Despre schimbări bruşte

Rezumarea primului mesaj :

Cât de bruște pot fi schimbările în natură?

Să presupunem că menținem un corp în mișcare circulară cu o oarecare metodă, de exemplu, cu o ață. Ce se întâmplă dacă tai „brusc” ața? Dispare brusc forța care menținea corpul pe traiectoria circulară? Dar cu traiectoria ce se întâmplă, devine ea „brusc” o linie dreaptă?

Ce mărimi fizice folosim pentru a vorbi despre „bruschețea” cu care se pot schimba lucrurile?

AC a scris:Eu consider că există o INERȚIE a curburii. Așadar, dacă tensiunea va dispărea în 5 nanosecunde, asta nu înseamnă că și curbura trebuie să dispară în același interval de timp.

Sigur ca tu, si orcine, puteti considera ce vreti. Ramane o intrebare: Ce ne facem ca, traiectoria pe care se misca piatra este data de pozitia centrului de masa al pietrei. In concluzie, "inertia curburii" traiectoriei , este de fapt inertia pozitiilor centrului de masa al pietrei. Nu?
Ce iti mai place sa complici lucrurile...Dar sigur , suna mai interesant "inertia curburii".
Poti pune in evidenta din punct de vedere experimental, afirmatia ta? Asa...de-o curiozitate.

Pacalici a scris:

AC a scris:Eu consider că există o INERȚIE a curburii. Așadar, dacă tensiunea va dispărea în 5 nanosecunde, asta nu înseamnă că și curbura trebuie să dispară în același interval de timp.

Sigur ca tu, si orcine, puteti considera ce vreti.

Nu cred că mă poți compara cu oricine în ceea ce consider eu. Sau dacă o faci, îți etalezi din nou superficialitatea. Considerațiile mele au fundamente serioase și profunde, bazate pe lecturi amănunțite și îndelungate.

Ramane o intrebare: Ce ne facem ca, traiectoria pe care se misca piatra este data de pozitia centrului de masa al pietrei. In concluzie, "inertia curburii" traiectoriei , este de fapt inertia pozitiilor centrului de masa al pietrei. Nu?

Și normal! Și ce-i cu asta? Unde am lăsat eu să se înțeleagă că prin mișcarea pietrei nu m-am referit de fapt la mișcarea centrului său de masă?

Ce iti mai place sa complici lucrurile...

Asta iarăși e o afirmație gratuită? Dimpotrivă, după ce veți înțelege inerția curburii, veți înțelege și inerția torsiunii și veți înțelege legătura dintre dinamică și cinematică, dintre Fizică și geometrie. Fizica va deveni o ramură a matematicii, iar asta va însemna simplificarea ei, nu complicarea. Astăzi de-aia vă certați atât pe niște idei neclare, pentru că Fizica este deja complicată și neclară. Propunerea mea are darul să aducă unificarea mult visată a legilor naturii.

Poti pune in evidenta din punct de vedere experimental, afirmatia ta? Asa...de-o curiozitate.

Eu am dat o mulțime de exemple în care se manifestă inerția curbilinie. Dar unui orb nu-i poți arăta curcubeul.

Abel Cavaşi a scris: Dar unui orb nu-i poți arăta curcubeul.

Ia te uita si Abel a inceput cu aluziile obscene !!!
Bine ai venit in gasca noastra Abel !

Abel Cavaşi a scris:. . . . .Eu consider că există o INERȚIE a curburii. . . . .

Poti pune in evidenta din punct de vedere experimental, afirmatia ta? Asa...de-o curiozitate.

Eu am dat o mulțime de exemple în care se manifestă inerția curbilinie. Dar unui orb nu-i poți arăta curcubeul.

Eu tocmai asta(exemple) nu mi se pare sa fi vazut. Ai macar un
link? Sunt curios cum poate ajunge un om la aceasta parere.
Dar sa fie vorba de inertie pura, nu de efectul mediului! Aceea din
spatiul liber.

In natura legaturile dintre corpuri nu sunt rigide si nu se intrerup brusc niciodata, dar se pot slabi treptat pana la anihilare, Acesta este motivul pentru care traiectoriile corpurilor cu legaturi slabite, vor avea raze de curbura din ce in ce mai mari, curburile tinzand asimtotic spre zero.
Insa tot in natura corpurile sunt organizate in sisteme armonice stabile in timp, iar cazurile de rupere a legaturilor sunt accidentale, as zice catastrofale. 
Una din teoriile cosmogonice de formare a sistemului solar, se baza tocmai pe ruperea legaturilor dintre Soare si protuberantele formate datorita cresterii vitezei de rotatie a acestuia (datorita reducerii volumului prin cresterea densitatii). Protuberantele odata rupte capatau un moment cinetic propriu de rasucire in jurul centrului de masa, urmand o traiectorie spirala indepartandu-se de Soare. Insa toate acestea se petreceau in campul gravitational al Soarelui.
Eu propun un alt experiment usor de facut si de studiat astfel; Pe un disc rotativ cu axa verticala, se picura anumite lichide de densitati diferite, precum apa, uleiul mierea de albine etc. Pe acestea se injecteaza o picatura minuscula de colorant care se dizolva greu. Apoi crestem turatia discului pana picaturile se desprind datorita fortei centrifuge. Daca totul este filmat cu viteza mare si apoi vizionat cu incetinitorul vom putea observa ce traiectorii vor urma acestea, si vom putea studia exact momentul desprinderii de disc a picaturilor, si ce se intampla cu ele, iar colorantul ne va indica daca picaturile capata un moment cinetic propriu sau nu.
Nu stiu in ce masura serveste lui Abel acest experiment.

negativ a scris:

Cred ca ce vrea sa zica Abel cu Inertia curburii este legat de cuantificare (în sens larg) cumva. Modificarea curburii unui obiect geometric se face în pasi (d_x). Cum si durata de parcurgere a unui segment minim se face în timp, de la un segment la altul, daca segmentele succesive îsi modifica orientarea fata de cele anterioare (nu e constanta), asta se face în timp si nu brusc, ceea ce este echivalent cu inertia.

Daca vrei sa-i dai inertiei alta interpretare decat miscarea unui
corp natural in spatiul absolut liber (un mediu absolut gol)
obtii si alte variante. Speculatiile tale teoretice pot folosi ca
exercitiu mintal dar nu pot schimba punctul de plecare.
Fiindca presupun ca ai cunostiintele necesare, lumineaza-ma
si pe mine daca vrei:
In spatiul acela liber(sper ca ai retinut), o minge de fotbal
sau de tenis, crezi ca poate prinde "efect" care sa-i curbeze
traiectoria? Eu traiesc cu parerea ca aceea este produsa de
aer.    Multumesc oricui pentru un raspuns simplu!

virgil_48 a scris:

negativ a scris:

Cred ca ce vrea sa zica Abel cu Inertia curburii este legat de cuantificare (în sens larg) cumva. Modificarea curburii unui obiect geometric se face în pasi (d_x). Cum si durata de parcurgere a unui segment minim se face în timp, de la un segment la altul, daca segmentele succesive îsi modifica orientarea fata de cele anterioare (nu e constanta), asta se face în timp si nu brusc, ceea ce este echivalent cu inertia.

Daca vrei sa-i dai inertiei alta interpretare decat miscarea unui
corp natural in spatiul absolut liber (un mediu absolut gol)
obtii si alte variante. Speculatiile tale teoretice pot folosi ca
exercitiu mintal dar nu pot schimba punctul de plecare.
Fiindca presupun ca ai cunostiintele necesare, lumineaza-ma
si pe mine daca vrei:
In spatiul acela liber(sper ca ai retinut), o minge de fotbal
sau de tenis, crezi ca poate prinde "efect" care sa-i curbeze
traiectoria? Eu traiesc cu parerea ca aceea este produsa de
aer.    Multumesc oricui pentru un raspuns simplu!

Efectul de curbare a traiectoriei mingii se produce numai in cazul deplasarii corpului intr-un mediu, cu conditia ca si corpul sa aiba o miscare de rotatie in jurul axului propriu. Este si cazul bumerangului amintit de Gafinteanu mai de mult. In hidraulica acest efect se mai numeste "cilindrul cu circulatie". 
Asemanator acestui principiu functioneaza curbarea traiectoriei electronului care patrunde intr-un camp magnetic perpendicular pe traiectoria electronului. De data aceasta nu avem un mediu hidraulic ci doar linii de forta magnetice circulare ale electronului care vor intersecta liniile de forta perpendiculare a unui camp exterior. Forta care apare numita forta Lorentz  F=e*v*B ;

virgil a scris:. . . . .
Efectul de curbare a traiectoriei mingii se produce numai in cazul deplasarii corpului intr-un mediu, cu conditia ca si corpul sa aiba o miscare de rotatie in jurul axului propriu. Este si cazul bumerangului amintit de Gafinteanu mai de mult. In hidraulica acest efect se mai numeste "cilindrul cu circulatie". 
. . . . .

Bumerangul seamana mai mult a elice. Dar am inteles ca
esti de acord ca o traiectorie inertiala se curbeaza numai din
cauza mediului.

negativ a scris:

Nu mai folositi aiurea "inertial". Totul a ajuns sa fie inertial, nene, da' nimeni nu stie sa spuna ce e aia inertie.

Chiar daca nu stiu ce e aia inertie, iti pot spune cu siguranta
când o miscare este inertiala si când nu este. Sau când se
compune cu altceva. Mai ales inertia rectilinie din spatiul liber,
care ma intereseaza mai mult.
Asa ca ai sa-mi permiti sa folosesc cuvântul in continuare.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:. . . . .Eu consider că există o INERȚIE a curburii. . . . .

Poti pune in evidenta din punct de vedere experimental, afirmatia ta? Asa...de-o curiozitate.

Eu am dat o mulțime de exemple în care se manifestă inerția curbilinie. Dar unui orb nu-i poți arăta curcubeul.

Eu tocmai asta(exemple) nu mi se pare sa fi vazut. Ai macar un
link? Sunt curios cum poate ajunge un om la aceasta parere.
Dar sa fie vorba de inertie pura, nu de efectul mediului! Aceea din
spatiul liber.

Păi, în spațiul liber există corpuri cerești. Ei bine, toate corpurile cerești se mișcă de-a lungul milioanelor de ani din inerție. Că voi îi spuneți „gravitație”, nu neagă ce propun eu. Mai mult, eu vin cu amănunte cantitative prețioase. De exemplu, vă spun că există DOUĂ tipuri DISTINCTE de inerții, una datorată curburii, una datorată torsiunii.

Abel, conceptia ta despre inertie este o ineptie, scuzata sa-mi fie rima.
In virtutea inertiei corpurile se deplaseaza prin spatiu, dar de fapt corpurile mari se deplaseaza totodata/impreuna cu spatiul lor propriu. Asa cum electronul sau curentul se deplaseaza cu magnetismul propriu, cele doua neputand niciodata a fi separate. O dovedeste experienta Michelson Morley.
Aceasta traiectorie depinde de omogenitatea spatiului.
Aceasta traiectorie poate sa fie influientata/perturbata de campuri, de exemplu gravific. Dar nu are deaface cu torsiunea. A cui torsiune ? A spatiului ???. Nu exista !!! Alta e cauza ca traiectoriile sunt elicoidal-torsionate. Fotonii nu uemeaza astfel de "traiectorii torsionate".
Inertia cu greu poate sa fie inteleasa de cineva. Nu cred ca vei reusi in timpul acestei vieti nici macar sa o analizezi/sintetizezi corect, sa tragi concluzii corecte nici atat. Deoarece trebuie in prealabil sa stii ce si cum arata cuanta, ce face ea. Fenomenul fizic conteaza, nu o adunatura de concepte si aplicatii matematice.
Cu ani in urma am inceput sa cam divulg fenomenologia cuantica in felul meu prin analogii si similitudini. Dar mare noroc am avut ca mi-au fost sterse postarile.

A se corecta mai sus o litera:
Fotonii nu urmeaza astfel de "traiectorii torsionate".
Repet, explicatiile mele au fost considerate "obscenitati si aluzii primitive". Atunci mai baieti, denumiti voi cum vreti toate functiile cuantei, atunci cand va veti da seama cum sunt. In carti savante nu le veti gasi.
Poate cineva sa reproduca aproximativ din memorie ce am postat eu in urma cu cativa ani si a fost sters ? Va garantez ca a fost extrem de important.

Tocmai doream sa mai adaug ceva la alt topic, dar o bag aici:
Constanta Planck, notată cu h, este o constantă fizică fundamentală DAR IN ANUMITE LIMITE..Si nu prea e chiar constanta.  Se va intelege deabea atunci cand se va intelege fenomenologia cuantei.
Reprezinta circulatia energiei printro cuanta, (sa-i zicem un fel de debit), exact intro perioada de pulsatie.
Curentul I este cantitate Q in Coulombi intrun timp constant de 1 sec, si poate avea orice valori.
Actiunea h este produsul (adica valorile numerice inmultite, a nu se intelege altceva prin acest produs, cu toate ca este chiar si un produs fizic si nu matematic) dintre cantitatea de energie tranzitata in timpul pulsatiei si timpul pulsatiei si are intotdeauna aceeasi valoare la toate cuantele, indiferent de timpul pulsatiei. Cuantele energice sunt mai mici si mai vartoase si mai rapide. 
Cuantele pot avea diferite tensiuni, energii si frecvente, dar curentul nu depinde de tensiunea cuantei. Magnetismul cuantei nu depinde de tensiunea cuantei.  Doar energia depinde de tensiunea cuantei.

Abel Cavaşi a scris:. . . . .
Păi, în spațiul liber există corpuri cerești. Ei bine, toate corpurile cerești se mișcă de-a lungul milioanelor de ani din inerție. Că voi îi spuneți „gravitație”, nu neagă ce propun eu. Mai mult, eu vin cu amănunte cantitative prețioase. De exemplu, vă spun că există DOUĂ tipuri DISTINCTE de inerții, una datorată curburii, una datorată torsiunii.

Tu poti considera inertia ca o proprietate care se datoreaza
si altor elemente: curburii, torsiunii, etc. Eu voi continua sa
o consider o proprietate intrinseca, ce nu depinde de nimic
altceva decat de masa. Nici macar de miscare, fiindca si in
repaus masa are inertie. Iar gravitatia nu se amesteca aici.
Dupa cum vezi, fiecare cu inertia lui! Mergi pe calea ta, nu
astepta incuvintarea celorlalti.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:. . . . .
Păi, în spațiul liber există corpuri cerești. Ei bine, toate corpurile cerești se mișcă de-a lungul milioanelor de ani din inerție. Că voi îi spuneți „gravitație”, nu neagă ce propun eu. Mai mult, eu vin cu amănunte cantitative prețioase. De exemplu, vă spun că există DOUĂ tipuri DISTINCTE de inerții, una datorată curburii, una datorată torsiunii.

Tu poti considera inertia ca o proprietate care se datoreaza
si altor elemente: curburii, torsiunii, etc. Eu voi continua sa
o consider o proprietate intrinseca, ce nu depinde de nimic
altceva decat de masa. Nici macar de miscare, fiindca si in
repaus masa are inertie.

Faptul că tu consideri că inerția nu depinde de nimic altceva decât de masă nu intră în contradicție cu ce spun eu. Pentru că în Fizica elicoidală MASA ÎNSĂȘI ESTE DATĂ DE CURBURĂ ȘI TORSIUNE (masa este proporțională cu radicalul sumei pătratelor acestor două mărimi).

Iar gravitatia nu se amesteca aici.

Asta-i o afirmație goală.

Dupa cum vezi, fiecare cu inertia lui! Mergi pe calea ta, nu
astepta incuvintarea celorlalti.

Nu știu ce vă face să credeți (mai mulți credeți asta) că eu aștept „încuviințarea” voastră. Eu vă spun ceea ce vă spun din simțul datoriei, din dorința de a da omenirii ceea ce știu eu. Că voi nu înțelegeți deocamdată ce spun, asta se va rezolva în timp.

Mai domnilor cercetatori, baciul va spune doua vorbe:

Baciu a scris:Eu vă spun ceea ce vă spun din simțul datoriei, din dorința de a da omenirii ceea ce știu eu. Că voi nu înțelegeți deocamdată ce spun, asta se va rezolva în timp.

Curand Fizica o sa devina un subdomeniu al matematicii!

De mult a si devenit. Matematica inventeaza particule si legi, pe care se chinuie fizicienii sa le descopere si inteleaga.
De exemplu asta cu curbilinia, cu imaginaru, cu rasucirea si torsiunea, cu masa negativa, cu matricea, etc.
Matematicienii dau omenirii tot ce e mai bun din ei, dar omenirea nu e inca pregatita sa inghita totul. Dar se va rezolva in timp, pofta de stiinta vine...cu timpul.

Nu prea inteleg eu placerea lui Abel cand e laudat sa inceapa sa dea cu rosu...O fi timid.

Nu conteaza in ce culoare isi inmoaie deshtul cand da din placere, principalul e ca ne citeste, ca nu e ignorant ca tot romanu. Cu timpul va intelege mai multe. Mai are in fatza lui o viata frumoasa de trait, iar noi ii aducem numa bucurii si ne considera oameni valorosi ca copiii lui.
In general Baciul nostru e mandru si independent si mereu face pe Gica contra, numa sa nu fie ca noi, scopul fiind de a ne provoca. Daca de mane o sa zicem si noi ca totu-i curb, elicoidal, torsionat, ca masa-i data de curbura si torsiune, atunci o sa vedeti cu cata fervoare ne va contrazice, ca totu-i numa drept.
Ii pun si eu o intrebare Baciului: fotonul este desigur curb si torsionat, atunci de ce nu are masa si inertie ?

Dl. Cavasi!
Inertia este una, gravitatia este alta. Inertia este unidirectionala, in cazul translatiei rectilinii si omnidirectionala in cazul translatiei curbilinii. Dar in acest caz, directiile inertiei se gasesc in planuri perpendiculare la axa de rotatie. Pe cand gravitatia este distribuita sferic in toate directiile radiare. Legat de inertie, teoreticienii considera ca nu este necesara introducerea in conceptele teoretice, a campului de inertie.

Eu voi continua sa o consider o proprietate intrinseca, ce nu depinde de nimic altceva decat de masa. Nici macar de miscare, fiindca si in repaus masa are inertie.

Eu consider ca inertia, este masura ancorarii substantei, pe nivelul de miscare si se datoreaza interactiunii structurilor dinamice ale particulelor elementare, din componenta substantei, cu spatiul fizic, sediul si suportul tuturor miscarilor fizice, materializat de eterul cosmic.
Traiectoria curbilinie, nu face decat sa scoata in evidenta existenta campului de inertie, care altfel este insesizabil. Camp pe care teoreticienii nu il admit.  Eu am dedus ca inertialul, este datorat componentei magnetice a presiunii din formula lui Poynting. Fiindca de la identitatea dimensionala -masa-sarcina- rezulta ca densitatea masei ro (esenta fizica a masei, fiindca volumul V este geometrie, este metafizic) este frecventa la patrat (ro=f^2). Iar inductia magnetica B este frecventa (B=f). Deci densitatea masei ro ar fi patratul inductiei magnetice (ro=B^2). Patrat care apare in termenul presiunii magnetice din formula lui Poynting (Pmg=B^2/miu0). Si doar am aratat ca particulele elementare ale substantei sunt sisteme de unde  em, stationare, de mare amplitudine, constituite (nascute) prin interferenta constructiva a fotonilor  de la anihilare, corespunzatori, dupa refractia lor la 360 de grade, in conditile unei densitati gigantice a energiei campului em.