Asigurarea radiocomunicațiilor militare în primul razboi mondial

1. Introducere
Începutul secolului al-XX-lea aduce o serie de experimente și descoperiri tehnico-științifice care au darul să uimească și să revoluționeze civilizația. Deși principiul propagării undelor electromagnetice era deja cunoscut încă de la finele secolului al-XIX-lea datorită experimentelor realizate de către Alexandr Stephanovici Popov (16.03.1859 - 13.01.1906), cel care continuând munca lui Heinrich Rudolf Hertz (22.02.1857 - 01.01.1894) a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio - din nefericire însă - fără a solicita patentarea invenției, primul succes notabil aparține fizicianului Guglielmo Marconi (25.04.1874 - 20.071937) la data de 12 decembrie 1901. La această dată Marconi a realizat prima comunicație radio transatlantică între Poldhu, Cornwall, și Signal Hill, Terra Nova, după care, la data de 17 decembrie 1902, a stabilit o nouă comunicație radio mult mai stabilă decât prima, între Glace Bay, Noua Scoție și Poldhu, Cornwall.
Rezultatele obținute în domeniul comunicațiilor radio au motivat intensificarea cercetărilor și experimentelor de către tot mai mulți fizicieni și inventatori ai vremii din diverse țări. Rezultatele și utilitatea acestei munci şi-au găsit foarte repede aplicabilitatea practică începând cu domeniile naval și militar, cunoscând o amploare în creştere.
Primul război mondial devine prima conflagrație în care o bună parte dintre comunicații s-au desfăşurat pe suport radio.