Cum ar trebui să ne organizăm cercetările?

Simt că am putea mai mult dacă am fi mai organizați. Oare cum ar trebui făcut pentru a fi mai eficienți? Ar trebui să ne limităm cercetările doar la anumite aspecte mai esențiale și să ne concentrăm mai mulți asupra acelor subiecte esențiale? Ar trebui să dezvoltăm mai mult anumite secțiuni ale forumului decât altele? Dacă da, cum am putea stabili care sunt acele subiecte, acele secțiuni? Câtă libertate poate sau trebuie să fie în cercetare?

.  Corect, spus, Abel. La unele semne de intrebare, puse mai sus, pot raspunde, ca acolo am lucrat. La altele, precum organizarea, e mai greu intrucat depinde de oamenii care ar trebui sa se organizeze si cu oamenii e greu de lucrat.
.  Nu conteaza atat de mult ce subiecte se pun, conteaza ff mult cine promoveaza subiectul. Adica, in practica se obisnuieste sa fie numit, recunoscut, promovat, etc., asa-zisul conducator de tema.  El este, de regula, una si aceeasi persoana cu cel ce propune subiectul adica tema de cercetare.  
.  Dupa care se parcurg niste etape, cam obligatorii, de lucru. Prima este documentarea, care inseamna adunarea datelor existente in problema propusa, la nivelul ultim existent. Apoi se trece la alte faze care se termina in final cu inovatii si inventii. Cum este la cercetare fundamentala, nu stiu, ca n-am fost pe acolo; eu am lucrat in cercetare aplicativa.

.  Foarte important este ca un conducator de tema sa poata sa-si ia colaboratori, in special pentru "portiunile" din tema unde e nevoie de specializare pe alte domenii, la care conducatorul nu are pregatire. Un fel de asistenti care nu pot decide insa in locul conducatorului dar pot propune. Conducatorul de tema are libertate maxima care se materializeaza prin dreptul sau de "ultima decizie". Mai precis, el decide. Eu am fost conducator de teme de cercetare nu numai la ale mele ci si la ale altora (ale chimistilor) dar tema era propusa de mine.

.  Evident, pentru cercetare e nevoie de executie, atelier, laborator, etc. Noi, aici pe forum nu ne permitem. Partea de documentare ne este insa accesibila. Eu am incercat exact in acest fel sa derulez lucrurile pe forum dar nu au aparut colaboratorii dispusi la colaborare -ca de aici provine denumirea oficiala- ci au aparut anti-colaboratorii si quasi-anti-colaboratorii, ca sa nu vorbesc de bagatul betelor in giroscoape.

.  Practic se poate rezolva prin limitarea accesului la tema si asa am dezvoltat un Topic, cred ca era "Ecuatia de crestere". [Se pot folosi si unele reguli de natura disciplinara dar acestea sunt limitari care nu prea merg cu "libertatea creatiei".] Fiecare poate sa-si dezvolte astfel propria tema de cercetare, cu colaboratori "limitati". Creatia este totusi o chestiune, in foarte mare masura, personala. Fara posibilitati de executie insa, nu prea e cercetare.

.  Ma opresc aici caci vorbitul consuma timp si nu e facutul.

Mulțumesc, mm! Ai atins puncte esențiale.

.  Se pot spune mai multe insa la interesul existent pentru acest subiect nu vad rostul unei detalieri. Totusi, ceva interesant si semnificativ voi spune. In primul an de inginer am lucrat in sectia mecanica. Bine dotata, de la MU normale pana la strunguri paralele de 10 m, strunguri carusel obisnuite pana la cel de 4m, Bohrwerk-uri cat casa, forja inclusa cu ciocan de 1250 kgf, scularie proprie, masini de rectificat, etc. Productia de unicate (serie, intamplator). Eram pe dinafara caci la facultate facusem multa... teorie. Faceam eforturi ca sa ma adaptez si chiar am reusit doua inovatii - o brosa de rectificat pe carusel si ceva legat de pinioanele "Bendix".  Spiritul cercetator al inginerilor tineri era sprijinit -pe cat posibil- de seful de sectie. Credeam ca cercetarea, inovatiile, inventiile nu puteau fi facute decat de cei cu pregatire superioara ff buna. Wrong!
.  Intr-o zi am vazut inovatia unui strungar obisnuit, care atasase un dispozitiv motor electric + disc abraziv (discuri folosite de sudori, flexuri numite) pe strungul sau, cu care a inlocuit strunjirea de retezare (avans radial) a unor capete de axe turnate din oteluri speciale (crom15%... 30%), oteluri f dificile la aschiere. Avantaje: a redus de ~10 ori timpul de prelucrare si, pentru ca lucra in acord, castiga suplimentar la salariu.
.  Atunci am inteles ca spiritul creator depinde de felul omului. Deci m-am facut mic in legatura cu pregatirea superioara.

.  Imi cer scuze pentru povestile -spre care noi mosnegii suntem inclinati- pe care le mai debitez, insa din aceasta poveste adevarata se pot trage concluzii importante, utile.  Bineinteles ca sfarsitul povestii a fost ca strungarului, dupa 2-3 luni, i s-a taiat norma si nu a mai castigat nimic de pe urma inovatiei sale (dar nu aceasta e invatatura pe care am vrut sa o sugerez).
. O eventuala concluzie este ca sansele de reusita (in cercetare dar si in altele) cresc daca eforturile se concentreaza pe ceva concret, practic.

mm a scris: Credeam ca cercetarea, inovatiile, inventiile nu puteau fi facute decat de cei cu pregatire superioara ff buna. Wrong!

Tocmai datorită acestui „Wrong!” există și acest forum, care încearcă să valorifice idei, nu diplome.

O eventuala concluzie este ca sansele de reusita (in cercetare dar si in altele) cresc daca eforturile se concentreaza pe ceva concret, practic.

Povestea este foarte utilă și plină de învățăminte. Putem învăța, de exemplu, că speranța la un salariu mai bun îl motivează puternic pe om să aducă inovație. Deci, finanțele vorbesc.

In primul rand cercetatorul trebuie sa-si dezvolte un nou organ dedicat numai cercetarii.   Asa ca un fel de microscop combinat cu o luneta, prin care sa vada exagerat totul de la infinitul mic la cel mare. Desigur ca acesta trebuie legat la un nou cerebel stric specializat numai functiilor creative-inventive. Fara aceste noi organe nu se deosebeste cu nimic de omul de rand, supus functiilor banale de zi cu zi.  
Teoria evolutiei prevede ca functia creaza organul. Pana nu ne vor iesi ochii din cap ca obiectivele foto (wide-angle-si tele) si nu ne vom dubla cutia craniana sau sa ne mai creasca inca un cap deasupra, slabe sperante sa ne transformam in adevarati savanti de valoare.

.  Si de data aceasta ai dreptate, gafiteanu. Noul organ, de care vorbesti e o realitate cu nume. Ma refer ca un militar de cariera observa automat structurile si actiunile militare din jurul sau - societatea obisnuita din jurul sau. Are un fel de al saselea simt. Un angajat la servicii vede in toti cei din jur niste inamici ascunsi, observa toate manevrele informative din banal societatea inconjuratoare. Un jurnalist TV observa cu predilectie evenimente bune de publicat, e sensibil la dezinformari, vede greselile de gramatica, tot la obisnuita societate din jur. Denumirea obisnuita data acestui "organ" este banala deformatie profesionala. Care se formeaza in timp, prin antrenament, munca, exersare si nu in ultimul rand datorita pasiunii. Se poate spune ca functia creaza organul, si in acest sens.

O mare vorba spune ca, inainte de toate cand cautati a cerceta ceva, trebuie sa incepeti cu femeia: "Cautati femeia" ca la ea este raspunsul. Altfel Adam (masluit dupa chipul si asemanarea Domnului) ar mai fi trait si azi fericit in Rai cu laba lui, fapt care nu a fost pe plac Domnului.
https://en.wikipedia.org/wiki/Cherchez_la_femme

gafiteanu a scris:O mare vorba spune ca, inainte de toate cand cautati a cerceta ceva, trebuie sa incepeti cu femeia: "Cautati femeia" ca la ea este raspunsul. Altfel Adam ar mai fi trait si azi fericit in Rai cu laba lui, fapt care nu a fost pe plac Domnului.
https://en.wikipedia.org/wiki/Cherchez_la_femme

Așa cum rezultă și din https://en.wikipedia.org/wiki/Cherchez_la_femme , putem spune că într-adevăr femeia este cauza principală a tuturor problemelor dar vina creerii acestor probleme o poartă bărbatul!

În niciun fel, iar în acest sens eu propun eliminarea casetei de dialog.
Adică, dacă ai ceva de spus despre un subiect anume, nu într-un subiect anume, deschizi un subiect și spui ce-ți debitează mintea, fără posibilitatea de a primi răspunsuri sau a discuta părerea autorului, pentru că oricum "dezbaterile" de până acum nu au dus la niciun rezultat concret, ci doar la un fel de "can can" intelectual.

curiosul a scris:În niciun fel, iar în acest sens eu propun eliminarea casetei de dialog.
Adică, dacă ai ceva de spus despre un subiect anume, nu într-un subiect anume, deschizi un subiect și spui ce-ți debitează mintea, fără posibilitatea de a primi răspunsuri sau a discuta părerea autorului, pentru că oricum "dezbaterile" de până acum nu au dus la niciun rezultat concret, ci doar la un fel de "can can" intelectual.

Dar ce-ti veni ? Si fiindca te-am gasit, tu esti vizitatorul "cucuriosul" ?

virgil_48 a scris:
Dar ce-ti veni ? Si fiindca te-am gasit, tu esti vizitatorul "cucuriosul" ?

Dar așa greu te prinzi?
Sigur că eram eu!
Iar ca vizitator am "suflat" și din trompetă în vreo două mesaje.
Dar asta pentru că întâmpinam atunci o problemă de conectare, la care Abel îmi confirma că nu e de la el, și, într-adevăr, s-a dovedit a fi una care ține de anumite setări făcute în browser.