Curba de crestere a BB (Big Bang-ului)

Sper ca acest subiect sa va capteze la maximul atentia de acum inainte si sa ajunga cu cele mai multe postari. Deoarece acesta este actul de nastere al Universului si implicit si al nostru. Cum s-a nascut si a crescut Universul, cu ce viteza, etc.  Va recomand pt bibliografie celebra lucrare "Primele trei minute ale Universului". Celebrul autor evreul Steven Weinberg este poate cel mai mare si vizionar savant al lumii, cu mult peste toti ceilalti fizicieni. Este adeptul nasterii cuantelor din Spatiu=Chaos=Ether si a multiplicarii acestora in avalansa.
https://en.wikipedia.org/wiki/Steven_Weinberg

https://moly.hu/konyvek/steven-weinberg-primele-trei-minute-ale-universului
https://www.scribd.com/document/353142359/Steven-Weinberg-Primele-Trei-Minute-Ale-Universului
https://www.librarie.net/p/36314/primele-trei-minute-ale-universului-un-punct-de-vedere-modern-asupra-originii-universului
Dar cu peste 100 de ani inaintea lui a existat un alt mare savant vizionar antievreu, care a descris BB.
"Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Părea un fulger ne'ntrerupt
Rătăcitor prin ele.

Şi din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;

Cum izvorând îl înconjor
Ca nişte mări, de-a-notul...
El zboară, gând purtat de dor,
Pân' piere totul, totul;

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte."
Explicatie: Teoriile etherului si ale cuantelor au fost fundamentate de Descartes.  De atunci au fost abordate si dezvoltate de numerosi filosofi.  Cel mai mult insa J.K.Maxwell le-a aranjat.  Dar i s-a aplicat cenzura si lui. Fara explicatii si desene, doar partial matematizate. Este responsabilitatea politicului sa vegheze sa nu ajunga la prostime cele mai importante valori.

virgil a scris: la fel se intampla cu atomii elasticului, in timp ce moleculele se intind.[/justify]

Da, desigur, cand tragem de elastic, intre molecule apar goluri enorme. Este si cazul baloanelor umflate, care astfel scapa molecule de aer comprimat printre molecule de cauciuc intins-expandat cu goluri..
La inceputul timpurilor cosmice, inainte de BB toate galaxiile erau lipite una de alta, la fel ca moleculele elasticului lui virgil.

gafiteanu a scris:

virgil a scris: la fel se intampla cu atomii elasticului, in timp ce moleculele se intind.[/justify]

Da, desigur, cand tragem de elastic, intre molecule apar goluri enorme.  Este si cazul baloanelor umflate, care astfel scapa molecule de aer comprimat printre molecule de cauciuc intins-expandat cu goluri..
La inceputul timpurilor cosmice, inainte de BB toate galaxiile erau lipite una de alta, la fel ca moleculele elasticului lui virgil.

Intinderea elasticului se face prin subtierea sectiunii lui, astfel nu apar goluri intre macromoleculele lui, ci doar acestea se alungesc ca niste mici arcuri. Dar esenta exemplului se refera la sporul de viteza a atomilor atunci cand se destinde elasticul. Astfel daca la capatul fix atomii au viteza zero de deplasare, pe masura ce ne indepartam de el, atomii au o crestere liniara de viteza de deplasare, astfel incat atomii de la capatul elasticului capata vitezele cele mai mari. Viteza relativa a unui atom fata de atomul vecin este o constanta, dar insumand numarul atomilor inlantuiti, la capatul liber viteza elasticului va fi foarte mare. In cosmos se intampla acelasi lucru, dar tridimensional, pentru ca clusterii de galaxii se intind, deci spatiul se intinde, in timp ce galaxiile isi pastreaza configuratia.

Asa arata diagrama expansiunii universului.

Dupa ce am facut o socoteala, am aflat ca fotonii radiatiei hidrogenului in timpul expansiunii si-ar fi crescut lungimea de unda de vreo 2800 de ori. Astfel intorcandu-ne in timp, universul la vremea aceia era cam de 10 ori mai mare decat galaxia noastra, adica destul de mare.
Cum se vede si pe diagrama locul emisiunii radiatiei de fond era destul de aproape de gura palniei. Deci putem crede ca universul nu a pornit de la un singur punct, ci pulseaza intre niste limite "normale" intre dimensiunile de 10^22m si 10^25 m.

Incet, incet, pe masura ce li se va permite, scientistii isi vor
reveni din ameteala si entuziasmul fanteziei care ii domina.
Universul, materia, energia, spatiul, sunt vesnice si infinite,
nu s-au nascut si nu vor pieri vreodata.
Doar conditia nostra de entitati limitate in spatiu si timp, nu
ne lasa sa intelegem si sa acceptam asta !

Conditia umana presupune existenta limitata in timp si spatiu a tuturor entitatilor naturale. Si atunci ajungi la concluzia ca nimic nu este vesnic. Desigur nimic nu este vesnic in forma sau starea in care este facuta observatia, la anumite intervale de timp, dar vesnicia se refera tocmai la nesfarsitele posibilitati de transformare a entitatilor naturii dintr-o forma in alta. Chiar B-B trebuie privit ca o secventa din evolutia naturii, care se manifesta in nenumarate forme si stari energetice, din care noi percepem doar o felie conform simturilor noastre limitate.
Aceasta teorie se bazeaza doar pe observatia ca universul se extinde, dar se extrapoleaza aceasta observatie la ideia ca a fost candva atat de mic ca se reducea la un punct. Dar nu exista nici un argument sa ajungi la acest rationament, cand mult mai probabil este ca intreg universul se comporte la fel ca fiecare particica din el, ca un imens oscilator care pulseaza intre doua stari dimensionale si respectiv energetice. Astfel ca ciclurile universului sunt repetabile pana la interactiunea cu un alt univers, ce va duce la noi forme de evolutie si repetabilitate. De altfel notiunea de mic sau mare pentru univers nu are nici un inteles decat pentru noi oamenii deoarece interpretam totul prin propriile noastre dimensiuni, simturi, si scheme de gandire. De ce nu am crede ca universul nostru este doar o picatura de ploaie dintr-un megaunivers, pentru ca intr-o picatura de apa exista mai multi atomi decat galaxii in universul observabil, si cu fiecare molecula care se evapora dispare din campul observational, moment in care apare o dilatare a radiatiilor emise si respectiv receptionate de noi cei care interpretam fenomenul.
Prezint mai jos o schema proprie de evolutie ciclica dimensionala si energetica a universului;

Va rog sa pozitionati in imaginea de mai sus locul in care ne aflam acum. La vale sau la deal ? Se largeste sau se ingusteaza spatiul ? Mai vin ploi catastrofale sau vine o seceta ? Dar vad ca lipseste Divinitatea, asta unde o mai punem ? Este in exterior si ne invarte cu facaletul ca pe o mamaliga intrun ceaun ?

gafiteanu a scris:Va rog sa pozitionati in imaginea de mai sus locul in care ne aflam acum. La vale sau la deal ? Se largeste sau se ingusteaza spatiul ? Mai vin ploi catastrofale sau vine o seceta ?  Dar vad ca lipseste Divinitatea, asta unde o mai punem ? Este in exterior si ne invarte cu facaletul ca pe o mamaliga intrun ceaun ?

Acum 14 miliarde de ani ne aflam pe curba ascendenta a spatiului, acolo unde scrie spatiu. De atunci lucrurile s-au mai schimbat, dar nu stiu unde suntem in prezent, pentru ca nu cunosc perioada de oscilatie a universului, care trebuie sa fie mai mare decat a unei galaxii. Este foarte posibil sa fi intrat deja in perioada de contractie, deoarece ne apropiem fata de cea mai apropiata galaxie Andromeda. Daca si in prezent spatiul s-ar dilata ar trebui sa ne indepartam si fata de Andromeda.
Divinitatea caut-o in inima ta, daca nu si-o fi intors fata de la tine.

Da, Galaxia Lactee dupa periada de expansiune, cand era fecioara, a ramas gravida, a intrat acum in perioada de contractii si va naste in curand o mica galaxie tot de lapte.  Noroc ca e plina de lapte praf galaxia mama.
Moasa ii va fi galaxia Andromeda, care ii va desface bratele spirale.  Fiti cu ochii pe cer, ca va apare o noua constelatie, ce va iesi dintro gaura neagra..
Concluzia, Universul si Galaxia este inca in expansiune.