The Emergent Structure of Consciousness - articol propriu

Va prezint cel mai recent articol al meu despre constiinta, aparut in Journal of Consciousness Exploration & Research, volume 8, issue 8, august 2017.

Articolul se numeste "The Emergent Structure of Consciousness" si este structurat in 2 parti.

In prima parte este prezentata o analiza fenomenologica a constiintei prin care se arata cum aceasta este structurata intr-o ierarhie emergenta de nivele.
In a doua parte, tinand cont de fenomenologia emergenta a constiintei, fizica actuala (mecanica cuantica si teoria relativitatii) este aratata cum este defapt parte din structura emergenta a constiintei.

Astfel, tot ceea ce exista este constiinta, fizica actuala fiind doar moduri in care constiinta functioneaza.

Deoarece din cate tin minte, acest forum nu permite atasare de fisiere, puteti gasi articolul aici: http://jcer.com/index.php/jcj/issue/view/84/showToc
Din pacate, doar prima parte e gratuita, prin urmare cine este interesat si de partea a 2-a, ma puteti contacta pe privat, sau o puteti gasi cautand-o pe google.

Semnat,
http://alicematters.web.cern.ch/?q=CosminVisan

Foarte frumoase cuvintele astea exotice: stiinta-constiinta-ierarhii-emergenta-structurata-fenomenologie-cuantica-relativitate...Iti prevad un viitor luminos pe masura, poate vei descoperi ceva fenomenologii inca ascunse, ce stau sa emergeasca..
Ce e cu tunelul acela unde te-ai pozat singur cu casca pe cap? Chiar e real sau e cu photoshopul ? Nu e periculos sa fii bombardat de particulele domnului Higgs ?
http://alicematters.web.cern.ch/sites/alicematters.web.cern.ch/files/images/cosminvisan.jpg

Un rezumat al articolului, desi in niciun caz nu poate inlocui textul in intregime.

O încercare de a găsi o teorie a existenței trebuie să fie cât mai generală și cuprinzătoare. Acest lucru s-a întâmplat în fizică de-a lungul timpului, dar cu privire la conștiință, nimeni nu pare să-i vadă esența ce i se întâlnește la tot pasul. Un motiv este obișnuința de a gândi cantitativ, care aplicată conștiinței, se dovedește neputincioasă. Conștiința fiind un fenomen calitativ (de unde derivă și termenul de qualia), acest lucru trebuie luat cât se poate de în serios, iar încercările de a găsi teorii ale conștiinței trebuie să fie în primul rând teorii calitative (nu în sensul de “teorii superficiale”, ci în sensul de teorii care analizează riguros calitățile conștiinței). Ceea ce fac în lucrarea “The Emergent Structure of Consciousness” este să analizez qualiile care ne sunt puse la dispoziție în conștiința noastră umană și să arăt cum acestea au trăsături general valabile, fie că sunt qualii vizuale, auditive, tactile, etc.

Prima parte din lucrare se ocupă cu o analiză fenomenologică a conștiinței prin care se scot în evidență calitățile care contribuie la experiențele pe care le avem clipă de clipă. Aceste calități dezvăluie o structurare emergentă, pe nivele, a conștiinței, fiecare nivel calitativ moștenind calitățile nivelelor inferioare și aducând în existență propria calitate nepredictibilă din nivelele inferioare și ireductibilă la acestea. A doua parte a lucrării, luând la cunoștință manifestarea emergentă a conștiinței și plecând de la ipoteza că dacă natura e sa aibă o manifestare unitară, atunci totul în natură trebuie să fie emergent, și astfel se arată cum fizica dacă este tratată emergent se poate integra în structura conștiinței, astfel fiind rezolvate diverse probleme, cum ar fi problema minte-corp, arătând cum conștiința mișcă corpul prin intermediul probabilităților din mecanica cuantică.

Analiza din prima parte pornește de la domeniul vizual, fiind cel mai bogat domeniu qualic pentru conștiința noastră umană. Astfel, se arată cum domeniul vizual este structurat în modul următor: alb-și-negru -> tente de gri -> culori -> forme -> obiecte -> scenă vizuală completă. Luând fiecare din aceste calități, se pot observa trăsăturile emergente ale conștiinței, și anume impredictibilitatea și ireductibilitatea. De exemplu: dacă ar exista o ființă care să vadă doar alb-și-negru, aceasta nu și-ar putea imagina în niciun fel tentele de gri sau culorile. În același timp, culorile nu pot fi reduse la tente de gri sau la alb-și-negru. Acestea conțin calitățile nivelelor inferioare, o anumită culoare putând fi mai închisă sau mai deschisă (calitate moștenită de la nivelul tentelor de gri, tente de gri care moștenesc la rândul lor nivelul alb-și-negru, o tentă de gri fiind mai deschisă decât altă tentă și mai închisă decât o a treia), dar în același timp aducându-și propriile calități în existență, ce nu se regăsesc în nivelele inferioare (roșul e roșu, galbenul e galben, etc.) Alte exemple de ramuri emergente în domeniul vizual: alb-și-negru -> forme -> litere -> cuvinte -> propoziții -> texte literare, fiecare nivel moștenind nivelele precedente (propozițiile fiind formate din cuvinte, cuvintele fiind formate din litere, literele având forme, formele fiind formate din alb-și-negru). Pentru a exemplifica diferența dintre litere și forme, cel mai bun exemplu sunt caracterele chinezești. E diferență între a vedea acele forme si a și știi ce înseamnă. Exemple din alte domenii qualice mai sărace în detalii: sunete -> melodii, atingere -> textură -> obiecte, dulce -> gust de ciocolată. Având aceste nivele, se arată cum există influențe sus-jos în nivele, conștiința fiind manipulată de la cel mai înalt nivel. Un exemplu revelator aici este limba. Când vorbim, tot ce avem în conștiință sunt ideile pe care vrem să le transmitem. Apoi aceste idei își selectează în mod automat propozițiile, propozițiile își selectează în mod automat cuvintele, cuvintele își selectează în mod automat literele, etc.

Analiza din prima parte continuă apoi cu calități mai subtile, cum ar fi: trecerea (retențională a) timpului, memoria, diversitatea, vivacitatea și terminând cu cel mai de baza nivel al conștiinței: Eul, a cărui calitate este existența. Un exemplu notabil de detaliat aici este trecerea timpului. Se arată astfel cum timpul din conștiință este total diferit față de timpul teoriilor fizice. Se argumenteaza pe larg această diferență, dar voi da aici un exemplu mai simplu. Există un experiment în care un punct este afișat rapid în partea stângă a ecranului, apoi dupa 200ms, un alt punct este afișat rapid in partea dreaptă a ecranului. Experiența din conștiință care se obține este aceea a unui punct mișcându-se din stânga în dreapta. Sunt 2 lucruri interesante pe care acest experiment le expune:
1) Mișcarea nu poate avea loc decât dupa ce și punctul din dreapta e afișat, altfel mișcarea n-ar știi în ce direcție să fie generată. Astfel, 200ms de mișcare în conștiintă au loc în 0ms de “timp fizic”, un prim indiciu al situării conștiinței în afara timpului fizic, sau interpretat mai bine: inexistența timpului fizic.
2) Modul in care senzația de mișcare se simte este ca și cum am urmărit de la bun început punctul mișcându-se de la stânga la dreapta, chiar înainte ca punctul din dreapta să apară. Asta este ceea ce Libet numește “backward referral”, cu alte cuvinte conștiința având abilitatea de a genera calități care se simt ca și cum ar avea loc dinspre trecut spre viitor, trecutul și viitorul nefiind altceva decât calități în conștiință, neexistând în afara ei.

Modul prin care această trecere a timpului este generată este prin intermediul emergenței: nivelul emergent al timpului moștenește nivelele memoriei si Eului, acestea contribuind la generarea calității timpului în modul urmator: de la calitatea memoriei, orice moment prezent este automat și o memorie, deci este și moment trecut. Apoi, de la calitatea Eului (Eu sunt), fiecare moment prezent devenit moment trecut este încorporat înapoi în el însuși și astfel momentul prezent devine o trecere de la el ca moment prezent ce tocmai a trecut la el ca moment prezent ce este acum, astfel obținându-se trecerea timpului.

A doua parte a lucrării, bazându-se pe bogăția de detalii ale structurii emergente prezentate în prima parte, argumenteaza cum fizica este și ea defapt tot parte din conștiință. Astfel se arată cum mecanica cuantică este defapt o teorie emergentă pe 2 nivele: funcția de undă și probabilitățile. Prin identificarea nivelului probabilităților cu nivelul diversității din conștiință, se arată cum conștiința poate mișca corpul prin intermediul influențelor sus-jos: intenția de a mișca corpul își aduce cu sine întreaga structură emergentă, iar cum probabilitățile fac parte din structura emergentă, funcția de undă “în creier” (“creierul” ne-existând defapt, fiind doar o qualie în conștiință) este colapsată fix pe eigenvalorile în concordanță cu intenția și astfel mișcând corpul în concordanță cu intenția, întocmai precum cuvintele într-o propoziție sunt selectate în concordanță cu ideea pe care vrem să o transmitem.

Teoria relativității este apoi arătată cum este defapt un efect al influențelor dintre conștiinte ce au loc prin arborele emergenței care are la bază Eul (în timp ce poate roșul meu nu e același cu roșul tău, Eul meu (ca și calitate: Eu sunt) este identic la toate conștiințele) și la frunze conștiințele individuale. Astfel, toate conștiințele din lume sunt conectate cel puțin prin nivelul Eului, în acest arbore al emergenței având loc 2 tipuri de influențe: sus-jos, care dau naștere mecanicii cuantice, și jos-sus care dau naștere teoriei relativității. Mecanismul de interacțiune dintre conștiințe este următorul: prin influențele sus-jos, o conștiință își modifică ramura; deoarece toate conștiințele din lume împărășesc anumite nivele, influențele din prima conștiință se vor face simțite într-o a doua conștiință prin influențele jos-sus, modificând de exemplu nivelul trecerii timpului, astfel timpul trecând mai lent într-o conștiință față de alta. Astfel se arată cum cel mai probabil visul fizicienilor de a unifica cantitativ mecanica cuantică cu relativitatea este o imposibilitate, singura legatură dintre cele 2 teorii fiind calitativă, prin intermediul conștiinței, conștiințele fiind tot ce există.