v-ați spus părerea mie nu mi-a atras atenția decât faptul că ar fi politicos din partea mea să vă răspund.
Pentru că informațiile pe care le-ati expus nu răspund și nu clarifica mai nimic din ce vreau eu să știu, deși poate eu sunt de fapt cel care nu înțelege ce vreți dvs să spuneți.
Prefer totuși varianta mea, că ce ați spus nu clarifică mare lucru cu excepția faptului că ele, părerile dvs, sunt mai degrabă noțiuni explicative ale exprimărilor mele decât ale principiilor fizice expuse.

Încă o dată, la mulți ani!

Inca o data:

1. La multi ani!
2. Fara a defini "cele" despre care facem vorbire fiecare intelegem diferit "vorbirea" (nefiind, nici vorba, de o ""teorie"). Ceea despre care "vorbiti" sunt cuprinse in teorii mai mult sau mai putin recunoscute in stiinta. O trecere sumara in revista a continutului fondulului de informatii aprioric ce se refera la "problema" expusa usureaza gasirea "solutiei" (care este SCOPUL oricarei analize/cercetari) . Aceasta este una din regulile in metoda stiintifica. Altfel, avem surpriza sa ajungem la "solutiii" care sunt deja gasite.

De acord. Domnule Crivoi, intr-o oarecare măsură.
De altfel, mai avem pe forum un coleg care se ocupă tot de definirea termenilor și conceptelor fizice și tot în ideea că dacă nu definim exact despre ce vorbim, nu știm nici despre ce ne "certăm" în discuții.
Din păcate, din punctul meu de vedere, este irelevantă această muncă de lămurire.
De-a lungul anilor oamenii, fizicienii, filozofii, au ajuns deja să definească noțiunile fizice cât mai apropiat de modul în care sunt percepute de oameni în general.
Să le redefinească cineva acum, fără a introduce alte concepte noi, mi se pare frecție la un picior de lemn, aceeași Marie cu altă pălărie.
Nu suntem cu nimic mai inteligenți și mai perspicace decât media personalităților din trecut nici măcar cu excepția faptului că apar percepții noi asupra unei situații.
Aceste noi perspective asupra unei situații trebuie să jongleze cu aceleași percepții logice intuitive și booleane, indiferent că roșu devine roșiatic sau mare devine măricel, în noi interpretări perceptive.
Nu cred că (re)definirea termenilor și notiunilor poate duce direct la un progres în ce privește fizică teoretică.
Că în cea practică experimentală, într-adevăr, vorbim de o muncă inutilă în redefinirea termenilor și noțiunilor fizice.

crivoi d a scris: D-l Virgil 48:
"N-am afirmat deloc ca FOIP ar avea vreun efect
asupra miscarii unui singur corp. Nici asupra vitezei sale ! El se
evidentiaza numai in relatiile dintre corpuri aflate in proximitate, din
cauza ca numai pe directiile care leaga corpurile este partial obturat,
producand forta gravitationala"

Comentariu:

Foucault observa ca "Efectele"" pendulului sunt mai pronuntate (planul de oscilatie urmareste corpul/se mentine pe directia CORPului) cu cat  este lansat pe directia unui corp ceresc mai indepartat. Ambarbutian (nu-mi amintesc exact numele)  foloseste acest ëfect pentru identificarea corpului ceresc spre care urma  sa-si indrepte mai precis/usor aparatura de observare astronomica. . . . .
 

Nu stiu de ce, dar am impresia ca este vorba de un corp ceresc
MAI APROPIAT !
Efectul unor corpuri care sunt din ce in ce mai indepartate, presupun
ca este mai slab pana devine insesizabil (?)

Problema este legata de modul in care emite "sursa" semnale (perturbatii gravito-electrice- vezi astrofizica, cap. radiatii), de interactiunile fotoelectronice/atomice (absorbtie/ emisie, atenuare, modulare in amplitudine/frecventa,..., monocromaticitate,...,) care face ca la "victima" sa ajunga semnal(e) cu parametrii de interctune micro care produc perturbatii neliniare.

Daca aveti rabdarea sa parcurgeti bibliografia la care fac trimitere o sa vedeti ca parametrii mediului analizat se modifica functie de campul local (care are pe langa campul macroscopic de impact si alte componente). Acelasi mediul local, functie de parametrii campului (de ex. frecventa ) se comporta fie ca dielectric/izolant, semiconductor, conductor. Raportul dintre curentul de conductie si curentul de deplasare rezultat in urma modificarii conductivitatii, permebilitatii, respectiv permebilitatii mediului/locului se regaseste comportarea sistemului electromagnetic analizat.


Vezi, mai sus "pendulul in repaus, si urmariti si lucrarile care se vor publica legat de pendulul in repaus (Circuit oscilant electric RLC, RL, RC) cat si in regim de oscilatie gravito-electrica.

D-l Virgil 48:

Ma intereseaza sa inteleg realitatea si Universul, nicidecum cunostinte false preluate din biblioteca conspiratiei.
Asa ca nu-ti face probleme

Comentariu
[...] Numai cu ajutorul  constructelor (concept, propozitie, teorie)  pot oamenii  sã înțeleagã si sa descrie lucrurile și faptele din naturã (relatia ONTIC- ONTOLOGIC).
Ideile referitoare la aceste constructe (ontologic-ul) care descrie lumea/ONTIC-ul nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar  se renunţã la ele în ansamblu.
Astfel orice concept, propozitie respectiv, teorie oricãt de perfect au fost definit/gandit,  la un moment dat i s-au descoperit limite (contradictii, anomalii, rezultate neasteptate).

Un exemplul concludent in acest sens il constituie cazul constructelor aferente   fizicii aristoteliene.  Constructele fizicii aristoteliene au fost fundamentate,  gandite/definite in paradigma de interactiune dintre CORPURI NATURALE cu diferite atribute intriseci si de interactiune/calitati

D-l Virgil 48:

Ma intereseaza sa inteleg realitatea si Universul, nicidecum cunostinte false preluate din biblioteca conspiratiei.
Asa ca nu-ti face probleme

Comentariu
[...] Numai cu ajutorul  constructelor (concept, propozitie, teorie)  pot oamenii  sã înțeleagã si sa descrie lucrurile și faptele din naturã (relatia ONTIC- ONTOLOGIC).
Ideile referitoare la aceste constructe (ontologic-ul) care descrie lumea/ONTIC-ul nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar  se renunţã la ele în ansamblu.
Astfel orice concept, propozitie respectiv, teorie oricãt de perfect au fost definit/gandit,  la un moment dat i s-au descoperit limite (contradictii, anomalii, rezultate neasteptate).

Un exemplul concludent in acest sens il constituie cazul constructelor aferente   fizicii aristoteliene.  Constructele fizicii aristoteliene au fost fundamentate,  gandite/definite in paradigma de interactiune dintre CORPURI NATURALE cu diferite atribute intriseci si de interactiune/calitati

Crivoi Dumitru a scris:D-l Virgil 48:

Ma intereseaza sa inteleg realitatea si Universul, nicidecum cunostinte false preluate din biblioteca conspiratiei.
Asa ca nu-ti face probleme

Comentariu
[...] Numai cu ajutorul  constructelor (concept, propozitie, teorie)  pot oamenii  sã înțeleagã si sa descrie lucrurile și faptele din naturã (relatia ONTIC- ONTOLOGIC).
Ideile referitoare la aceste constructe (ontologic-ul) care descrie lumea/ONTIC-ul nu sunt gãsite de-a gata, se concep, se modificã sau chiar  se renunţã la ele în ansamblu.
Astfel orice concept, propozitie respectiv, teorie oricãt de perfect au fost definit/gandit,  la un moment dat i s-au descoperit limite (contradictii, anomalii, rezultate neasteptate).
Un exemplul concludent in acest sens il constituie cazul constructelor aferente   fizicii aristoteliene.  Constructele fizicii aristoteliene au fost fundamentate,  gandite/definite in paradigma de interactiune dintre CORPURI NATURALE cu diferite atribute intriseci si de interactiune/calitati

Este un indemn sa acceptam toate constructele actuale asa cum
sunt si sa asteptam  cu incredere momentul in care ar putea sa
li se descopere limite sau sa se renunte la ele?
Nu vi se pare ca anumite cercuri abuzeaza de increderea
publicului ca relatia ONTIC-ONTOLOGIC este sigura ? Adica
sunteti increzator ca tot ce se sustine si este acceptat in
prezent, corespunde realitatii si adevarului ?
Cum ar trebui sa percep mesajul dvs ?