Despre constiinta

Forever_Man a scris:Piatra nu exista. "Piatra" e o imagine in tine.

Intrebare: Ce te faci insa cand piatra iti pica pe cap? Sau pe picior. Ea exista?

Bine punctat, dar nu definitoriu totuși.
Dacă ne bazăm explicațiile pe ideea că această conștiință este tot ce...există...atunci până și durerea ar fi tot o formă de manifestare a conștiinței.
În schimb, partea mai ciudată din tot scenariul acesta este faptul că orice este generat de conștiință la nivel de culoare sunet, durere, senzație etc pare să aibă o cauză exterioară conștiinței.

Iar dacă există vreun argument pentru care ceea ce face obiectul conștiinței să aibă cauze exterioare conștiinței, atunci realitatea nu se poate rezuma numai la "o interacțiune între conștiințe", ci ceva acolo, intrinsec, exterior conștiinței.

Eu cred că Forever_Man confundă clar percepția însăși cu conștiința prin modul în care explică el lucrurile.
Dar...niciodată nu-i târziu să ne îndoim de propriile noastre convingeri.

Care-i diferenta dintre perceptie si constiinta ?

Forever_Man a scris:Care-i diferenta dintre perceptie si constiinta ?

Păi ar trebui să fii tu cel capabil să explice diferența, Forever_man!
Chiar dacă am vorbi despre același lucru, eu sunt de părere că nu ești capabil să explici diferența lucrurilor într-o manieră demnă de luat în seamă, la nivel de conștiință.
Bun, vizitatorul "conștiincios" a clonat subiectul, dar cam are dreptate.
Sincer, nu prea ai "alură" de pionier în domeniul conștiinței.
Dar...dacă aș dezvolta...aș bârfi oamenii și nu ideile propriu-zise.
Lol...știu că te deranjează răspunsul, dar dacă te deranjează înseamnă că interpretezi răspunsul prin valorile sociale, nu prin cele ale conștiinției.
Mă rog, pentru simplul fapt că ești român, eu mă bucur pentru faptul că încerci, cât îți stă în putere și cât ești capabil, să duci "ștacheta" mai departe.
Dar dacă vrei păreri obiective, eu ți le spun fără constrângeri și resentimente, că nu ești capabil să dezvolți ideea de conștiință într-o manieră atât de "profi" încât să fie demnă de luat în calcul.

Este adevărat, faci un slide cu rățuște, iepuri și castraveți, dar cei care analizează prezentarea ta sunt (și) oameni trecuți prin filozofia vieții, oameni citiți, înțelepți și inteligenți, chiar dacă-i subestimezi în sinea ta și crezi tu că tu, numai tu, ești capabil de asta, efectiv subestimezi capacitatea oamenilor de a interpreta obiectivitatea ideilor tale.

CAdi te-a întrebat ceva, și nu numai el, și i-ai răspuns într-o manieră atât de modestă și subiectivă încât aproape că se îndoiește de capacitățile tale de a vedea lucruri pe care alții nu le văd.
Din contră, eu aș zice că este doar acea tipologie "juvenilă", lol...teribilistă... prin care vrem să arătăm cine suntem și de ce suntem capabili, că suntem originali, dar într-o formă atât de irelevantă încât publicul nici nu-și dă seamă dacă aplaudă pentru că așa se face sau aplaudă pentru că n-a înțeles nimic.

Pentru mine, în ale conștiinței, ești mic rău de tot, eu dacă aș face parte din public, ți-aș pune întrebări care te-ar determina instinctiv să dai din umeri prima dată, după care să încerci un răspuns care te-ar aduce într-o situație și mai dificilă.

Faptul că prezinți o părere într-un domeniu este una, că vrei să arăți că ești doxa în acel domeniu, este alta.
Iar asta depinde de spontaneitatea răspunsului obiectiv care are la bază o perioadă de timp și profunzime mare în aprofundarea subiectului.

În sfârșit, egal cu zero, nu mă ajută cu nimic criticile mele pentru tine, dar, dacă tot urmărești să fii "profi" până la capăt în prezentările tale publice, ia ca sfat următoarele mele păreri.

Când prezinți ceva trebuie să te adresezi publicului, nu ție, pentru că tu le știi deja.
Asta înseamnă să privești publicul când le vorbești, pentru că am observat că tu privești interlocutorul rar și FOARTE puțin când îi vorbești.
Asta înseamnă să vorbești cu publicul, nu cu tine, să te adresezi publicului, nu ție însuți.

Se vede clar că ești "timorat", că simți un oarecare disconfort când vorbești publicului, dar pentru public asta înseamnă la fel de bine și "nesiguranță", mai ales dacă vorbim despre un subiect atât de sensibil cum este conștiința.
Când lumea te aplaudă să-ți spui în sinea ta, "Doamne cât de incapabil am fost!"

Esti amuzant. )

Lasa analizele astea psihologice, zi la intrebarea de ti-am pus-o. Care e diferenta dintre perceptie si constiinta ?

Forever_Man a scris:Esti amuzant. )

Lasa analizele astea psihologice, zi la intrebarea de ti-am pus-o. Care e diferenta dintre perceptie si constiinta ?

Știu că sunt amuzant, dar mă intrigă în egală măsură diversiunea pe care încerci să o creezi.
Repet, eu trebuie să răspund la asta, sau eu trebuie să ascult părerea ta care să mă impresioneze efectiv?
Știu că-ți dau "șuturi în fund" acum, dar tu te vei afla în viitor în fața unui public care probabil îți va pune întrebări.
Ce le vei răspunde?
Răspunsul pe care ți-l voi da eu la întrebarea ta?

Pai zi care e diferenta, ca eu nu vad nicio diferenta. Perceptia nu e nimic altceva decat o forma de manifestare a constiintei. Tu ce intelegi prin cele 2 cuvinte ?

Aha...
Să presupunem că eu fac parte din public și te întreb care-i diferența dintre percepție și conștiință și tu-mi răspunzi, nu e nicio diferență!

În afara faptului că eu mă întreb "Am băut eu și s-a îmbătat el?" sau "A apărut vreo nouă substanță psihoactivă pe care eu nu o cunosc?", m-aș întreba în egală măsură ce anume determină, generează și fundamentează starea de conștiință?

Normal, dacă tot te ocupi de conștiință, cel mai probabil vei răspunde fie "o altă conștiință", fie "conștiința însăși".
Dar în felul ăsta eschivezi, cel mai probabil vei pune privirea în pământ și vei fi efectiv dirijat de convingerea că aceste conșiințe sunt autogenerate.

Ești sigur?
Ia mai gândește-te!

Oare, din aproape în aproape, nu există ceva care trebuie să genereze însăși ideea de conștiință?
Oare ce-o fi acel ceva?
Tot o conștiință?

Man, totul se reduce la oul și găina, dar problema-i alta, pe care se pare, în mod evident, că nu o "conștientizezi".

Hai, nu mai ma tine in suspans, zi care e diferenta. )

Iar la restul comentariilor tale, in niciun caz nu am afirmat ca am toate raspunsurile. Nu, nu stiu ce genereaza qualiile pe care le avem. Berkeley zicea ca Dumnezeu in bunatatea lui ne da fix qualiile de care avem nevoie.

Stai așa... că nu-i așa!
Tu nici măcar nu-ți dai seama că eu încerc să te pregătesc pentru o eventuală viitoare conferință în care ți se vor pune întrebări!
Repet, ce le vei răspunde?
Dacă eu te țin acum în suspans, asta e minciună, pregătește-te pentru suspansul pe care îl vei simți când ți se vor pune acele întrebări.
Iar eu nu voi mai fi acolo să-ți dau răspunsurile...

=))))))))))))))))))))

Le voi raspunde asa cum ti-am raspuns si tie: "Perception is a form of manifestation of consciousness.".

Si cum adica lui CAdi i-am raspuns intr-o maniera modesta ? Pai ce altceva vrei sa raspund la intrebarea "Ce e o piatra/un corp?" decat: "O imagine in constiinta." ?

Atunci așa să le răspunzi!
Pentru că asta este "originalitatea" ta!

Vad ca esti foarte suparat pe genialitatea mea. ) De ce ?

Forever_Man a scris:Vad ca esti foarte suparat pe genialitatea mea. ) De ce ?

De ce?
Pentru că nici măcar n-ai fost suficient de genial și înțelept să încadrezi între ghilimele "genialitatea mea".
Pentru mine, dacă contează, ești la fel ca oricare altul care consideră că este genial.
Dacă te ajută cu ceva, și eu mă consider la fel de "genial" și original.

Ok!
Îmi cer scuze pentru modul prea direct în care-mi spun părerea.
De fapt, și cred că este un aspect valabil pentru toate celelalte "genii" de pe forum, cum ai prefera?

Să te aplaud continuu, să nu mă opresc din a te felicita pentru ""genialitatea" ta etc, sau să-ți spun "negru" în față cu ce sunt sau nu sunt de acord?

Cu ce te ajută aplauzele și admirațiile, Forever_man?

De fapt, tu te bucuri că ești aplaudat, te motivează că ești aplaudat, sau încerci să înțelegi efectiv dacă este nevoia ta de cunoaștere sau  este una care "cere" aplauze?

E o diferență foarte mare, dar aproape nesemnificativă prin condiția "conștiinței umane".

Că s-ar putea la fel de bine să nu te intereseze cât de important și semnificativ pentru tine este ceea ce vrei să "descoperi", cât este important cât este important pentru ceilalți.
Da, corect, mulți facem asta, dar asta reprezintă un criteriu care departajează foarte clar calitatea "muncii" noastre.
Iar așa cum spuneai tu nu știu prin ce alt mesaj și subiect, părea că pentru tine este o joacă, când ai chef faci, când nu, nu.

Dar asta justifică în egală măsură de ce ții mâinile în buzunar sau agățate de buzunar când vorbești oamnenilor.
Adică aceea notă de indiferență la care te expui, pe lângă disconfortul creat de faptul că nici tu nu știi exact dacă îți dorești sau nu să fii în fața acelor oameni și să le împărtășești acele gânduri.

Altfel spus, când vrei să fii "cineva" trebuie să-ți dorești mai întâi asta pentru tine însuți, pentru că altfel, oamenii simt, oricât i-ai subestima, nivelul la care tratezi subiectul și este important pentru tine, în egală măsură.

Nu vreau nimic. )

Sau daca e sa vreau, poate vreau sa discuti despre subiectul topicului.

Evident, asta nu schimba faptul ca sunt genial. Dar as vrea sa discutam despre constiinta, nu despre genialitatea mea.

Păi lucrurile stau așa și ți-o spun prietenește.

N-ai cum să gândești atât de profund despre conștiință, cât timp tot ceea ce dirijează interpretarea informațiilor n-are treabă direct cu conștiința, ci doar cu ceea ce ar trebui, teoretic, să aibă treabă cu conștiința.

Dacă înțelegi ce spun, vorbim de un dialog, dacă nu, vorbim de un monolog, din ambele perspective.
Toate sunt legate între ele, deși mi se pare că ești un pic neexperimentat în ale înțelepciunii filozofiei.
Mă întreb dacă primul sentiment pe care-l ai când ești contrazis este unul de disconfort. Dacă da, de ce?
Când ai să înțelegi clar de ce, mai vorbim despre conștiință.
Până atunci vorbm despre ... teoria evoluției.

Nu prea iti ies analizele astea psihologice. )

Forever_Man a scris:Nu prea iti ies analizele astea psihologice. )

Încerc și eu...
Adică mie îmi ies, celorlalți le este greu să le accepte...

Bine, revenim, am citit răspunsul pentru CAdi în celălalt subiect.
Lucrurile sunt doar imagini care apar in constiinta
Nu ți se pare că din principiul oului și al găinii lipsește, fie oul, fie găina?
Din modul în care percepi tu lucrurile, asta nu înseamnă că "lucrurile" sunt ceva construit de conștiință?
Ia și citește mai întâi argumentele (logice, raționale) pentru care ideea de solipsism nu este tocmai corect/complet justificată.
Pentru că este asemănătoare la nivel de principiu cu ceea ce susții tu.
Ia și rumegă bine și mai vorbim ulterior.
Voila și un link dacă vrei să mai și citești, nu numai să scrii ce consideri tu că justifică lucrurile:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Solipsism
Dar citește încet, să și înțelegi ce citești, nu citi așa cum și vorbești în engleză.
Nu te mai da așa cocoș că, pe termen lung, riști să pierzi mai mult decât consideri acum că poți câștiga.
Garantat 100%.

Nu inteleg ce vrei sa zici. Nu stim de unde vin qualiile, dar in momentul in care au venit, ele nu pot fi altceva decat obiecte in constiinta.

Forever_Man a scris:Nu inteleg ce vrei sa zici. Nu stim de unde vin qualiile, dar in momentul in care au venit, ele nu pot fi altceva decat obiecte in constiinta.

Ai citit link-ul pe care ți l-am postat mai sus?
Cu siguranță, nu!
Dar citește-l, încearcă să și înțelegi, nu numai să citești, după care vino să-ți spun părerea mea despre qualiile astea ale tale.
Păreri pe care le-am mai spus deja în alte subiecte, dar pare că sunt destul de greu de perceput.
Dar așa îmi explic eu anumite lucruri, care pot fi și greșite, de ce nu!
Dar mai întâi citește pe wikipedia în linkul pe care l-am postat anterior, ca să vezi și să și înțelegi, sper, de ce nu-i prea corect ce susții tu.
Pentru că principiul e cam același.
Vino după aia să-ți spună "tata" ce-i cu qualiile alea ale tale.

Slabute argumente.

"1-Dacă realitatea este o construcție senzorială și intelectivă, ar trebui să depindă de subiect în sensul că individul și-ar putea construi mental ce lume vrea"

Nu urmeaza. Doar pentru ca lumea exista doar in mine, nu inseamna automat si ca o pot controla. Nu stim conditiile care ne confera puteri. De exemplu in unele vise capatam fel si fel de puteri: sa mutam obiectele cu mintea, sa facem gagicile sa tabere pe noi. Deci de putut se poate, dar nu stim in ce conditii avem acces la asa puteri.

Iar restul de argumente sunt si mai slabute, pentru ca nici macar nu sunt argumente exclusiviste pentru solipsism, ci sunt pentru orice: cum a aparut lumea fizica de la sine putere ?

Am apelat la utilizatori pentru putina atentie, spre a nu mai raspunde
in topicele "dubluri", cu acelasi titlu. L-am radiat pe cel cu un numar
mai mic de intrari. Sper sa nu planga nimeni dupa el.

Da, mulțumim virgil-48.

Forever_Man,
iaca mai jos niște argumente mai grăsuțe un pic.

Dacă toată realitatea, în toate dimensiunile interpretării ei, este produsul pur al conștiinței, ce anume face să existe conștiința?

Dacă nu este ceva autogenerat, cum ar fi noțiunea de Doamne-Doamne, înseamnă că ceva a generat-o sau o generează.
Ce?
Dacă nu e tot vreun fel de conștiință, atunci trebuie să existe altceva, diferit de ceea ce ar înseamna conștiința, care s-o genereze.
Dacă-i tot o conștiință, reluăm întrebările până când amețește și oul, și găina, și oul din găină neconceput încă.

Iar motivul principal pentru care eu consider că ceea ce înțelegem prin conștiință are de fapt o altă explicație s-ar rezuma strict la ceea ce ar trebui să o genereze, ceea ce n-o mai face atât de spectaculoasă și interesantă, ci o chestiune la fel de importantă și irelevantă ca o culoare, un sunet etc...

Nu vreau să mă lungesc acum, aici, dar PROMIT că următoarea postare se va rezuma strict la o explicație mai clară asupra modului în care văd eu qualiile astea ale tale, pe care le-am mai explicat prin alte subiecte atât de clar, detaliat și de profund, încât nu le-a înțeles nimeni.

Un alt aspect suficient de important pe care ar trebui să-l luăm în calcul, Cosmine, este faptul că această conștiință nu poate fi ceva care dirijează lucrurile, ci ceva care doar constată lucrurile, care "observă" lucrurile.
Corect?
Adică această conștiință nu are un rol activ în "dinamica" naturii, nu produce dinamica naturii "proiectate" în conștiință, ci are doar un rol  constatator, dacă e corect cum mă exprim.
Ești de acord?

curiosul a scris:ce anume face să existe conștiința?

Constiinta exista de la sine datorita self-referintei care se-uita-inapoi-la-ea-insasi.

curiosul a scris:Un alt aspect suficient de important pe care ar trebui să-l luăm în calcul, Cosmine, este faptul că această conștiință nu poate fi ceva care dirijează lucrurile, ci ceva care doar constată lucrurile, care "observă" lucrurile.
Corect?
Adică această conștiință nu are un rol activ în "dinamica" naturii, nu produce dinamica naturii "proiectate" în conștiință, ci are doar un rol  constatator, dacă e corect cum mă exprim.
Ești de acord?

Constiinta e si actor si observator.

Forever_Man a scris:Constiinta e si actor si observator.

Foarte boombastică exprimarea.
Dar eu am întrebat altceva și reformulez:

Conștiința este acel ceva care (și) dirijrază dinamica naturii?

Dacă răspunsul tău este afirmativ, atunci pune un..."bibelou" în fața ta și schimbă-i starea de mișcare prin conștiința ta. Sau cu conștiința ta.

Știu...păi nu se poate pentru că...
Care pentru că, Cosmine?
N-ai cum, dinamica naturii este dirijată de cu totul altceva, nu o conștiință și nici de ceea ce interpretăm ca fiind legi fizice.

Dar, una peste alta, tu ai expus în conferințele tale doar aspectul "constatator" al conștiinței, aspectul de "observator" al conștiinței, nu și cel care dirijează dinamica naturii.
Pentru că acesta este un aspect care face o diferență semnificativă în interpretare.

În sfârșit, am promis una, fac alta, dar mi-a atras atenția mesajul vizitatorului Crivoi D. cu "filozofia științei", și aș lega și continua părerile mele și construite pe acest aspect filozofic, care "măsoară" lucrurile și din alt punct de vedere.

Ai o viziune simplista. A putea sa faca X nu e echivalent cu a putea sa faca orice. Nu, nu pot sa misc bibeloul din fata mea, dar pot sa misc corpul.

Forever_Man a scris:Ai o viziune simplista. A putea sa faca X nu e echivalent cu a putea sa faca orice. Nu, nu pot sa misc bibeloul din fata mea, dar pot sa misc corpul.

Am înțeles.
Ideea este că dacă vrei să argumentezi cumva ce vrei să susții, vei găsi tot timpul argumente, așa cum și eu, dacă vreau să îți arăt că te înșeli, voi putea găsi argumente, iar discuția ar deveni pur și simplu un schimb de argumente contradictorii.
Tu știi mai bine și revin, că de la asta am plecat, mult succes "la" Elveția!